Casarea unei decizii pronunțate în apel, urmare a lipsei analizei tuturor criticilor aduse sentinței apelate, a neindicării temeiurilor de drept ce au stat la baza pronunțării acesteia

DREPT PROCESUAL CIVIL

Casarea unei decizii pronunțate în apel, urmare a lipsei analizei tuturor criticilor aduse sentinței apelate, a neindicării temeiurilor de drept ce au stat la baza pronunțării acesteia

- art. 425 alin. 1 lit. b), art. 488 alin. 1 punctele 5 și 6, art. 496 alin. 2 Cod procedură civilă

- art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului

Prin apelul declarat în cauză au fost aduse mai multe critici sentinței apelate, însă, prin decizia recurată au primit răspuns doar la unele dintre acestea, lipsind temeiurile de drept în baza cărora s-a pronunțat, fiind nesocotite astfel dispozițiile art. 425 alin. 1 lit. b) Cod procedură civilă, ale art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Curtea de Apel Oradea – Secția I-a civilă

Decizia nr. 304 din 3 octombrie 2019

Prin Sentința civilă nr. (...)/17.05.2018 pronunțată de Judecătoria (...), s-a admis în parte acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanții (R1), (R2), (R3), (R4), (R5), (R6) și (R7), în contradictoriu cu pârâții (P1) și ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI ,,(P2)’’, și, în consecință:

A fost obligat pârâtul (P1) la executarea lucrărilor de refacere a podului de la imobilul situat în (...)(...), cu excepția coșurilor de fum, într-un termen de 6 luni de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, iar în caz de refuz al pârâtului, autorizează reclamanții să facă demersurile necesare pentru executarea acestor lucrări, pe cheltuiala pârâtului, cheltuieli care nu vor depăși suma de 5.971 lei.

S-a respins, în rest, acțiunea, astfel cum a fost formulată și precizată.

A fost obligat pârâtul (P1) să plătească reclamanților suma de 3.841,55 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Potrivit situației de carte funciară, în speță conform CF nr. (...)-C1 (...), nr. topo. (...)/1, părțile litigante dețin în proprietate apartamente în imobilul reprezentând în natură bloc de locuințe, situat în (...), (...), astfel: reclamantul (R1) este proprietarul apartamentului nr. (...), reclamanta (R6) este proprietara apartamentului nr. (...), reclamantul (R7) este coproprietarul apartamentului nr. (...), reclamanta (R5) este coproprietara apartamentului nr. (...), reclamanta (R4) este proprietara apartamentului nr. (...), iar pârâtul (P1) este coproprietarul apartamentului nr. (...), a unui spațiu comercial și a unei boxe din acest imobil (filele 31-33 din volumul I).

Potrivit Procesului-verbal de control privind urmărirea comportării în timp a construcțiilor nr. (...)/29.07.2014 întocmit de Inspectoratul Regional în Construcții (...), Inspectoratul Județean în Construcții (...), reiese că, în urma unui control efectuat de această instituție la imobilul situat în (...), (...), s-au constatat următoarele: coșurile de fum din pod au fost demolate și cărămida rezultată din aceste demolări a fost depozitată în mijlocul podului. De asemenea, s-a constatat desfacerea stratului de umplutură – alicăria din pod de deasupra grinzilor de lemn a planșeului peste etaj și depozitarea pe linia de mijloc a podului. Având în vedere starea de degradare a grinzilor de lemn a planșeului peste etaj, depozitarea acestui moloz rezultat din decopertare poate duce la cedarea grinzilor de lemn a planșeului. S-a constatat realizarea unei sprijiniri provizorii cu un pop de lemn a planșeului din lemn peste casa scării, realizată fără consultarea unui expert tehnic sau proiectant de specialitate (filele 12-13 din volumul I).

Prin același Proces-verbal de control, s-a mai constatat că lucrările de demolare a coșurilor de fum și decopertarea planșeului de lemn s-au efectuat fără autorizație de construire, având în vedere că imobilul în litigiu este situat în Ansamblul ,,Centrul Istoric” din (...).

Prin Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria PL(...) nr. (...)/12.08.2014 încheiat de Poliția Locală (...), Asociația de Proprietari ,,(P2)” a fost sancționată contravențional cu o amendă în cuantum de 1.000 lei, în temeiul art. 26, lit. a) din Legea nr. 50/1991, pentru următoarea faptă contravențională: demolarea coșurilor de fum din podul comun al imobilului situat în (...), (...), lucru constatat de Inspectoratul Județean în Construcții (...) în Procesul-verbal de control întocmit în data de 29.07.2014. Stadiul fizic al lucrărilor: finalizarea demolării; depozitarea cărămizilor rezultate în mijlocul podului (fila 14 din volumul I).

Instanța a constatat că, anterior, prin Procesul-verbal al ședinței extraordinare al membrilor Asociației de Proprietari ,,(P2)” din data de 31.03.2010, s-a hotărât cedarea podului comun și a pivniței comune către pârâtul (P1) și numita (N), prin act notarial, în schimbul reabilitării clădirii, aflată în stare de degradare (fila 66 din volumul I).

Coroborând interogatoriile administrate părților litigante (filele 140-148 din volumul I), reiese că, într-adevăr, pârâtul (P1) s-a înțeles cu ceilalți proprietari ai apartamentelor din imobilul situat în (...), (...), să renoveze acest imobil pe cheltuiala sa, în schimbul cedării către pârât a pivniței și podului comun, pentru mansardare.

Pârâtul a recunoscut, întrebat fiind la interogatoriu, că în anul 2011 a decopertat parțial planșeul imobilului, în mai multe locuri, ocazie cu care a adus la fața locului o firmă specializată, care a efectuat mai multe gropi în fundație, pentru a verifica rezistența clădirii (fila 142 din volumul I).

Reclamantul (R1) a recunoscut, întrebat fiind la interogatoriu, că, în anul 2008, în calitate de președinte de bloc și primind mai multe sesizări din partea pârâtului și a reclamantului (...) cu privire la posibilitatea ca un coș de fum aflat pe clădirea în litigiu să se prăbușească peste mașinile parcate în curte, datorită stării avansate de degradare, a efectuat demersuri pentru demolarea acestuia (fila 144 din volumul I).

Din declarațiile martorilor (M1) (fila 159 din volumul I) și (M2) (fila 160 din volumul I), a reieșit că 3-4 coșuri de fum situate pe acoperișul imobilului în litigiu au fost demolate, prin grija Asociației de proprietari, datorită stării avansate de degradare în care se aflau, existând pericolul ca acestea să se prăbușească și să cauzeze pagube. Martorul (M2) a mai relatat că pârâtul a demolat restul coșurilor de fum din podul comun pe porțiunea dintre acoperiș și planșeul blocului și a decopertat izolația de pe planșeul blocului.

 Pentru a verifica, prin intermediul unor specialiști în domeniu, starea în care se găsește imobilul în prezent, raportat la obiectul acțiunii, instanța a încuviințat în cauză două expertize de specialitate.

Astfel, prin Raportul de expertiză tehnică judiciară în specialitatea ,,construcții’’, întocmit în cauză de către expertul tehnic judiciar (E) (filele 209-224 din volumul I), s-au concluzionat următoarele:

Imobilul în cauză, situat în (...)(...), identificat prin CF nr. (...)-C1 (...), nr. topo (...)/1, reprezintă o clădire cu regimul de P+1E, având fundații din zidărie de cărămidă, pereți din zidărie de cărămidă, planșeu peste parter din boltișoare de cărămidă și planșeu de lemn peste etaj, șarpantă de lemn, învelitoare din țiglă. Acest imobil dispune de alimentare cu energie electrică, alimentare cu apă, canalizare menajeră legată la sistemul centralizat al municipiului, încălzire centrală legată la sistemul centralizat al municipiului.

Inițial fiind o clădire care avea încălzire cu sobe pe combustibil solid, aceasta dispunea de coșuri de fum.

Imobilul cuprinde mai multe apartamente, cu 1 sau 2 camere, spații de circulație comună, anexe necesare ca grupuri sanitare, boxe, scări de acces la nivel, precum și un spațiu comercial la parter.

Starea tehnică a imobilului este satisfăcătoare, fiind placat la fațadă cu plasă de protecție (spre str. (...), pentru tencuiala care se desprinde de pe fațadă. Pe toată fațada imobilului se poate constata ca nu s-au realizat lucrări de întreținere curentă sau lucrări de reparații capitale în ultima perioadă de timp, necesitând în prezent realizarea de lucrări de protecție, prin montarea de plase de protecție.

La fel, la inspecția efectuată asupra imobilului, s-a constatat ca imobilul prezintă deficiențe grave și la acoperișul imobilului, în special la învelitoarea de țiglă existând pericolul să cadă țigle ceramice, tablă sau alte materiale, de pe acoperiș.

Accesul în imobil, din strada (...), se face printr-un gang, apoi există o curte interioară din care există acces spre apartamente. Accesul spre podul imobilului se face pe o scară interioară. Podul imobilului în cauză este realizat pe o structură de șarpantă din lemn, cu planșeu de lemn, învelitoare din țiglă metalică.

La fața locului, expertul a constatat că, încă de la intrarea în podul imobilului, se poate vedea că s-au executat lucrări, prin faptul că există mormane de moloz, resturi de țiglă, resturi de cărămidă pe întreg planșeul podului.

După parcurgerea întregii suprafețe a blocului, s-au identificat și numărat de către domnul expert coșurile imobilului. De menționat că domnul expert nu a reușit să obțină un proiect tehnic al clădirii imobilului, pentru a determina numărul de coșuri de fum prevăzute la data construirii acestuia. Neavând un plan al clădirii cu acoperișul clădirii și numărul de coșuri de fum care erau propuse prin proiect, domnul expert a identificat coșurile existente la fața locului, în număr de 16 coșuri.

În urma discuțiilor purtate cu părțile la fața locului, domnul expert a stabilit faptul că s-au efectuat lucrări de intervenție asupra coșurilor, pentru un număr de 11 coșuri de fum. Aceste coșuri de fum, la data constatării, erau în diferite stadii: unele demolate parțial până sub nivelul învelitorii din țiglă, altele demolate până la nivelul planșeului de lemn. Mai există un singur coș de fum care este întreg, funcțional, având înălțimea aproximativă peste învelitoare de 1,20 metri, toate celelalte fiind demolate total sau parțial la nivelul planșeului peste etaj, în pod. În zona de străpungere a învelitorii sau refăcut golurile prin montare de șipci de lemn și țigle ceramice.

Având in vedere aceasta, domnul expert a numerotat și identificat fiecare coș, cu stadiul și dimensiunile fiecăruia, conform mențiunilor din raportul de expertiză și a schiței anexă la acest raport (fila 224 din volumul I).

De asemenea, expertul a mai constatat că pe suprafața deservită de aceste coșuri de fum s-au executat lucrări de decopertare a planșeului, planșeul de lemn având un strat de protecție de circulație din pământ. Acest strat are și rol de închidere a structurii planșeului pentru asigurarea stratului de aer izolator. Prin îndepărtarea acestui strat gradul de izolare termica a planșeului scade, rezultând un disconfort termic în spatiile de sub planșeu.

Depozitarea haotică a cărămizilor rezultate din demolarea coșurilor de fum, precum și a molozului rezultat, decopertările parțiale efectuate și depozitarea în grămezi cu menținerea pe perioade îndelungate pe planșeele de lemn, duce la apariția unor săgeți accentuate a grinzilor de lemn, respectiv apariția de crăpături și fisuri la tavanele planșeului (vizibile în spatiile de sub planșeu).

Datorită degradărilor de la acoperiș, sunt zone deteriorate ale planșeului de lemn peste etaj (deasupra apartamentului nr. 9) și plouă deasupra apartamentelor nr. 9, nr. 15 și nr. 16, fiind vizibile urme, pete de umezeală și la apartamentele nr. 11 și nr. 12, precum și în zona de coridor comun de la aceste apartamente.

Din constatările la fața locului, domnul expert a concluzionat că lucrările de demolare sunt recente, se pot vedea și identifica șipcile de lemn, precum și țiglele metalice care s-au înlocuit.

Din discuțiile purtate de domnul expert cu părțile prezente la fața locului, a rezultat că reclamantul (...) a demolat coșurile 3 și 4, până sub învelitoarea de țiglă, deoarece erau în stare avansată de degradare, existând riscul ca elemente de zidărie, bucăți de cărămidă din coșurile de fum să cadă în curtea interioară a imobilului.

Celelalte demolări de coșuri de fum și decopertările de pe planșeu au fost efectuate de pârât în anul 2013.

De asemenea, domnul expert a mai constatat că, în prezent, imobilul dispune de încălzire în sistem centralizat, racordat la sistemul centralizat al municipiului (...). În zona din acoperiș în care au existat coșurile de fum s-a acoperit cu țigle, pentru a asigura protecția împotriva intemperiilor. Prin demolarea acestor coșuri de fum care nu mai sunt funcționale, necesare, nu s-a produs un prejudiciu asupra imobilului.

S-a reținut că există un prejudiciu prin faptul că nu s-au efectuat lucrările de întreținere curentă corespunzătoare asupra acoperișului clădirii și din această cauză au rezultat toate celelalte deteriorări care s-au produs la structura și finisajele clădirii.

Totodată, expertul a concluzionat că, în cadrul podului imobilului situat în (...), str.

(...), nr. (...), județul (...), sunt realizate lucrări de decopertare pe aproximativ 35 % din suprafața podului.

Expertul a mai arătat că, pentru a se realiza mansardarea imobilului în cauză, este necesar a se parcurge mai multe etape în faza de proiectare până la execuția efectivă. Premergător realizării proiectului tehnic și a obținerii autorizației de construire, este necesară o expertiză tehnică realizată de un expert tehnic atestat M.L.P.A.T. Pentru întocmirea acestei expertize, sunt necesare sondaje locale asupra structurii de rezistență a planșeului peste etaj.

După obținerea autorizației de construire, în baza expertizei tehnice care a stat la baza întocmirii proiectului tehnic de mansardare, se execută lucrările de decopertare în pod pentru a ajunge la structura de rezistență a planșeului peste etaj. Decopertarea se execută după obținerea autorizației de construire. În prezent, prin lucrările realizate s-au afectat unele apartamente de la etaj.

În prezent, datorită lucrărilor executate în podul imobilului, lipsei lucrărilor de întreținere curentă asupra podului, modului și gradului de deteriorare a unor elemente de rezistență a podului (șarpanta și planșeul de lemn), pentru stabilirea valorii lucrărilor necesare refacerii podului (șarpantă și planșeu) este necesară realizarea unei expertize tehnice de către un expert tehnic autorizat M.LP.A.T.

În continuare, expertul tehnic judiciar (E2) a concluzionat următoarele, prin Raportul de expertiză tehnică în specialitatea ,,rezistență și stabilitate pentru construcții’’ efectuat în cauză (filele 22-48 din volumul II):

În urma constatărilor de la imobilul expertizat și a stării tehnice a acoperișului, ilustrat în fig. 1-5 din raportul de expertiză, s-a reținut că:

- șarpanta de lemn a clădirii este într-o stare avansată de degradare și necesită reparații sau chiar înlocuirea acesteia;

- se recomandă înlocuirea învelitorii și montarea de accesorii noi (coame, jgheaburi, burlane, refacerea paziilor, etc.);

- se recomandă ca acele coșuri de fum care nu mai sunt folosite să nu se mai rezidească, având în vedere că pot să-și piardă ușor stabilitatea la o mișcare seismică;

- cu privire la termoizolația din pământ, s-a recomandat ca aceasta să se îndepărteze pentru diminuarea încărcării pe planșeul de lemn și să se înlocuiască cu soluții și materiale moderne.

Astfel, în opinia expertului, contravaloarea costurilor necesare pentru refacerea podului și a coșurilor de fum, pentru aducerea la starea inițială, este de 9.687,62 lei. Însă, expertul a recomandat ca aceste lucrări să se realizeze odată cu lucrările de reparație/înlocuire a șarpantei și învelitorii, cu materiale și tehnologii actuale în construcții.

Din concluziile ambilor experți, a reieșit că sunt necesare lucrări de construcții însemnate, de anvergură, pentru edificarea unui pod rezistent, care să respecte toate normele legale, specifice în domeniul construcțiilor. Aceasta cu atât mai mult cu cât, așa cum a reieșit din toate probele administrate în cauză, se tinde și la mansardarea imobilului.

Însă, o astfel de lucrare în construcții necesită parcurgerea tuturor demersurilor legale necesare, inclusiv prin obținerea unei autorizații de construire și a tuturor avizelor, mai ales că imobilul în litigiu este o clădire monument istoric. Pe de altă parte, după cum reiese din toate actele dosarului, între părțile litigante au existat numeroase procese care au pornit de la modalitatea de administrare a imobilului în litigiu.

Astfel, chiar dacă la un moment dat o parte dintre proprietarii imobilului în litigiu și-au dat acordul ca pârâtul să dobândească proprietatea podului comun în schimbul renovării imobilului, aflat într-o stare avansată de degradare, s-a reținut că acest acord nu îi conferea pârâtului dreptul de a decoperta podul comun fără să obțină în prealabil o autorizație de demolare. Iar o astfel de autorizație nici nu o putea obține, deoarece nu era proprietar exclusiv al podului, neexistând un acord notarial al tuturor proprietarilor apartamentelor din imobil, pentru înstrăinarea podului.

Instanța a mai arătat că podul imobilului în litigiu se află în coproprietatea comună și forțată a tuturor proprietarilor de apartamente din imobil.

Dreptul de proprietate comună pe cote părți forțată și perpetuă cuprinde în conținutul său toate atributele corespunzătoare oricărui alt drept de proprietate, respectiv atributele de folosință, posesie și dispoziție. Însă, exercitarea acestor atribute prezintă unele particularități determinate de existența mai multor titulari ai dreptului de proprietate asupra bunurilor comune. Astfel, toți coproprietarii pot exercita acte de folosință asupra bunului comun care formează obiectul dreptului de proprietate pe cote părți forțată și perpetuă, cu respectarea unei limite: folosința astfel exercitată să nu aducă atingere dreptului egal și reciproc al celorlalți coproprietari.

Prin prisma celor expuse și raportat la starea de fapt rezultată din actele de la dosar, a rezultat că dreptul de proprietate asupra părților indivize comune oferă fiecărui coproprietar dreptul de a folosi aceste părți indivize comune, fără însă a se aduce atingere acelorași drepturi ale celorlalți coproprietari, părțile indivize comune putând fi utilizate de toți coproprietarii doar în acord cu scopul pentru care au fost constituite.

Or, modificările efectuate de pârât asupra podului comun, fără acordul efectiv al reclamanților, împiedică exercitarea de către reclamanți a prerogativelor rezultate din dreptul lor de proprietate asupra părților indivize comune.

Câtă vreme reclamanții au, în virtutea dreptului lor de coproprietate forțată, un drept de folosință asupra podului comun (ca parte indiviză comună a imobilului) era necesar acordul expres al acestora anterior efectuării lucrărilor de către pârât.

În prezenta speță, s-a reținut că instanța a fost învestită să verifice dacă în persoana pârâtului sunt întrunite cerințele răspunderii civile delictuale față de reclamanți.

Potrivit art. 1.357 Cod civil, ,,(1) Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare.

(2) Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă”.

Din cuprinsul art. 1357 Cod civil, rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale se impune a fi întrunite cumulativ următoarele condiții: existența unui prejudiciu; săvârșirea unei fapte ilicite; existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; săvârșirea cu vinovăție a faptei ilicite prin care s-a cauzat prejudiciul.

Pe de altă parte, potrivit art. 14 din Noul Cod civil, ,,(1) Orice persoană fizică sau persoană juridică trebuie să își exercite drepturile și să își execute obligațiile civile cu bună-credință, în acord cu ordinea publică și bunele moravuri. (2) Buna-credință se prezumă până la proba contrară’’. Potrivit art. 15 din același act normativ, ,,niciun drept nu poate fi exercitat în scopul de a vătăma sau păgubi pe altul ori într-un mod excesiv și nerezonabil, contrar bunei-credințe’’.

În speța pendinte, dreptului reclamanților de a folosi podul comun îi corespunde obligația corelativă a pârâtului coproprietar de a nu face nimic de natură a stânjeni, îngrădi sau limita acest drept. Or, pârâtul, prin demersurile sale de a decoperta podul comun, a cauzat un prejudiciu reclamanților, punând în pericol inclusiv structura de rezistență a clădirii.

Pârâtul a susținut că decopertarea parțială a planșeului blocului s-a efectuat de către o firmă specializată, care a efectuat mai multe gropi în fundație, pentru a verifica rezistența clădirii. Însă, instanța arată că, deși pârâtul a solicitat concursul unei firme specializate pentru a verifica structura de rezistență a imobilului în scopul unei viitoare mansardări, astfel de verificări nu s-au efectuat într-un cadru legal.

Mai mult, lucrările de decopertare a podului imobilului au afectat 35% din suprafața podului, prin urmare o suprafață însemnată, după cum a constatat personal expertul (E).

De asemenea, expertul a mai constatat că pe suprafața deservită de aceste coșuri de fum s-au executat lucrări de decopertare a planșeului, planșeul de lemn având un strat de protecție de circulație din pământ. Acest strat are și rol de închidere a structurii planșeului pentru asigurarea stratului de aer izolator. Prin îndepărtarea acestui strat, gradul de izolare termică a planșeului scade, rezultând un disconfort termic în spațiile de sub planșeu.

Pe de altă parte, depozitarea haotică a cărămizilor rezultate din demolarea coșurilor de fum, precum și a molozului rezultat, decopertările parțiale efectuate și depozitarea în grămezi cu menținerea pe perioade îndelungate pe planșeele de lemn, duc la apariția unor fisuri a grinzilor de lemn, respectiv apariția de crăpături și fisuri la tavanele planșeului (vizibile în spațiile de sub planșeu).

În plus, domnul expert (E) a constatat personal, cu ocazia deplasării la fața locului, că plouă deasupra apartamentelor nr. 9, 15 și 16, fiind vizibile pete de umezeală și la apartamentele nr. 11 și 12, precum și în zona de coridor comun a acestor apartamente.

Raportat la aceste aspecte, este de necontestat că, prin demersurile sale, pârâtul a produs un prejudiciu reclamanților, în calitate de proprietari ai apartamentelor din imobil și coproprietari asupra podului comun.

Instanța a considerat că se impune a fi subliniat și faptul că executarea lucrărilor de către pârât era permisă numai pe baza unei autorizații de demolare/construire, cu respectarea procedurii prevăzute de Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării construcțiilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și de Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991, aprobate prin Ordinul Ministerului Dezvoltării Regionale și Locuinței nr. 839/2009.

Astfel, pentru a se realiza mansardarea imobilului în cauză, este necesar a se parcurge mai multe etape în faza de proiectare până la execuția efectivă. Premergător realizării proiectului tehnic și a obținerii autorizației de construire, este necesară o expertiză tehnică realizată de un expert tehnic atestat M.L.P.A.T. Pentru întocmirea acestei expertize, sunt necesare sondaje locale asupra structurii de rezistență a planșeului peste etaj, după cum a arătat și domnul expert (E).

După obținerea autorizației de construire, în baza expertizei tehnice care a stat la baza întocmirii proiectului tehnic de mansardare, se execută lucrările de decopertare în pod pentru a ajunge la structura de rezistență a planșeului peste etaj. Așadar, decopertarea se execută în mod legal doar după obținerea autorizației de construire.

Pe lângă aceste considerații, în cauză trebuie să se țină cont de faptul că imobilul în discuție se află și într-o zonă protejată, fiind monument istoric situat în cadrul ansamblului urban ,,Centrul istoric (...)’’, astfel că regimul său juridic este reglementat și de Legea nr. 422/2001.

Însă, pârâtul, fără consimțământul celorlalți coproprietari și fără autorizație de demolare a realizat lucrări de decopertare a podului. Instanța a arătat că, deși prin Procesul-verbal al ședinței extraordinare al membrilor Asociației de Proprietari ,,(P2)” din data de 31.03.2010, s-a hotărât cedarea podului comun și a pivniței comune către pârâtul (P1) și (N) în schimbul reabilitării clădirii, aflată în stare de degradare (fila 66 din volumul I), acest demers trebuia să se facă printr-un act notarial, conform legii, după cum se arată în chiar cuprinsul procesului-verbal menționat. Or între părțile litigante nu s-a încheiat niciun act notarial prin care reclamanții să cedeze pârâtului dreptul lor de proprietate din podul comun.

În acest context, modificările efectuate de pârât asupra podului comun, fără acordul celorlalți coproprietari și fără să efectueze niciun demers legal în temeiul Legilor nr. 50/1991 și respectiv nr. 422/2011, constituie un veritabil abuz de drept.

Potrivit art. 1386, alin. 1 Cod civil, ,,repararea prejudiciului se face în natură, prin restabilirea situației anterioare, iar dacă aceasta nu este cu putință ori dacă victima nu este interesată de reparația în natură, prin plata unei despăgubiri, stabilite prin acordul părților sau, în lipsă, prin hotărâre judecătorească”.

Prin urmare, instanța l-a obligat pe pârâtul (P1) la executarea lucrărilor de refacere a podului de la imobilul situat în (...)(...). Instanța a arătat că, fără aceste reparații, există pericolul ca, oricând, planșeul blocului să se prăbușească, având în vedere decopertarea sa pe o suprafață de 35% și slăbirea grinzilor din lemn, raportat și la mormanele de cărămizi și moloz depozitate pe mijlocul podului, precum și la umezeala care se infiltrează prin acoperiș.

Însă, instanța a avut în vedere că imobilul în litigiu dispune de încălzire în sistem centralizat, racordat la sistemul centralizat al municipiului (...), astfel că prin demolarea coșurilor de fum care nu mai erau funcționale, nu s-a produs niciun prejudiciu asupra imobilului, după cum a opinat inclusiv domnul expert (E).

De asemenea, domnul expert (E2), specialist în rezistență și stabilitate pentru construcții civile, a arătat că recomandarea sa este ca toate coșurile de fum care nu mai sunt folosite să nu se mai zidească, având în vedere că pot să își piardă ușor stabilitatea la o mișcare seismică.

Raportat la recomandările ambilor experți judiciari, în contextul în care, pe de o parte, proprietarii imobilului în litigiu nu se mai deservesc de coșurile de fum, deoarece beneficiază de încălzire în sistem centralizat, racordat la sistemul centralizat al municipiului (...), iar pe de altă parte, rezidirea vechilor coșuri de fum poate produce daune în caz de mișcare seismică, instanța l-a obligat pe pârâtul (P1) la executarea lucrărilor de refacere a podului de la imobilul situat în (...)(...), cu excepția coșurilor de fum, într-un termen de 6 luni de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, iar în caz de refuz al pârâtului, autorizează reclamanții să facă demersurile necesare pentru executarea acestor lucrări, pe cheltuiala pârâtului.

Instanța a stabilit cheltuielile necesare pentru un astfel de demers, prin raportare la devizul estimativ întocmit de domnul expert (E2), din care instanța a scăzut cheltuielile aferente refacerii coșurilor de fum (fila 25 din volumul II).

Astfel, instanța a scăzut din suma de 6.230,17 lei reprezentând ,,Total I - Articole de deviz” suma de 2.338,71 lei reprezentând ,,zidărie de cărămidă presată plină, 240 x 115 x 63, la coșurile de fum sau ventilații cu mortar de var-ciment M50Z, căptușite cu olane ceramice (cărămidă existentă în pod)”. Rezultă, așadar, suma de 3.891,46 lei.

În funcție de această sumă rezultată, instanța a recalculat totalul general al devizului estimativ, în funcție de etapele avute în vedere de către domnul expert (E2), reieșind următoarele sume de bani: manopera - 3.071,57 lei; CAS 15,5% - 476,09 lei; șomaj 0,5% - 15,35 lei; fond sănătate 5,2% - 159,72 lei; fond risc 0,279% - 8,56 lei.

Apoi, a reieșit că ,,Total II – Articole de deviz” – 4.551,18 lei; cheltuieli indirecte 5% - 227,55 lei; profit 5% - 238,93 lei.

În continuare, ,,Total III – Articole de deviz” – 5.017,66 lei; TVA 19% - 953,35 lei.

Totalul general va fi de 5.971,01 lei, rotunjit la suma de 5.971 lei. Prin urmare, în caz de refuz al pârâtului de a executa lucrările de refacere a podului de la imobilul situat în (...)(...), cu excepția coșurilor de fum, instanța va autoriza reclamanții să facă demersurile necesare pentru executarea acestor lucrări, pe cheltuiala pârâtului, cheltuieli care nu vor depăși suma de 5.971 lei.

Având în vedere toate aceste argumente de fapt și de drept, instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanți și, în consecință, l-a obligat pe pârâtul (P1) la executarea lucrărilor de refacere a podului de la imobilul situat în (...)(...), cu excepția coșurilor de fum, într-un termen de 6 luni de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, iar în caz de refuz al pârâtului, a autorizat reclamanții să facă demersurile necesare pentru executarea acestor lucrări, pe cheltuiala pârâtului, cheltuieli care nu vor depăși suma de 5.971 lei.

Instanța a respins, în rest, acțiunea, astfel cum a fost formulată și precizată, în contextul în care costurile lucrărilor de refacere a podului nu sunt în cuantum de 10.000 lei, așa cum au estimat reclamanții, ci în cuantum de 5.971 lei, după cum instanța a detaliat mai sus.

Raportat la dispozițiile art. 453, alin. 1 Cod procedură civilă, constatând culpa procesuală a pârâtului, instanța l-a obligat pe acesta să plătească reclamanților suma de 3.841,55 lei reprezentând cheltuieli de judecată, din care: suma de 403,55 lei cu titlu de taxă de timbru, proporțional cuantumului pretențiilor care au fost admise de instanță (fila 9 din volumul I) și suma de 3.438 lei cu titlu de onorariu experți achitat de reclamanți (conform dovezilor depuse la filele 173 și 231 din volumul I, respectiv filele 1, 57-63 din volumul II).

Împotriva acestei sentințe a declarat apel, apelantul (P1) solicitând admiterea apelului formulat împotriva sentinței civile cu nr. (...)/17.05.2018 pronunțată de către Judecătoria (...), ca fiind fondat, cu consecința schimbării în parte a sentinței atacate și respingerea cererii de chemare în judecată și pentru suma de 5.971 lei; cu cheltuieli de judecată constând în onorariu avocațial atât pentru faza procesuală a apelului.

Prin Decizia civilă nr. (...)/A/2019 din data de 29 Ianuarie 2019, pronunțată de Tribunalul (...), în dosar nr. (...)/2016, s-a respins ca nefondat apelul civil introdus de apelantul (P1), cu domiciliul în (...), str. (...), nr. (...), ap. (...), județul (...).

S-a admis ca fondat apelul civil introdus de apelanții (R1), domiciliat în (...), str. (...), nr. (...), ap. (...), județul (...), (R2), domiciliat în (...), str. (...), nr. (...), ap. (...), județul (...), (R3), domiciliat în (...), str. (...), nr. (...), ap. (...), județul (...), (R5), domiciliată în (...), str. (...), nr. (...), ap. (...), (R4), domiciliată în (...), str. (...), nr. (...), ap. (...), (R6), domiciliată în (...), str. (...), nr. (...), ap. (...), (R7), domiciliat în (...), str. (...), nr. (...), ap. (...), împotriva sentinței civile nr. (...)/17.05.2018 pronunțată de Judecătoria (...) în contradictoriu cu intimații (P1) cu domiciliul în (...), str. (...), nr. (...), ap. (...), și Asociația de Proprietari (P2), cu sediul în (...), str. (...), nr. (...), ap. (...), județul (...), care a fost schimbată în parte în sensul că:

A fost obligat pârâtul (P1) să efectueze lucrarea de refacere a coșurilor de fum în termen de 6 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii, iar în caz de refuz al pârâtului, au fost autorizați reclamanții să facă demersurile necesare pentru executarea acestei lucrări, pe cheltuiala pârâtului, cheltuieli care nu vor depăși suma de 3716,62 lei.

A fost obligat pârâtul să plătească reclamanților suma de 4.027,38 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței apelate.

S-au respins ca neîntemeiate cererile apelanților de obligare a părții adverse la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente:

Apelantul (P1) a procedat la efectuarea unor lucrări de modificare a podului imobilului situat în (...), str. (...), jud. (...), în baza unui proces-verbal al ședinței extraordinare a Asociației de Proprietari (P2) din data de 31.03.2010 în care s-a hotărât cedarea podului și pivniței comune, în schimbul lucrărilor de reabilitare a clădirii.

Însă acest proces-verbal nu era apt să producă efecte juridice, fiind necesar un contract autentificat la notar, semnat de toți membrii asociației, pentru vânzare-cumpărare pod și pivniță, act care nu s-a concretizat.

Întrucât apelantul a procedat la efectuarea unor lucrări de amenajare pod, apelanții au solicitat instanței obligarea apelantului-pârât la refacerea podului și a coșurilor de fum demolate.

În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize care a concluzionat că s-au executat lucrări, inclusiv lucrări de decopertare pe aproximativ 35% din suprafața podului iar contravaloarea costurilor necesare pentru aducerea imobilului în starea inițială este de 9687,62 lei.

Prin urmare, reținând că apelantul pârât a efectuat lucrări necesare mansardării imobilului fără să aibă acest drept, nefiind proprietar al podului în baza procesului-verbal încheiat cu asociația de proprietari care se referă la cedarea podului și subsolului în vederea mansardării și creării de locuințe, prima instanță l-a obligat în mod corect la executarea lucrărilor de refacere a podului. Chiar dacă procesul-verbal se referă la cedarea podului, această operațiune nu s-a concretizat, nefiind încheiat actul notarial.

În ceea ce privește refacerea coșurilor de fum, faptul că expertul a apreciat că prin demolarea coșurilor de fum nu s-a produs niciun prejudiciu, nu reprezintă un motiv pentru respingerea cererii.

Apelanții-reclamanți solicită aducerea imobilului în starea anterioară, inclusiv prin refacerea coșurilor de fum care au existat, chiar dacă acestea nu mai erau funcționale, membrii asociației putând face demersuri oricând în vederea utilizării lor, dacă apreciază necesar.

Tribunalul a apreciat că s-a produs un prejudiciu prin demolarea coșurilor de fum întrucât în cazul în care se va dori utilizarea lor, nu se mai pot efectua lucrările minime necesare aducerii lor în stare de întrebuințare, fiind necesară refacerea în întregime a acestora, ceea ce implică costuri mai mari.

Întrucât aducerea imobilului în starea anterioară presupune inclusiv refacerea coșurilor de fum, prima instanță a respins în mod greșit cererea de obligare a apelantului-pârât la efectuarea lucrărilor de refacere a coșurilor de fum.

Pentru aceste motive, constatând că sentința atacată este parțial nelegală și netemeinică, în temeiul art. 480 Cod procedură civilă, tribunalul a respins ca nefondat apelul civil introdus de apelantul (P1) și a admis ca fondat apelul civil introdus de ceilalți apelanți împotriva sentinței civile nr. (...)/17.05.2018 pronunțată de Judecătoria (...), care a fost schimbată în parte în sensul că:

 A fost obligat pârâtul (P1) să efectueze lucrarea de refacere a coșurilor de fum în termen de 6 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii, iar în caz de refuz al pârâtului, autorizează reclamanții să facă demersurile necesare pentru executarea acestei lucrări, pe cheltuiala pârâtului, cheltuieli care nu vor depăși suma de 3716,62 lei.

În temeiul art. 453 Cod procedură civilă, a fost obligat pârâtul să plătească reclamanților suma de 4.027,38 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței apelate.

În temeiul art. 453 Cod procedură civilă, s-au respins ca neîntemeiate cererile apelanților de obligare a părții adverse la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs (P1), solicitând admiterea acestuia, casarea în totalitate a hotărârii recurate, admiterea apelului cu consecința schimbării în parte a sentinței atacate și respingerea cererii de chemare în judecată, respingerea apelului formulat de către intimații reclamanți.

Prin motivele de recurs au fost invocate următoarele:

- ca și prim motiv de recurs, invocă încălcarea prevederilor art. 488 alin. 1 pct. 5 Cod procedură civilă, astfel după cum subliniază textul art. 425 alin. 1 lit. b) Cod procedură civilă, hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care sunt cuprinse în susținerile părților, pe care instanța de judecată este obligată să le analizeze, or decizia atacată face referire doar la argumentele invocate de către reclamanții apelanți, nefiind avute în vedere, nici combătute în mod indirect, argumentele recurentului, pe cale de consecință, lipsa motivării duce la nulitatea hotărârii judecătorești;

- al doilea motiv de recurs vizează încălcarea prevederilor cuprinse în art. 488 alin. 1 punctul 6 Cod procedură civilă, instanța de apel neglijând să arate în cadrul considerentelor motivele de drept pentru care a înțeles să respingă apelul formulat de către recurentă;

- ca al treilea motiv de recurs înțelege să invoce prevederile art. 488 alin. 1 punctul 8 Cod procedură civilă, astfel în speță părțile litigante au încheiat un contract civil, în care recurentul s-a obligat să facă lucrările de renovare la imobil, iar pentru acestea primea în schimb podul și beciul imobilului în proprietate exclusivă;

- analizând probațiunea cu înscrisuri depusă la dosarul instanței de judecată, mai precis copia hotărârii adunării generale din 31.03.2010 și proiectul efectuat de recurent prin experți tehnici autorizați, cu concluziile expertului în construcții, se poate ajunge doar la concluzia că datorită stării de degradare a imobilului, planșeul trebuia decopertat în proporție de 100%, iar recurentul având acordul coproprietarilor și pentru a pune în aplicare înțelegerea avută, a trecut la angajarea unor specialiști care procedează la sondarea planșeului, după obținerea autorizațiilor, operațiune obligatorie după cum subliniază expertul;

- soluția pronunțată de către instanțele de judecată este absolut inechitabilă, neputându-se reține în niciun fel atitudinea abuzivă a recurentului în efectuarea măsurilor ce țin de imobil și nici nu poate fi obligat să realizeze lucrări de refacere a imobilului, în condițiile în care el s-a bazat pe acordul coproprietarilor pentru efectuarea investițiilor.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 5, 7, 14, 16, 24 din Legea nr. 230/2007, art. 488 alin. 1 pct. 5, 6, 8 Cod procedură civilă.

Intimații nu și-au exprimat poziția față de cererea de recurs, prin întâmpinare, iar prin concluziile formulate în ședința publică din 26.09.2019 au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Examinând hotărârea recurată, prin prisma motivelor invocate, instanța de recurs a reținut următoarele:

Primele două motive de casare invocate de recurentul pârât aduc în discuție nesocotirea unei norme procedurale, sediul materiei constituindu-l art. 488 punctul 5 din Codul de procedură civilă, care include în mod global toate încălcările normelor procedurale, în afara celor prevăzute expres în celelalte motive de recurs, și respectiv art. 488 punctul 6 din același Cod ce reglementează expres încălcarea normelor cârmuitoare în materia motivării hotărârilor judecătorești.

Astfel, potrivit art. 425 alin. 1 lit. b) din Codul de procedură civilă, în considerentele hotărârii judecătorul trebuie să arate motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și motivele pentru care s-au respins cererile părților.

Prin raportare la criticile formulate de partea recurentă, rolul instanței de control judiciar este acela de a stabili dacă și în ce măsură chestiunile esențiale supuse judecății, relativ la criticile din apel, și-au găsit răspuns în hotărârea pronunțată de tribunal, iar pentru aceasta este absolut necesară raportarea la considerentele hotărârii ținând seama că scopul motivării este tocmai acela de a fundamenta și explica măsurile cuprinse în dispozitiv.

În condițiile în care instanța de apel a fost sesizată atât cu soluționarea apelului declarat de partea reclamantă, cât și cu cererea de apel formulată de pârâtul din cauză, avea obligația de a proceda la o evaluare completă, reală și efectivă, inclusiv din perspectiva argumentației pârâtului apelant și în raport de aceasta să dispună asupra cererii sale.

Instanța de recurs a constatat că motivele invocate de partea pârâtă prin apelul său au fost în marea lor parte omise din motivarea hotărârii, în privința majorității acestora neputând fi identificat vreun considerent. Sigur că, fără a fi necesar un răspuns detaliat la fiecare argument invocat, obligația instanței de a-și motiva hotărârea presupune totuși ca partea în cauză să se poată aștepta la un răspuns specific și explicit cu privire la aspectele decisive ale rezultatului procedurii în cauză, aspect subliniat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Hotărârea din 9 decembrie 1994 – Ruiz Torja c/a Spaniei.

Este de observat că, în speță, criticile apelantului pârât, întemeiate pe raportul de expertiză întocmit de expertul (E), au fost axate pe susținerea că prin demolare nu a fost produs vreun prejudiciu, ci acesta ar fi fost produs datorită atitudinii coproprietarilor care nu au efectuat lucrările de întreținere a imobilului. A mai învederat apelantul că nu înțelege de ce prima instanță a reținut că autorizațiile necesare nu au existat, în condițiile în care acestea au fost depuse la dosar. A criticat și lipsa de logică a rațiunii primei instanțe, care nu a avut în vedere că el nu a acționat fără să se bazeze pe acordul coproprietarilor. A criticat și reținerea de către prima instanță a faptului că apelantul nu ar fi continuat cu demersurile sale față de coproprietari în sensul încheierii în formă autentică a contractului de transmitere a dreptului de proprietate pentru podul și subsolul imobilului, nefiind observate cele două litigii existente din dosarele nr. (...)/2013** și nr. (...)/2013, nesoluționate. Criticile apelantului pârât au vizat și concluziile celei de a doua lucrări de specialitate, de evaluare imobiliară, el invocând și copia adunării generale din 31.03.2010, dar și proiectul pe care l-a efectuat prin experți tehnici autorizați. Apelantul a susținut că analizarea întregii probațiuni – înscrisuri și concluziile expertului în construcții – conduce la concluzia că, datorită stării de degradare a imobilului, planșeul trebuia decopertat în proporție de 100%, astfel că soluția primei instanțe a considerat-o absolut inechitabilă, atâta timp cât nu se poate reține în niciun fel atitudinea abuzivă a sa în efectuarea măsurilor care țin de imobilul din litigiu.

Din ansamblul argumentațiilor apelantului pârât mai sus detaliate, instanța de apel a evaluat cauza doar din perspectiva procesului verbal invocat, sens în care a reținut că, chiar dacă actul se referă la cedarea podului, această operațiune nu s-a concretizat, concluzionând că lucrările de mansardare au fost efectuate fără drept de către apelantul pârât, acesta nefiind proprietar al podului în baza procesului verbal încheiat cu asociația de proprietari.

Este de observat că au rămas fără răspuns toate celelalte critici formulate de către apelantul pârât, prin decizia pronunțată nefiind evidențiate cu claritate argumentele în considerarea cărora respectivele susțineri ale apelantului pârât au fost găsite ca neîntemeiate.

Mai mult, considerentele deciziei nu conțin temeiurile de drept în baza cărora a fost pronunțată soluția în întregul ei, lipsind cu desăvârșire normele de drept material în baza cărora a fost admis apelul părții reclamante și a fost respins apelul pârâtului, fiind nesocotite prevederile art. 425 alin. 1 pct. b) din Codul de procedură civilă și ignorate astfel cerințele dreptului la un proces echitabil, hotărârii recurate lipsindu-i nu numai temeiurile de drept dar fiind motivată insuficient pe apelul pârâtului, astfel cum s-a relevat în paragrafele ce preced, iar aceste împrejurări echivalează cu necercetarea fondului cauzei și face imposibilă realizarea controlului judiciar.

Este evident că, în speță, conduita procedurală adoptată de instanța de apel nu răspunde exigențelor impuse de art. 6 par. 1 din CEDO și art. 425 alin. 1 lit. b) din Codul de procedură civilă, ipotezele reținute fiind subsumate motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. 1 pct. 5 și 6 din Codul de procedură civilă.

Apoi, în condițiile în care, în considerentele hotărârii, instanța de apel nu a evocat normele substanțiale incidente și aplicarea lor în speță, și au rămas neanalizate majoritatea criticilor formulate de apelantul pârât, soluția tribunalului exprimată prin dispozitiv rămâne nesusținută, ea nefiind corolarul motivelor ce o preced, iar o astfel de hotărâre nu numai că nu permite exercitarea controlului judiciar, dar obligă la o casare cu trimitere chiar dacă, strict formal, instanța a soluționat litigiul pe fond, nu pe vreo excepție, pentru că împrejurările evocate echivalează cu o neintrare în fondul pricinii, ceea ce reclamă aplicarea prevederilor art. 498 alin. 2 din Codul de procedură civilă.

Dată fiind soluția de casare dispusă în cauză, cu consecința reluării judecății în apel, analizarea motivelor de recurs ce vizează chestiuni legate de fondul pricinii a devenit superfluă în această fază a procesului, analizarea chestiunilor legate de fondul procesului urmând a fi făcută cu ocazia rejudecării, ocazie cu care vor fi avute în vedere și cheltuielile de judecată pretinse în recurs.

Față de considerentele ce preced, având în vedere că circumstanțe esențiale dezlegării pricinii nu au fost lămurite de instanța de apel, instanța de recurs, în baza prevederilor art. 496 alin. 2 din Codul de procedură civilă, a casat decizia recurată cu trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului (...), în aplicarea dispozițiilor art. 498 alin. 2 din Codul de procedură civilă.

Domenii speta

Spete similare