Interpretarea dispoziţiilor art. 72 Cod procedură civilă. Chemarea în garanţie a emitentului anexelor certificatului de conformitate.

Rezumat:

Prin acţiunea dedusă judecăţii reclamanta contestă refuzul nejustificat exprimat în scris de pârâtele recurente cu privire la cererile reclamantei constând în emiterea deciziilor de plată şi acordării plăţilor compensatorii aferente măsurii 214 – pachetul 5 – agricultură ecologică – varianta 5.1  - culturi agricole pe terenuri arabile – (art. 2 alin. 1, lit. i din Legea nr. 554/2004), precum şi refuzul aceloraşi pârâte de a răspunde – în termenul legal – unor solicitări formulate în acelaşi sens de către reclamantă (art. 2 alin. 1 lit. h) din Legea nr. 5545/2004).

 Pârâtele recurente au formulat cerere de chemare în garanţie a SC C. SRL în conformitate cu prevederile art. 72 Cod procedură civilă, sugerând instanţei că, în opinia sa, refuzul exprimat prin adresele comunicate reclamantei de a achita acesteia plăţile compensatorii pentru anii 2010 – 2016 nu este unul nejustificat în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. 1 lit. i) din Legea nr. 554/2004, întrucât anexele certificatelor de conformitate prezentate de reclamantă conţin menţiuni ale chematului în garanţie – societate care nu avea aprobările legale de a funcţiona ca organism de inspecţie şi certificare – documentele prezentate de reclamantă fiind calificate de recurentă ca documente neconforme.

În mod constant în doctrină şi jurisprudenţă, în interpretarea dispoziţiilor art. 72 Cod procedură civilă, s-a afirmat că instituţia cererii de chemare în garanţie se întemeiază pe existenţa unei obligaţii de garanţie sau despăgubire şi poate fi formulată nu numai în cazul drepturilor garantate legal şi convenţional, care reies din lege sau convenţie, ci şi ori de câte ori partea care ar cădea în pretenţii s-ar putea întoarce împotriva altei persoane cu o cerere în despăgubire.

În materia contenciosului administrativ în afara situaţiei expres reglementată de dispoziţiile art. 16 (2) din Legea nr. 554/2004 (chemarea în garanţie a superiorului ierarhic care a dat ordin scris pentru elaborarea/sau nu a actului administrativ supus controlului de legalitate) pentru orice alte ipoteze, de principiu, este admisibilă chemarea în garanţie a unei terţe persoane sub condiţia verificării îndeplinirii condiţiilor generale impuse de prevederile art. 72 Cod procedură civilă mai sus menţionate.

În speţă, în raport de obiectul acţiunii reclamantei, niciuna dintre condiţiile impuse de dispoziţiile art. 72 Cod procedură civilă nu sunt îndeplinite pentru ca cererea pârâtei privind chemarea în garanţie a SC C. SRL să fie admisibilă.

Hotărârea:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată iniţial pe rolul Curţii de Apel Suceava sub nr. .../39/2018, la data de 11.06.2018, reclamanta S.C. A. S.R.L. B.– fostă S.C. A. S.R.L. E. – prin administrator D., a chemat în judecată pe pârâtele Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură – Centrul Judeţean B., Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, competenţa de soluţionare a cauzei fiind declinată în favoarea Tribunalului Botoşani prin sentinţa nr. 132/03.12.2018.

Tribunalul Botoşani, astfel învestit la data de 01.02.2019, a solicitat reclamantei să-şi precizeze obiectul acţiunii, iar aceasta a învederat că a înţeles să ceară: 

1 - Obligarea pârâtelor, în termen de 10 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti, la soluţionarea cererii înregistrate sub nr. 3576/27.04.2018, în sensul emiterii deciziilor de plată şi acordării plăţilor compensatorii aferente măsurii 214 - pachetul 5 - agricultură ecologică - varianta 5.1 - culturi agricole pe terenuri arabile, după cum urmează:

a) pentru anul 2010 -22.909,66 lei, reprezentând ajutor specific pentru îmbunătăţirea produselor agricole în sectorul agricultură ecologică şi dobânda legală în valoare totală de 7.569,41 lei;

b) pentru anul2011 -16.558,5 lei reprezentând ajutor specific pentru îmbunătăţirea produselor agricole în sectorul agricultură ecologică şi dobânda legală în valoare totală de 5.470,98 lei;

c) pentru anul2012 -2314,53 lei reprezentând ajutor specific pentru îmbunătăţirea produselor agricole în sectorul agricultură ecologică şi dobânda legală în valoare totală de 764,74 lei;

d) pentru anul2013 -3.094,40 lei reprezentând ajutor specific pentru îmbunătăţirea produselor agricole în sectorul agricultură ecologică şi dobânda legală în valoare totală de 1022,38 lei şi 679.134,09 lei reprezentând sprijin financiar aferent Măsurii 214 - pachetul 5 - agricultură ecologică - varianta 5.1 şi dobânda legală în valoare totală de 226.105,02 lei;

e) pentru anul 2014 - 684.986,45 lei reprezentând sprijin financiar aferent Măsurii 214 - pachetul 5 - agricultură ecologică - varianta 5.1 şi 684.986,45 lei reprezentând contravaloare sancţiune multianuală conform deciziei de plată nr. 2806861/25.06.2015 revizuită şi dobânda legală în valoare totală de 433.740,29 lei;

f) pentru anul 2015 - 684.986,45 lei reprezentând sprijin financiar aferent Măsurii 214 - pachetul 5 - agricultură ecologică - varianta 5.1 şi 684.986,45 lei reprezentând contravaloare sancţiune multianuală conform deciziei de plată nr. 19191028/14.10.2016 şi dobânda legală în valoare totală de 180.209,21 lei, faţă de refuzul nejustificat de soluţionare a cererii manifestat prin Adresa nr. 470/29.05.2018.

Reclamanta a indicat ca temei de drept pentru petitul nr. 1 art. 1 alin. 1, art. 2 alin. 1 lit. i), art. 2 alin. 2, art. 8 alin. 1, art. 10, art. 18 alin. 1 Legea 554/2004 şi a precizat că, faţă de aceste dispoziţii, prin Adresa nr. 470/29.05.2018, APIA a susţinut că nu va răspunde cererii A. până ce nu se va soluţiona definitiv acţiunea din dosarul nr. 2726/40/2017 şi că, aşadar, APIA nu a răspuns cererii reclamantei înregistrată sub nr. 3576/27.04.2018, motiv pentru care, în virtutea art. 8 alin. 1 şi art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a cerut instanţei de judecată să oblige APIA să îi soluţioneze cererea prin emiterea deciziilor de plată şi acordarea plăţilor compensatorii, actul juridic la care se referă petitul nr. 1 fiind Cererea înregistrată la APIA sub nr. 3576/27.04.2018, iar refuzul nejustificat de soluţionare a cererii fiind manifestat prin Adresa nr. 470/29.05.2018.

- 2: Obligarea APIA, în termen de 10 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti, la soluţionarea Cererii de plată nr. BT38303 din data de 10.06.2016 şi a Contestaţiei administrative din data de 3.11.2017 în sensul obligării APIA la emiterea unei noi Decizii de plată prin care să îi acorde inclusiv plăţile compensatorii pentru Măsura 214 - pachetul 5 - agricultură ecologică - varianta 5.1. - culturi agricole pe terenuri arabile aferente anului 2016 în cuantum de 637.872,40 lei şi dobânda legală în valoare totală de 35.663,33 lei, faţă de refuzul parţial nejustificat de soluţionare a cererii de plată nr. BT28101110.06.2016 manifestat prin decizia de plată nr. 21101028/2.10.2017 şi prin refuzul nejustificat de soluţionare a contestaţiei administrative din data de 2.11.2017 manifestat prin răspunsul înregistrat la A.  sub nr. 1128/8.12.2017

Reclamanta a indicat ca temei de drept pentru petitul nr. 2: art. 1 alin. 1, art. 2 alin. 1 lit. i), art. 2 alin. 2, art. 8 alin. i, art. 10, art. 18 alin. 1 Legea 554/2004, şi a precizat că, faţă de aceste dispoziţii, prin Decizia de plată nr. 23391038/3.10.2017 şi prin refuzul nejustificat de soluţionare a Contestaţiei administrative din data de 3.11.2017 manifestat prin Răspunsul la contestaţia administrativă înregistrat la A. sub nr. 1158/8.12.2017, APIA a refuzat să soluţioneze Cererea de plată nr. BT38303 din data de 10.06.2016, precum şi Contestaţia administrativă din data de 3.11.2017.

Reclamanta a arătat că APIA nu a răspuns cererii sale, motiv pentru care, în virtutea art. 8 alin. 1 şi art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a cerut instanţei de judecată să oblige APIA să îi soluţioneze cerere prin emiterea deciziei de plată şi acordarea plăţilor compensatorii, actele juridice la care se referă petitul nr. 2 fiind Cererea de plată nr. BT38303 din data de 10.06.2016, Contestaţia administrativă din data de 03.11.2017, precum şi refuzul nejustificat de soluţionare a cererii manifestat prin Decizia de plată nr. 23391038/3.10.2017 şi prin Răspunsul la contestaţia administrativă înregistrat la A.  sub nr. 1158/8.12.2017.

- 3: Obligarea APIA la plata de penalităţi în cuantum de 1.000 lei, pentru fiecare zi de întârziere, până la executarea obligaţiei prevăzute în titlul executoriu, în situaţia neîndeplinirii în termen a obligaţiilor stabilite de instanţă cu privire la capetele 1 şi 2 din petitul acţiunii, în temeiul art. 18 alin. 5 din Legea nr. 554/2004.

- 4: obligarea  conducătorilor APIA la plata amenzii de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, în situaţia neîndeplinirii în termen a obligaţiilor stabilite de instanţă, în temeiul art. 18 alin. 8 raportat la art. 24 din Legea nr. 554/2004.

- 5: obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu conform art. 453 Cod procedura civilă.

Pârâtele Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură -  Centrul Judeţean au depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca inadmisibilă şi în subsidiar ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată formulată.

De asemenea, pârâta APIA a solicitat introducerea în cauză a Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, conform art. 161 din Legea 554/2004, întrucât C. are aprobarea MADR ca organism de inspecţie şi certificare pentru desfăşurarea pe teritoriul României a activităţilor de inspecţie şi certificare în agricultura ecologică începând cu luna ianuarie 2015.

De asemenea, pârâta a invocat excepţia inadmisibilităţii petitelor referitoare la obligarea APIA la plata dobânzii legale pentru campaniile 2010-2016, cuprinse în petitele 1 şi 2 din cererea de chemare în judecată, învederând că actele administrative contestate în cauză (decizii de plată, răspunsuri la contestaţiile formulate, respectiv răspunsuri la diferite adrese), aşa cum sunt detaliate în cererea de chemare în judecată, nu sunt acte administrative fiscale, ci doar acte administrative, motiv pentru care în speţă nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 182 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 207/2015.

Pârâtele au mai invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii, în raport de prevederile art. 1 alin. 1, art. 2 alin. 1 lit. c, art. 7 alin. 1, art. 8 alin. 1 din Legea 554/2004, învederând că, potrivit dispoziţiile legale citate cât şi obiectului cererii de chemare în judecată (respectiv capetele de cerere 1 şi 2), Adresa nr. 3576/25.05.2018 emisă de Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură -  Centrul Judeţean nu întruneşte condiţiile legale pentru a putea face obiectul unei acţiuni în contencios administrativ cu privire la acordarea pachetului 5 - Măsura 214, iar prin adresa 3576/25.05.2018, Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură -  Centrul Judeţean a formulat răspuns la Cererea de plată „reprezentând ultima solicitare de soluţionare amiabilă a situaţiei litigioase ivite între A. S.R.L. şi APIA ca urmare a nerecunoaşterii valabilităţii Certificatelor C. nr. 30093/29.07.2014 şi nr. 30094/29.07.2014”, cerere înregistrată cu nr. 3576/27.04.2018.

De asemenea, pârâtele au invocat excepţia lipsei de obiect a cererii de chemare în judecată în raport de capătul de cerere 1 lit. a - d, dat fiind că Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean a pus în executare sentinţa civilă nr. 489/11.05.2017 a Tribunalului Botoşani, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 3045/30.10.2017, aferente dosarului civil nr. .../40/2015.

În ceea ce priveşte capătul 2 de cerere, pârâta a apreciat că cererea este tardivă pentru anul 2016, termenul de prescripţie prevăzut de art. 11 din Legea 554/2004 fiind depăşit, deoarece societatea reclamantă a depus cererea de plată nr. 1830731/10.06.2016 pentru campania 2016 la APIA CJ, iar în cursul anului 2047, în urma gestionării cererii a fost emisă Decizia de plată nr. 23391038/03.10.2017, act înregistrat la societate cu nr. 952/06.10.2017. Societatea a formulat contestaţie administrativă împotriva acestei decizii înregistrată la APIA CJ cu nr. 10444/06.11.2017, iar contestaţia reclamantei a fost soluţionată de către APIA CJ, prin Adresa nr. 10444/07.12.2017, aceasta din urmă fiind înregistrată la S.C. A. S.R.L. A, S.R.L. cu nr. 1158/08.12.2017, dată de la care a început să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 11 al. 1 lit. a) din Legea nr. 554/2004.

Pârâtele Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură  Centrul Judeţean au formulat şi cereri de chemare în garanţie a SC C. SRL, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea chematului în garanţie la plata către APIA a sumelor pe care instanţa de judecată le va stabili cu titlu de despăgubiri în cauză (reprezentând sprijin financiar campaniile 2014, 2015 şi 2016, dobânda legală, penalităţi de întârziere, amendă, cheltuieli de judecată), pentru reclamanta A. SRL.

Chemata în garanţie C. SRL a depus întâmpinare prin care a invocat inadmisibilitatea în principiu a cererii de chemare în garanţie raportat la art. 16 coroborat cu art. 28 alin. (1) din Legea 554/2004 precum şi raportat la art. 72 alin. (1), art. 73, art. 74 alin. (2) Cod procedură civilă, coroborate cu art. 64 Cod procedură civilă.

Prin răspunsul la întâmpinare S.C. A. S.R.L. a invocat excepţia inadmisibilităţii cererilor de chemare în garanţie a C., motivat de faptul că în materia contenciosului administrativ, admisibilitatea cererii chemare în garanţie este limitată la acele situaţii în care pârâtul ar putea să invoce un drept faţă de chematul în garanţie, drept aflat într-o strânsă legătură cu pretenţia reclamantului.

Prin încheierea de şedinţă din 27 martie 2019, Tribunalul Botoşani – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

- Disjunge capătul de cerere având ca obiect amendă pentru neexecutarea hotărârii judecătoreşti – art. 24 din Legea nr. 554/2004 şi dispune formarea unui nou dosar, având aceleaşi părţi, cu termen de judecată la data de 15.05.2019, cu citarea părţilor, în Camera de Consiliu, pentru ora 9,30.

- Respinge în principiu ca inadmisibile cererile de chemare în garanţie formulate în cauză de către pârâtele APIA şi APIA, împotriva chematei în garanţie C. SRL.

Împotriva acestei încheieri, au declarat apel – recalificat în recurs prin încheierea de şedinţă din 3 iunie 2019 - pârâtele Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură şi Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură – Centrul Judeţean şi au solicitat admiterea cererii de chemare în garanţie şi obligarea SC C. SRL la plata către APIA a sumelor pe care instanţa de judecată le va stabili cu titlu de despăgubiri în prezenta cauză (reprezentând sprijin financiar campaniile 2014, 2015, 2016, dobânda legală, penalităţi de întârziere, amendă, cheltuieli de judecată), pentru reclamanta A. SRL; admiterea cererii de introducere în cauză a Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

În ceea ce priveşte cererea de chemare în garanţie a SC C. SRL, recurentele pârâte au considerat că SC C. SRL este responsabilă de generarea situaţiei de fapt a litigiului promovat de către SC A. SRL.

Invocând prevederile art. 72 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul in care instanţa va trece peste susţinerile privind respingerea pe fondul cauzei a cererii de chemare in judecată formulată de reclamantă, recurentele au solicitat, admiterea cererii de chemare în garanţie si obligarea SC C. SRL la plata către A.P.I.A. a sumelor pe care instanţa de judecată le va stabili cu titlu de despăgubiri in prezenta cauză (reprezentând sprijin financiar campaniile 2014, 2015 si 2016, dobândă legală, penalităţi de întârziere, amendă).

Astfel, au susţinut că în cauză nu se poate reţine culpa A.P.I.A., luând in considerare faptul că aceasta a respectat dispoziţiile legale in vigoare şi a analizat cererile de sprijin ale reclamantei, potrivit manualelor de proceduri aplicabile. Situaţia de fapt creată de către SC C. nu poate fi imputată A.P.I.A. deoarece din moment ce pe anexele certificatelor de conformitate a fost menţionat CUI 33411762 care aparţine SC C. SRL - societate care nu era aprobată ca si organism de inspecţie şi certificare, A.P.I.A. apreciind că respectivele documente sunt neconforme.

Mai mult, în baza Notei de control MADR nr. 306.783/16.12.2014 privind rezultatele controlului efectuat la organismul de inspecţie şi certificare C.GmbH - Sucursala X./C. SRL, angajamentul aferent M 214 - P5.1 s-a închis pentru nerespectare în anul 2014 şi în consecinţă, în campania 2015, fermierul - reclamanta în cauză, nu mai putea solicita plăţi aferente acestui pachet, fiind considerat angajament nou.

Având în vedere dispoziţiile art. 28 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ statuează, raportat cu obiectul cererii, recurentele au arătat că:

Până în campania 2014 inclusiv, sprijinul acordat operatorilor în agricultura ecologică a fost acordat din:

- bugetul UE - FEGA, în cazul celor aflaţi în perioada de conversie, în baza art. 68 alin. (1) lit. (a) (ii) - îmbunătăţirea calităţii produselor agricole din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 şi în baza HG nr. 759/2010 privind acordarea de ajutoare specifice pentru îmbunătăţirea calităţii produselor agricole în sectorul de agricultură ecologică;

- şi din bugetul UE-FEADR, în cazul celor certificaţi ecologic, în baza PNDR 2007-2013 (Măsura 214-Plăţi de agro-mediu, Pachetul 5-Agricultura Ecologică, variantele de pachet: 1,2,3,4, 5).

Începând din campania 2015. din bugetul UE-FEADR, fermierii pot solicita sprijin pentru Măsura 11-Agricultură ecologică (submăsura 1- sprijin pentru conversia la metodele de agricultură ecologică şi submăsura 2 - sprijin pentru menţinerea practicilor de agricultură ecologică) în baza PNDR 2014-2020.

În baza Ordinului MADR nr. 181/2012, cu modificările şi completările ulterioare / Ordinului MADR nr. 895/2016, cu modificările şi completările ulterioare şi a Regulamentului CE nr, 834/2007, cu modificările şi completările ulterioare, organismele de control (OC) I organismele de inspecţie si certificare (OIC) sunt aprobate de MADR. În lista OIC/OC aprobate de MADR valabilă anului 2014 se regăsea C. GMBH-Sucursala X. cu RO-ECO-014.

În temeiul art. 3 şi art. 4 din Ordinul nr. 181/2012 pentru aprobarea regulilor privind organizarea sistemului de inspecţie şi certificare în agricultură ecologică, precum şi în temeiul art. 27 din Regulamentul (CE) nr. 834/2007 al Comisiei privind producţia ecologică şi etichetarea produselor ecologice, MADR a emis certificatul de aprobare nr. 14/28.11.2012 în baza Deciziei nr. 69988/28.12.2012 pentru organismul de inspecţie şi certificare C.- GmbH Sucursala X. CUI, J26/480/2005, cu sediul în România, loc. X. persoana responsabilă Y, cu valabilitate nană în data de 27.12.2016.

Deşi organismul de inspecţie şi certificare C. GmbH Sucursala X., aprobat de MADR funcţiona în condiţii normale, în data de 24.07.2014 se înfiinţează C. S.R.L, cu sediul ...având ca asociat unic societatea germană C. GmbH, persoană responsabilă Y. Ulterior datei de înfiinţare persoana responsabilă A trimis către MADR notificarea nr. 15/28.07.2014, prin care anunţă „schimbarea locaţiei noastre de lucru pentru România, în C. S.R.L, cu sediul în ...", dar nu a solicitat în nici un fel „recunoaşterea continuităţii dinspre sucursală spre noua entitate funcţională".

În ceea ce priveşte certificatele de conformitate eliberate pentru operatorii înscrişi în sistemul de agricultură ecologică s-a constat că, deşi aceste certificate purtau numărul de identificare eliberat de MADR, respectiv RO - ECO -014 pentru C. GmbH Sucursala X, în unele anexe aferente certificatelor a fost inserat C.U.I-ul societăţii nou înfiinţate (C. S.R.L, CUI 33411762). În data de 05.11.2014, C. SRL a formulat către MADR adresa nr. 29, prin care a înaintat Organigrama C. împreună cu noile contracte de muncă şi colaborare pe care încheiate cu personalul, precum şi fişa postului pentru fiecare angajat/ colaborator în parte.

Din analiza documentelor ataşate a reieşit faptul că persoanele care urmau să-si desfăşoare activitatea în cadrul C. S.R.L au fost angajate începând cu data de 30.09.2014 şi începeau activitatea cu data de 01.10.2014 - excepţie făcând dna Y. al cărei contract individual de muncă a fost încheiat la data de 08.09.2014,  urmând să înceapă activitatea la data de 15.09.2014. aspect de care instanţa de fond nu a ţinut cont la pronunţarea sentinţei recurate. Or, faţă de aceste documente trimise de C. S.R.L nu se justifică în ce condiţii C. S.R.L si-a desfăşurat activitatea de inspecţie începând cu data înfiinţării sale, având în vedere că persoanele care au asemenea atribuţii au fost angajate mult mai târziu. Au menţionat în acest sens că, abia după 4 luni de la înfiinţare, respectiv în data de 27.11.2014 C. S.R.L a depus la MADR dosarul în vederea obţinerii aprobării în ceea ce priveşte desfăşurarea activităţii de inspecţie şi certificare – aprobare acordată prin Decizia nr.2/26.01.2015 (dată de la care putea să desfăşoare activitatea de inspecţie şi certificare)- În baza deciziei de aprobare a fost eliberat certificatul de aprobare nr. 24, iar în acest sens a fost eliberat codul de identificare RO - ECO - 024.

Totodată, au subliniat faptul că, in baza Notei de control MADR nr. 306.783/ 16.12.2014 privind rezultatele controlului efectuat la organismul de inspecţie şi certificare C. GmbH -Sucursala X./C. SRL, angajamentul aferent M 214 - P5.1 s-a închis pentru nerespectare în anul 2014 şi, în consecinţă, în campania 2015 fermierul, reclamanta în cauză, nu mai putea solicita plăţi aferente acestui pachet, fiind considerat angajament nou.

Începând din campania 2015 şi până în prezent, în lista OlC/OC-urilor aprobate de MADR, se regăseşte SC C. SRL - RO-ECO-24 (CUI-ul 33411762 / 23.07.2014).

În ceea ce priveşte „legătura" dintre C. GmBh - Sucursala X, una din sucursalele C. Germania cu sediul în ...şi C. SRL(CUI 33411762 / 23.07.2014), recurentele au invocat Nota de control MADR nr. 306.783/16.12.2014 privind rezultatele controlului efectuat la organismul de inspecţie si certificare C.GmbH - Sucursala X./C. SRL. Astfel, au menţionat că operatorii care au depus cereri unice de plată pe suprafaţă în campania 2014, solicitând plata aferentă pachetului 5-Măsura 214, au la dosarul de cerere Master Certificat cu anexa aferentă cu sigla vechiului OIC (SC C.GmbH Sucursala X.), dar cu înscrierea CUI-ului C. SRL, neautorizat de MADR sau au document justificativ neconform cu Ordinul MADR nr. 181/2012, cu modificările şi completările ulterioare.

Nerespectarea cerinţei obligativităţii OIC autorizat duce Ia excluderea de la plată a fermierului pentru suprafaţa parcelelor necertificate, precum şi recuperarea sumelor primite în campaniile anterioare, cu aplicarea sancţiunilor de supradeclarare, în conformitate cu OMADR nr. 855/2014 privind aprobarea sistemelor de sancţiuni pentru măsurile 211 "Sprijin pentru zona montană defavorizată", 212 "Sprijin pentru zone defavorizate, altele decât zona montană" şi 214 "Plăţi de agromediu" din Programul naţional de dezvoltare rurală 2007 - 2013, precum şi pentru nerespectarea ecocondiţionalităţii în cadrul măsurilor 211, 212, 214 şi schemelor de sprijin pe suprafaţă aferente cererilor de plată depuse începând cu anul 2014.

Aşadar, având în vedere aceste constatări cuprinse in Nota de control nr. 306.783/16.12.2014 privind rezultatele controlului efectuat la organismul de inspecţie şi certificare C. GmbH - Sucursale X./ C. SRL, A.P.I.A. a procedat la verificarea respectării angajamentului privind menţinerea în sistemul de agricultură ecologică timp de 5 (cinci) ani de la data solicitării sprijinului specific, conform prevederilor HG nr. 759/2010 cu modificările şi completările ulterioare şi ale O.M.A.D.R. NR. 17/2011 cu modificările şi completările ulterioare.

Astfel, potrivit dispoziţii legale mai sus invocate, certificatul de conformitate este documentul care atestă menţinerea suprafeţei de teren în sistemul de agricultură ecologică.

Având în vedere că reclamanta S.C. A. SRL a prezentat certificatul de conformitate nr. 30093 /29.07.2014 şi anexele 1 şi 2 la acest certificat, anexe care au sigla organismului de inspecţie C. Gmbh, însă Codul unic de înregistrare aparţine societăţii C. SRL, societate care la data eliberării certificatului nu era aprobată de M.A.D.R. ca organism de inspecţie si certificare pe teritoriul României, A.P.I.A. – Centrul Judeţean a procedat la efectuarea unei verificări documentare şi faptice a cazului de suspiciune de nereguli, iar in urma acestor verificări au fost emise titluri de creanţă pentru campaniile 2010-2013. De observat faptul că reclamanta SC A. SRL şi-a asumat angajamentul de a menţine exploataţia în sistemul de agricultură ecologică pe o perioadă de 5 ani şi de a aplica regulile şi principiile acesteia, stabilite prin Regulamentul (CE) nr. S34/2007, în caz contrar urmând să restituie ajutorul specific, în conformitate cu prevederile legislaţiei naţionale şi europene.

În ceea ce priveşte introducerea in cauză a Ministerului Agriculturii si Dezvoltării Rurale - MADR, recurentele au învederat următoarele:

În urma verificărilor efectuate de către Direcţia Generală Control Antifraudă şi Inspecţii din cadrul MADR, concretizate în Nota de control nr. 306783/16.12.2014, a rezultat faptul că Societatea C. Gmbh - Sucursala X. a emis certificate de conformitate, a efectuat inspecţii şi a întocmit rapoarte de inspecţie, documente pe care a fost aplicată ştampila C. SRL - societate care are aprobarea MADR ca organism de inspecţie şi certificare pentru desfăşurarea pe teritoriul României a activităţilor de inspecţie şi certificare în agricultura ecologică începând cu luna ianuarie 2015.

Ca urmare a acestui fapt, operatorii economici care au avut încheiate contracte de prestări servicii cu C. Gmbh Sucursala X. şi a căror certificate de conformitate au fost emise în baza unor rapoarte de inspecţie întocmite după data de 24.07.2014 care poartă ştampila societăţii C. SRL nu îndeplinesc condiţiile de eligibilitate prevăzute pentru acordarea ajutorului specific pentru îmbunătăţirea calităţii produselor agricole în sectorul de agricultură ecologică.

Prin adresa nr. 43122/17.12.2014, MADR a înaintat către A.P.I.A. Nota de control nr. 306783/16.12.2014, aprobată de conducerea MADR, în vederea punerii in aplicare a propunerilor dispuse şi analizarea documentaţiei de solicitare a sprijinului financiar pentru sectorul agricultură ecologică la operatorii economici care au avut încheiate contracte de prestări service cu C. Gmbh – Sucursala X. şi a căror certificate de conformitate au fost emise in baza unor rapoarte de inspecţie care poartă stampila societăţii C. SRL, întrucât societatea nu este aprobată de MADR ca organism pentru desfăşurarea pe teritoriul României a activităţilor de inspecţie si certificare ecologică. De asemenea, prin adresa nr. 114654/15.01.2015, MADR a solicitat Direcțiilor pentru Agricultură Judeţene „identificarea operatorii clienţi ai C. Gmbh - Sucursala X./C. şi de a-l informa cu privire la cele semnalate”.

Faţă de aspectele menţionate, având în vedere şi disp. art. 161 din Legea nr. 554/2004,  art. 3 şi art. 4 din Ordinul nr. 181/2012, precum şi în temeiul art. 27 din Regulamentul (CE) nr. 834/2007 al Comisiei privind producţia ecologică şi etichetarea produselor ecologice, (...), au considerat necesar ca prezentul litigiu să se judece în contradictoriu şi cu MADR, instituţie care a întocmit Nota de control nr. 306783/16.12.2014 si respectiv instituţie care emite certificatele de aprobare a organismelor de inspecţie si certificare in România.

Având in vedere cele expuse mai sus, au concluzionat în sensul admiterii cererilor, casarea încheierea de şedinţă din data de 27.03.2019 pronunţată de Tribunalul Botoşani şi, pe cale de consecinţă, să fie admise cererea de chemare in garanţie a SC C. SRL, precum şi cererea de introducere in cauză a Ministerului Agriculturii si Dezvoltării Rurale.

Criticile sunt nefondate.

În esenţă, criticile de nelegalitate formulate de recurente supun analizei Curţii: stabilirea obiectului acţiunii promovate de reclamanta SC A.SRL, precum şi verificarea compatibilităţii dispoziţiilor art. 72 Cod procedură civilă cu specificul raporturilor juridice de drept administrativ deduse judecăţii – analiză obligatorie pentru Curte din perspectiva dispoziţiilor art. 28 (1) din Legea nr. 554/2004.

În acest sens, potrivit acţiunii dedusă judecăţii (după disjungerea capătului de cerere având ca obiect amendă pentru neexecutarea hotărârii judecătoreşti – art. 24 din Legea nr. 554/2004) reclamanta contestă refuzul nejustificat exprimat în scris de pârâtele recurente cu privire la cererile reclamantei constând în emiterea deciziilor de plată şi acordării plăţilor compensatorii aferente măsurii 214 – pachetul 5 – agricultură ecologică – varianta 5.1  - culturi agricole pe terenuri arabile – (art. 2 alin. 1, lit. i din Legea nr. 554/2004), precum şi refuzul aceloraşi pârâte de a răspunde – în termenul legal – unor solicitări formulate în acelaşi sens de către reclamantă (art. 2 alin. 1 lit. h) din Legea nr. 5545/2004).

 Pârâtele recurente au formulat cerere de chemare în garanţie a SC C. SRL în conformitate cu prevederile art. 72 Cod procedură civilă – sugerând instanţei că, în opinia sa, refuzul exprimat prin adresele comunicate reclamantei de a achita acesteia plăţile compensatorii pentru anii 2010 – 2016 nu este unul nejustificat în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. 1 lit. i) din Legea nr. 554/2004 întrucât anexele certificatelor de conformitate prezentate de reclamantă conţin menţiuni ale chematului în garanţie – societate care nu avea aprobările legale de a funcţiona ca organism de inspecţie şi certificare – documentele prezentate de reclamantă fiind calificate de recurentă ca documente neconforme.

În mod constant în doctrină şi jurisprudenţă, în interpretarea dispoziţiilor art. 72 Cod procedură civilă, s-a afirmat că instituţia cererii de chemare în garanţie se întemeiază pe existenţa unei obligaţii de garanţie sau despăgubire şi poate fi formulată nu numai în cazul drepturilor garantate legal şi convenţional, care reies din lege sau convenţie, ci şi ori de câte ori partea care ar cădea în pretenţii s-ar putea întoarce împotriva altei persoane cu o cerere în despăgubire.

În materia contenciosului administrativ în afara situaţiei expres reglementată de dispoziţiile art. 16 (2) din Legea nr. 554/2004 (chemarea în garanţie a superiorului ierarhic care a dat ordin scris pentru elaborarea/sau nu a actului administrativ supus controlului de legalitate) pentru orice alte ipoteze, de principiu, este admisibilă chemarea în garanţie a unei terţe persoane sub condiţia verificării îndeplinirii condiţiilor generale impuse de prevederile art. 72 Cod procedură civilă mai sus menţionate.

În speţă, în raport de obiectul acţiunii reclamantei, astfel cum a fost calificat de Curte, niciuna dintre condiţiile impuse de dispoziţiile art. 72 Cod procedură civilă nu sunt îndeplinite pentru ca cererea pârâtei privind chemarea în garanţie a SC C. SRL să fie admisibilă.

Faţă de apărările şi pretenţiile formulate de reclamantă în sensul în care se consideră a fi o persoană vătămată în sensul dispoziţiilor art. 2 (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004, urmare a nesoluţionării de către recurente în termenul legal a solicitărilor reclamantei (art. 2 alin. 1 lit. h) din Legea nr. 554/2004) sau al refuzului nejustificat de a soluţiona cererile reclamantei (art. 2 alin. 1 lit. i) din Legea nr. 554/2004, pârâtele recurente sunt ţinute să facă dovada contrarie, părţi ale raportului juridic de drept administrativ fiind în exclusivitate părţile din litigiul dedus judecăţii, neexistând motive temeinice pentru modificarea cadrului procesual din iniţiativa pârâtelor-recurente.

Domenii speta

Spete similare