Termenul de introducere a cererii de revocare a suspendării executării sub supraveghere a pedepsei închisorii. Termenul limită până la care se pot îndeplini integral obligaţiile civile de către persoana condamnată

Rezumat:

Dispoziţiile penale anterioare similare actualelor reglementări - art. 96 alin. 1 şi 2, art. 96 alin. 2 Cod procedură penală, şi asupra cărora i s-a atras atenţia intimatului prin soluţia de condamnare pronunţată sunt însă cele aplicabile în speţă raportat la Decizia Curţii Constituționale nr. 265/2014 şi art. 16 din Legea nr. 187/2012.

Totodată, prin Decizia în interesul legii nr. 14/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a stabilit că sesizarea instanței trebuie făcută înainte de expirarea termenului de încercare chiar dacă judecarea cauzei are loc anterior sau ulterior acestei date, iar în considerentele deciziei s-a arătat că cererea de revocare trebuie introdusă la un moment care poate să evidențieze intenția condamnatului de a se sustrage de la executarea obligațiilor civile, respectiv să demonstreze reaua-credință a acestuia, deoarece, din interpretarea per a contrario a art. 84 teza finală din Codul penal anterior reiese că revocarea suspendării executării pedepsei nu se poate dispune dacă persoana condamnată dovedește că neîndeplinirea obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare nu s-a datorat relei sale credințe.

Prin urmare, este greșită opinia primei instanţe, în sensul că cererea de revocare a suspendării formulată de către petent ar fi prematură, ca urmare a introducerii acesteia în cursul termenului de încercare, întrucât până la momentul precizat în raport de prevederile art. 583 alin. 2 Cod procedură penală, condamnatul îşi poate executa obligațiile civile, deoarece ar însemna că persoana condamnată ar beneficia de un termen de grație pentru executarea acestora egal cu termenul de încercare. Acest lucru ar echivala cu recunoașterea unui drept neprevăzut de lege și ar face ineficiente dispozițiile cuprinse în art. 81 alin. 5 și art. 861 alin. 4 Cod penal din 1969 coroborate cu art. 16 din Legea nr. 187/2012, potrivit cărora suspendarea executării pedepsei nu atrage suspendarea măsurilor de siguranță și a obligațiilor civile prevăzute în hotărârea de condamnare.

Pe de altă parte, textul de lege menţionat de către prima instanţă, se referă la obligaţiile impuse de legiuitor serviciului de probaţiune competent de a sesiza instanţa care a pronunţat în primă instanţă suspendarea, în vederea revocării ei, în ipoteza nerespectării obligaţiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare, până la expirarea termenului prevăzut la art.93 alin.5 Cod penal actual şi nicidecum părţii civile interesate, cum este cazul în speţa de faţă.

Caracterul condiţionat şi deci provizoriu al suspendării sub supraveghere a executării pedepsei durează cât termenul de încercare. La expirarea acestuia, situaţia se definitivează, în sensul că încetează obligaţia de a executa atât pedeapsa principală, cât şi pedeapsa accesorie şi eventualele pedepse complementare aplicate.

Revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei la solicitarea părţii civile presupune obligaţia instanţei de a analiza  simultan  pe de o parte dacă este vorba de o suspendare a obligaţiilor civile impuse prin sentinţa de condamnare, iar pe de altă parte,  în ce măsură neîndeplinirea obligaţiilor s-a făcut cu rea credinţă.

Hotărârea:

Prin sentința penală nr. 160 din data de 21.06.2019 pronunțată de Tribunalul Suceava, în baza art. 583 alin. 2 Cod procedură penală, a fost respinsă ca neîntemeiată, cererea de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii dispusă prin sentința penală 283/04.12.2014 a Tribunalului Suceava în dosar  nr. .../86/2013, modificată şi rămasă definitivă prin decizia Curţii de Apel Suceava nr. 166 / 23.02.2015, formulată de petentul A.

În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală a fost obligat petentul A. să plătească statului suma de 100 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Conform art. 275 al. 6 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare în cuantum de 313 lei, reprezentând onorariul avocatului ... desemnat din oficiu pentru intimatul condamnat B. (conform delegaţiei nr. 577/26.02.2019) au rămas în sarcina statului şi avansate din fondul Ministerului Justiţiei în contul Baroului.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoşani la data de 17.01.2019, sub nr. .../86/2019, petentul A. a solicitat revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată condamnatului B. prin decizia penală nr. 166/23.02.2015 a Curţii de Apel Suceava în dosarul nr. .../86/2013, pentru neîndeplinirea cu rea credinţă a obligaţiilor civile.

În motivarea cererii, petentul a precizat că în dosarul nr. .../86/20013 a avut calitatea de parte vătămată, iar prin decizia nr. 166/215 a Curţii de Apel Suceava s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsie de 3 ani închisoare aplicată inculpatului B. pe o perioadă de 5 ani, termen care a început să curgă de la data de 23 februarie 2015. Prin aceeaşi decizie, inculpatul a fost obligat să-i achite despăgubiri civile în sumă de 7.500 euro, însă obligaţia nu a fost îndeplinită deşi au trecut 4 ani de atunci. A mai arătat petentul că reaua credinţă a condamnatului este evidentă, deoarece deşi a dispus de mijloace materiale, acesta nu  şi-a achitat obligaţia, lăudându-se prin localitate că nu va achita niciodată despăgubirile.

Petentul A. a mai precizat că inculpatul B. a fost şi este şi în prezent încadrat în muncă ca şi profesor, obţinând venituri care i-ar fi putut permite achitarea obligaţiilor civile, cu atât mai mult cu cât a mai încasat şi restanţe salariale datorate profesorilor. De asemenea, în acest interval de 4 ani acesta a achiziţionat un teren unde şi-a construit o locuinţă nouă, iar pentru a induce în eroare creditorii a achiziţionat terenul pe numele soţiei sale C., după care a încheiat cu aceasta un act de partaj voluntar prin care şi-a rezervat doar uzufructul viager.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile. art. 86/4 Cod penal 1969 şi art. 583  alin. 2 Cod procedură penală.

În susţinerea cererii, petentul a depus la dosar copia deciziei penale nr. 166/2015 a Curţii de Apel Suceava, solicitând totodată ca instanţa să ceară relaţii de la I.P.J., Primăria D. şi de la locul de muncă al inculpatului, cu privire la veniturile realizate de acesta.

Prezent la prima instanţă, la termenul de judecată din data de 04.03.2019, intimatul condamnat B. a depus la dosarul cauzei o serie de înscrisuri pentru a dovedi că nu este de rea credinţă, respectiv înscrisuri medicale care atestă faptul că a suferit un infarct, adeverinţă medicală, scrisoare medicală de externare, un bilet de trimitere, publicaţie de vânzare imobiliară, adrese de înfiinţare poprire, încheiere executare silită şi încheiere de stabilire cheltuieli de executare, chitanţă depunere numerar la bancă pentru achitare rată, somaţie de la executorul judecătoresc şi somaţie de la oraşul D., o adresă de înştiinţare poprire şi adresă de înştiinţare privind înfiinţarea popririi. De asemenea, prezent fiind şi la termenele de judecată din data de 01.04.2019 şi 06.05.2019 acesta a mai depus o serie de înscrisuri.

La solicitarea instanţei de fond, la dosarul cauzei a fost ataşată copia încheierii din data de 14.05.2014 pronunţată de Judecătoria Rădăuţi în dosarul nr. .../285/2014.

Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a constatat următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 283 din data de 04.12.2014 pronunţată de Tribunalul Suceava  în dosarul nr. .../86/2013, a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor civile, prev. de art. 64 lit. a teza a II a şi lit. b Cod penal 1969, pe o perioadă de 2 ani, cu titlu de pedeapsă complementară, după executarea pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. 1 şi 2 Cod penal 1969, privind interzicerea drepturilor civile, prev. de art. 64 lit. a teza a II a şi lit. b Cod penal 1969.

În temeiul art. 81 Cod penal 1969, a fost suspendată condiţionat executarea pedepsei de 3 ani închisoare, pe durata termenului de încercare de 5 ani, prev.de art. 82 Cod penal 1969 şi atrage atenţia inculpatului asupra consecinţelor prev. de art. 83, 84 şi 85 Cod penal 1969.

Potrivit art.71 alin. 5 Cod penal 1969, pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei de 3 ani închisoare, s-a suspendat şi executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 19 alin. 5 Cod proc. penală rap. la art. 1391 alin. 2 Cod civil, a fost obligat inculpatul să plătească părţii vătămate A.,  cu domiciliul în .., suma de 15.000 Euro, cu titlu de daune morale.

Potrivit art. 19 alin. 5 Cod proc. penală rap. la art. 1392 Cod civil, a fost obligat inculpatul să plătească părţii vătămate A., suma de 1.385 lei,  reprezentând ½ din totalul despăgubirilor civile (c/val expertiză, c/val tratament recuperare etc.)

Au fost respinse, ca nedovedite, pretenţiile civile formulate de partea vătămată A., privind obligarea inculpatului la plata sumei de 11.000 Euro, reprezentând beneficiul nerealizat în perioada incapacităţii de muncă (100 Euro/zi).

Conform art. 313 alin. 1 din Legea nr. 195/2006,  fost obligat inculpatul B. să plătească Spitalului Judeţean de Urgenţă, suma de 1.406,66 lei, reprezentând ½ din cheltuielile de spitalizare cu partea vătămată A.

În temeiul art. 276 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul să plătească părţii vătămate suma de 500 lei, reprezentând ½ din cheltuielile judiciare (onorariu avocat ales).

În baza art. 118 lit. b Cod penal 1969, s-a confiscat de la inculpatul B. o bâtă de lemn de tip baseball, confecționată artizanal, în lungime de 71,5 cm, cu capătul gros, având diametrul de 5 cm, vopsită în maro închis pe o lungime de 34 cm, predată la Camera de Corpuri Delicte din cadrul Tribunalului Suceava – Secţia Penală la data de 20.XI.2013.

Potrivit art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 2.000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare (din timpul urmăririi penale şi cercetării judecătoreşti).

Prin decizia penală nr. 166 din 23.02.2015 pronunţată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. .../86/2013, s-au admis apelurile declarate de partea civilă A. şi de inculpatul B. împotriva sentinţei penale nr. 283 din 4.12.2014 a Tribunalului Suceava, care a fost desfiinţată în parte, şi în rejudecare:

În temeiul art. 86/1 şi art. 86/2 Cod penal din 1969 s-a suspendat sub supraveghere pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului B., pe o perioadă de 5 ani care constituie termen de încercare.

În temeiul art. 86/3 al. 1 Cod penal din 1969, s-a stabilit ca pe durata termenului de încercare inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Suceava, la datele fixate de acesta;

b) să anunţe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă si orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice si să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

Obligaţiile prevăzute la punctele b, c şi d se comunică Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Suceava.

S-a pus în vedere inculpatului disp. art. 86/4 rap. la art. 83 şi 84 Cod penal din 1969 privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârşirii unei infracţiuni în termenul de încercare, în cazul neexecutării cu rea-credinţă a obligaţiilor civile, precum şi în cazul nerespectării măsurilor de supraveghere menţionate mai sus.

 În temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal din 1969 pe durata suspendării executării pedepsei principale s-a suspendat şi executarea pedepselor accesorii aplicate inculpatului.

Totodată a fost redus cuantumul daunelor morale la care a fost obligat inculpatul către partea civilă de la 15.000 euro la suma de 7500 de euro.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei care nu erau contrare deciziei.

S-a avut în vedere de către prima instanţă că, potrivit noilor reglementări, disp. art. 583 alin. 2 Cod procedură penală prevăd că „Dacă, până la expirarea termenului prevăzut la art. 93 alin. (5) din Codul penal, condamnatul nu a respectat obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, serviciul de probaţiune competent sesizează instanţa care a pronunţat în primă instanţă suspendarea, în vederea revocării acesteia. Sesizarea poate fi făcută şi de procuror, de consilierul de probaţiune sau de partea interesată, până la expirarea termenului de supraveghere”.

Potrivit art. 583 Cod procedură penală, revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei se poate dispune, la solicitarea organului de supraveghere, a procurorului sau a persoanei interesate dacă în termenul prevăzut de art. 93 alin. 5 din Codul penal, condamnatul nu a respectat obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare.

Potrivit art. 93 alin. 5 Cod penal, condamnatul trebuie să îndeplinească integral obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, cel mai târziu cu 3 luni înainte de expirarea termenului de supraveghere.

În acest sens, s-a reţinut că este reglementată răspunderea persoanei în sarcina căreia prin hotărârea penală i s-a impus îndeplinirea unei obligaţii civile, răspundere reglementată şi în cuprinsul dispoziţiilor art. 49 din Legea nr. 253/2013 privind executarea pedepselor potrivit cărora persoana supravegheată, situaţie în care se află şi intimatul, este obligată să depună dovada îndeplinirii obligaţiilor civile cu cel puţin 3 luni înainte de expirarea termenului de supraveghere, urmând ca organul de supraveghere, dacă constată că persoana supravegheată nu a îndeplinit obligaţiile civile, să sesizeze instanţa de judecată.

Prin decizia penală nr. 166 din 23.02.2015 pronunţată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. .../86/2013, s-au admis apelurile declarate de partea civilă A. şi de inculpatul B. împotriva sentinţei penale nr. 283 din 4.12.2014 a Tribunalului Suceava, care a fost desfiinţată în parte, şi în rejudecare, în temeiul art. 86/1 şi art. 86/2 Cod penal din 1969 s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului B., pe o perioadă de 5 ani care constituie termen de încercare.

Raportat la data deciziei penale nr. 166 din 23.02.2015 pronunţată de Curtea de Apel Suceava pronunţată în dosarul nr. .../86/2013, dată de la care s-a reţinut că începe să curgă termenul de încercare de 5 ani în ceea ce îl priveşte pe inculpatul B., s-a constatat că acesta se împlineşte în data de 22.02.2020, astfel că nu este în cauză împlinit termenul limită până la care se pot îndeplini integral obligaţiile civile de către persoana supravegheată, acesta fiind 22.11.2019, motiv pentru care, în baza art. 583 alin. 2 Cod procedură penală, instanţa de fond a respins, ca neîntemeiată, cererea de revocare a suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii dispusă prin sentinţa penală 283/04.12.2014 a Tribunalului Suceava în dosar  nr. .../86/2013, modificată şi rămasă definitivă prin Decizia Curţii de Apel Suceava nr. 166 din 23.02.2015, formulată de petentul A.

În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală a fost obligat petentul A. să plătească statului suma de 100 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Împotriva acestei sentinţe a formulat contestație, în termen legal, petentul A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie pentru motivele depuse în scris la dosar şi susținute oral, cu prilejul dezbaterilor, de către apărătorul ales al acestuia, astfel cum apar consemnate pe larg în partea introductivă a prezentei decizii.

În esenţă, s-a solicitat admiterea contestaţiei, desființarea sentinţei primei instanţei şi, pe fond admiterea cererii de revocare a suspendării sub supraveghere, considerând că în mod greșit, cererea sa a fost respinsă ca prematur introdusă. 

Procedând la soluţionarea căii de atac formulată de petentul A. în raport de actele şi lucrările dosarului, Curtea constată întemeiată contestația formulată, pentru următoarele aspecte:

Ca şi chestiuni prealabile, Curtea constată, pe de o parte, că prima instanţă a respins, ca neîntemeiată, cererea de revocare a suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii formulată de petent, în contextul în care intimatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare, pedeapsă a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere în condiţiile art.86/1 şi 86/2 Cod penal din 1969, caz în care se pune problema legii penale aplicabile în speţă, iar pe de altă parte în argumentarea acestei soluţii a reţinut că cererea a fost prematur introdusă, termenii folosiţi fiind în contradicţie evidentă.

Sub aspectul dispoziţiilor legale incidente, Curtea reaminteşte că în conformitate cu reglementările legale în vigoare, potrivit art. 96 alin. 1 Cod procedură penală, dacă pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheată, cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse ori stabilite de lege, instanța revocă suspendarea și dispune executarea pedepsei.

Potrivit alin. 2 al aceluiași articol, revocarea suspendării executării pedepsei nu intervine atunci când persoana dovedește că nu a avut nicio posibilitate să îndeplinească obligațiile impuse.

Dispozițiile art. 92 alin. 2 Cod procedură penală, prevăd că termenul de supraveghere se calculează de la data când hotărârea prin care s-a pronunțat suspendarea sub supraveghere a rămas definitivă.

Dispoziţiile penale anterioare similare actualelor reglementări redate, şi asupra cărora i s-a atras atenţia intimatului prin soluţia de condamnare pronunţată sunt însă cele aplicabile în speţă raportat la Decizia Curţii Constituționale nr.265/2014 şi art. 16 din Legea nr. 187/2012.

Totodată, prin Decizia în interesul legii nr. 14/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a stabilit că sesizarea instanței trebuie făcută înainte de expirarea termenului de încercare chiar dacă judecarea cauzei are loc anterior sau ulterior acestei date, iar în considerentele deciziei s-a arătat că cererea de revocare trebuie introdusă la un moment care poate să evidențieze intenția condamnatului de a se sustrage de la executarea obligațiilor civile, respectiv să demonstreze reaua-credință a acestuia, deoarece, din interpretarea per a contrario a art. 84 teza finală din Codul penal anterior reiese că revocarea suspendării executării pedepsei nu se poate dispune dacă persoana condamnată dovedește că neîndeplinirea obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare nu s-a datorat relei sale credințe.

Prin urmare, este greșită opinia primei instanţe, în sensul că cererea de revocare a suspendării formulată de către petent ar fi prematură, ca urmare a introducerii acesteia în cursul termenului de încercare, întrucât până la momentul precizat în raport de prevederile art. 583 alin. 2 Cod procedură penală, condamnatul îşi poate executa obligațiile civile, deoarece ar însemna că persoana condamnată ar beneficia de un termen de grație pentru executarea acestora egal cu termenul de încercare. Acest lucru ar echivala cu recunoașterea unui drept neprevăzut de lege și ar face ineficiente dispozițiile cuprinse în art. 81 alin. 5 și art. 861 alin. 4 Cod penal din 1969 coroborate cu art. 16 din Legea nr. 187/2012, potrivit cărora suspendarea executării pedepsei nu atrage suspendarea măsurilor de siguranță și a obligațiilor civile prevăzute în hotărârea de condamnare.

Pe de altă parte, textul de lege menţionat de către prima instanţă, se referă la obligaţiile impuse de legiuitor serviciului de probaţiune competent de a sesiza instanţa care a pronunţat în primă instanţă suspendarea, în vederea revocării ei, în ipoteza nerespectării obligaţiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare, până la expirarea termenului prevăzut la art.93 alin.5 Cod penal actual şi nicidecum părţii civile interesate, cum este cazul în speţa de faţă.

În concret, se constată că prin sentința penală nr. 283 din data de 04.12.2014 pronunţată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. ../86/2013, modificată prin decizia penală nr. 166 din 23.02.2015 a Curţii de Apel Suceava, a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor civile, prev. de art. 64 lit. a teza a II a şi lit. b Cod penal 1969, pe o perioadă de 2 ani, cu titlu de pedeapsă complementară, după executarea pedepsei principale, iar în temeiul art. 86/1 şi art. 86/2 Cod penal din 1969 s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului B., pe o perioadă de 5 ani care constituie termen de încercare şi care a început să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, respectiv 23.02.2015 urmând a se împlini în data de 22.02.2020.

În atare situaţie, se observă că sesizarea contestatorului A. a fost făcută la data de 17.01.2019, deci în cadrul termenului de încercare, la momentul la care acesta a apreciat, raportat la demersurile efectuate până atunci, că poate să evidențieze intenția condamnatului intimat de a se sustrage de la executarea obligațiilor civile, dar înainte de încetarea termenului de încercare.

Caracterul condiţionat şi deci provizoriu al suspendării sub supraveghere a executării pedepsei durează cât termenul de încercare. La expirarea acestuia, situaţia se definitivează, în sensul că încetează obligaţia de a executa atât pedeapsa principală, cât şi pedeapsa accesorie şi eventualele pedepse complementare aplicate.

În ce privește condițiile privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, Curtea reţine că aceasta se dispune în situația în care se reține o neexecutare cu rea-credință a obligațiilor civile stabilite prin hotărâre până la expirarea termenului de supraveghere. Prin urmare, la soluționarea cererii de revocare a suspendării executării sub supraveghere a pedepsei, instanța este chemată să analizeze, pe de-o parte, dacă în cauză este vorba de o nerespectarea a obligațiilor civile impuse prin sentința de condamnare, iar pe de altă, în ce măsură neîndeplinirea acestor obligații s-a făcut cu rea-credință.

Reaua-credinţă a condamnatului B. nu se prezumă, ci trebuie dovedită, ceea ce presupune ca acest condamnat să dispună de mijloacele materiale, dar să refuze în mod nejustificat să plătească despăgubirile stabilite în sarcina sa.

În aceste condiții, instanța de control judiciar constată că era utilă verificarea de către prima instanţă a existenței sau inexistenței elementului relei-credințe a condamnatului în neîndeplinirea obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare, motiv pentru care, Curtea, va admite contestaţia formulată de petentul A., va desfiinţa, în totalitate, sentinţa penală nr.160 din 21.06.2019 a Tribunalului Suceava contestată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Domenii speta

Spete similare