Acordarea dobânzii legale, actualizarea debitului datorat cu indicele de inflație, pe calea unui nou litigiu

DREPT PROCESUAL CIVIL

Acordarea dobânzii legale, actualizarea debitului datorat cu indicele de inflație, pe calea unui nou litigiu

- art. 175, art. 628, art. 677 Cod procedură civilă

- art. 1535, art. 2495 Cod civil

Deși art. 628 Cod procedură civilă prevede faptul că, dacă prin titlul executoriu nu au fost stabilite dobânzi, actualizarea sumei datorate, executorul judecătoresc poate, la cererea creditorului, să le stabilească prin încheiere. Această procedură nu poate fi calificată ca fiind una obligatorie și care să facă astfel acțiunea inadmisibilă, aspecte corect reținute de instanța de apel.

Procedura instituită astfel de art. 628 alin. (4) Cod procedură civilă este una alternativă acțiunii de drept comun, dar nu o exclude pe aceasta din urmă, rațiunea legiuitorului fiind doar evitarea parcurgerii unui nou proces lung și costisitor în cazul în care creditorul reclamant a omis a solicita daune interese care i se cuvin de plin drept în litigiul în care a obținut titlul executoriu.

Curtea de Apel Oradea – Secția I-a civilă

Decizia nr. 342 din 24 octombrie 2019

Prin Sentința civilă nr. (...)/23.02.2018 pronunțată de Judecătoria (...), instanța de fond a respins excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtă prin întâmpinare, ca neîntemeiată.

A admis în parte cererea formulată de reclamanta Parohia (R) (...), în contradictoriu cu pârâta Parohia (P) (...), cu sediul în (...).

S-a dispus actualizarea sumei de 139.674 lei cu rata inflației și a fost obligată pârâta să plătească reclamantei dobândă legală calculată din data de 26.09.2014 până la data de 23.05.2016 asupra acestei sume.

S-a dispus actualizarea sumei de 112.117 lei cu rata inflației și a fost obligată pârâta să plătească reclamantei dobândă legală calculată din data de 24.05.2016 până la data de 21.06.2017 asupra acestei sume.

S-a respins în rest cererea ca neîntemeiată.

A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial.

S-a respins cererea pârâtei de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:

Prin Sentința civilă nr. (...)/C/2013 din data de 26.06.2013 pronunțată de Tribunalul (...) în dosarul nr. (...)/2009 (filele 4-5 vol. I) s-a admis acțiunea formulată de pârâta din prezenta cauză în contradictoriu cu reclamanta din prezenta cauză și s-a dispus rectificarea înscrierii de carte funciară în sensul anulării încheierii de intabulare nr. (...)/28.03.1949 și radierea înscrierii de sub B3 din CF (...) (...), cu privire la imobilul constând în casă parohială și 1237 mp teren aferent, identificat cu nr. top. (...) (...), imobil care face de altfel și obiectul prezentei cauze.

Prin aceeași sentință a fost obligată Parohia (R) (...) să lase Parohiei (P) (...) în deplină proprietate și posesie imobilul constând în casa parohială și terenul indicat mai sus, și s-a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata contravalorii lipsei de folosință pentru imobilul în litigiu pe o perioadă de 62 de ani.

A fost admisă acțiunea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă reconvențională Parohia (R) (...) și a fost obligată reclamanta-pârâtă reconvențională Parohia (P) (...) să plătească pârâtei-reclamantă reconvențională suma de 322.577 lei cu titlu de despăgubiri materiale.

În final, s-a stabilit în favoarea pârâtei-reclamantă reconvențională un drept de retenție asupra imobilului casa parohială și 1237 mp teren aferent identificat cu nr. top. (...) (...) până la achitarea sumei menționate.

Prin Decizia civilă nr. (...)/2014-A din data 23.01.2014 de pronunțată de Curtea de Apel (...) în dosarul nr. (...)/2009 (filele 6-9 vol. I) s-a admis apelul declarat de către apelanta reclamantă Parohia (P) (...) și a fost redusă suma la plata căreia a fost obligată aceasta de la 322.577 lei la 139.674 lei, fiind păstrate celelalte dispoziții ale sentinței.

Ulterior, prin Decizia civilă nr. (...) din data de 26.09.2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. (...)/2009 (filele 10-14 vol. I) s-au respins recursurile formulate de ambele părți.

Prin cererea înregistrată la Societatea Profesională de Executori Judecătorești (...) la data de 14.10.2015, în urma căreia s-a format dosarul execuțional nr. (...)/E/2015 (fila 197 vol. I), reclamanta din prezentul dosar a solicitat punerea în executare a celor trei hotărâri menționate mai sus.

Conform încheierii din data de 15.10.2015, SEJ (...) a stabilit valoarea creanței urmărite în cadrul dosarului execuțional nr. (...)/E/2015 ca fiind în cuantum total de 157.413,33 lei, din care suma de 139.674 lei cu titlu de despăgubiri materiale și 17.739,33 lei total cheltuieli de executare (fila 186 vol. I). Această încheiere a fost îndreptată prin încheierea din data de 13.11.2015 prin care s-a stabilit că totalul cheltuielilor de executare în dosar este în cuantum de 9.223,71 lei, astfel că totalul creanței urmărite este de 148.897,71 lei (filele 146-147 vol. I).

La data de 23.05.2016 pârâta, debitoare în cadrul dosarului execuțional, a achitat suma de 34.996,49 lei, conform procesului-verbal de primire sumă și încheierii (filele 95, 98 vol. I), executorul judecătoresc procedând la eliberarea sumei.

Ulterior în data de 18.05.2017 reclamanta, creditoare în cadrul dosarului execuțional, a formulat o cerere de stăruință în executare silită (fila 90 vol. I).

În urma Sentinței civile nr. (...)/2016 pronunțată la data de 02.02.2016 de Judecătoria (...) în dosarul nr. (...)/2015 prin care s-a admis în parte contestația la executare formulată de contestatoarea Parohia (P) (...) în contradictoriu cu intimata Parohia (R) (...) și s-a dispus reducerea onorariului de executare al SEJ (...), de la suma de 17.319,58 lei stabilită prin încheierea din data de 15.10.2015 în dosarul execuțional nr. (...)/E/2015, la suma de 6.696,74 lei (fila 89 vol. I), executorul judecătoresc a emis încheierea din data de 19.05.2017 prin care a stabilit cheltuielile de executare la suma de 9.299,21 lei, totalul creanței la suma de 148.973,21 lei, din care s-a achitat suma de 34.996,49 lei, rămânând o diferență de creanță de 113.976,72 lei (fila 88 vol. I).

La data de 21.06.2017 pârâta a achitat suma de 113.976,72 lei (fila 73 vol. I) iar prin încheierea din data de 21.06.2017 executorul judecătoresc a constatat încetarea executării silite în dosarul execuțional nr. (...)/E/2015 în temeiul art. 703 alin. 1 Cod procedură civilă, întrucât s-a realizat integral obligația prevăzută de titlul executoriu, s-au achitat cheltuielile de executare, precum și alte sume datorate potrivit legii (fila 72).

În conformitate cu art. 248 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei, astfel că, s-a apreciat că este prioritară analizarea excepției inadmisibilității acțiunii invocate de către pârâtă prin întâmpinare.

Cu privire la această excepție pârâta a arătat, prin întâmpinare, că ceea ce solicită pe calea acestei acțiuni poate fi realizat de executorul judecătoresc, potrivit art. 628 alin. 3 Cod procedură civilă și chiar au fost actualizate sumele din titlul executoriu, iar la termenul de judecată din data de 29.06.2017 s-a arătat că are în vedere faptul că în cadrul executării silite care formează obiectul dosarului execuțional nr. (...)/E/2015 al Societății de executori judecătorești „(...)” s-a cerut și dispus actualizarea sumei cu indicele de inflației.

Instanța a reținut că, potrivit art. 628 alin. 1-4 Cod procedură civilă, “(1) Pot fi executate silit obligațiile al căror obiect constă în plata unei sume de bani, predarea unui bun ori a folosinței acestuia, desființarea unei construcții, a unei plantații ori a altei lucrări, încredințarea minorului, stabilirea locuinței și vizitarea acestuia sau în luarea unei alte măsuri stabilite prin titlul executoriu. (2) În cazul în care prin titlul executoriu au fost stipulate ori acordate dobânzi, penalități sau alte sume, care se cuvin creditorului, fără să fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de executorul judecătoresc, potrivit legii. (3) De asemenea, executorul judecătoresc, la cererea creditorului, poate actualiza valoarea obligației principale stabilite în bani, indiferent de izvorul ei, potrivit criteriilor cuprinse în titlul executoriu. În cazul în care titlul executoriu nu conține niciun asemenea criteriu, executorul judecătoresc va proceda, la cererea creditorului, la actualizare în funcție de rata inflației, calculată de la data când hotărârea judecătorească a devenit executorie sau, în cazul celorlalte titluri executorii, de la data când creanța a devenit exigibilă și până la data plății efective a obligației cuprinse în oricare dintre aceste titluri. (4) Dacă titlul executoriu nu cuprinde dobânzi, penalități sau alte sume, însă ele se cuvin de plin drept creditorului, potrivit art. 1.535 din Codul civil sau altor dispoziții legale speciale, acestea vor fi stabilite de către instanța de executare la cererea creditorului, prin încheiere dată cu citarea părților.”

S-a reținut că, pârâta avea obligația de a achita reclamantei suma de 139.674 lei de la data rămânerii definitive și irevocabile a Sentinței civile nr. (...)/C/2013 din data de 26.06.2013 pronunțată de Tribunalul (...) în dosarul nr. (...)/2009, anume 26.09.2014 (data pronunțării Deciziei civile nr. (...) din data de 26.09.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție în dosarul nr. (...)/2009) (filele 10-14 vol. I).

Prin cererea de executare silită formulată de reclamantă, aceasta a solicitat punerea în executare a celor trei hotărâri menționate mai sus, deci obligarea pârâtei la plata sumei de 139.674 lei.

S-a reținut că prin titlul executoriu nu au fost stipulate ori acordate dobânzi, penalități sau alte sume, care se cuvin creditorului, în baza art. 628 alin. 3 Cod procedură civilă, astfel că, executorul judecătoresc ar fi putut proceda, la cererea creditorului, la actualizare în funcție de rata inflației, calculată de la data când hotărârea judecătorească a devenit executorie.

Contrar celor susținute de pârâtă, s-a apreciat că din analizarea înscrisurilor din dosarul execuțional a reieșit că reclamanta nu a solicitat executorului judecătoresc actualizarea sumei datorate în funcție de rata inflației, iar debitul executat a fost strict suma cuprinsă de titlul executoriu, 139.674 lei.

Instanța a apreciat că procedura prevăzută de art. 628 alin. 3 Cod procedură civilă este una facultativă, iar neformularea unei cereri în cursul executării silite privind actualizarea sumei datorate în funcție de rata inflației nu suprimă dreptul acesteia de a solicita acest lucru în cadrul prezentei acțiuni. În consecință, excepția invocată de pârâtă este neîntemeiată și a fost respinsă ca atare.

Pe fondul cauzei instanța a reținut că potrivit art. 1531 - 1532 și art. 1535, 1537 Cod civil, „Art. 1531 Repararea integrală (1) Creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării. (2) Prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferită de creditor și beneficiul de care acesta este lipsit. La stabilirea întinderii prejudiciului se ține seama și de cheltuielile pe care creditorul le-a făcut, într-o limită rezonabilă, pentru evitarea sau limitarea prejudiciului. Art. 1.532 Caracterul cert al prejudiciului (1) La stabilirea daunelor-interese se ține seama de prejudiciile viitoare, atunci când acestea sunt certe. (2) Prejudiciul ce ar fi cauzat prin pierderea unei șanse de a obține un avantaj poate fi reparat proporțional cu probabilitatea obținerii avantajului, ținând cont de împrejurări și de situația concretă a creditorului. (3) Prejudiciul al cărui cuantum nu poate fi stabilit cu certitudine se determină de instanța de judecată. Art. 1.535 Daunele moratorii în cazul obligațiilor bănești (1) În cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic. (2) Dacă, înainte de scadență, debitorul datora dobânzi mai mari decât dobânda legală, daunele moratorii sunt datorate la nivelul aplicabil înainte de scadență. (3) Dacă nu sunt datorate dobânzi moratorii mai mari decât dobânda legală, creditorul are dreptul, în afara dobânzii legale, la daune-interese pentru repararea integrală a prejudiciului suferit. Art. 1.537 Dovada prejudiciului: Dovada neexecutării obligației nu îl scutește pe creditor de proba prejudiciului, cu excepția cazului în care prin lege sau prin convenția părților se prevede altfel.”

Din starea de fapt redată mai sus a reieșit că pârâta a achitat cu întârziere suma de 139.674 la care a fost obligată prin titlul executoriu, astfel: a achitat în data de 23.05.2016 suma de 34.996,49 lei, iar în data de 21.06.2017 suma de 113.976,72 lei. În consecință, în perioada 26.09.2014-23.05.2016 reclamanta a fost lipsită de suma de 139.674 lei, iar în perioada 24.05.2016 - 21.06.2017 de suma de 112.117 lei, motiv pentru care pârâta îi datorează acesteia, cu titlu general, daune moratorii de la scadență până în momentul plății, în temeiul art. 1535 alin. 1 Cod civil, fără ca reclamanta să fie nevoită să dovedească vreun prejudiciu.

Art. 1535 alin. 2 Cod civil s-a reținut că nu este aplicabil în speță, fiindcă înainte de scadență debitorul nu datora dobânzi mai mari decât dobânda legală, devenind astfel incident art. 1535 alin. 3 Cod civil potrivit căruia debitorul datorează dobândă legală, precum și daune-interese, acestea din urmă doar în măsura în care se dovedește că prin neîndeplinirea obligației la termen creditorul a suferit un prejudiciu suplimentar, distinct de prejudiciul prezumat rezultat din neplata oricărei sume de bani la scadență. Reclamanta este îndreptățită la dobândă legală, iar eventualele daune-interese la care ar fi aceasta îndreptățită, s-a apreciat că nu au fost invocate și cu atât mai puțin dovedite. Împrejurarea că reclamanta a fost lipsită de suma de bani o perioadă și din această cauză nu a putut investi suma într-un alt sediu nu constituie un motiv pentru acordarea de daune-interese. Imposibilitatea folosirii sumei de bani constituie în sine prejudiciul la care se referă art. 1535 alin. 1 Cod civil, indiferent de modalitatea în care banii ar fi fost folosiți. În acest context, o expertiză contabilă ar fi fost inutilă în cauză. În ipoteza executării silite a prezentei hotărâri, executorul judecătoresc uzează de criteriile prevăzute de sentință pentru a calcula suma efectiv datorată de debitoare.

De asemenea, s-a reținut că, reclamanta este în drept să i se actualizeze sumele de bani cu rata inflației, în temeiul art. 1531 potrivit căruia creditorul este îndreptățit la repararea integrală a prejudiciului. Numai prin cumulul actualizării sumei executate cu dobânda se asigură respectarea principiului reparării integrale a prejudiciului, întrucât natura juridică a dobânzii este diferită de natura juridică a actualizării obligației cu rata inflației, prima reprezentând o sancțiune (daune moratorii pentru neexecutarea obligației de plată – lucrum cessans), iar a doua reprezentând valoarea reală a obligației bănești la data efectuării plății (daune compensatorii – damnum emergens). Diferența dintre cele două instituții juridice conduce la concluzia admisibilității cumulului acestora, neputându-se vorbi despre o dublă reparație, ceea ce ar reprezenta o îmbogățire fără justă cauză a creditorului. La fel s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție într-o decizie de speță (Decizia nr. 593 din data de 17 martie 2016 pronunțată în recurs de Secția I civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție având ca obiect pretenții).

Faptul că reclamanta a beneficiat de dreptul de retenție asupra imobilului casa parohială și 1237 mp teren aferent identificat cu nr. top. (...) (...) până la achitarea sumei menționate, s-a arătat că nu influențează această concluzie, față de dispozițiile art. 2495 alin. 1 Cod civil, potrivit cărora cel care este dator să remită sau să restituie un bun poate să îl rețină cât timp creditorul nu își execută obligația sa izvorâtă din același raport de drept sau, după caz, atât timp cât creditorul nu îl despăgubește pentru cheltuielile necesare și utile pe care le-a făcut pentru acel bun ori pentru prejudiciile pe care bunul le-a cauzat.

În considerarea acestor argumente, instanța a respins excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtă prin întâmpinare, ca neîntemeiată, a admis în parte acțiunea reclamantei, a dispus actualizarea sumei de 139.674 lei cu rata inflației și a obligat pârâta să plătească reclamantei dobândă legală calculată din data de 26.09.2014 până la data de 23.05.2016 asupra sumei acestei sume, a dispus actualizarea sumei de 112.117 lei cu rata inflației și a obligat pârâta să-i plătească reclamantei dobândă legală calculată din data de 24.05.2016 până la data de 21.06.2017 asupra acestei sume, fiind respinsă cererea cu privire la restul sumei solicitate ca neîntemeiată.

În temeiul art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, întrucât este în culpă procesuală, față de soluția pronunțată, instanța a obligat pârâta la plata sumei de 1.000 lei către reclamantă cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial, conform chitanței depuse la dosar. Pentru aceleași motive instanța a respins cererea pârâtei de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri a formulat cerere de apel apelanta Parohia (P) (...), solicitând admiterea apelului și în principal schimbarea în tot a Sentinței civile nr. (...)/23.02.2018 a Judecătoriei (...), în sensul respingerii acțiunii introductive, iar în subsidiar, schimbarea în parte a Sentinței civile nr. (...)/23.02.2018 a Judecătoriei (...), în sensul reactualizării sumei de 139.674 lei cu rata inflației pe perioada cuprinsă între 14.10.2015 - 23.05.2016, respectiv a reactualizării sumei de 112.117 lei cu rata inflației pe perioada cuprinsă între 02.12.2016 - 21.06.2017 și a înlăturării complete a obligației de plată a dobânzii legale, pentru sumele datorate, iar în subsidiar, obligarea la plata dobânzii legale pentru suma de 139.674 lei, pe perioada 14.10.2015 - 23.05.2016, respectiv pentru suma de 112.117 lei, pe perioada cuprinsă între 02.12.2016 - 21.06.2017, cu cheltuieli de judecată.

A mai formulat cerere de apel și apelanta Parohia (R) (...), solicitând admiterea in întregime a pretențiilor sale admise doar in parte de către instanța de fond, cât și precizarea cuantumului sumelor acordate de către instanța de fond. Cu cheltuieli de judecată integrale la fond acordate doar parțial cât și în apel.

Prin decizia civilă nr. (...)/A din 27.02.2019, Tribunalul (...) a respins ca nefondate apelurile civile formulat de apelantele Parohia (P) (...), cu sediul procesual ales în mun. (...), str. (X) nr. 3, județul (...) și respectiv de Parohia (R) (...), cu sediul în mun. (...), str. (X) nr. 9, județul (...), împotriva sentinței civile nr. (...)/23.02.2018 pronunțată de Judecătoria (...) pe care a păstrat-o în totalitate.

Fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut următoarele considerente:

Apelanta Parohia (P) (...) a criticat hotărârea primei instanțe sub aspectul actualizării creanței de 139.674 lei cu indicele de inflație având în vedere că actualizarea creanței s-a făcut de către executorul judecătoresc, creditoarea Parohia (R) (...) nu și-a executat propria prestație de predare a bunului, iar momentul reactualizării trebuia să fie data începerii executării silite deoarece creditoarea avea recunoscut un drept de retenție. Totodată, nu s-a avut în vedere perioada 23.05.2016 - 01.12.2016 când executarea silită a fost suspendată prin acordul părților, debitoarea beneficiind de un termen de grație. Solicitarea de acordare a dobânzii legale pe calea unei acțiuni de drept comun, s-a apreciat a fi inadmisibilă având în vedere că executarea silită era în curs, fiind incidente dispozițiile art. 628 alin. 4 Cod procedură civilă. Instanța a acordat o sumă mai mare decât valoarea de 10.000 lei pretinsă de reclamantă.

S-a constatat că apelanta Parohia (R) (...) a criticat hotărârea primei instanțe din perspectiva admiterii doar în parte a pretențiilor formulate și al neprecizării cuantumului sumelor acordate de către instanța de fond.

Conform dispozițiilor art. 628 alin. 3 Cod procedură civilă, s-a reținut că, executorul judecătoresc poate actualiza valoarea obligației principale stabilite în bani potrivit criteriilor cuprinse în titlul executoriu sau în lipsa lor, în funcție de rata inflației, la cererea creditorului. Drept urmare, în temeiul acestui text legal executorul judecătoresc nu procedează la actualizarea creanței din oficiu ci numai la solicitarea expresă a creditorului, în speță, în cererea de executare silită formulată la data de 14.10.2015 nefiind menționată o astfel de pretenție. De altfel, s-a constatat că în cuprinsul încheierii întocmită de executorul judecătoresc la data de 13.11.2015 totalul creanței urmărite este în cuantum de 148.897, 71 lei, din care debitul este de 139.674 lei, diferența de 9.223,71 lei fiind reprezentată de cheltuielile de executare compuse din onorariul executorului judecătoresc și alte cheltuieli. A rezultat astfel că, susținerea apelantei Parohia (P) (...) că executorul judecătoresc ar fi procedat la actualizarea creanței cu indicele de inflație este lipsită de suport real.

În ceea ce privește neexecutarea contraprestației de predare a bunului de către creditoarea Parohia (R) (...), tribunalul a reținut că aceasta beneficia de un drept de retenție. Potrivit art. 2495 Cod civil, instanța de apel a apreciat că dreptul de retenție este definit ca dreptul celui care este dator sa remită sau să restituie un bun, de a-l reține atâta timp cât creditorul nu îl despăgubește pentru cheltuielile necesare și utile pe care le-a făcut pentru acel bun ori pentru prejudiciile pe care bunul i le-a cauzat. Prin urmare, s-a constatat că, principalul efect al acestui drept îl reprezintă facultatea pe care creditorul retentor o are de a reține bunul până la achitarea integrală a creanței sale. Atât în doctrina anterioară cât și sub incidența reglementării cuprinse în noul Cod civil, dreptul de retenție era considerat un drept de garanție reală imperfectă care nu conferă retentorului dreptul de a utiliza bunul în interes propriu, acesta acționând ca și un administrator al bunului altuia. Dreptul de retenție nu este incompatibil cu executarea silită a creanței principale deoarece acesta nu reprezintă o compensare a prejudiciului cauzat prin neachitarea la timp a datoriei, astfel cum susține debitoarea, ci o garanție a executării acesteia. În consecință, s-a apreciat că existența acestui drept accesoriu al creanței nu împiedică actualizarea sumei datorate de debitoare, de la data la care creanța a devenit exigibilă, respectiv momentul rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești ce stă la baza executării silite.

Beneficiile suspendării executării silite au fost înlăturate prin neexecutarea voluntară a obligației în cadrul termenului acordat de creditoare, motiv pentru care, s-a reținut că în mod corect prima instanță a dispus actualizarea cu indicele de inflație pe toată perioada cuprinsă între data exigibilității creanței și momentul achitării integrale a acesteia.

Posibilitatea creditoarei de a uza de dispozițiile art. 628 alin. 4 Cod procedură civilă pentru acordarea dobânzii legale, nu exclude de plano dreptul acesteia de a solicita aceste dobânzi pe calea unei acțiuni de drept comun în contextul în care acestea sunt stabilite de instanța de judecată într-o procedură contradictorie, cu citarea părților raportului juridic obligațional, astfel, s-a apreciat că nu se poate reține caracterul inadmisibil al prezentului demers judiciar.

În ceea ce privește susținerea că judecătorul fondului ar fi acordat o sumă mai mare decât cea solicitată de către reclamantă, tribunalul a constatat că obiectul cererii principale l-a reprezentat „stabilirea prejudiciului constând în dobânzile legale și penalitățile legale pentru nepredarea sumei datorate și respectiv reactualizarea sumei datorate pe de o parte la indicele de inflație, pe de altă parte a urmare a neinvestirii sale în imobile sau alte valori”, valoarea de 10.000 de lei fiind indicată de către reclamantă estimativ, în vederea stabilirii taxei de timbru datorate. A rezultat că instanța de fond s-a pronunțat în limitele învestirii nefiind în prezența unei soluții plus petita.

Având în vedere considerentele expuse în precedent, în baza art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, tribunalul a respins ca nefondat apelul formulat de către apelanta Parohia (P) (...).

S-a apreciat de instanța de apel că este neîntemeiat și apelul Parohiei (R) (...) în contextul în care aceasta nu a făcut dovada unui alt prejudiciu ce excede pagubei suferită în mod firesc de creditor ca urmare a neexecutării integrale și la termen a obligației bănești cuvenite, astfel cum în mod corect a reținut și prima instanță.

Totodată, tribunalul a reținut că soluția instanței de fond nu poate fi apreciată ca netemeinică și nelegală din perspectiva neindicării cuantumului concret al dobânzii legale și a inflației recunoscute reclamantei, având în vedere posibilitatea acesteia de a calcula aceste sume extrajudiciar sau în cadrul unei eventuale executări silite.

Față de soluția pronunțată, instanța de apel nu a acordat cheltuielile de judecată solicitate de către apelante.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, timbrat cu 600 lei, prin chitanța fiscală din data de 01.07.2019, fila 20, a declarat recurs apelanta pârâtă Parohia (P) (...), solicitând admiterea acestuia, în principal, casarea deciziei, admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii, în subsidiar, casarea în parte a deciziei, a admiterii apelului, a schimbării în parte a sentinței în sensul reactualizării sumei de 139.674 lei cu rata inflației, pentru perioada cuprinsă între 14.10.2015 - 23.05.2016, a sumei de 112.117 lei cu rata inflației, pentru perioada 02.12.2016 - 21.06.2017, a obligării la plata dobânzii legale pentru suma de 139.674 lei pe perioada 14.10.2015 - 23.05.2016, pentru suma de 112.117 lei, pe perioada cuprinsă între data de 02.12.2016 - 21.06.2017, cu cheltuieli de judecată.

Prin motivele de recurs s-a invocat că, actualizarea sumei de 139.674 lei s-a făcut de executorul judecătoresc în etapa executării silite, raportat la art. 628 alin. 3 Cod procedură civilă, doar așa se poate explica diferența de 2526,97 lei dintre suma de 9223,71 lei, achitată cu titlu de cheltuieli de executare, și suma de 6696,74 lei, onorariul executorului judecătoresc, pe care instanțele nu au explicat-o deși sumele le-au reținut corect. Nu are obligația de a actualiza suma datorată câtă vreme intimata nu i-a predat bunul imobil dobândit prin același titlu executoriu, decât la momentul achitării diferenței de 112.117 lei la 21.06.2017. Când executarea depinde de o contraprestație, ce rezultă din același titlu executoriu și urmează să fie făcută de creditor în același timp cu prestația debitorului, executarea va putea fi făcută numai după ce creditorul a oferit debitorului propria prestație, art. 677 Cod Procedură Civilă, ceea ce nu a avut loc în speță, dar, cu toate acestea intimata pretinde actualizarea sumei cu rata inflației și plata dobânzii legale deși nu avea dreptul de-a porni executarea silită până la îndeplinirea propriei obligații.

Încălcarea de către instanța de apel a art. 677 Cod procedură civilă, atrage sancțiunea nulității, potrivit art. 175 Cod procedură civilă. Nu s-au luat în considerare efectele dreptului de retenție ce este incompatibil cu punerea în executare a hotărârii, folosința conferită de acesta este o formă de compensare a prejudiciului cauzat prin nepredarea la timp a sumei datorate.

Potrivit art. 2495 Cod civil, cel ce este dator la a remite sau restitui un bun, poate să îl rețină atâta timp cât creditorul nu își execută obligația izvorâtă din același raport de drept. Per a contrario, dacă creditorul optează să rețină bunul, durata acestei folosințe poate fi exercitată până la executarea obligației. Dacă creditorul optează pentru executarea silită, aceasta echivalează cu o renunțare implicită la exercitarea dreptului de retenție, moment de la care este dator, ca o condiție necesară și prealabilă, să predea bunul debitorului, sens în care este literatura de specialitate, jurisprudența franceză, Stelian Ioan Vidu, Dreptul de retenție în raporturile juridice civile, Editura Universul Juridic, București 2010, p. 121.

Deși s-a făcut trimitere la doctrina anterioară, la reglementările actuale, instanța de apel nu a menționat nici un caz în care ar fi validată o interpretare de genul celei îmbrățișate, în sensul posibilității exercitării dreptului de retenție cu executarea silită.

În subsidiar, deși intimata a început executarea silită la 14.10.2015, acest moment trebuie avut în vedere la reactualizarea sumei datorate, nu data de 14.09.2014, când a rămas irevocabilă hotărârea. Din suma de 139.674 lei a achitat la data de 23.05.2016, 34.996,49 lei, această dată fiind astfel limita superioară până la care se poate cere actualizarea cu indicele de inflație, aspect ce se circumscrie astfel art. 488, aliniat 1, punctul 6 Cod procedură civilă.

Referitor la suma de 113.976,72 lei pe care a achitat-o integral la 21.06.2017, instanțele au dispus actualizarea cu indicele de inflație chiar din ziua următoare datei de 23.05. 2016 fără a lua în considerare perioada 23.05.2016 - 01.12.2016 când ambele au hotărât suspendarea executării silite, or, înțelegerea are valoarea juridică a unui act prin care intimata a renunțat la continuarea executării, ea beneficiind astfel de un termen de grație, condiții în care actualizarea pentru această perioadă ar însemna o încălcare a voinței părților, a da eficiență juridică unei renunțări făcute de intimată, ceea ce contravine legii.

Cât privește dobânda legală, la momentul formulării cererii de chemare în judecată executarea silită era în curs, erau astfel incidente prevederile art. 628 alin. 4 Cod procedură civilă, astfel că, acțiunea de drept comun este inadmisibilă, exista deja un titlu executoriu iar reclamanta putea să se adreseze executorului judecătoresc care să stabilească prin încheiere, cu citarea părților.

Raportat la perioadele indicate, dobânda legală nu putea fi acordată decât pentru perioadele indicate, după eliminarea celei anterioare începerii executării silite, a scăderii perioadei de suspendare convențională a executării silite. Valoarea acordată este mult superioară celei din cererea de chemare în judecată, a sumei de 10.000 lei, fiind astfel un plus petita, nu se poate accepta că s-a stabilit suma doar pentru timbraj, raportat la art. 196 Cod procedură civilă ce consacră obligativitatea existenței unui obiect procesual determinat.

S-a invocat în drept art. 488 alin. 1, pct. 5,6,8 Cod procedură civilă.

Intimata, a solicitat respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată.

Examinând decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu, Curtea a reținut următoarele:

Prin Sentința civilă nr. (...)/C/2013 pronunțată la data de 26 iunie 2013 de Tribunalul (...), în dosar nr. (...)/2009, a fost obligată intimata să-i lase recurentei în deplină proprietate și posesie imobilul constând în casă parohială și 1237 mp teren aferent, nr. top (...) (...), iar, aceasta să-i plătească 322.577 lei despăgubiri materiale. S-a stabilit în favoarea intimatei Parohia (R) (...) un drept de retenție asupra acestui imobil, până la achitarea de către recurenta Parohia (P) (...) a sumei stabilite.

Despăgubirile acordate intimatei, au fost reduse la suma de 139.674 lei, prin Decizia civilă nr. (...)/2014-A pronunțată de Curtea de Apel (...), la data de 23.01.2014, menținute prin Decizia civilă nr. (...)/26.09.2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, dată la care această dispoziție a rămas irevocabilă și executorie.

Prin acțiunea dedusă judecății, intimata reclamantă a solicitat stabilirea prejudiciului suferit, constând în dobânda legală și actualizarea sumei cu rata inflației, aferentă sumei de 139.674 lei, calculate de la data scadenței, a rămânerii definitive a hotărârilor pronunțate în dosarul cu nr. (...)/2009, deci, nu a solicitat plata sumei de 10.000 lei, aceasta fiind astfel indicată doar pentru stabilirea taxei de timbru aferente, nefiind astfel vorba de un plus petita cum se susține. De altfel, instanța de fond a dispus exact în limitele investirii sale, a cererii formulate, neacordând o sumă determinată.

Urmare a cererii de executare silită, formulată de creditoarea intimată la Biroul Executorului Judecătoresc (...), s-a format dosarul execuțional nr. (...)/E/2015 iar acesta prin somația nr. (...)/22.05.2017 i-a solicitat recurentei debitoare plata sumei de 113.976,72 lei, reprezentând debit și cheltuieli de urmărire, fila 84 dosar de fond, volumul 1. La data de 15.10.2015, prin încheierea aflată la fila 186, volumul 1 dosar de fond, executorul judecătoresc a stabilit valoarea creanței urmărite la suma de 157.413 lei, din care 139.674 lei debit iar suma de 17.739,33 lei cheltuieli de urmărire.

Această încheiere a fost corectată, urmare a îndreptării erorii materiale, prin încheierea din data de 13.11.2015, fila 146 volumul 2 dosar de fond, potrivit căreia cheltuielile de urmărire au fost în valoare de 9223,71 lei, totalul creanței de 148897,71 lei. Potrivit încheierii din data de 23.05.2016, fila 95 volumul 1 dosar de fond, s-au recuperat sumele de 7439,21 lei, onorariu și alte cheltuieli, respectiv suma de 27556,49 lei parte din debit. Potrivit încheierii din data de 21.06.2017, fila 72 dosar fond, volumul 1, s-a realizat integral obligația din titlul executoriu, fiind achitate și cheltuielile de executare, alte sume datorate potrivit legii.

Potrivit art. 628 Cod procedură civilă, aliniat 1, pot fi executate silit obligațiile al căror obiect constă în plata unei sume de bani, predarea unui bun ori a folosinței acestuia, desființarea unei construcții, a unei plantații ori a altei lucrări, încredințarea minorului, stabilirea locuinței și vizitarea acestuia sau în luarea unei alte măsuri stabilite prin titlul executoriu. Conform aliniatului 2, în cazul în care prin titlul executoriu au fost stipulate ori acordate dobânzi, penalități sau alte sume, care se cuvin creditorului, fără să fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de executorul judecătoresc, potrivit legii.

Aliniatul 3, prevede faptul că, executorul judecătoresc, la cererea creditorului, poate actualiza valoarea obligației principale stabilite în bani, indiferent de izvorul ei, potrivit criteriilor cuprinse în titlul executoriu. În cazul în care titlul executoriu nu conține niciun asemenea criteriu, executorul judecătoresc va proceda, la cererea creditorului, la actualizare în funcție de rata inflației, calculată de la data când hotărârea judecătorească a devenit executorie sau, în cazul celorlalte titluri executorii, de la data când creanța a devenit exigibilă și până la data plății efective a obligației cuprinse în oricare dintre aceste titluri. Dacă titlul executoriu nu cuprinde dobânzi, penalități sau alte sume, însă ele se cuvin de plin drept creditorului, potrivit art. 1.535 din Codul civil sau altor dispoziții legale speciale, acestea vor fi stabilite de către instanța de executare la cererea creditorului, prin încheiere dată cu citarea părților, aliniatul 4.

Din cele arătate mai sus, se reține faptul că s-a stabilit în sarcina recurentei debitoare obligația de plată a sumei de 139.674 lei, hotărârea judecătorească în acest sens rămânând irevocabilă la data soluționării recursului de către Înalta Curte de Casație și Justiție, respectiv la data de 26.09.2014, fără a se fi dispus însă actualizarea cu rata indicelui de inflație sau plata unei dobânzi legale aferente acestei sume, de altfel, nici prin cererea de executare silită sau pe parcursul executării, nu s-a solicitat nimic în acest sens, deși, într-adevăr exista această posibilitate potrivit art. 628 aliniat 4 din Codul de procedură civilă.

Ca urmare, Curtea, în concordanță cu cele statuate de ambele instanțe, de fond și de apel, a reținut că această procedură de solicitare a actualizării debitului, de acordare a dobânzii legale nu este una obligatorie, câtă vreme nu s-a prevăzut că în lipsa urmării acesteia nu s-ar mai putea solicita în cadrul unui alt litigiu acest drept, astfel că excepția de inadmisibilitate a acțiunii invocate de recurentă, nu putea primi o dezlegare favorabilă.

Daunele interese care se cuvin de plin drept creditorului pot fi solicitate și pe calea unei acțiuni de drept comun, însă art. 628 alin. 4 Cod de procedură civilă, oferă într-adevăr o soluție mult mai simplă pentru creditor. Aceasta este și rațiunea pentru care legiuitorul a instituit soluția prevăzută în această dispoziție, anume evitarea parcurgerii unui nou proces lung și costisitor în cazul în care reclamantul a omis să solicite daunele interese care i se cuvin de plin drept în procesul care a condus la obținerea titlului executoriu pentru debitul principal sau dacă reclamantul le-a solicitat, dar instanța a omis să le ofere. Procedura prevăzută de art. 628 alin. 4 Cod procedură civilă, se apreciază astfel că este alternativă unei acțiuni civile în drept comun.

În actele aflate în dosarul de fond nu se regăsește vreun înscris potrivit căruia pe parcursul executării silite, intimata creditoare să fi solicitat actualizarea creanței cu rata de inflație, acordarea dobânzilor legale, și nici vreunul din care să se poată deduce că executorul judecătoresc ar fi procedat în acest sens, ceea ce s-a executat a fost doar creanța, așa cum s-a dispus prin titlul executoriu, și cheltuielile de urmărire, astfel că, orice critici în acest sens apar ca neavenite.

Art. 677 Cod procedură civilă prevede faptul că, atunci când executarea depinde de o contraprestație, ce rezultă din același titlu executoriu și urmează să fie făcută de creditor în același timp cu prestația debitorului, executarea va putea fi făcută numai după ce creditorul a oferit debitorului propria prestație sau după ce a făcut dovada cu înscris că debitorul a primit-o ori este în întârziere cu primirea ei, însă, în speță nu este vorba de o executare silită în sine ci de o acțiune prin care se solicită actualizarea unei creanțe cu indicele de inflație și plata dobânzii legale aferente acesteia, neputând fi astfel vorba de o incidență a dispozițiilor art. 175 Cod procedură civilă, nici de a celor cuprinse în art. 2495 Cod civil. Pe parcursul executării silite, recurenta debitoare, avea posibilitatea de a invoca, pe calea unei contestații la executare, incidența dispozițiilor cuprinse în acesta, a doctrinei, a jurisprudenței în materie, în prezentul fiind vorba doar de o actualizare a creanței, a stabilirii dobânzii legale aferente acesteia.

Ca urmare, în mod corect instanța de apel a statuat în sensul că dreptul de retenție nu este incompatibil cu executarea silită a creanței principale, acest drept fiind doar o garanție a executării sale, nefiind astfel de natură a împiedica admiterea unei acțiuni de genul celei în speță, de la data la care creanța a devenit exigibilă, respectiv de la cea a rămânerii irevocabile a hotărârii, 26.09. 2014 și nu de la momentul la care s-a formulat cererea de executare silită.

Data la care executorul judecătoresc a constatat că s-a achitat de către recurentă debitul, a fost, potrivit celor arătate mai sus, 21.06.2017, aspect ce reiese nu doar din încheierea din data de 21.06.2017 ci și din ordinul de plată nr. (...)/21.06.2017 prin care executorul judecătoresc a virat această sumă în contul creditoarei intimate, fila 73 dosar de fond, volumul 1, astfel că, criticile în sensul că nu se putea dispune actualizarea decât până la data de 23.05.2016 când s-a achitat o parte din debit, apare astfel ca neavenită.

Fiind doar o chestiune de punere în executare, cu acea ocazie se va avea în vedere data la care s-a plătit o parte din debit, astfel că, pentru suma rămasă până la plata întregului debit, se va aplica indicele de inflație și dobânda legală,

Referitor la faptul că pentru o perioadă de timp părțile au convenit suspendarea executării silite, urmare a neexecutării voluntare a obligației de către recurentă, beneficiul termenului de grație a fost înlăturat din culpa debitoarei, astfel că, în mod corect s-a dispus și cu privire la această perioadă.

Având în vedere toate considerentele de mai sus, nefiind incidente dispozițiile art. 488 Cod procedură civilă, Curtea în baza art. 496 aliniat 1 Cod procedură civilă, a respins ca nefondat recursul și a menținut în întregime decizia recurată, ca fiind legală și temeinică.

Domenii speta

Spete similare