Întreprindere individuală. Capacitatea procesuală de folosinţă în litigii de contencios administrativ

Rezumat:

Întreprinderea individuală justifică capacitate procesuală de folosinţă şi poate sta în judecată în litigii de contencios administrativ, nefiind relevant în acest sens faptul că patrimoniul întreprinderii individuale este inseparabil de bunurile personale ale antreprenorului, o altă  interpretare ignorând sensul şi semnificaţia formelor de organizare a activităţilor economice, reglementate de OUG nr. 44/2008, şi, în strânsă legătură cu aceasta, sensul dispoziţiilor art. 56 alin. 2 Cod procedură civilă. Chiar dacă OUG nr. 44/2008 este constantă în a detalia organizarea entităţilor de tipul celor ce intră sub incidenţa sa (întreprindere individuală, întreprindere familială, etc), ca fiind strâns legată de persoana fizică care o instituie şi acţionează pentru aceasta, şi  reglementând şi lipsa de personalitate juridică a unor atari structuri, atâta timp cât legiuitorul a înţeles să reglementeze posibilitatea organizării unor astfel de structuri, alta decât persoana fizică însăşi, care să exercite activităţi economice sub această formă, nu se poate să i se permită aceasta, dar să i se nege a acţiona, inclusiv în justiţie, în apărarea drepturilor/obligaţiilor ce decurg din raporturile economice angajate.

Hotărârea:

Prin cererea adresată Tribunalului Suceava la data de 08.11.2017 şi înregistrată pe rolul Secţiei de contencios administrativ şi fiscal al acestei instanţe sub nr. dosar .../86/2017, reclamanta Întreprinderea Individuală A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Oraşul B. – Primăria Oraşului B., prin primar, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:

- obligarea pârâtelor la plata sumei de 456362,624 lei, reprezentând echivalentul subvenţiilor neîncasate de la APIA, pentru anii 2015 şi 2016;

- plata penalităţilor aferente de 0,15% pe zi de întârziere, de la data la care trebuiau încasate subvenţiile, cu dobânda legală de la data la care trebuiau încasate subvenţiile pentru toate sumele de mai sus, precum şi actualizarea cu indicele de inflaţie a sumelor pretinse;

- cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 561/17.05.2018, Tribunalului Suceava – Secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea reclamantei şi a fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 255.912 lei reprezentând contravaloarea subvenţiilor de care ar fi beneficiat fermierul A. în campania 2015 pe suprafeţele de teren aflate pe raza UAT oraş B., cu dobânda legală de la data la care trebuia încasată subvenţia până la data plăţii efective, precum şi actualizarea cu indicele de inflaţie la data plăţii.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au formulat recurs: reclamanta Întreprinderea Individuală A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie criticând soluţia instanţei de fond doar în parte, pentru motivul de nelegalitate prevăzut la art. 488 pct.8 din codul de procedură civilă – când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material; şi pârâta Primăria oraşului B., în fundamentarea recursului precizând faptul că în mod greşit instanţa a reţinut faptul că adeverinţa solicitată a fi eliberată de Primăria B. era singura piesă lipsă din dosarul necesar acordării subvenţiei agricole - decizie luată pe baza răspunsului comunicat de APIA cu nr. 5066/30.04.2018 depus la dosar la data de 02.05.2018 precum şi a deciziei Curţii de Apel Suceava nr.144/25.01.2017 care a casat sentinţa nr. 630/25.04.2016 a Tribunalului Suceava.

Prin decizia nr. 3108/23.11.2018 a Curţii de Apel Suceava s-a respins excepţia de nulitate ca neîntemeiată; s-au admis recursurile declarate de reclamantă şi de pârâtă şi s-a casat sentinţa atacată cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleaşi instanţe.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 18.01.2019 cu nr. dosar .../86/2017*.

La termenul de judecată din data de 23 mai 2019, instanţa a pus discuţie excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a reclamantei şi a rămas în pronunţare cu privire la soluţionarea acestei excepţii şi pe fondul cauzei.

Prin sentinţa nr. 398 din 23 mai 2019, Tribunalul Suceava – Secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a reclamantei şi pe cale de consecinţă a respins acţiunea având ca obiect „despăgubire - rejudecare” formulată de reclamanta Întreprinderea Individuală A. în contradictoriu cu pârâţii Oraşul B. prin primar şi  Primăria oraşului B. prin primar, pentru lipsa capacităţii de folosinţă a reclamantei Întreprinderea Individuală A.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, reclamanta Întreprinderea Individuală A., criticând-o pentru motive nelegalitate prev. de art. 488 pct. 6 cod procedură civilă, respectiv hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

În motivarea căii de atac promovată, recurenta a arătat instanţa de fond a apreciat în mod greşit că, în lumina dispoziţiilor OUG nr. 44/2008, întreprinderea individuală nu este o persoană juridică, ea prezentându-se în cadrul raporturilor de drept ca o persoană fizică, aptitudinea de a avea drepturi şi obligaţii pe plan substanţial şi procesual fiind conferite persoanei fizice titular al întreprinderii individuale şi ca urmare, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 56 alin. 2 Cod procedură civilă, conform căruia pot sta în judecată alte entităţi fără personalitate juridică, dacă sunt constituite potrivit legii. Or, o asemenea interpretare nu poate fi primită.

Este adevărat că în sensul art. 2 alin. 1 lit. e) din OUG nr. 44/2008, întreprinderea individuală este întreprinderea economică, fără personalitate juridică, organizată de un întreprinzător persoană fizică, dar potrivit art. 33 al aceleiaşi ordonanţe, întreprinzătorul persoană fizică titular al întreprinderii individuale este comerciant persoană fizică de la data înregistrării sale în registrul comerţului. Aşadar, sub această calitate funcţionează - de comerciant persoană fizică, dar subsumat titulaturii şi efectelor juridice ale unei întreprinderi individuale. Dacă s-ar accepta teza contrară, nu s-ar justifica de ce legiuitorul a conceput aceste categorii juridice de comercianţi, în condiţiile în care activitatea ar fi putut fi prestată direct de persoana fizică.

Acest statut juridic distinct nu o exceptează de la aptitudinea de a sta în instanţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 56 Cod procedură civilă. În dezacord cu opinia instanţei de fond în rejudecare, sunt aplicabile dispoziţiile art. 56 alin. 2 Cod procedură civilă, conform căruia pot sta în judecată alte entităţi fără personalitate juridică, dacă sunt constituite potrivit legii. Este cert că reclamanta a fost constituită potrivit legii, funcţionează în mod legal de 7 ani, este titular de drepturi şi obligaţii civile, fiscale, administrative etc, acest aspect nefiind contestat de niciuna din părţi. Aşadar, i se aplică dispoziţia procedurală invocată, sens în care apreciem că în mod greşit instanţa a reţinut de fapt că OUG nr. 44/2008 este o lex specialia în plan procedural faţă de prevederile art. 56 alin. 2 Cod procedură civilă.

Motivarea instanţei se întemeiază exclusiv pe reiterarea art. 23-26 din OUG nr. 44/2008, pe considerentul că patrimoniul întreprinderii individuale este inseparabil de bunurile personale ale antreprenorului, care poartă răspundere nelimitată pentru obligaţiile acesteia cu întreg patrimoniul său (fila 5 hotărâre, penultimul paragraf). Pe acelaşi fir logic, instanţa de fond a apreciat că legiuitorul nu a conferit întreprinderii individuale dreptul de a intra în raporturi juridice, acest drept fiindu-i recunoscut doar persoanei fizice, titular al întreprinderii individuale, nefiind incidente dispoziţiile din Cod.

Or, întreprinderea individuală poate şi intră în raporturi juridice, inclusiv raporturile cu APIA fiind derulate cu II. şi nu cu persoana fizică ca atare, toate declaraţiile pe suprafaţă, toate subvenţiile fiind depuse şi acordate pentru terenuri deţinute în alte comune decât Oraşul Salcea către LI. şi nu către persoana fizică. Dispoziţiile art. 193 Cod civil, privitoare la efectele personalităţii juridice, şi ale art. 26 din OUG nr. 44/2008 care prevăd că persoana fizică titulară a întreprinderii individuale răspunde pentru obligaţiile asumate în exploatarea întreprinderii economice cu bunurile din patrimoniul de afectaţiune şi eventual cu celelalte bunuri ale debitorului, nu împiedică, de asemenea, incidenţa articolului 52 invocat.

Mai mult, aşa cum rezultă chiar din acţiune, prezentul dosar derivă dintr-un dosar precedent, în care nu a fost pusă în discuţie această excepţie. Prin Decizia nr. 144/25.01.2017, care are autoritate de lucru judecat, Curtea de Apel Suceava a admis recursul formulat şi a admis acţiunea formulată, obligând Primăria B. la eliberarea adeverinţei prin care să se ateste suprafaţa de teren utilizată în anul 2015, pe baza datelor din registrul Agricol pe 2014. Nici în primul ciclu procesual al acestui dosar şi nici prin admiterea recursurilor, instanţele din cele două grade de jurisdicţie nu au apreciat că ar fi dată lipsa capacităţii de folosinţă a reclamantei.

Pentru aceste considerente, a solicitat admiterea recursului aşa cum a fost formulat, casarea sentinţei şi admiterea acţiunii în totalitate.

În drept: art. 56 alin. 2 Cod procedură civilă, dispoziţiile OUG nr. 44/2008.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul Oraşul B., a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea prevederilor sentinţei nr.398/23.03.2019 pronunţată de Tribunalul Suceava.

În combaterea motivelor de recurs, intimatul  a invocat prevederile art. 2 alin (1) lit. f) şi g) din OUG nr. 44/16.04.2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale; de asemenea, Secţiunea II a aceleiaşi ordonanţe de urgenţă, denumită sugestiv - Regimul juridic al întreprinzătorului persoană fizică titular al întreprinderii individuale – care statuează la art. 22 că, întreprinderea individuală nu dobândeşte personalitate juridică prin înregistrarea în registrul comerţului; potrivit art. 27 alin 1(), întreprinzătorul persoană fizică titular al unei întreprinderi individuale îşi încetează activitatea şi este radiat din registrul comerţului în următoarele cazuri: a) prin deces; b) prin voinţa acestuia; c) în condiţiile art. 25 din Legii nr. 26/1990 republicată.

În scopul conturării susţinerii în drept a recursului trebuie amintite şi prevederile art. 188 Codului civil ce definesc persoana juridică (şi anume, sunt persoane juridice entităţile prevăzute de lege, precum şi orice alte organizaţii legal înfiinţate care, deşi nu sunt declarate de lege persoane juridice, îndeplinesc toate condiţiile prevăzute la art. 187 – articol potrivit căruia, orice persoană juridică trebuie să aibă o organizare de sine stătătoare şi un patrimoniu propriu, afectat realizării unui anumit scop licit şi moral, în acord cu interesul general).

Ordonanţa defineşte explicit termenii si expresiile pe care le utilizează in cuprinsul său, rezultând inter alia, potrivit art. 2 Iit. g), că întreprinderea individuala semnifică „Întreprinderea economică, fără personalitate juridică, organizată de un întreprinzător persoană fizică". Prin „întreprindere economică" se întelege, potrivit art. 2 1it. f) din aceeaşi ordonanţă, "activitatea economica desfăşurată în mod organizat, permanent şi sistematic, combinând resurse financiare, forţa de munca atrasa, materii prime, mijloace logistice si informaţie, pe riscul întreprinzătorului, în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege", iar noţiunea de „întreprinzător" semnifică, conform art. 2 1it. e), „persoana fizica care organizează o întreprindere economică".

Afirmând explicit că întreprinderea individuală este o formă de activitate economică, lipsită de personalitate juridică, legiuitorul a exclus, aşadar, o posibilă includere a acestui tip de activitate în sfera persoanelor juridice.

Impunerea unor condiţii de înregistrare în registrul comerţului şi de autorizare a funcţionării întreprinzătorilor persoane fizice, titulari ai întreprinderii individuale, nu este de natură a conduce la o concluzie contrară.

Din analiza sistematică a prevederilor art. 7-15 din OUG nr. 44/2008 rezultă că titularul obligaţiei de înregistrare/autorizare este întreprinzătorul persoana fizică, subiect de drept distinct, nicidecum întreprinderea individuală.

Intenţia legiuitorului de a exclude o posibilă asimilare a întreprinderii individuale unei persoane juridice rezultă şi din analiza prevederilor inserate în cap. III Secţiunea a 2-a a OUG nr. 44/2008, relative la „regimul juridic al întreprinzătorului persoană fizica titular al întreprinderii individuale".

Sub un prim aspect, denumirea legală a acestei secţiuni pune în lumină, fără echivoc, subiectul de drept destinatar, titular al ansamblului de drepturi şi obligaţii pe care legea le instituie, acesta fiind întreprinzătorul persoana fizică. În al doilea rând, pentru clarificarea efectelor pe care înregistrarea în registrul comerţului le are asupra întreprinderii individuale, legiuitorul a prevăzut în mod expres că, de la data înregistrării sale, „întreprinzătorul titular al întreprinderii individuale este comerciant persoană fizică" (art. 23). Acesta, iar nu întreprinderea individuală, dobândeşte, aşadar, ca efect al înregistrării în registrul comerţului, drepturile si obligaţiile ce derivă din calitatea de comerciant. Dimpotrivă, intenţia neechivocă a legiuitorului în raport cu acest tip de întreprindere - afirmată în cuprinsul art. 21it. g) - este reiterată în conţinutul art. 22, potrivit căruia „întreprinderea individuală nu dobândeşte personalitate juridică prin înregistrarea în registrul comerţului" şi, drept urmare, nu are aptitudinea de a-şi asuma drepturi si obligaţii specifice unui comerciant.

Prin urmare, analiza normelor supracitate legitimează concluzia că întreprinderea individuală nu constituie o persoană juridică recunoscută de lege, în înţelesul art. 188 teza I din Codul civil, urmând a se evalua şi dacă, în pofida exprimării legiuitorului, o atare formă de organizare ar putea fi considerată, totuşi, o persoană juridica în sensul tezei a II-a a normei civile.

Din interpretarea coroborata a dispoziţiilor integrate în cuprinsul OUG nr. 44/2008 rezultă că nu sunt întrunite, în cazul întreprinderii individuale, cele trei elemente constitutive ale persoanei juridice prevăzute de art. 187 din Codul civil.

Întreprinderea individuală nu este o entitate cu o organizare proprie, de sine stătătoare, întrucât nu se decelează, în cazul său, elementele inerente acestei organizări, respectiv posibilitatea unei subcompartimentări a activităţilor ce ar putea fi desfăşurate ori cea a desemnării unor „organe" proprii sau a unui reprezentant legal. Dimpotrivă, aşa cum rezultă din analiza dispoziţiilor art. 24 şi 26 din OUG nr. 44/2008, subiectul de drept angajat în relaţiile cu terţii este întotdeauna întreprinzătorul persoana fizică, iar nu întreprinderea, fiind cel căruia legiuitorul îi recunoaşte calitatea de comerciant.

Întreprinderea individuală nu este nici titulara unui patrimoniu propriu, afectat fiinţării sale ca entitate distinctă de întreprinzătorul titular. Nu există în actul normativ supus analizei nici prevederi referitoare la înfiinţarea propriu-zisă a întreprinderii individuale şi nici dispoziţii vizând încetarea acesteia. Art. 27 din OUG nr. 44/2008 reglementează doar cazurile de încetare a activităţii şi de radiere a întreprinzătorului persoană fizică, respectiv decesul, prin voinţa acestuia ori condiţiile art. 25 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului. Aceste cazuri legale de încetare se raportează, însă, la persoana şi la activitatea întreprinzătorului, nu a întreprinderii individuale în sine, şi se diferenţiază, în substanţă, de cazurile de încetare a persoanei juridice reglementate de Codul civil în cuprinsul art. 244, respectiv constatarea ori declararea nulităţii, fuziunea, divizarea totală, transformarea, dizolvarea sau desfiinţarea ori un alt mod prevăzut de actul constitutiv sau de lege. O atare opţiune a legiuitorului se integrează, în mod coerent, în întreaga construcţie normativă existentă în OUG nr. 44/2008, centrată pe ideea recunoaşterii întreprinzătorului ca unic subiect de drept implicat in raporturile juridice pe care le disciplinează.

Prin urmare, se poate concluziona că întreprinderea individuală nu este implicată ca subiect de drept în raporturile juridice reglementate de OUG nr. 44/2008, nu are calitatea de persoană juridică în înţelesul normelor Codului Civil şi nu poate fi, în sine, nici destinatar al actelor normative civile ori al dispoziţiilor legislaţiei penale.

Nu în ultimul rând, intimatul a invocat hotărârea prealabilă dată de Înalta Curte de Casaţie si Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, dată la sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penală în Dosarul nr. 4.039/1/2015, pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept referitoare la întreprinderea individuală, statuările instanţei supreme fiind în sensul că întreprinderea individuală, forma de activitate economică organizată de întreprinzătorul persoană fizică în temeiul dispoziţiilor Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 44/2008, nu are calitatea de persoană juridică şi, prin urmare, nu poate răspunde penal (Monitorul Oficial al României nr.l38din 23.02.2016 partea I Decizia 1/2016).

Faţă de aceste argumente de ordin legal, intimatul a apreciat ca fiind nefondate criticele aduse sentinţei civile 398/23.03.2019, motiv pentru care se impune respingerea lor şi implicit a recursului.

Examinând legalitatea sentinţei recurate, prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului şi motivelor de recurs invocate, Curtea reţine următoarele:

Recurenta Întreprindere Individuală A. a criticat sentința Tribunalului Suceava, arătând că instanța de fond a soluționat cauza făcând aplicarea greșită a normelor de drept procesual. Arată că instanţa în mod greșit a admis excepţia lipsei capacităţii de folosinţă, întreprinderea individuală putând sta în judecată conform art. 56 alin. 2 Cod procedură civilă, potrivit art. 33 din OUG nr. 44/2008 funcţionând într-adevăr ca şi comerciant persoană fizică, dar subsumat titulaturii şi efectelor juridice ale unei întreprinderi individuale. Arată că, atât timp cât întreprinderea individuală poate intra în raporturi juridice, trebuie să i se recunoască şi capacitatea de a sta în judecată.

Analizând criticile formulate de către recurentă, curtea apreciază că acestea sunt întemeiate, prima instanţă reţinând în mod greşit că în cauză, întreprinderea individuală nu justifica capacitate procesuală de folosinţă şi nu poate sta în judecată, întrucât patrimoniul întreprinderii individuale este inseparabil de bunurile personale ale antreprenorului, o atare interpretare ignorând sensul şi semnificaţia formelor de organizare a activităţilor economice, reglementate de OUG nr. 44/2008, şi, în strânsă legătură cu aceasta, sensul dispoziţiilor art. 56 alin. 2 Cod procedură civilă.

Astfel, este adevărat că dispoziţiile citate de instanţa de fond, art. 23 – 25 din OUG nr. 44/2008, ca de altfel, întreaga reglementare, este constantă în a detalia organizarea entităţilor de tipul celor ce intră sub incidenţa sa (întreprindere individuală, întreprindere familială, etc), ca fiind strâns legată de persoana fizică care o instituie şi acţionează pentru aceasta, şi împrejurarea lipsirii de personalitate juridică a unor atari structuri. Aceasta însă nu poate însemna ignorarea cu totul şi în mod absolut a constituirii unei astfel de entităţi, astfel cum a procedat instanţa de fond, ci efectele constituirii acesteia se impun a fi recunoscute, inclusiv, aşa cum se va arăta în planul capacităţii procesuale; atâta timp cât legiuitorul a înţeles să reglementeze posibilitatea organizării unor astfel de structuri, alta decât persoana fizică însăşi, care să exercite activităţi economice sub această formă, nu se poate să i se permită aceasta dar să i se nege a acţiona, inclusiv în justiţie, în apărarea drepturilor/obligaţiilor ce decurg din raporturile economice angajate.

De altfel, în acest sens, dispoziţiile art. 56 alin. 2 Cod procedură civilă dispun în mod expres că aptitudinea de a sta în judecată aparţine nu doar unor structuri cu personalitate juridică, ci oricăror asociaţii, societăţi, alte entităţi constituite potrivit legii, dispoziţie de excepţie faţă de regula generală (instituită de primul alineat al art. 56 Cod procedură civilă), a corelării capacităţii de a sta în judecată de folosinţa drepturilor civile ce decurge din personalitatea juridică.

Împrejurarea că există o confuziune de patrimonii, între cel al entităţii şi cel al persoanei fizice, este o consecinţă de natură a fi identificată/valorificată în faza executării, eventual, dar nu este un argument care să susţină nerecunoaşterea dreptului de a sta în judecată, care nu este condiţionată de lege, de atari efecte/caracteristici. Nu sunt astfel de argumente nici statuările ÎCCJ din decizia nr. 1/2016 privind dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, amintite de intimată, o atare decizie statuând lipsa personalităţii juridice a unei atari structuri şi lipsa răspunderii penale a acesteia, chestiuni care nu sunt relevante în cauză (răspunderea penală este o răspundere cu caracter special, şi statuările instanţei penale în acest sens, sunt aferente unei atari dezbateri), şi oricum nu ating problematica de faţă (împrejurarea că astfel de structuri nu au personalitate juridică nu este cea disputată în cauză, ci disputa de faţă priveşte aptitudinea unei atari structuri, fără personalitate juridică, de a sta în judecată, de soluţionat în lumina OUG nr. 44/2008 şi art. 56 alin. 2 Cod procedură civilă, astfel cum s-a arătat).

Pentru aceste motive, curtea, reţinând că hotărârea pronunţată în cauză este nelegală, că există motive de nelegalitate care atrag casarea acesteia, în condiţiile art. 498 alin. 2 Cod procedură civilă soluţionarea cauzei având loc astfel fără a se intra în judecată fondului, urmează ca, în temeiul art. 496 alin. 2, să admită recursul şi, dispunând casarea sentinţei recurate, constatând şi faptul că în cauză anterior a mai fost dispusă casarea cu trimitere, să reţină cauza pentru rejudecare şi să stabilească termen în acest sens.

Domenii speta

Spete similare