Recurs contencios administrativ. Refuz soluționare cerere

Decizie 701 din 23.09.2019


CONTENCIOS ADMINISTRATIV

Recurs contencios administrativ. Refuz soluționare cerere

- art. 1 din OG nr. 33/2002

- art. 2 alin. 2 din Legea nr. 554/2004

- art. 8 alin. 2 din Legea nr. 554/2004

În fapt, în baza contractului de locațiune/închiriere încheiat în data de 10.05.2011 între Parohia (...) (...) (...) și (PF) a fost transmis în favoarea chiriașului persoană fizică dreptul de folosință asupra imobilului constând în teren în suprafață de 11 ha, situat în extravilanul loc. (...), comuna (...), jud. (...), sub nr. topo. (...)/1 și (...)/14. Ambele suprafețe de teren sunt deținute în calitate de proprietar de către Parohia (...) (...), conform proceselor verbale de punere în posesie nr. (...)/29.04.2011.

În data de 30.01.2017 a fost înregistrată la ORC (...) societatea (R) SRL, avându-l ca asociat pe numitul (PF), iar obiectul principal de activitate al societății fiind reprezentat de cultivarea fructelor, arbuștilor fructiferi, căpșunilor, nuciferilor și a altor pomi fructiferi.

Potrivit certificatului nr. (...)/07.04.2017 emis de M.A.D.R., societatea a obținut înregistrarea soiului de goji (...), acesta urmând a se cultiva începând cu anul 2017, societatea deținând totodată și un certificat CERES.

În baza contractului de comodat încheiat în data de 13.10.2017 între (PF) și societatea (R) SRL, primul a cedat societății folosința gratuită a suprafeței de 8 ha teren din cele 11 ha deținute în arendă.

În vederea accesării de fonduri europene, intimata-reclamantă (R) SRL a depus la A.P.I.A. (...) o cerere unică de plată, solicitare față de care A.P.I.A. a răspuns, învederând necesitatea depunerii de către solicitant a unei adeverințe care să corespundă evidențelor din registrul agricol aferente anului în curs și care se completează potrivit modelului-cadru prevăzut în Anexa nr. 1 la Ordinul MADR nr. 38/2018.

Intimata-reclamantă a menționat că, între anii 2011 - 2017, instituția pârâtă i-a eliberat anual adeverința necesară la APIA pentru obținerea de subvenții, astfel, conform adeverinței nr. (...)/12.07.2017 eliberată de Primăria comunei (...), pe anul 2017 asociatul  (PF) figurează înregistrat la nr. de rol nominal unic (...) și în registrul agricol tip II, vol. 015, la poziția 004/străinaș. S-a menționat că suprafața de 11.53 ha cu nr. top (...)/10, (...)/1, (...)/14 a fost pășune comunală din anul 1970 până în anul 2012.

Prin adeverința nr. (...)/27.12.2018 recurentul pârât i-a comunicat intimatei-reclamante că, într-adevăr, numitul (PF) figurează în evidențele registrului agricol cu suprafața de 11,53 ha - livezi de pomi, pepiniere pomicole, arbuști fructiferi, extravilan utilizat din anul 2012, pe baza unui contract de comodat apreciat ca nelegal încheiat cu Parohia (...) (...).

Recurentul pârât a arătat în motivele de recurs că terenul pe care este amplasată plantația este în litigiu, însă acest aspect nu este de natură a modifica situația actuală din registrul agricol.

În concluzie, Curtea a apreciat ca fiind legală și temeinică soluția primei instanțe, în condițiile în care, chiar prin adeverința contestată de către reclamantă, pârâtul a indicat dispozițiile art. 1 din OG. nr. 33/2002: „Autoritățile publice centrale și locale eliberează certificate și adeverințe numai în cazurile în care situațiile sau datele a căror confirmare se cere rezultă din documentele deținute de acestea.”

Or, din documentele depuse la dosar s-a confirmat îndreptățirea reclamantei de a i se elibera o adeverință completată potrivit modelului-cadru prevăzut în Anexa nr. 1 la Ordinul MADR nr. 38/2018, de completare și modificare a Ordinului MADR nr. 619/2015, dat fiind că deține și certificate atestate pentru plantație.

Curtea de Apel Oradea – Secția a II-a civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal

Decizia nr. 701 din 23 septembrie 2019

Prin Sentința nr. (...)/CA din 5 martie 2019, Tribunalul (...) a admis în parte acțiunea în contencios administrativ fiscal înaintată de reclamanta SC (R) SRL, împotriva pârâtului PRIMARUL COMUNEI (...) și, în consecință, a obligat pârâtul să elibereze adeverința solicitată conform înscrisurilor din registrul agricol, aferente anului curent de cerere și înscrisurilor prezentate de reclamantă, neînregistrate în registrul agricol, completată pe baza modelului-cadru prevăzut în anexa nr. 1 a Ordinului ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr. 619/2015; a respins în rest acțiunea reclamantei, obligând pârâtul să plătească reclamantei suma de 2050 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs recurentul pârât PRIMARUL COMUNEI (...), solicitând admiterea acestuia, casarea în parte a sentinței criticate și respingerea în totalitate a acțiunii introductive ca fiind nefondată și netemeinică.

În motivele de recurs a arătat următoarele:

În opinia recurentului, în prezenta cauză își găsesc aplicabilitate prevederile art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă, în sensul că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material.

Arată că, prin acțiunea introductivă, reclamanta a solicitat obligarea sa la eliberarea unei adeverințe din care să rezulte ca terenul pe care reclamanta îl folosește și pe care a înființat o plantație de goji este în folosința acesteia și că are înființată plantația de goji, având nevoie de această adeverință la APIA pentru subvenție.

A considerat reclamanta că acestei cereri înregistrate sub nr. (...)/10.05.2018 nu s-a răspuns în mod nejustificat. Ulterior, la 14.12.2018, concomitent cu formularea cererii de chemare în judecată în cadrul acestui dosar, reclamanta a mai formulat o cerere identică.

Totodată, menționează faptul că la data de 27.12.2013, sub nr. (...) a fost eliberată adeverința solicitată de reclamant, aspect necontestat de acesta și reținut și de instanța de fond, ulterior, motivul de critică al reclamantului fiind deja conținutul adeverinței, respectiv faptul că aceasta conținea și alte aspecte decât cele cu care era obișnuit reclamantul.

Mai arată că instanța de fond a apreciat că în prezenta cauză nu e vorba de un refuz nejustificat de soluționare a cererii, adeverința solicitată fiind eliberată reclamantului, însă a considerat, fără temei, ca trebuia să-i fie eliberată o adeverință așa cum acesta a solicitat prin cererea introductivă de instanță.

În opinia recurentului, această soluție este parțial nelegală și netemeinică, instanța interpretând și aplicând în mod eronat normele de drept material. Astfel, deși se reține în considerentele hotărârii faptul că a eliberat reclamantului adeverința din care rezultă cele solicitate, faptul că în cuprinsul acesteia a informat instituțiile publice la care această adeverință urma a fi depusă/înaintată/utilizată despre faptul că terenul pe care este amplasata plantația este în litigiu, (de fapt acest teren figurează cu destinația de pajiște comunală, fiind ca atare evidențiat în amenajamentul pastoral, fiind astfel atribuit în patrimoniul comunei prin Ordin al Prefectului), ca atare, nu poate fi concomitent și pajiște și plantație cu arbuști fructiferi.

Consideră că orice înscris care atestă stări de fapt trebuie să fie complet și complex, să conțină informațiile relevante și pertinente în mod cuprinzător, nu numai acele informații pe care ni le dorim sau care ne avantajează ci și cele care se referă la situația sau starea de fapt și de drept pentru a avea o imagine de ansamblu, nu doar emiterea de acte în mod automat care nu fac altceva decât să accentueze birocrația. Or, arată că tocmai acest aspect nu a convenit reclamantului-intimat, că pe lângă datele care convin, adeverința conține și alte date care nu mai sunt pe placul reclamantului dar sunt la fel de adevărate, încercându-se cu orice mod ascunderea acestor aspecte.

Ca atare, din punctul de vedere al recurentului, adeverința este eliberată astfel cum normele legale o prescriu, hotărârea instanței de fond este una nelegală din moment ce nicăieri în textul de lege nu se arată că în adeverința eliberată nu pot fi trecute alte informații decât cele solicitate de reclamant.

Ca atare, solicită admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței criticate, în sensul respingerii acțiunii introductive.

În drept: prevederile din cuprinsul cererii de recurs.

Intimata reclamantă SC (R) SRL, prin întâmpinarea depusă la dosar, a solicitat respingerea recursului declarat și menținerea hotărârii atacate, ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată în recurs constând în onorar de avocat 1500 lei și cheltuieli de deplasare 150 lei/deplasare, pentru următoarele motive:

Învederează că recurenta își axează întreaga motivație argumentând că și-a îndeplinit obligația de eliberare a adeverinței solicitate și că a eliberat adeverința nr. (...)/27.12.2018, iar după introducerea cererii în instanță, urmare altor insistențe, făcute cu adresa nr. (...)/14.12. 2018, de asemenea a eliberat aceeași adeverință nr. (...)/27.12.2018, apreciind că cererea nu mai are niciun obiect.

Arată că recurenta susține că judecătorul fondului a aplicat greșit normele de drept material, dar nu arată care sunt acele norme încălcate sau aplicate greșit.

Susținerea că adeverința eliberată este corespunzătoare și că era obligată să menționeze că terenul pe care are plantația de goji - dar și alte culturi - este în litigiu și că nu putea elibera doar o adeverință dorită de societate sau care o avantajează, denotă nu numai rea - credință, dar denotă necunoașterea prevederilor Ordinului nr. 619/2015 din 6 aprilie 2015 pentru aprobarea criteriilor de eligibilitate, condițiilor specifice și a modului de implementare a schemelor de plăți prevăzute la art. 1 alin. (2) și (3) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 3/2015 pentru aprobarea schemelor de plăți care se aplică în agricultură în perioada 2015 - 2020 și pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societățile agricole și alte forme de asociere în agricultură, precum și a condițiilor specifice de implementare pentru măsurile compensatorii de dezvoltare rurală aplicabile pe terenurile agricole, prevăzute în Programul Național de Dezvoltare Rurală 2014 - 2020.

Arată intimata că nu a cerut o adeverință după dorința sa, sau care o avantajează, ci a solicitat aceeași adeverință tip pe care recurenta o eliberase și în anii precedenți, după modelul prevăzut la anexa 1 din Ordinul nr. 619/2015, adeverința tip fiind unul din documentele care trebuie anexate la cererea unică de plată, în condițiile art. 5 alin. 2 lit. a) care prevede:

“a) adeverința conform înscrisurilor din registrul agricol aferente anului curent de cerere, care se completează pe baza modelului-cadru prevăzut în anexa nr. 1”.

Dacă adeverința nr. (...)/27.12.2018 ar corespunde cerințelor APIA, adică cerințelor legale, chiar dacă a fost primită după demararea procedurii judiciare, arată intimata că ar fi renunțat la acțiune, însă actul eliberat echivalează cu un refuz substanțial, întrucât creează doar aparența satisfacerii cererii, pentru că, în realitate, recurenta, care timp de 6 ani a eliberat adeverința în conținutul și modelul cerut de APIA și a întocmit fișele de înregistrare etc. (filele 10-12), știa foarte bine că această adeverință nu corespunde cerințelor APIA, fiind eliberată cu scopul evident de a o împiedica să obțină subvenții și fonduri europene.

Mai mult, de vreme ce, în anii precedenți, recurenta a eliberat adeverința tip cerută de APIA, apreciază intimata că este evident că știe foarte bine că pentru obținerea de subvenții și accesare de fonduri europene, APIA pretinde adeverința tip după modelul prevăzut la anexa 1 din Ordinul nr. 619/2015, conform art. 5 alin. 2 lit. a) și că Adeverința nr. (...)/27.12.2018 nu corespunde acestui model.

Faptul că între recurentă și Parohia (...) (...) se poartă litigii cu privire la terenul închiriat și utilizat de societate, pe care societatea intimată are culturi din anul 2011, nu poate constitui, în opinia sa, un motiv de refuz de eliberare a adeverinței în forma și modelul prevăzut de reglementările în vigoare, actul cerut fiind perfect legal, deoarece reflectă situația reală actuală, adică culturile existente pe cele 11 ha teren închiriat de societate, conform contractului de închiriere înregistrat la Primăria (...) cu nr. (...)/09.05.2012, precum și a evidentelor din Registrul agricol al Primăriei (...) cu rol (...) (fila 6).

Sub acest aspect, a dovedit că în perioada 2011 - 2019 terenul în suprafață de 11 ha teren situat în hotarul UAT (...) - zona (...) a fost închiriat de către Parohia (...) (...) în favoarea persoanei fizice (PF), acesta figurând în Registrul agricol al Primăriei (...) cu rol (...) (fila 6).

Menționează că, la momentul închirierii, Parohia (...) (...) i-a predat copia celor două procese verbale de punere în posesie nr. (...)/29.04.2011, unul pentru suprafața de 3 ha 2000 mp pe nr. topo. (...)/14 și unul cu suprafața de 8 ha 3000 mp pe nr. topo. (...)/1, împreună cu planurile de amplasament (schițele).

Susține că a preluat terenul în folosință chiar în anul 2011, iar cu utilajele proprii a procedat la igienizarea și fertilizarea terenului, întrucât era nelucrat de ani de zile, a dus pământ și îngrășământ, a destupat canalele, după care a înființat mai multe culturi, iar în anul 2012 pe o suprafață de 2,89 ha a înființat o cultură de goji, care s-a dezvoltat an de an, la momentul de față având Certificat de înregistrare a soiului de goji (...) la M.A.D.R., fila 13, fiind singura din țară care deține Certificat European de soi, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr.834/2007 și (EC) 889/2008, emis de autoritățile acreditate la nivel european fila 14 (pentru care a cheltuit 2000 euro), având cea mai mare producție de goji bio din țară dar și la nivel european, asigurând materie primă pentru produse farmaceutice (tinctură din frunze de goji, alte medicamente); face obiectul unor cercetări în laboratoare de prestigiu din cadrul Universității de Medicină (...) pentru utilizarea în scop terapeutic (inclusiv cancer).

Mai arată că ministrul agriculturii, personal, a vizitat ferma de goji (...) în cursul anului 2017, a apreciat importanța acestui soi eco, încurajând extinderea, întrucât cerința la nivel european, în cercetare medicală și nu numai, este foarte mare, iar veniturile care pot fi aduse statului cât și prestigiul țării, este considerabil (în condițiile în care s-ar obține fonduri europene, în scopul achiziționării de utilaje agricole pentru cules goji, procesare, etc., s-ar ajunge la o producție foarte mare și ar aduce și statului un venit de 200 - 250.000 euro).

Astfel, în aceste condiții, s-a înființat SC (R), având ca asociați inclusiv pe chiriașul (PF), care a încheiat contract de comodat cu societatea pentru terenul închiriat de la parohie.

Arată că societatea este de bună credință, pentru că nu ar fi făcut investiții enorme dacă nu se baza pe actele primite de la Parohia (...) (...) și, mai ales, dacă recurenta i-ar fi semnalat de la început că actele parohiei nu sunt valabile, dimpotrivă, recurenta a înregistrat contractul de închiriere, 1-a înregistrat pe asociatul societății cu rol în registrul agricol și a știut foarte bine că societatea cultivă terenul, fără să fi exprimat vreo obiecțiune.

Precizează că recurenta are obligația stabilită prin art. 1 din Ordonanța nr. 28/2008 privind registrul agricol, de a organiza întocmirea și ținerea la zi a registrului agricol “(1) În scopul asigurării unei evidențe unitare cu privire la categoriile de folosință a terenurilor, ...”

Conform art. 4 din aceeași ordonanță, pe baza datelor cuprinse în registrul agricol, se organizează evidența centralizată pe fiecare comună, privind modul de folosință  a terenurilor,  suprafețele  cultivate  cu principalele culturi; numărul de pomi fructiferi, pe specii.

În registrul agricol nu se înscriu doar datele cu privire persoanele care au teren în proprietate, ci potrivit dispozițiilor art. 3 alin. 1 și alin. 3, și orice altă persoană care are teren în folosință, pe categorii de folosință și pe destinație a terenului, suprafețe cultivate cu principalele culturi și cu numărul de pomi, pe specii.

Ca atare, solicitarea de a se elibera o adeverință tip, în care să se menționeze modul de folosință a suprafeței de 11 ha, culturile existente pe aceste suprafețe și numărul de pomi fructiferi, pe specii - este o cerere cât se poate de întemeiată și nu se cere decât să se ateste printr-o adeverință situația existentă în fapt și care este înregistrată și în registrul agricol.

De asemenea, cu adresa nr. 1974/28.02.2019, depusă la dosarul de fond, APIA (...) arată că adeverința nr. (...)/ 27.12.2018, pe care i-a prezentat-o, nu corespunde cu modelul prevăzut la anexa 1 din Ordinul nr. 619/2015, art. 5 alin. 2 lit. a), ca atare, refuzul de a elibera adeverința după modelul cerut de lege, deja a lipsit societatea de dreptul de a obține subvenții în anul 2018.Cu toate acestea, ca urmare a cererii de eliberare a unei adeverințe tip pentru a beneficia de subvenții pe anul 2019, recurenta a eliberat Adeverința nr. (...)/01.04.2019, cu conținut identic adeverinței nr. (...)/ 27.12.2018, cu consecința că nu se vor obține subvenții nici pe anul 2019 întrucât cererea se poate depune până la data de 15 mai, conform art. 5 ind. 1 din Ordinul 619, dar și de fonduri europene, la care societatea ar avea dreptul potrivit Legii nr. 759/2010 privind acordarea de ajutoare specifice pentru îmbunătățirea calității produselor agricole în sectorul de agricultură ecologică.

Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (2) din Legea 554/2004, “Se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim, ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal.”

Potrivit dispozițiilor art. 8 alin. 2 din Legea 554/2004, “... se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, ...”.

Pentru aceste motive, solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.

În drept a invocat prevederile art. 490 alin. (2) Cod procedură civilă.

În probațiune, s-au depus înscrisuri.

Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, instanța a apreciat recursul declarat de recurentul pârât PRIMARUL COMUNEI (...) ca nefondat, pentru următoarele considerente:

În fapt, în baza contractului de locațiune/închiriere încheiat în data de 10.05.2011 între Parohia (...) (...) (...) și (PF) a fost transmis în favoarea chiriașului persoană fizică dreptul de folosință asupra imobilului constând în teren în suprafață de 11 ha, situat în extravilanul loc. (...), comuna (...), jud. (...), sub nr. topo. (...)/1 și (...)/14. Ambele suprafețe de teren sunt deținute în calitate de proprietar de către Parohia (...) (...), conform proceselor verbale de punere în posesie nr. (...)/29.04.2011.

În data de 30.01.2017 a fost înregistrată la ORC (...) societatea (R) SRL, avându-l ca asociat pe numitul (PF), iar obiectul principal de activitate al societății fiind reprezentat de cultivarea fructelor, arbuștilor fructiferi, căpșunilor, nuciferilor și a altor pomi fructiferi.

Potrivit certificatului nr. (...)/07.04.2017 emis de M.A.D.R., societatea a obținut înregistrarea soiului de goji (...), acesta urmând a se cultiva începând cu anul 2017, societatea deținând totodată și un certificat CERES.

În baza contractului de comodat încheiat în data de 13.10.2017 între (PF) și societatea (R) SRL, primul a cedat societății folosința gratuită a suprafeței de 8 ha teren din cele 11 ha deținute în arendă.

În vederea accesării de fonduri europene, intimata-reclamantă (R) SRL a depus la A.P.I.A. (...) o cerere unică de plată, solicitare față de care A.P.I.A. a răspuns, învederând necesitatea depunerii de către solicitant a unei adeverințe care să corespundă evidențelor din registrul agricol aferente anului în curs și care se completează potrivit modelului-cadru prevăzut în Anexa nr. 1 la Ordinul MADR nr. 38/2018.

Intimata-reclamantă a menționat că, între anii 2011 - 2017, instituția pârâtă i-a eliberat anual adeverința necesară la APIA pentru obținerea de subvenții, astfel, conform adeverinței nr. (...)/12.07.2017 eliberată de Primăria comunei (...), pe anul 2017 asociatul  (PF) figurează înregistrat la nr. de rol nominal unic (...) și în registrul agricol tip II, vol. 015, la poziția 004/străinaș. S-a menționat că suprafața de 11.53 ha cu nr. top (...)/10, (...)/1, (...)/14 a fost pășune comunală din anul 1970 până în anul 2012.

Prin adeverința nr. (...)/27.12.2018 recurentul pârât i-a comunicat intimatei-reclamante că, într-adevăr, numitul (PF) figurează în evidențele registrului agricol cu suprafața de 11,53 ha - livezi de pomi, pepiniere pomicole, arbuști fructiferi, extravilan utilizat din anul 2012, pe baza unui contract de comodat apreciat ca nelegal încheiat cu Parohia (...) (...).

Recurentul pârât a arătat în motivele de recurs că terenul pe care este amplasată plantația este în litigiu, însă acest aspect nu este de natură a modifica situația actuală din registrul agricol.

În concluzie, Curtea a apreciat ca fiind legală și temeinică soluția primei instanțe, în condițiile în care, chiar prin adeverința contestată de către reclamantă, pârâtul a indicat dispozițiile art. 1 din OG. nr. 33/2002: „Autoritățile publice centrale și locale eliberează certificate și adeverințe numai în cazurile în care situațiile sau datele a căror confirmare se cere rezultă din documentele deținute de acestea.”

Or, din documentele depuse la dosar s-a confirmat îndreptățirea reclamantei de a i se elibera o adeverință completată potrivit modelului-cadru prevăzut în Anexa nr. 1 la Ordinul MADR nr. 38/2018, de completare și modificare a Ordinului MADR nr. 619/2015, dat fiind că deține și certificate atestate pentru plantație.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 Cod procedură civilă, recursul declarat a fost respins ca nefondat, iar sentința primei instanțe a fost menținută ca fiind temeinică și legală.

În temeiul art. 453 Cod procedură civilă, instanța a obligat recurentul, aflat în culpă procesuală, să plătească intimatei suma de 1.500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs constând în onorariul avocațial achitat conform documentului justificativ depus.