Legea nr. 85/2014. Contestație hotărâre adunare creditori. Confirmare plan de reorganizare propus de administratorul judiciar al debitoarei

Decizie 305 din 26.09.2019


LITIGII CU PROFESIONIȘTI

Legea nr. 85/2014. Contestație hotărâre adunare creditori. Confirmare plan de reorganizare propus de administratorul judiciar al debitoarei

- Legea 85/2014 - art. 5 punctul 35, art. 9, art. 5, art. 51 alin. 5, art. 133 alin. 1

- Legea 31/1990 - art. 79 alin. 1

 

Hotărârea adunării creditorilor nu poate fi anulată pe motivul că, unul dintre creditori, se află, din cauza interesului propriu, în conflict de interese cu interesul concursual al celorlalți creditori participanți la procedură, recurgându-se, prin analogie, la dispozițiile art. art. 51 alin. 5 din Codul insolvenței, care reglementează conflictul de interese în care se află un membru al comitetului creditorilor.

Judecătorul sindic nu poate confirma un plan de reorganizare, câtă vreme, nu sunt îndeplinite cerințele art. 133 alin. 1 din Legea 85/2014, planul de reorganizare neprecizând, în concret, modul în care se vor realiza mijloacele financiare necesare pentru îndeplinirea obligațiilor stabilite în programul de părți, în sensul că: nu se estimează încasările ce urmează a fi obținute de debitoare din continuarea activității acesteia, nu se face referire la fluxul de numerar aferent perioadei de reorganizare și se propune valorificarea tuturor bunurilor debitoarei care sunt necesare derulării planului de reorganizare.

Curtea de Apel Oradea – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal

Decizia nr. 305 din 26 septembrie 2019

Prin Sentința nr. (...) din 22.01.2019, Tribunalul (...) a respins contestația formulată de contestatoarea (C) SA, cu sediul în (...), împotriva procesului verbal al adunării creditorilor din 12.10.2018, întocmit de (L) SPRL, cu sediul în (...), nr. de înregistrare în Registrul Societăților Profesionale UNPIR: RFO (...), cod de înregistrare fiscală RO (...), în calitate de administrator judiciar al debitoarei SC (S) SRL, cu sediul în (...), CUI RO(...), J(...)/2005, în dosarul conexat nr. (...)/2016/a6.

A admis cererea formulată de administratorul judiciar (L) SPRL și în consecință:

În temeiul art. 139 din Legea privind procedura insolvenței,

A confirmat planul de reorganizare a societății debitoare SC (S) SRL, cu sediul în (...), CUI RO(...), J(...)/2005, propus de către administratorul judiciar (L) SPRL;

Executarea planului de reorganizare nu va putea depăși 3 ani, socotiți de la data confirmării, cu excepția cazului prevăzut la art. 139(5) din Legea nr. 85/2014.

Pentru a hotărî în acest sens, tribunalul a reținut următoarele:

Analizând contestația formulată de contestatoarea (C) SA, judecătorul sindic a reținut următoarele:

Prin încheierea nr. (...)/F/06 aprilie 2016 a fost deschisă procedura insolvenței împotriva debitoarei SC (S) SRL, cu sediul în (...), fiind desemnat administrator judiciar (L) IPURL, cu sediul în (...), căruia i s-au stabilit atribuțiile prevăzute de art. 58 din Legea nr. 85/2014.

În termenul stabilit prin sentința de deschidere a procedurii insolvenței debitoarei SC (S) S.R.L., administrator judiciar (L) IPURL, cu sediul în (...) a depus la dosar tabelul preliminar al creanțelor nr. (...)/16.06.2016 publicat în Buletinul Procedurilor de Insolvență nr. (...)/21.06.2016.

Împotriva tabelului preliminar contestatorii au formulat contestație întemeiată pe dispozițiile art. 111 din Legea 85/2014, contestații soluționate conform sentinței Tribunalului (...) cu nr. (...)/F/21.06.2018 pronunțată în dosarul cu nr. (...)/2016/a2* prin care s-a dispus înscrierea creditorului (C) SA la categoria creditori garantați cu echivalentul în lei de la data deschiderii procedurii raportat la cursul BNR a sumei de 5.478.903, 95 euro și 1.386.445, 95 lei.

Sentința menționată a rămas definitivă prin decizia nr. (...)/C/2018 - A, pronunțată de Curtea de Apel (...) la data de 6 decembrie 2018, ca urmare a respingerii apelurilor formulate.

Ulterior, la data de 4.08.2018, administratorul judiciar a depus la dosar tabelul definitiv al creanțelor, tabel publicat în BPI nr. (...)/23.08.2018, și din care reiese că contestatoarea a fost înscrisă în tabel cu suma de 25.860.162 lei la categoria creanțe garantate poziția 1, deținând 43,5146% din masa credală – fila 106.

Din tabelul menționat reiese că la masa credală a debitorului au fost înscrise 4 categorii de creanțe, respectiv, garantate, bugetare, salariale și chirografare.

La dosar s-a depus și raportul de evaluare a bunurilor din patrimoniul debitorului, raport din care reiese că valoarea acestor bunuri este de 4.403.397 lei, echivalentul sumei de 946.397 euro - filele 119 - 171 dosar.

De asemenea instanța a reținut că la dosar a fost depus în termenul legal Planul de reorganizare a societății debitoare filele 173 - 205 dosar.

Instanța a reținut că la data de 12.10.2018, a avut loc adunarea generală a creditorilor debitoarei SC (S) SRL, având ca punct pe ordinea de zi votarea planului de reorganizare.

Conform procesului verbal din data de 12.10.2018, la ședință au participat cele patru categorii de creanțe, creanțe garantate reprezentate de contestatoarea (C) SA care deține 100% din această grupă cu vot negativ exprimat prin corespondență; creanțe salariale, reprezentate de (CS) care deține 100% din această grupă cu vot pozitiv exprimat prin corespondență; creanțe chirografare, reprezentate SC (Cc) SA care deține 99,8988% din această grupă cu vot pozitiv exprimat prin corespondență; creanțele bugetare nu au votat, fiind considerate că au votat, în condițiile art. 139 lit. E din Legea nr. 85/2014 – filele 208 - 2011 dosar.

Critica adusă hotărârii Adunării generale a Creditorilor este neîntemeiată.

Astfel, sunt neîntemeiate argumentele susținute de către contestatoare cu privire la conflictul de interese generat de votul exprimat de (CS) atât pentru categoria creanțelor chirografare - pentru creditorul SC (Cc) SA, cât și pentru categoria creanțelor salariale, în condițiile în care acesta este și administrator și asociat în SC (AD) SRL, societate care este și singurul asociat al debitoarei.

Din actele de la dosar reiese într-adevăr că cele trei societăți, (AD) SRL, (S) SRL și (Cc) SA, fac parte din același grup de societăți, respectiv, societatea debitoare (S) SRL are un singur asociat, respectiv (AD) SRL; (AD) SRL, asociatul unic al (S), are la rândul său, ca asociat în cotă de 90% pe (CS) (CS) este și administratorul (S) și administratorul (AD) SRL); (Cc) SA are ca acționari pe (M) și (F), care sunt mama și respectiv fratele lui (CS), administratorul societații fiind domnul (F).

Cu privire la SC (AD) SRL, această societate se află în faliment, fiind reprezentată de lichidatorul judiciar (LJ) (...), iar nu de către (F).

Chiar și în situația în care este vorba de un grup de societăți astfel cum este el definit de art. 5 pct. 35 din Legea nr. 85/2014, nu se pot aplica prin analogie textele de lege art. 51 din Legea nr. 85/2014 care se referă la comitetul creditorilor, iar nu la adunarea generală a creditorilor.

Acest lucru rezidă din dispozițiile art. 138 alin. 5 din Legea nr. 85/2014, care prevăd că ,,(5) Creditorii care, direct sau indirect, controlează, sunt controlați sau se află sub control comun cu debitorul pot vota cu privire la planul de reorganizare, sub condiția ca programul de plăți să nu le ofere nicio sumă sau să le ofere mai puțin decât ar primi în cazul falimentului și ca orice astfel de plăți să le fie acordate potrivit ordinii de prioritate a creanțelor subordonate prevăzute la art. 161 pct. 10 lit. a)”.

Ori, având în vedere că și în situația în care creditorul salarial și cel chirografar reprezentat de (CS) controlează societatea debitoare, deși în realitate, conform actelor de la dosar, administratorul statutar al debitoarei este SC (AD) SRL, societate aflată în faliment, este reprezentată de lichidatorul judiciar (LJ) (...), acesta poate vota planul de reorganizare, dar sub condițiile impuse de art. 138 alin. 5 din Legea nr. 85/2014.

Cum în cauză, creditorul salarial (CS), nu primește nicio sumă de bani prin programul de plată, votul acestuia este legal, contrar celor afirmate de contestatoare.

În ce privește votul creditorului chirografar (Cc) SA reprezentat de către (F), prin programul de plăți s-a prevăzut plata a 80% din creanța solicitată până la finele celui de al treilea an de la confirmarea planului de reorganizare, în condițiile în care în caz de faliment, acest creditor nu ar fi primit nicio sumă de bani, votul acestui creditor pentru aprobarea planului, este de asemenea legal, având în vedere că plata acestuia, conform programului de plați, urma să se realizeze abia la finalul programului de plată, după îndestularea creditorului garantat și a creditorului bugetar, în ordinea de prioritate a creanțelor subordonate prevăzute la art. 161 pct. 10 lit. a), contrar celor afirmate de contestatoare.

În ce privește creanța bugetară a creditoarei DGRFP prin AJFP (...), aceasta va fi achitată în termen de 30 de zile de la confirmarea planului fiind considerată că a votat, în condițiile art. 139 lit. E din Legea nr. 85/2014.

În ce privește criticile aduse planului de reorganizare, judecătorul sindic a apreciat că și acestea sunt neîntemeiate.

Astfel, afirmația (...) că în planul de reorganizare ,,nu este menționată clar strategia de reorganizare și sursele de venit”, instanța a reținut că în Planul de reorganizare s-a prevăzut că reorganizarea judiciară este axată pe valorificarea integrală, în bloc a bunurilor imobile/mobile aflate în averea societății – filele 184, 186, 193 dosar.

Nici susținerea contestatoarei (...) că ,,programul de plăți este neclar și ambiguu, nefiind evidențiate termene de plată”, nu este întemeiată.

În acest sens instanța a reținut că reorganizarea debitorului urmează să se realizeze prin valorificarea unor bunuri din patrimoniul debitorului în conformitate cu art. 133 din Legea nr. 85/2014, creditoarea (...) SA urma să încaseze plata ,,în termen de 10 zile de la încasarea prețului/oferirea unei protecții corespunzătoare pentru creanța garantată”, în condițiile art. 103 din același act normativ – fila 201 dosar.

Celelalte critici aduse de contestatoare la planul de reorganizare cu privire la lipsa mențiunilor referitoare la bugetul de venituri și cheltuieli, sunt de asemenea neîntemeiate, legea insolvenței nu prevede o astfel de obligație în sarcina debitorului.

După cum se poate observa, contestatoarea (...) va fi singurul beneficiar al sumelor ce se vor achita din valorificarea garanțiilor sale așa cum stipulează art. 103 din legea insolvenței.

Față de cele arătate, judecătorul sindic a respins ca neîntemeiată contestația.

Judecătorul sindic deliberând asupra propunerii de reorganizare a debitorului SC (S) SRL, conform planului de reorganizare propus de către acesta, constatând că sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute la art. 139 alin. 1 din Legea 85/2014 – respectiv cel puțin jumătate plus una din categoriile de creanțe menționate la art. 138 alin. 3 din lege au acceptat planul, în speța de față, planul de reorganizare depus la dosar la data de 21.09.2018, a fost votat de către 3 categorii de creanțe din cele 4 înscrise în tabelul creanțelor, conform procesului verbal al adunării creditorilor din 12.10.2018, motiv pentru care judecătorul sindic a confirmat planul de reorganizare a debitorului, a cărui executare nu va putea depăși 3 ani, socotiți de la data confirmării, cu excepția cazului prevăzut la art. 133 alin. 3 din Legea 85/2014.

Categoriilor de creanțe prevăzute la art. 139 alin. 2 din legea privind procedura insolvenței li se vor aplica un tratament corect și echitabil în conformitate cu dispozițiile acestui text de lege.

În urma confirmării planului de reorganizare, debitorul își va conduce activitatea sub supravegherea administratorului judiciar și în conformitate cu planul confirmat, cu respectarea dispozițiilor art. 141 din Legea privind procedura insolvenței.

Împotriva acestei hotărâri, a formulat apel creditoarea (C) (...) SA, solicitând admiterea apelului astfel cum a fost formulat și desființarea hotărârii atacate ca fiind netemeinică și nelegală, în sensul admiterii contestației formulate și în consecință: anularea hotărârii adunării creditorilor din data de 12.10.2018, anularea votului lui (F) și (...), anularea procesului verbal al adunării creditorilor din data de 12.10.2018 și respingerea confirmării planului de reorganizare.

În primul rând, apelanta înțelege să arate că apelul nu se îndreaptă împotriva dezlegării date de instanța de fond cu privire la legătura de grup a celor 3 societăți (AD) SRL, (S) SRL și (Cc) SA, astfel că aceste considerente urmează a se bucura de autoritate de lucru judecat.

În ceea ce privește calea de atac formulată, apelanta creditoare critică faptul că, în mod greșit, în urma analizării probatoriului administrat în cauză, judecătorul sindic a respins contestația formulată și prin aceeași hotărâre a confirmat planul de reorganizare al debitoarei (S) supus aprobării adunării creditorilor din data de 12.10.2018 și că, deși s-a reținut în mod corect legătura de grup a celor trei societăți, în mod nefondat judecătorul sindic a arătat că aspectele invocate cu privire la incidența în speță a conflictului de interese sunt neîntemeiate întrucât prevederile art. 51 din Legea nr. 85/2014 se referă la comitetul creditorilor, nu și la adunarea creditorilor.

Or, o asemenea viziune a instanței de fond nu poate fi acceptată de către apelantă întrucât este contrară rațiunii legii.

De asemenea, cu privire la prevederile art. 138 alin. 5 din Legea nr. 85/2014 care reglementează posibilitatea votării planului de reorganizare de către creditorii care controlează, sunt controlați sau se află sub control comun cu debitorul, sub condiția că planul să nu le ofere nici o sumă sau să le ofere mai puțin decât ar primi în cazul falimentului și că orice astfel de plăți să le fie acordate potrivit ordinii de prioritate a creanțelor subordonate prevăzută de art. 161 pct. l lit. a), apelanta susține că rațiunea expusă de instanță nu este corelată cu datele speței, întrucât a dovedit că existența conflictului de interese apare în persoana numitului (F), care votează în calitate de unic creditor în categoria creanțelor salariale și în calitate de unic creditor în categoria creanțelor chirografare prin intermediul societății creditoare (Cc) al cărui administrator este.

Astfel numitul (F) și-a exprimat votul în doua categorii de creanțe distincte.

Față de această împrejurare, critică considerentele instanței referitoare la faptul că SC (AD) SRL se află în faliment și este controlată de către lichidatorul judiciar (LJ) și nu de către familia (F), ca fiind irelevante în prezenta cauză întrucât (AD) SRL nu a votat în cadrul adunării creditorilor, această societate neavând calitatea de creditor al debitoarei (S) SRL.

Societatea debitoare (S) este în continuare controlată de către (CS), administratorul special al acesteia și de fratele sau, (F), societatea (AD) SRL fiind străină de prezenta speță și nu are calitate în dosarul de față, astfel că referirea la aceasta nu apare ca fiind relevantă pentru justa soluționare a cauzei.

Apelanta susține că a invocat și a dovedit strânsa legătură dintre societatea debitoare (S) și societatea creditoare (Cc) și creditorul (F), întrucât fără votul numitului (F), exprimat în cele două categorii de creanțe distincte, planul de reorganizare nu ar fi fost aprobat.

Cu toate acestea instanța a trecut foarte ușor cu vederea peste problema semnalată, reținând că voturile au fost în mod valabil exprimate și că planul de reorganizare al debitoarei a fost aprobat în cadrul adunării creditorilor din data de 12.10.2018 în conformitate cu dispozițiile 139 alin. 1 din Legea nr. 85/2014.

În privința confirmării planului de reorganizare apelanta arată că a ridicat în fața instanței mai multe deficiențe constatate în legătură cu conținutul acestuia, pe care înțelege să le reitereze prin intermediul apelului, însă judecătorul sindic a apreciat într-un mod succint că ele urmează să fie respinse ca fiind nefondate, sens în care a confirmat planul de reorganizare al debitoarei.

În baza celor expuse, apelanta susține că hotărârea pronunțată de judecătorul sindic trebuie desființată, fiind în contradicție cu probațiunea existentă la dosar.

Așadar, în ceea ce privește nelegalitatea hotărârii adunării creditorilor din 12.10.2018, creditoarea apelantă, pornind de la faptul că, în realitate, toate cele trei societăți (AD) SRL, (S) SRL și (Cc) SA se află sub controlul acelorași 3 persoane, respectiv (CS), (M) și (F) și pornind de la dispozițiile art. 5 pct. 35 din Legea nr. 85/2014, apreciază că este mai mult decât evident faptul că vicierea votului s-a realizat în mod voit, conform intereselor grupului de societăți, dat fiind faptul că (F) fiind și administratorul creditorului (...), adică reprezentantul societății prin intermediul căruia se exprimă voința acesteia și creditor în cadrul categoriei creanțelor bugetare, a votat în cadrul adunării creditorilor de două ori în dubla identitate, cumulând calitatea de creditor în două categorii de creanțe distincte.

Apreciază apelanta că domnul (F) a abuzat de aceasta dublă calitate exprimând în cadrul adunării creditorilor același vot de două ori, fiind într-un real conflict de interese cu societatea debitoare.

În ceea ce privește conflictul de interese și în cazul hotărârilor adunării creditorilor, apelanta invocă dispozițiile art. 51 alin. (8) din Legea nr. 85/2014, apreciind că aceste prevederi sunt pe deplin aplicabile și în cazul hotărârilor AC, astfel cum a fost statuat în doctrină și în jurisprudență. Totodată, cu privire la aceste aspect, apelanta invocă și dispozițiile art. 79 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, apreciind că un conflict de interese trebuie sancționat având în vedere rațiunea fundamentală a procedurii insolvenței și a interesului concursual care trebuie să existe între debitor și creditori.

Tot referitor la modalitatea de vot, apelanta susține că în lipsa votului lui (F) și (...), procesul verbal din 12.10.2018 ar fi fost adoptat în sensul respingerii planului de reorganizare, având în vedere că au fost 4 categorii de creanțe din care doar 2 au votat pentru aprobarea planului, categoria creanțelor bugetare nu a votat, iar (...) ca unic creditor din categoria creanțelor cu drept de preferință a votat împotriva planului.

Pentru că cele două voturi exprimate în sensul aprobării planului aparțin lui (F), care a votat în dubla calitate de creditor atât în cadrul categoriei creanțelor salariale cât și în cadrul categoriei creanțelor chirografare, voturile sale fiind astfel viciate și nule, sens în care se impune contorizarea unui singur vot, anume cel al creditorului (...), chiar dacă prin prisma art. 139 alin. 1 lit. E categoria creanțelor bugetare ar putea fi considerată ca acceptant al planului, în lipsa votului exprimat, acesta nu poate fi cuantificat.

În ceea ce privește planul de reorganizare propus, apelanta creditoare susține că acesta este lacunar și plin de neconcordanțe, iar modul în care administratorul judiciar înțelege să conducă procedura insolvenței în care se găsește debitoarea (S), prin propunerea unui plan de reorganizare deficitar și lipsit de consistență economică și contrar dispozițiilor Legii nr. 85/2014, denotă rea credință din partea acestuia, unicul scop fiind tergiversarea procedurii și încălcarea flagrantă a dreptului creditoarei de a-și vedea recuperată creanța, atitudine ce se impune a fi sancționată de instanța de judecată prin anularea hotărârii adunării creditorilor din data de 12.10.2018 și anularea procesului verbal al adunării.

În mod concret, apelanta susține că planul de reorganizare nu menționează clar strategia care stă la baza planului de reorganizare și sursele veniturilor, nu a prezentat bugetul de venituri și cheltuieli estimat în perioada de reorganizare de 3 ani, nu a fost prezentat fluxul de numerar aferent perioadei de reorganizare /3 ani și nu sunt menționate sursele ce vor sta la baza achitării creanțelor din perspective cărora să se aprecieze posibilitățile reale de redresare.

Totodată, susține că lacune se regăsesc și în programul de plăți inserat în cadrul planului de reorganizare, care nu prevede când anume, în perioada celor 3 ani (de reorganizare), se vor achita creanțele creditorilor, iar planul de reorganizare cuprinde și o serie de neconcordanțe.

Concluzionând, pentru toate aspectele invocate, apelanta creditoare (...) (...) SA solicită admiterea căii de atac, astfel cum a fost formulată.

(L) SPRL, în calitate de administrator judiciar al (S) SRL a formulat întâmpinare și apel incident împotriva considerentelor hotărârii atacate, solicitând pe calea apelului incident modificarea considerentelor, în sensul înlăturării ca nefondate, respectiv ca fiind contradictorii cu celelalte considerente, a paragrafelor prin care s-a reținut că ar exista un grup de societăți format din (S) SRL, (AD) SRL și (Cc), iar prin întâmpinare, respingerea apelului formulat de către (...) (...) SA ca fiind nefondat și menținerea soluției cuprinse în dispozitivul hotărârii atacate.

În motivare, în esență, administratorul judiciar a arătat că, în cadrul procedurii insolvenței ce se derulează față de debitorul (S) SRL, la data de 21.09.2018 a procedat la depunerea prin corespondență a Planului de reorganizare privind debitorul (S) SRL.

La data de 12.10.2018 a avut loc ședința AGC pentru votarea Planului de reorganizare - Procesul-verbal de ședință a Adunării Generale a Creditorilor din data de 12.10.2018 întocmit de administratorul judiciar și publicat în BPI nr. (...)/15.10.2018

S-a arătat că, în cadrul ședinței, în conformitate cu prevederile art. 138 alin. 2 din Legea 85/2014, consemnarea voturilor și centralizarea rezultatului voturilor s-a realizat pe categorii de creanțe, în fiecare categorie de creanță votul categoriei fiind reținut ca favorabil în măsura în care a fost acceptat de o majoritate absolută din valoarea creanțelor cu drept de vot din acea categorie.

Centralizând rezultatele voturilor/categorii de creanțe, în cadrul ședinței AGC administratorul judiciar arată că a constatat că Planul de reorganizare a fost votat favorabil de 3 categorii (salariale, bugetare și chirografare) dintre cele 4 categorii de creanțe; creanțele care au acceptat Planul de reorganizare însumează peste 30% din totalul valoric al creanțelor cu drept de vot acceptate la masa credală, ceea ce a atras incidența dispozițiilor art. 139 alin. (1) lit. C din Legea 85/2014.

Împotriva acestei Hotărâri a Adunării Generale a Creditorilor din data de 12.10.2018, creditorul (...) (...) SA a formulat contestație, ale cărei motive, cu excepția celor de la punctul unu, sunt reiterate prin apelul formulat în cauză.

Astfel, în motivarea netemeiniciei celor susținute de apelantă, administratorul judiciar arată că contestarea/desființarea hotărârii adunării creditorilor poate viza numai motive de nelegalitate, verificarea oportunității hotărârilor luate în cadrul acestei adunări neintrând în cadrul atribuțiilor instanței, iar singura critică privind nelegalitatea Adunării Generale a Creditorilor a fost invocată cu privire la votul creditorilor constând în pretinsul ,,conflict de interese” raportat la faptul invocat la punctul 8 și 9 din contestație.

Administratorul judiciar arată că susținerea (...) nu numai că este vădit nefondată ci denotă rea credință din partea acestuia, întrucât este inadmisibil a se susține în fața instanței că o societate aflată în faliment controlează prin familia (F) procedura insolvenței. Practic, creditorul apelant afirmă că (AD) SRL în faliment nu ar fi controlată de către Lichidatorul judiciar (LJ), de Adunarea Creditorilor săi și de către judecătorul sindic ce supraveghează acel dosar, ci de către familia (F). Or, asemenea insinuări sunt inadmisibile și denotă reaua credință din partea (...) (...) SA.

În plus, câtă vreme prin Planul de reorganizare s-a prevăzut plata integrală a valorii garanțiilor (...) (garanții care au fost constituite pentru creditele acordate nu societății (S) ci tocmai societății (AD) SRL) și s-a consemnat în detaliu situația administratorului judiciar, administratorul judiciar nu înțelege care este interesul (...), altul decât acela de a recupera valoarea garanției.

În continuare, administratorul judiciar susține că criticile aduse de (...) (...) cum că Planul de reorganizare nu ar îndeplini exigențele legale prevăzute de art. 133 din lege, că ar fi deficitar, lacunar și cu neconcordanțe, sunt inadmisibile în cadrul unei contestații împotriva hotărârii Adunării Generale a Creditorilor (pentru că nu se circumscriu legalității Hotărârii AGC) și sunt contrare realității, nefondate și nelegale, fiind de rea credință.

În acest sens administratorul judiciar combate afirmația (...) că ,,nu este menționată clar strategia de reorganizare și sursele de venit” indicând pag. 13 din Planul de reorganizare unde sunt expuse ,,Particularitățile privind situația bunurilor debitorului” și pagina 14 din Planul de reorganizare unde se face vorbire despre ,,2. Obținerea de resurse financiare pentru susținerea realizării planului și sursele de proveniență ale acestora: 2.2.1 Strategia propusă”.

Administratorul judiciar arată că afirmația (...) că ,,nu este prevăzut în cadrul planului bugetul de venituri și cheltuieli, nu a fost prezentat fluxul de numerar” este de asemenea nefondată dat fiind faptul că nicăieri legea nu pretinde ca Planul de reorganizare judiciară să includă buget de venituri cheltuieli ci Program de plată, conform art. 5 punctul 53 din Legea 85/2014. Or, cu respectarea întocmai a acestor prevederi Planul de reorganizare cuprinde Programul de plată, de la pagina 26 și până la pagina 32 din Planul de reorganizare.

De asemenea, prin întâmpinarea depusă, se mai arată că susținerea (...) cum că Planul ar cuprinde o serie de neconcordanțe, legate de procentul de achitare sunt invocate extensiv cu privire la alte categorii de creanțe fără să poată pretinde vreo vătămare, ignorând, totodată textele legale imperative ale art. 103 din Legea 85/2014, căci în acord cu această prevedere legală s-a prevăzut în Programul de plăți că ,,Pe măsură ce se va realiza valorificarea bunurilor ce constituie garanții/pe măsură ce se vor obține resursele necesare pentru substituirea garanției reale (în sensul achitării valorii garanției către creditoare), în termen de 10 zile de la încasarea prețului/oferirea unei protecții corespunzătoare pentru creanța garantată”;

Sub acest aspect, administratorul judiciar arată că creanța (...) a fost acceptată integral, conform sentinței Tribunalului (...) cu nr. (...)/F/21.06.2018 pronunțată în dosarul cu nr. (...)/2016/a2*, prin care s-a dispus înscrierea astfel și prin care instanța a stabilit că: ,,evaluarea efectuată ... în condițiile art. 61 din Legea 85/2014 nu poate anula dreptul creditorului de a fi înscris în categoria creditorilor garantați cu întreaga valoare” (împotriva acestei sentințe au fost promovate apeluri astfel că în funcție de Decizia Curții de apel (...) ce se va pronunța, va fi stabilită situația finală);

În continuare, administratorul judiciar invocă dispozițiile art. 103 din Legea nr. 85/2014 și arată că exact acest lucru a fost reținut și de către Curtea de Apel (...) prin Decizia nr. (...)/C/2018 pronunțată în dos. nr. (...)/C/2016/a2* ,,după evaluarea bunului care face obiectul garanției ipotecare, cu ocazia întocmirii tabelului definitiv va fi înscrisă pană la valoarea de piață a garanției stabilită prin evaluare”, astfel că este inexistentă vreo neconcordanță, ci este vorba de stricta aplicare a legii fiind lipsit de echivoc faptul că (...) exact cum stipulează art. 103 va fi singurul beneficiar al sumelor ce se vor achita din valorificarea garanțiilor sale.

Totodată, afirmația (...) potrivit căreia ,,programul de plați este neclar și ambiguu, nefiind evidențiate termene de plată”, este neîntemeiată, sens în care susține că atâta vreme cât chiar prevederile imperative ale art. 133 din lege prevăd posibilitatea ca reorganizarea judiciară să se axeze pe ,,lichidarea” adică valorificarea de active sau pe capitalizarea societății este evident că în asemenea situație singurele termene ce pot fi viabile sunt termenele de plată determinabile și că, tocmai pentru a fi viabil, planul prevede termene clare, adaptate în funcție de momentul valorificării/de realizarea capitalizării necesare, în ceea ce privește creanța (...) ,,în termen de 10 zile de la încasarea prețului/oferirea unei protecții corespunzătoare pentru creanța garantată;”.

În opinia Administratorului judiciar Legea permite o asemenea posibilitate deoarece nimeni nu are cum să ghicească momentul exact al reușitei unei valorificări, esențial fiind ca în termenul de 10 zile indicat, de la încasarea banilor aceștia să fie plătiți creditorilor iar acest lucru să se realizeze pe durata planului de reorganizare.

Așadar, pentru aceste motive administratorul judiciar solicită respingerea contestației (...) ca fiind nefondată.

În ce privește cererea de confirmare a planului de reorganizare, administratorul judiciar arată că în cauză sunt îndeplinite cumulativ toate condițiile prevăzute de art. 139 din Legea 85/2014 alin. (1) teza finală pentru confirmarea planului de reorganizare al societății debitoare, respectiv: 3 din cele 4 categorii de creanțe au acceptat planul de reorganizare astfel cum rezultă din Procesul-verbal de ședință a Adunării Generale a Creditorilor din data de 12.10.2018; fiecare categorie defavorizată de creanțe care a respins planul va fi supusă unui tratament corect și echitabil prin plan; raportat la faptul ca prin Programul de Plată din Planul de reorganizare (pag. 31 ultimul paragraf) s-a prevăzut achitarea in întregime a creanței bugetare de la masa credală, ,,în termen de 30 zile de la confirmarea Planului de reorganizare” administratorul judiciar arată că a reținut conform prevederilor legale imperative votul favorabil al categoriei creanțelor bugetare și fiecare prevedere din plan este rezultatul analizei viabilității și oportunității și este întemeiată pe dispozițiile art. 133 din lege.

Pentru aceste motive, administratorul judiciar consideră că în mod temeinic și legal s-a dispus confirmarea planului de reorganizare a debitorului (S) SRL, soluția pronunțată prin sentința apelantă fiind temeinică și legală.

Pe calea apelului incident, administratorul judiciar solicită instanței de apel ca admițând calea de atac, să înlăture considerentele primei instanțe cu privire la pretinsul grup de societăți, pe care le consideră greșite, înlocuindu-le cu propriile considerente, menținând soluția cuprinsă în dispozitivul hotărârii atacate.

În acest sens, critică cele reținute la pagina 9 din sentința apelată, începând cu alineatul 10, susținând că atâta vreme cât (S) SRL și (AD) SRL sunt societăți aflate în insolvență, (AD) SRL fiind chiar în faliment, este inadmisibil și vădit nefondat a susține și a reține că acestea ar face parte din grup de societăți controlat prin familia (F).

În acest sens, administratorul judiciar face trimitere la dispozițiile art. 5 pct. 9 și pct. 35, art. 55, art. 64 din Legea 85/2014 și susține că raționamentul instanței de fond a ignorat și încălcat acest ansamblu de prevederi ce reglementează coerent și unitar cu privire la grupul de societăți.

Faptul că în trecut, înainte de insolvenţele societăților menționate, cele 3 societăți ar fi intrat sub incidența grupului de societăți, administratorul judiciar consideră că este irelevant, nepertinent și neutil, deoarece aplicarea textelor de lege are loc cu privire la stări de fapt și de drept actuale, nicidecum la stări de fapt și de drept de mult încetate.

Mai mult, se arată că alin. 10 pag. 9, din sentința este reținut contradictoriu cu alin. 11 prin care instanța de fond a reținut în mod corect: „Cu privire la SC (AD) SRL, această societate se află în faliment, fiind reprezentată de lichidatorul judiciar (LJ) (...), iar nu de către (F)” dar imediat după aceea, în alin. 12 al sentinței apelate se reține din nou greșit că „ ... este vorba de un grup de societăți astfel cum este el definit de art. 5 pct. 35 din Legea nr. 85/2014.”

Față de motivele invocate, administratorul judiciar apreciază că aceste considerente greșite pot fi înlăturate ca fiind nefondate/contradictorii cu restul considerentelor reținute de instanța de fond și, după caz, înlocuite de către instanța de apel cu propriile considerente, menținând soluția cuprinsă în dispozitivul hotărârii atacate.

Concluzionând, pentru toate motivele anterior menționate, (L) SPRL solicită admiterea apelului incident formulat, respingerea apelului formulat de către (...) (...) SA ca fiind nefondat și menținerea soluției cuprinse în dispozitivul hotărârii atacate.

În drept, întâmpinarea și apelul incident au fost întemeiate pe dispozițiile art. 342 din Legea 85/2014, ale art. 205 raportat la art. 461 alin. 2 Cod procedură civilă, art. 471 alin. 8, art. 472 și art. 474 alin. 1 din Cod procedură civilă.

Apelanta creditoare (...) (...) SA, prin întâmpinarea depusă la apelul incident, a solicitat respingerea acestuia ca fiind, în principal inadmisibil, iar în subsidiar nefondat.

Astfel, în ceea ce privește caracterul inadmisibil al apelului incident, creditoarea susține că acesta este contrar dispozițiilor art. 472 alin. Cod procedură civilă, deoarece nu „tinde la modificarea hotărârii”. De asemenea, apelul incident vizează atacarea unor aspecte care ar putea fi edificatoare pentru modificarea hotărârii, or în cazul de față, creditoarea arată că solicitarea sa este aceea de a anula votul lui (F) și (...), ca urmare a faptului că acesta are un interes direct în manipularea procedurii, în considerarea grupului de interes la care este afiliat. Faptul că instanța a reținut că există un grup de societăți, nu are nici un fel de relevanță în dezlegarea pricinii, mai ales că afilierea lui (F) respectiv a lui (CS) și a societății (...) sunt un fapt juridic demonstrate prin înscrisuri oficiale.

Având în vedere că considerentele instanței cu privire la existența unui grup de societăți nu sunt de natură să modifice dezlegarea pricinii, susține că apelul incident este inadmisibil.

În ceea ce privește caracterul nefondat al apelului incident, creditoarea apreciază că se impun a fi susținute cel puțin 3 puncte de vedere:

1. Premisele care stau la baza exercitării căilor de atac incidente împotriva considerentelor hotărârii judecătorești.

Ceea ce se critică prin apelul incident este redundant în raport de motivele de apel invocate prin apelul principal. Astfel, SC (AD) SRL nu a votat în cadrul adunării creditorilor, această societate neavând calitatea de creditor al debitoarei (S) SRL. (AD) SRL este străină de prezenta speță și nu are calitate în dosarul de față, astfel că referirea la aceasta nu apare ca fiind relevantă pentru justa soluționare a cauzei și deci apelul incident este nefondat.

2. Interesul părților. Apelanta incidentală nu poate justifica un interes în promovarea căii de atac, întrucât excluderea dispozițiilor atacate de aceasta din cuprinsul considerentelor nu sunt de natură să modifice starea de fapt sau de drept a speței.

3. Efectele pe care admiterea acestora le poate avea, din perspectiva soluției ce ar putea fi pronunțată de instanță. Pornind de la art. 461 alin. (2) Noul Cod procedură civilă, creditoarea susține că cenzurarea considerentelor instanței de fond sub aspectul excluderii din considerente a constatării că cele trei societăți comerciale fac parte dintr-un grup de societăți este nefondată. Considerentele atacate au legătură cu soluționarea cauzei și deși nu sunt un sine qua non pentru justa soluționare a cauzei, acestea au legătură cu judecarea cauzei, deoarece prin acestea judecătorul sindic a concluzionat o stare de fapt probată cu înscrisuri emise de către ONRC.

Considerentele atacate nu cuprind constatări care prejudiciază cauza ci dimpotrivă, sunt menite de a da o dezlegare mai buna pricinii și-i profită debitoarei, însă nu și familiei (F) care se află în spatele acestui grup de societăți și care dorește, în mod nelegal să controleze procedura, să diminueze patrimoniul debitoarei în interes personal.

Astfel, vorbind despre autoritate de lucru judecat, în ceea ce privește faptul că instanța a reținut că cele trei societăți fac parte dintr-un grup de societăți, nu prejudiciază cu nimic procedura, cu atât mai mult cu cât administratorul judiciar trebuie să formuleze acțiuni și căi de atac numai în măsura în care acestea le profită creditorilor și nicidecum altor persoane, străine de procedură (AD) SRL) sau care au un interes ilicit în diminuarea patrimoniului, mărirea nejustificată a masei credale sau controlarea procedurii.

În concluzie, susține ă promovarea unei astfel de căi de atac nu are nici un fel de efect asupra procedurii, sens în care solicită instanței de judecată respingerea apelului incident ca fiind în principal inadmisibil, iar în subsidiar că fiind nefondat și obligarea intimaților, în temeiul art. 453 din Codul de procedură civilă la plata cheltuielilor de judecată ocazionate (...) de soluționarea prezentului litigiu.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 48 alin. (8) raportat la art. 51 alin. (5) din Legea nr. 85/2014, art. 461, art. 472 s.a. Cod procedură civilă, principiile de drept aplicabile materiei precum și toate celelalte prevederi legale invocate în cuprinsul prezentei contestații.

Examinând hotărârea apelată prin prisma criticilor formulate, instanța a reținut următoarele:

În fapt, creditoarea (C) SA a investit judecătorul sindic cu o contestație împotriva procesului verbal al adunării creditorilor din 12.10.2018, întocmit de (L) SPRL, în calitate de administrator judiciar al debitoarei SC (S) SRL, solicitând anularea hotărârii adunării creditorilor din data de 12.10.2018, prin care s-a votat planul de reorganizare, anularea votului lui (F) și (...) și implicit infirmarea planului de reorganizare.

Instanța a constatat că, potrivit tabelului definitiv al creanțelor, publicat în BPI nr. (...)/23.08.2018, la masa credală a debitorului au fost înscrise 4 categorii de creanțe, respectiv, garantate, bugetare, salariale și chirografare.

Conform sentinței Tribunalului (...) nr. (...)/F/21.06.2018, pronunțată în dosarul nr. (...)/2016/a2*, creditoarea (C) SA a fost înscrisă în categoria creditori garantați cu echivalentul în lei la cursul BNR de la data deschiderii procedurii, a sumei de 5.478.903, 95 euro și 1.386.445, 95 lei. Hotărârea menționată a rămas definitivă prin decizia nr. (...)/C/2018 - A, pronunțată de Curtea de Apel (...) la data de 6 decembrie 2018.

Curtea a observat că potrivit procesului verbal al adunării creditorilor din 12.10.2018, contestatoarea (...) SA, care deține 100% din categoria creanțelor garantate a exprimat un vot negativ prin corespondență asupra planului; creanțe salariale, reprezentate de (CS) care deține 100% din această grupă au votat pozitiv planul prin corespondență; creanțe chirografare, reprezentate SC (Cc) SA, care deține 99,8988% din această grupă au exprimat votul lor pozitiv prin corespondență; iar creanțele bugetare nu au votat planul, însă, s-a considerat că au acceptat planul, în condițiile art. 139 lit. E din Legea nr. 85/2014. Prin aceste dispoziții legale se stabilește că vor fi considerate creanțe nedefavorizate și vor fi considerate că au acceptat planul creanțele ce se vor achita integral în termen de 30 de zile de la confirmarea planului, or, în programul de plăți al planului de reorganizare propus se menționează că, creanța creditorului bugetar de 43.310 lei se va achita în 30 de zile de la confirmarea planului.

În acest context, tribunal a apreciat că sunt îndeplinite cerințele art. 139 alin. 1 lit. C din Legea 85/2014 și a confirmat planul de reorganizare.

Referitor la apelul declarat de creditoarea contestatoare (C) SA, curtea a considerat că este fondat doar în parte, doar din perspectiva celor ce vor fi arătate, așa încât îl l-a admis.

În ceea ce privește apelul incident declarat de apelanta (L), în calitate de administrator judiciar al debitoarei debitor SC (S) SRL și acesta a fost admis.

Principalele critici ale apelantei (...) se referă, pe de o parte la nelegalitatea hotărârii adunării creditorilor din 12.10.2018, ca urmare a existenței unui conflict de interese, ceea ce ar duce la nevalabilitatea votului exprimat de două categorii de creditori, iar pe de altă parte neviabilitatea planului de reorganizare.

Premergător aspectelor de mai sus, contestate de apelanta (...), instanța a clarificat prima chestiune supusă analizei prin motivele de apel, și anume cea prin care se susține că societățile (S) SRL, (AD) SRL și (Cc) SA, fac parte din același grup de societăți și se află sub conducerea acelorași persoane, respectiv a numitului (CS), (M) și (F).

Aceasta s-a impus și pentru că, în această privință, a formulat apel incident împotriva considerentelor administratorul judiciar al debitoarei, solicitând înlăturarea din considerentele sentinței a paragrafelor prin care s-a reținut existența unui grup de societăți format din (S) SRL, (AD) SRL și (Cc) SA.

Pentru soluționarea celor două apeluri, sub acest aspect, instanța a avut în vedere argumentele comune ce urmează a fi detaliate.

Instanța a constatat că debitoarea are ca asociat unic societatea (AD) SRL, iar aceasta din urmă are ca asociat majoritar, reprezentând 90% din capitalul social pe (CS), administrator al ambelor societăți.

De asemenea, s-a reținut că (Cc) SA are ca acționari pe (M) și (F), mama și respectiv fratele lui (CS), administratorul societății fiind (F).

Totodată, din actele dosarului s-a reținut că (AD) SRL, asociatul unic al debitoarei este în faliment, având desemnat ca lichidator judiciar pe (LJ).

Conform art. 145 alin. 2 lit. a) din Legea 85/2014, prin hotărârea prin care se decide intrarea în faliment, judecătorul-sindic va pronunța dizolvarea debitorului persoană juridică și va dispune ridicarea dreptului de administrare al debitorului.

În acest sens, art. 54 din actul normativ de mai sus, stabilește că, mandatul administratorilor statutari încetează de la data ridicării dreptului de administrare sau de la data desemnării administratorului special. Încetarea mandatului impune obligația predării gestiunii.

Pe de altă parte, art. 56 alin. 2 prevede că, după ridicarea dreptului de administrare, debitorul este reprezentat de administratorul judiciar/lichidatorul judiciar, care îi conduce și activitatea de afaceri, iar mandatul administratorului special va fi redus la a reprezenta interesele acționarilor/asociaților/membrilor.

În contextul dispozițiilor legale enunțate, se poate afirma că, odată cu intrarea în faliment a (AD) SRL – asociatul unic al debitoarei și ca urmare a ridicării dreptului de administrare al acesteia, mandatul administratorului statutar al falitei, în persoana numitului (CS) a încetat de drept.

Potrivit art. 5 punctul 35 din Legea 85/2014 grupul de societăți este definit ca fiind două sau mai multe societăți interconectate prin control și/sau deținerea participațiilor calificate.

Punctul 9 al art. 5 din Codul insolvenței reglementează că, controlul este capacitatea de a determina sau influența în mod dominant, direct ori indirect, politica financiară și operațională a unei societăți sau deciziile la nivelul organelor societare. O persoană va fi considerată ca deținând controlul atunci când: deține în mod direct sau indirect o participație calificată de cel puțin 40% din drepturile de vot ale respectivei societăți și nici un alt asociat sau acționar nu deține în mod direct ori indirect un procentaj superior al drepturilor de vot; deține în mod direct sau indirect majoritatea drepturilor de vot în adunarea generală a societății respective; în calitate de asociat sau acționar al respectivei societăți dispune de puterea de a numi sau de a revoca majoritatea membrilor organelor de administrație, conducere sau supraveghere.

Pornind de la dispozițiile legale enunțate, se desprinde concluzia că societățile (S) SRL, (AD) SRL și (Cc) SA, față de situația factuală existentă la momentul judecății, nu fac parte din același grup de societăți, nefiind interconectate prin control și/sau deținerea participațiilor calificate, câtă vreme, după ridicarea dreptului de administrare al (AD) SRL, debitorul este reprezentat de lichidatorul judiciar, care îi conduce și activitatea de afaceri, mandatul numitului (CS) administrator statutar al falitei, încetând de drept.

Astfel, nu a putut fi primită nici critica apelantei (C) SA, potrivit căreia, (S) SRL, (AD) SRL și (Cc) SA, se află sub conducerea acelorași persoane (CS), (M) și (F), din moment ce, așa cum s-a mai arătat (AD) SRL este reprezentată de lichidatorul său judiciar, care îi conduce și activitatea de afaceri.

În concluzie, susținerile apelantei principale privind existența grupului de societăți este nefondată, însă apelul incident la considerentele sentinței declarat de apelanta (L), în calitate de administrator judiciar al debitoarei debitor SC (S) SRL este întemeiat.

Prin urmare, în baza art. 461 alin. 2, coroborat cu art. 472 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța a admis apelul incident declarat de apelanta (L), în calitate de administrator judiciar al debitoarei debitor SC (S) SRL, împotriva considerentelor sentinței nr. (...)/22.01.2019, pronunțată de Tribunalul (...).

În consecință, a dispus înlăturarea din considerentele hotărârii a tuturor paragrafelor referitoare la dezlegările instanței de fond cu privire la existența grupului de interese format din societățile (S) SRL, (AD) SRL și (Cc) SA, acestea urmând a fi înlocuite cu considerentele expuse de instanța de apel.

Revenind la criticile principale ale apelantei creditoarea (...), aceasta susține, practic nelegalitatea hotărârii adunării creditorilor din 12.10.2018, pe motivul că s-au nesocotit prevederile art. 51 alin. 5 din Legea 85/2014, în sensul existenței unui conflict de interese, ceea ce ar duce la nevalabilitatea votului exprimat de două categorii de creditori. S-a precizat în acest sens, că, (F) a exprimat de două ori un vot pozitiv asupra planului de reorganizare propus de practicianul în insolvență, atât în calitate de administrator al (Cc) SA, pentru categoria creanțelor chirografare, unde deține 56,35% din această categorie, cât și pentru categoria creanțelor salariale, unde deține 100 % din această grupă.

Potrivit art. 51 alin. 5 din Codul insolvenței, dacă un membru al comitetului creditorilor se află, din cauza interesului propriu, în conflict de interese cu interesul concursual al creditorilor participanți la procedură, acesta se va abține de la vot, sub sancțiunea anulării deciziei comitetului creditorilor, dacă fără votul său nu s-ar fi întrunit majoritatea cerută.

Așa cum reiese din textul sus citat, acesta se referă la votul exprimat în cadrul adunărilor comitetului creditorilor și nu în cadrul adunărilor creditorilor, cum este situația în speță.

Ca atare, dispozițiile referitoare la comitetul creditorilor, nu pot fi aplicate prin analogie și la adunarea creditorilor.

Metoda interpretării analogice a unui text de lege, constă în aceea că, ea reprezintă procedeul prin care se face completarea lacunelor legii, caz în care, se pune nu atât problema de a interpreta un text de lege, ci de a găsi un text de lege care să fie aplicabil la situația concretă, neprevăzută de lege.

În măsura în care legiuitorul ar fi înțeles să instituie interdicția de vot a celui aflat în conflict de interese în cadrul adunărilor comitetului creditorilor (prevăzută la art. 51 alin. 5 din Codul insolvenței) și în cazul adunării creditorilor, ar fi făcut-o în mod expres, ca și în cazul celei dintâi.

Nu este pertinentă susținerea apelantei care menționează că, în cauză, se pot aplica prevederile art. 79 alin. 1 din Legea 31/1990, referitoare la conflictul de interese al asociatului, care au caracterul de normă juridică generală, în raport cu Legea 85/2014, câtă vreme, în cadrul acestui act normativ nu s-a omis reglementarea conflictului de interese, ci acesta a fost prevăzut de legiuitor doar în cazul adunărilor comitetului creditorilor nu și în cel al adunării creditorilor.

Față de argumentele expuse, nu se poate aprecia că votul exprimat de (F) nu este valabil pentru existența conflictului de interes, cum se afirmă de apelanta contestatoare.

În concluzie sub aspectul considerentelor expuse apelul creditoarei (...) este nefondat.

Cu toate acestea, curtea a considerat că apelul este întemeiat, în ceea ce privește critica legată de neviabilitatea planului de reorganizare.

Potrivit planului de reorganizare propus de administratorul judiciar, strategia de reorganizare a societății debitoare constă în: continuarea activității de comercializare a produselor specifice în restaurantul existent pe piață, în caz de oportunitate vânzarea integrală, în bloc a bunurilor imobile/mobile aflate în averea societății, în caz de oportunitate, orice alte modalități parțiale care să genereze resurse financiare excedentare cheltuielilor aferente și astfel să poată constitui surse de finanțare pentru achitarea datoriilor (ex. modificarea actului constitutiv prin schimbarea obiectului de activitate, majorarea capitalului social, acorduri pentru substituirea obiectului garanțiilor, etc.).

De asemenea, referitor la sursele de finanțare prevăzute pentru realizarea planului, în cuprinsul acestui paragraf se face referire la sumele de bani ce vor rezulta din măsurile anterior enumerate, prevăzute pentru strategia de reorganizare.

Analizând planul de reorganizare sub aspectul strategiei de reorganizare și a resurselor financiare necesare realizării lui, se poate constata că acesta nu cuprinde în concret un buget de venituri și cheltuieli estimat pentru perioada de reorganizare de trei ani, indicându-se, doar cu titlu general, că sumele de bani necesare reorganizării vor proveni din măsurile prevăzute pentru strategia de reorganizare.

În condițiile în care, nu sunt prevăzute încasările estimate ale debitoarei din continuarea activității acesteia și cum valoarea de piață a imobilelor deținute de societate conform evaluării efectuate este de 4.403.397 lei și acoperă doar creanța apelantei (...) creditor garantat, este clar că nu vor putea fi achitate, potrivit planului, creanța bugetară, în totalitate și creanțele chirografare, estimate a fi plătite în procent de 80%.

Pe de altă parte, prin vânzarea imobilelor în care își desfășoară activitatea debitoarea, nu mai există posibilitatea obținerii de venituri din continuarea activității curente.

Practic prin plan se propune valorificarea bunurilor necesare derulării planului de reorganizare.

În plus, planul nu face referire nici la fluxul de numerar aferent perioadei de reorganizare.

Art. 133 alin. 1 din Legea 85/2014 prevede că, planul de reorganizare va indica perspectivele de redresare în raport cu posibilitățile și specificul activității debitorului, cu mijloacele financiare disponibile și cu cererea pieței față de oferta debitorului și va cuprinde măsuri concordante cu ordinea publică, inclusiv în ceea ce privește modalitatea de selecție, desemnare și înlocuire a administratorilor și a directorilor.

Ținând cont de situația de fapt expusă, rezultă că planul de reorganizare nu explicitează, în concret, modul în care se vor realiza mijloacele financiare necesare pentru îndeplinirea obligațiilor stabilite în program de părți, așa cum se cere prin prevederile legale enunțate.

Așadar, nu poate fi acceptată critica apelantei incidentale prin care se arată că în Codul insolvenței nicăieri nu se face referire la faptul că planul de reorganizare trebuie să cuprindă bugetul de venituri și cheltuieli, precum și fluxul de numerar estimate pentru perioada reorganizării.

Toate elementele la care s-a făcut trimitere sunt circumscrise noțiunii de mijloace financiare utilizate în textul enunțat și sunt esențiale în analiza viabilității unui plan de reorganizare.

Prin urmare, din perspectiva celor arătate observațiile apelantei (...) au fost întemeiate.

Ceea ce mai trebuie precizat este și faptul că planul este criticabil și sub aspectul neconcordanței dintre mențiunile din cuprinsul lui cu privire la plata creanțelor salariale și chirografare și programul de plată al creanțelor. În cuprinsul planului, la paragraful – Scopul planului se prevede că, creanțele salariale se plătesc 100%, iar cele chirografare în procent de 15%, iar în programul de plată se arată că, creanțele salariale nu se achită, iar cele chirografare se plătesc în procent de 80%.

Ținând cont de ansamblul considerentelor arătate, instanța în baza art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă, a admis apelul declarat de (C) SA împotriva Sentinței nr. (...)/ 22 .01.2019, pronunțată de Tribunalul (...), pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a respins cererea formulată de administratorul judiciar (L) SPRL și în consecință, a infirmat planul de reorganizare a societății debitoare SC (S) SRL, propus de administratorul judiciar (L) SPRL.

A înlăturat dispoziția primei instanțe prin care se arată că executarea planului de reorganizare nu va putea depăși 3 ani, socotiți de la data confirmării, cu excepția cazului prevăzut la art. 139 (5) din Legea nr. 85/2014.

A menținut restul dispozițiilor sentinței apelate și a constatat că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în apel.