Decizie 552/CA/ din 16.09.2010

Art.222, art.223, art.249, art.253, art.287 - Cod fiscal

Prin actiunea adresata Tribunalului Constanta - Sectia Comerciala, de Contencios Administrativ si Fiscal, înregistrata sub nr.6999/118/16.07.2009, reclamanta S.C. A. MAMAIA S.R.L a chemat în judecata pe pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUN. CONSTANTA - S.P.I.T.V.B.L., solicitând ca prin hotarâre judecatoreasca sa se dispuna: :

-anularea Dispozitiei R-B6565/10.02.2009 emisa de S.P.I.T.V.B.L.;

-admiterea contestatiei formulate împotriva Deciziei de impunere nr. B 168544/17.12.2008 emisa de S.P.I.T.V.B.L. (prin care se constata obligatii suplimentare in valoare de 110.743 lei, reprezentând impozit pe cladiri, majorari aferente si penalitati de întârziere aferente) si desfiintarea partiala a acesteia ca fiind nelegala si netemeinica.

Motivând actiunea, reclamanta învedereaza în esenta ca, în perioada 09.10.2008 —17.12.2008, S.C. A.M. S.R.L. a facut obiectul unei inspectii fiscale, având drept scop verificarea impozitelor si taxelor locale datorate, finalizata prin întocmirea unui Raport de inspectie fiscala, prin care au fost stabilite diferente de plata fata de bugetul local al Municipiului Constanta în suma de 111.960 lei.

În urma acestei inspectii fiscale a fost emisa Decizia de impunere nr. B 168544/17.12.2008 de catre S.P.I.T.V.B.L. pentru debitul de 111.960 lei, reprezentând impozit pe cladiri pentru debitul de 111.960 lei, reprezentând: impozit pe cladiri pentru anul 2008, în suma de 54.840 lei si majorari de întârziere pâna la data de 17.12.2008 în suma de 56.903 lei; impozit pe teren pentru perioada 2007-2008 în suma de 432 lei si majorari de întârziere pâna la data de 17.12.2008 în suma de 34 lei, precum si taxa hoteliera aferenta anului 2008 în suma totala de 790 lei si majorari de întârziere pâna la data de 17.12.2008 în suma de 56 lei.

Se arata ca, din valoarea totala a fost scazuta suprasolvirea de 95 lei pentru taxa teren folosinta aferenta perioadei 2007-2008.

Împotriva acestei decizii de impunere a formulat contestatie in termen legal, înregistrata sub nr. B6565/09.01.2009.

La contestatia formulata, S.P.I.T.V.B.L. a emis Dispozitia nr. R —B6565/10.02.2009 prin care au fost respinse in cererile formulate.

Considera reclamanta ca, Dispozitia nr.R – B 6565/10.02.2009 prin care a fost respinsa contestatia în ceea ce priveste impozitul pe cladiri pentru perioada 2005-2008, în suma de 54.840 lei si majorari de întârziere pâna la data de 17.12.2008 în suma de 56.903 lei, este netemeinica si nelegala, deoarece în mod gresit S.P.I.T.V.B.L a interpretat si a aplicat prevederile legale.

Astfel, urmare a controlului efectuat s-a considerat gresita aplicarea cotei de impozitare de 1,5% din valoarea imobilului prin raportare la declaratia fiscala proprie, organul fiscal aplicând o cota de 5% pentru perioada 2005-2006, deoarece societatea avea obligatia conform art.2 alin. 1 lit. f al Anexei privind Normele privind reevaluarea imobilizarile corporale la HG nr.1553/2003, sa reevalueze bunul detinut in regim de leasing.

In aceasta situatie, apreciaza reclamanta ca, în vederea stabilirii daca organul fiscal a analizat si a aplicat corect prevederile legate, trebuie a se stabili care sunt cele aplicabile situatiei acesteia.

Se învedereaza ca, în conformitate cu Legea Contabilitatii nr.82/1991 republicata prin Ordinul Ministrului Finantelor Publice nr.1752/17.11.2005 pentru aprobarea Reglementarilor contabile conforme cu directivele europene, sectiunea 7, subsectiunea 723, la pct.88, imobilizarile corporale cuprind terenuri si constructii; instalatii tehnice si masini; alte instalatii, utilaje si mobilier; avansuri si imobilizari corporale în curs de executie.

În conformitate cu art.253 din Codul fiscal, în cazul persoanelor juridice, impozitul pe cladiri se calculeaza prin aplicarea unei cote de impozitare asupra valorii de inventar a cladirii, cota stabilindu-se prin hotarâre a consiliului local si poate fi cuprinsa între 0,5% si 1 %, inclusiv, deoarece valoarea de inventar a cladirii este valoarea de intrare a cladirii in patrimoniu, înregistrata in contabilitatea proprietarului cladirii, conform prevederilor legale in vigoare.

Arata reclamanta ca alineatul 5 al aceluiasi articol stabileste ca, în cazul unei cladiri care a fost reevaluata conform prevederilor legale in vigoare, valoarea de inventar a cladirii este valoarea înregistrata în contabilitatea proprietarului imediat dupa reevaluare.

În conformitate cu art.8 alin.(2) din Legea Contabilitatii "reevaluarea imobilizarilor corporale se face la valoarea justa la data bilantului. Valoarea justa se determina pe baza unor evaluari efectuate de evaluatori autorizati conform reglementarilor legale în vigoare“.

În conformitate cu reglementarile contabile (subsectiunea 7.2.5.1. Reevaluarea Imobilizarilor Corporale, parte din Sectiunea 7 din OMFP 1752/2005), este evident ca reevaluarea unei cladiri se poate face numai pentru acele cladiri care au regim contabil de imobilizare corporala, care sunt înregistrate in contul 212 — Constructii .

În art. 253 din Codul Fiscal, la alineatul (8) se specifica în mod clar ca "impozitul pe cladiri se aplica pentru orice cladire detinuta de o persoana juridica aflata în functiune, în rezerva sau în conservare, chiar daca valoarea sa a fost recuperata integral pe calea amortizarii" iar in Normele metodologice de aplicare a Codului Fiscal pentru art.253, la punctul 60 se arata ca „pentru aplicarea prevederilor art. 253 (8) din Codul fiscal se au in vedere Reglementarile legale privind reevaluarea imobilizarilor corporale”.

Dupa 1989 au fost adoptate mai multe prevederi privind efectuarea operatiunilor de reevaluare (H.G. nr.945/1991; H.G. nr.26/1992; H.G. nr.266/ 1994; H.G. 500/1994; H.G. nr. 983/1998)

Ultimul act normativ, H.G. nr. 1553/18.12.2003 la art. 1 alin. (1) prevede ca „societatile comerciale ... pot proceda la reevaluarea imobilizarilor corporale aflate in patrimoniul lor la data de 31ecembrie 2003, astfel încât rezultatul reevaluarii sa fie cuprins in situatiile financiare ale anului 2003”.

Art. 2 alin.1 lit.f din anexa 1 a H.G. nr. 1553118.12.2003 intrata în vigoare la data de 2004 stabileste ca se „supun reevaluarii imobilizarile corporale existente in patrimoniul persoanelor juridice si evidentiate în balanta contabila întocmita la data de 31 decembrie 2003; imobilizarile corporale predate în sistem de leasing se reevalueaza de persoanele juridice care le au evidentiate în patrimoniu, avându-se in vedere valoarea prevazuta în contractul încheiat între parti”.

Art.12 din Legea contabilitatii stabileste ca „obiectul contabilitatii patrimoniului îl constituie reflectarea în expresie baneasca a bunurilor mobile si imobile, inclusiv solul, bogatiile naturale, zacamintele si alte bunuri cu potential economic, disponibilitatile banesti, titlurile de valoare, drepturile si obligatiile persoanelor juridice, precum si miscarile si modificarile intervenite in urma operatiunilor patrimoniale efectuate, cheltuielile, veniturile si rezultatele obtinute de acestea”.

Aceste prevederi legale trebuie coroborate cu prevederile art.249 alin 1 si art.253 Codul fiscal. Art.249 alin 1 stabileste ca regula generala ca "orice persoana care are in proprietate o cladire în România datoreaza anual impozit pentru acea cladire, exceptând cazul în care în prezentul titlu se prevede diferit."

Art. 253 alin. 6 si 7 Cod fiscal (valabile la intrarea in vigoare a acestuia — 01.01.2004):

(6) În cazul unei cladiri care a fost dobândita înainte de 1 ianuarie 1998 si care dupa aceasta data nu a fost reevaluata, cota impozitului pe cladiri este stabilita de consiliul local între 5% si 10% si se aplica la valoarea de inventar a cladirii, pâna la data primei reevaluari, înregistrata în contabilitatea persoanelor juridice.

(7) În cazul unei cladiri ce face obiectul unui contract de leasing financiar se aplica urmatoarele reguli:

a) impozitul pe cladire se datoreaza de proprietar;

b) valoarea care se ia în considerare la calculul impozitului pe cladiri este valoarea cladirii înregistrata în contractul de leasing financiar.

Aceste prevederi legale au suferit diverse modificari de-a lungul timpului. Astfel, articolul 253, alin. (6) are urmatorul cuprins începând cu 1 ianuarie 2005 (OG 83/2004): „În cazul unei cladiri care nu a fost reevaluata în ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referinta, cota impozitului pe cladiri se stabileste de consiliul local/Consiliul General al Municipiului Bucuresti între 5% si 10% si se aplica la valoarea de inventar a cladirii înregistrata în contabilitatea persoanelor juridice, pâna la sfârsitul lunii în care s-a efectuat prima reevaluare”.

Începând cu 1 ianuarie 2007 (modificare prin O.G. nr 343/2006), alineatele (5) si (7) vor avea cuprins:

"(5) În cazul unei cladiri care a fost reevaluata, conform reglementarilor contabile, valoarea impozabila a cladiri este valoarea contabila rezultata în urma reevaluarii, înregistrata ca atare în contabilitatea proprietarului - persoana juridica.

..........................................................................................................................

(7) În cazul unei cladiri care face obiectul unui contract de leasing financiar, pe întreaga durata a acestuia se aplica urmatoarele reguli:

a) impozitul pe cladiri se datoreaza de locatar;

b) valoarea care se ia în considerare la calculul impozitului pe cladiri este valoarea din contract a cladirii, asa cum este ea înregistrata în contabilitatea locatorului sau a locatarului, conform prevederilor legale în vigoare;

c) în cazul în care contractul de leasing înceteaza altfel decât prin ajungerea la scadenta, impozitul pe cladiri este datorat de locator." .

În vederea aplicarii prevederilor legale de mai sus, trebuie avute în vedere si reglementarile întâlnite în normele metodologice de aplicare a Codului Fiscal si anume prevederile H.G. nr.44/2004 care stabilesc la pct. 52. urmatoarele:

“(1) Prin sintagma valoarea de inventar a cladirii, în scopul determinarii impozitului pe cladiri, se întelege valoarea de intrare a cladirii în patrimoniu, înregistrata în contabilitatea proprietarului cladirii, si care, dupa caz, poate fi:

a) costul de achizitie, pentru cladirile dobândite cu titlu oneros;

b) costul de productie, pentru cladirile construite de persoana juridica;

c) valoarea actuala, estimata la înscrierea lor în activ, tinându-se seama de valoarea cladirilor cu caracteristici tehnice si economice similare sau apropiate, pentru cladirile obtinute cu titlu gratuit;

d) valoarea de aport pentru cladirile intrate în patrimoniu în cazul asocierii/fuziunii, determinata prin expertiza, potrivit legii;

e) valoarea rezultata în urma reevaluarii, pentru cladirile reevaluate în baza unei dispozitii legale”;

„54. (1) Impozitul pe cladiri datorat de persoanele juridice care nu au efectuat reevaluarea în ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referinta se calculeaza pe baza cotei stabilite între 5% si 10%, care se aplica la valoarea de inventar a cladirii înregistrata în contabilitatea persoanelor juridice, pâna la sfârsitul lunii în care s-a efectuat prima reevaluare. Prin prima reevaluare se întelege reevaluarea cea mai apropiata de anul fiscal 2002”.

„55. Pentru executarea prevederilor art. 253 alin. (6) din Codul fiscal se au în vedere urmatoarele:

a) în cazul contribuabililor care nu au efectuat nici o reevaluare a cladirilor în ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referinta, impozitul pe cladiri se calculeaza prin aplicarea cotei stabilite potrivit prevederilor pct. 54 alin. (1) asupra valorii de inventar a cladirii;

b) În cazul cladirii care a fost reevaluata conform prevederilor legale în vigoare, valoarea de inventar a cladirii este valoarea înregistrata în contabilitatea proprietarului. Dupa reevaluare, daca în ultimii 3 ani anteriori anului fiscal prin procesul verbal încheiat în urma sedintei Consiliului de Administratie s-a aprobat noua valoare a cladirii ca urmare a efectuarii reevaluarii si aceasta a fost înregistrata în contabilitate, impozitul pe cladiri se calculeaza prin aplicarea cotei stabilite potrivit prevederilor pct. 53 asupra valorii de inventar a cladirii. Sunt considerate ca fiind reevaluate si cladirile la care s-au executat lucrari de reconstruire, consolidare, modernizare, modificare sau extindere, cu aprobarea Consiliului de Administratie;

c) în cazul cladirilor dobândite în ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referinta precum si pe parcursul acestuia, impozitul pe cladiri se calculeaza prin aplicarea cotei stabilite potrivit prevederilor pct. 53 asupra valorii de intrare în patrimoniu”.

„56. Pentru cladirile ce fac obiectul contractelor de leasing financiar pe întreaga durata a acestuia, impozitul pe cladiri se datoreaza de locatar”.

„61. (1) Prin expresia cladire dobândita se întelege orice cladire intrata în proprietatea persoanelor fizice sau a persoanelor juridice.

(2) În cazul cladirilor dobândite/înstrainate prin acte între vii, translative ale dreptului de proprietate, data dobândirii/înstrainarii este cea mentionata în actul respectiv.

(4) Impozitul pe cladiri, precum si obligatiile de plata accesorii acestuia, datorate pâna la data de întâi a lunii urmatoare celei în care se realizeaza înstrainarea între vii a cladirii, reprezinta sarcina fiscala a partii care înstraineaza. În situatia în care prin certificatul fiscal eliberat de catre compartimentul de specialitate se atesta existenta unei asemenea sarcini fiscale, notarul public va refuza autentificarea actului notarial pâna la prezentarea documentului în original privind stingerea obligatiilor respective”.

Arata reclamanta ca din interpretarea prevederilor legale mentionate mai sus a rezultat fara nici un dubiu urmatoarele reguli privind impozitarea cladirii — hotel A.:

Hotelul A. a fost dobândit în sensul prevederilor codului fiscal, de catre S.C. M. S.R.L. la data de 31 august 2004, data perfectarii contractului de vânzare, moment la care acest bun a intrat în proprietatea societatii.

Conform normelor codului fiscal în vigoare în anul ianuarie 2004, aplicarea unei cote majorata pentru impozit, se realiza pentru cladirile dobândite înainte de 1 ianuarie 1998 si care nu au fost reevaluate pâna la acel moment. Având în vedere ca societatea nu se încadreaza în aceste prevederi (a dobândit cladirea la 31 august 2004), nu avea obligatia reevaluarii.

Prevederile legale întaresc aceasta regula prin faptul ca stabilesc ca, în cazul unei cladiri ce face obiectul unui contract de leasing financiar, impozitul pe cladire se datoreaza de catre proprietar si nu de utilizator.

Având în vedere ca din anul 2000 si pâna la data dobândirii în proprietate, 31 august 2004, societatea a beneficiat de contractul de leasing nr.4 /04.05.2000, obligatia de plata a impozitului îi apartine locatorului din Contractul de leasing, si anume societatii M. SA.

Prin urmare, data de la care trebuie calculati cei 3 ani anteriori anului de referinta, este 31 august 2004, moment la care a intrat bunul în proprietatea S.C. A.M. S.R.L. si de la care a început sa curga obligatia de plata a impozitului.

Sustine reclamanta ca de la aceasta data va curge termenul de trei ani, dupa care trebuie sa se efectueze reevaluarea cladirii, acest termen împlinindu-se la data de 31 august 2007.

Înlauntrul acestui termen, se calculeaza si se aplica o cota de impozitare de 1% pâna la data de 01.01.2007, si respectiv o cota de 1,5% în perioada de 01.01.2007 si pâna la 31 august 2007, din valoarea de inventar, iar dupa trecerea lui, în conditiile in care nu s-a efectuat reevaluarea, se calculeaza si se aplica o cota de impozitare majorata prin hotarârea consiliului local, dar în conditiile prevederilor Codului fiscal.

Fata de aceste considerente, calcularea si aplicarea unei cote majorate de impozit de 5% pentru anii 2005, 2006 si 2007 (august), cu motivarea ca „S.C. A.M. S.R.L. nu a efectuat in perioada 2000-2006, nici o reevaluare, în conformitate cu prevederile art. 253 alin 6 din Legea 571/2003 privind Codul fiscal” (motivatia din dispozitia de respingere a contestatiei), este nelegala.

Se mai sustine ca, nelegalitatea dispozitiei si deciziei atacate se poate determina si prin raportare la prevederile pct.52 din anexa la H.G. nr.44/2004, care stabilesc ca: „sunt considerate ca fiind reevaluate si cladirile la care s-au executat lucrari de reconstruire, consolidare, modernizare, modificare sau extindere, cu aprobarea Consiliului de Administratie”.

Asa fiind, desi organul de control în cuprinsul Raportului de inspectie fiscala ca si în cuprinsul Dispozitiei atacate retine ca "in cursul anului 2005 a fost consemnata trecerea unor investitii in modificarea cladirilor din contul 231 "Investitii" în contul 212 "Cladiri" începând cu data de 01.01.2006, în conformitate cu prevederile pct. 55 alin I lit. b din HG 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, s-a considerat cladirea Hotel ca fiind reevaluata", totusi aplica o cota de impozit majorata începând cu acest an pâna la finalul anului 2008.

Se învedereaza ca, tot cu privire la acest aspect, în cuprinsul raportului de inspectie se prevede ca in urma controlului s-a constatat ca au fost efectuate urmatoarele investitii:

- lucrari de modernizare la Hotel A. in perioada 1998-2002 înregistrate in contul de constructii cu valoarea 53.400,32lei;

- lucrari de modernizare efectuate in cursul anului 2003 la Hotel A. si C.M. dotari Azur înregistrate in contul de constructii cu valoarea 58.641,79 lei;

- lucrari de modernizare efectuate in cursul anului 2004 Ia Hotel A. înregistrate în contul de constructii cu valoarea 84.273,83 lei;

-lucrari de modernizare efectuate in cursul anului 2005 la Hotel A. înregistrate in contul de constructii cu valoarea 3.227,00 lei;

- lucrari de modernizare efectuate in cursul anului 2006 la Hotel A. înregistrate în contul de constructii cu valoarea 26.410,08 lei;

- lucrari de reparatii si modernizare efectuate in cursul anului 2007 Ia Hotel A. înregistrate în contul de constructii cu valoarea 17.016,81 lei;

Si prin raportare la aceste constatari si la prevederile pct.55 din Normele metodologice urmeaza a se constatat ca, în mod gresit s-a retinut de catre organul fiscal ca SC A.M. SRL nu a efectuat în perioada 2000 — 2006 nici o reevaluare.

De altfel, aceste investitii au facut si obiectul declaratiilor de impunere aferente anilor mentionati, precum si a impozitarii acestora.

Prin urmare, debitul de 110.743 lei reprezentând diferente suplimentare format din debit în valoare de 54. 840 lei si accesorii calculate pana la data de 17.12.2008, astfel cum s-a constatat prin raportul de inspectie fiscala nr. B168537/17.12.2008, este stabilit cu încalcarea prevederilor legale în materie de catre organul fiscal si cu încalcarea art. 13 din Codul de procedura fiscala.

Mai arata reclamanta ca nu contesta doar modul de calcul al impozitului aferent imobilului Hotel, ci si modul in care a fost calculat impozitul pentru celelalte cladiri, C.M. dotari (Restaurant B.M.), pentru anii 2004, 2005 si 2006.

Pentru toti acesti ani cota de impunere a cladirilor este stabilita prin prevederile art. 253 Cod fiscal, care stabilesc limitele, minima si maxima, ale acestei cote, ramânând în competenta Consiliilor Locale sa hotarasca cota de impunere, dar obligatoriu in interiorul acestor limite.

Pentru fiecare din anii 2004, 2005 si 2006, art. 253, alin 2 din Codul Fiscal prevede ca „prin hotarârea consiliului local, cota de impozit poate fi cuprinsa intre 0,5% si 1 %, inclusiv”.

Încalcând aceasta prevedere, Consiliul Local al Municipiului Constanta stabileste o cota de impozitare de 1,5% prin Hotarârile sale nr.208/ 30.05.2003 - pentru stabilirea impozitelor si taxelor locale pentru anul 2004, nr.480/23.12.2004 - pentru stabilirea impozitelor si taxelor locale pentru anul 2005, si 547/23.09.2005 - pentru stabilirea impozitelor si taxelor locale pentru anul 2006.

Astfel, obligatiile fiscale suplimentare stabilite prin Decizia nr. B 168544/17.12.2008, trebuiau calculate tinând seama ca aferent anilor 2004, 2005 si 2006 trebuia achitata cota de 1% pentru impozitul aferent cladirilor Complex magazine dotari (Restaurant B.M.) si Hotel A., începând cu 31.08.2004.

În conditiile date, functie de sus-mentionatele sustineri, reclamanta invoca exceptia de nelegalitate a hotarârilor Consiliului Local Constanta:

- nr.208/30.05.2003 - pentru stabilirea impozitelor si taxelor locale pentru anul 2004, în ceea ce priveste nivelul cotei de impozit pe cladiri datorat de contribuabilii persoane juridice, respectiv cota de 1,5% din valoarea de inventar a cladirilor ;

-nr. 480/23.12.2004 - pentru stabilirea impozitelor si taxelor locale pentru anul 2005, în ceea ce priveste nivelul cotei de impozit pe cladiri datorat de contribuabilii persoane juridice, respectiv cota de 1,5% din valoarea de inventar a cladirilor;

- nr. 547 /23.09.2005 - pentru stabilirea impozitelor si taxelor locale pentru anul 2006, în ceea ce priveste nivelul cotei de impozit pe cladiri datorat de contribuabilii persoane juridice, de 5% din valoarea de inventar a cladirilor care nu au fost reevaluate în ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referinta 2006 dar care au fost dobândite în ultimii 3 ani anteriori anului 2006.

Apreciaza reclamanta, Hotarârile nr.208/30.05.2003 si nr. 480/23.12.2004 ca nelegale, întrucât stabilesc în mod nelegal aplicarea unei cote de 1,5% din valoarea de inventar a cladirilor, cu încalcarea prevederilor art. 253 alin.2 din Codul fiscal, potrivit carora în cazul persoanelor juridice, impozitul pe cladiri se calculeaza prin aplicarea unei cote de impozitare asupra valorii de inventar a cladirii, iar cota de impozit se stabileste prin hotarâre a consiliului local si poate fi cuprinsa între 0,5% si 1%, inclusiv.

Totodata, apreciaza reclamanta, Hotarârea nr.547/23.09.2005 ca nelegala, întrucât stabileste pentru contribuabilii persoane juridice o cota de impozit de 5% din valoarea de inventar a cladirilor, inclusiv pentru cladirile care nu au fost reevaluate în ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referinta 2006 dar care au fost dobândite în ultimii 3 ani anteriori anului 2006, încalcând astfel prevederile art. 253 alin.6 din Codul fiscal, coroborate cu prevederile punct 55 lit.c din Normele metodologice de aplicare a codului Fiscal, modificate prin H.G. nr. 84/2005.

În vederea solutionarii exceptiilor invocate, au fost depuse de catre intimatul CONSILIUL LOCAL CONSTANTA cele trei hotarâri a caror nelegalitate a fost invocata, precum si documentatia ce a stat la baza adoptarii acestora .

Prin Încheierea nr.209/05 martie 2010 Tribunalul Constanta – Sectia contencios administrativ a respins exceptia de nelegalitate a HCLM- nr.208/30.05.2003 — privind stabilirea impozitelor si taxelor locale pentru anul 2004 – Anexa 1.2 - Impozitul pe cladiri în cazul contribuabililor persoane juridice, al.1; precum si exceptia de nelegalitate a HCLM nr.480/23.11.2004 privind stabilirea impozitelor si taxelor locale pentru anul 2005 - Anexa 1.2 - Impozitul pe cladiri în cazul contribuabililor persoane juridice, al.1.

Prin aceeasi hotarâre instanta admite exceptia de nelegalitate a HCLM nr.547/23.09.2005 privind stabilirea impozitelor si taxelor locale pentru anul 2006 – Anexa 1.1 - Impozitul pe cladiri în cazul contribuabililor persoane juridice, art.2.1 – Cote de impozitare, al.4, constatându-se nelegalitatea art.2.1 al.4 din Anexa 1.1 a HCLM nr.547/23.09.2005.

Pentru a pronunta sus-mentionata hotarâre, instanta a retinut în referire la exceptiile de nelegalitate invocate, în esenta urmatoarele:

1. Potrivit H.C.L. Constanta nr.208/30.05.2003 privind stabilirea taxelor si impozitelor locale pentru anul 2004 – Anexa 1.2.- Impozitul pe cladiri în cazul contribuabililor persoane juridice:

1. Pentru cladirile dobândite începând cu 01.01.1998 în cazul contribuabililor persoane juridice, impozitul pe cladiri se calculeaza prin aplicarea cotei de 1,5% asupra valorii de intrare în patrimoniu a cladirii, înscrisa în evidenta contabila a acestora, conform legii.

2. Daca persoanele juridice nu au efectuat nici o reevaluare a cladirilor începând cu anul 1998 pâna al data intrarii în vigoare a prezentei hotarâri, impozitul pe cladiri se va calcula prin aplicarea cotei de 5% asupra valorii de inventar a cladirii pâna la data primei reevaluari, înregistrata în contabilitatea acestora.

3. În cazul cladirilor la care s-au efectuat lucrari de modernizare, impozitul pe cladiri se calculeaza prin aplicarea cotei de 1,5% numai pentru cele care au fost reevaluate potrivit prevederilor art.2 alin.1 lit.e din Normele privind reeevaluarea imobilizarilor corporale, aprobate prin H.G. nr. 403/2000.

Retine instanta de fond ca, asa dupa cum rezulta din preambulul H.C.L. nr. 208/30.05.2003, aceasta a fost adoptata în aplicarea O.G. nr. 36/2002 privind impozitele si taxele locale, republicata, si a H.G. nr.1278/2002 de aprobare a Normelor metodologice pentru aplicarea O.G. nr.36/2002, acte normative în vigoare la data adoptarii H.C.L. nr.208/30.05.2003.

Potrivit O.G. nr. 36/2002, modificata prin O.U.G. nr. 138/2002 , O.G. nr. 36/2003 O.G. nr.39/2003, O.U.G. nr. 3/2003, Legea nr.95/2003, Legea nr. 232/2003, Legea nr. 358/2003 si Normelor Metodologice de aplicare a O.G. nr. 36/2002 , aprobate prin H.G. nr.1278/2008, cu modificarile si completarile ulterioare :

- Art. 6. : (1) Impozitul pe cladiri, în cazul contribuabililor prevazuti la art. 3 alin. (3), se calculeaza prin aplicarea cotei stabilite de consiliile locale, care poate fi cuprinsa între 0,5% si 1,5% asupra valorii de inventar a cladirii, înregistrata în contabilitatea acestora, conform prevederilor legale în vigoare.

(2) Daca persoanele juridice nu au efectuat nici o reevaluare a cladirilor începând cu anul 1998 pâna la data intrarii în vigoare a prezentei ordonante, cota impozitului pe cladiri este între 3% si 5%, aplicata la valoarea de inventar a cladirii, pâna la data primei reevaluari, înregistrata în contabilitatea acestora.

(3) Pentru cladirile ce fac obiectul contractelor de leasing financiar impozitul pe cladiri se determina asupra valorii negociate între parti si înscrise în contract si se datoreaza de catre proprietar.

(4) Începând cu data transferului de proprietate catre beneficiar a cladirilor ce fac obiectul contractelor de leasing financiar impozitul se determina prin aplicarea cotelor prevazute la alin. (2), pâna la data primei reevaluari înregistrate în contabilitate.

Potrivit normelor metodologice de aplicare a O.G. nr. 36/2002 :

6.01. - Prin sintagma valoarea de inventar înscrisa în evidenta contabila se întelege valoarea de intrare a cladirilor în patrimoniu si care, dupa caz, poate fi:

a) costul de achizitie, pentru cladirile procurate cu titlu oneros;

b) costul de productie, pentru cladirile construite de unitatea patrimoniala;

d) valoarea de aport - de utilitate acceptata de parti -, pentru cladirile intrate în patrimoniu cu ocazia asocierii/fuziunii, conform statutelor si contractelor, determinata prin expertiza, potrivit legii;

e) valoarea rezultata în urma reevaluarii, pentru cladirile reevaluate în baza unei dispozitii legale.

6.02. În cursul lunii mai a fiecarui an fiscal pentru anul urmator, consiliile locale adopta hotarâri privind stabilirea cotei pe baza careia se calculeaza impozitul pe cladiri datorat de persoanele juridice, cota care poate fi cuprinsa între 0,5% si 1,5% inclusiv. În cazul municipiului Bucuresti aceasta atributie se îndeplineste de catre Consiliul General al Municipiului Bucuresti.

6.03. Pentru cladirile contribuabililor persoane juridice impozitul se calculeaza de catre acestia prin aplicarea cotei stabilite de catre consiliile locale, potrivit legii, ce poate fi cuprinsa între 0,5% si 1,5% inclusiv, asupra valorii de inventar înscrise în evidenta contabila a acestora. În cazul municipiului Bucuresti aceasta atributie se îndeplineste de catre Consiliul General al Municipiului Bucuresti.

Declaratia de impunere pentru stabilirea impozitului pe cladiri în cazul persoanelor juridice, model ITL - 003, este prevazuta în anexa nr. IV la prezentele norme metodologice.

6.04. Impozitul pe cladiri datorat de persoanele juridice care nu au înregistrata în evidenta contabila valoarea de inventar actualizata a cladirilor, începând cu anul 1998, se calculeaza pe baza cotei stabilite între 3% si 5% inclusiv, prin hotarâre a consiliului local. Cota se stabileste în cursul lunii mai a fiecarui an fiscal si se aplica pentru anul urmator. În cazul municipiului Bucuresti aceasta atributie se îndeplineste de catre Consiliul General al Municipiului Bucuresti.

6.05. Pentru executarea prevederilor art. 6 alin. (2) din Ordonanta se au în vedere urmatoarele:

a) impozitul pe cladiri datorat de persoanele juridice care nu au efectuat nici o reevaluare a cladirilor începând cu anul 1998 pâna la data de 1 ianuarie 2003, data intrarii în vigoare a prevederilor referitoare la impozitul pe cladiri potrivit art. 78 din Ordonanta, se calculeaza prin aplicarea asupra valorii de inventar a cladirii a cotei stabilite între 3% si 5% inclusiv, prin hotarâre a consiliului local;

b) impozitul pe cladiri datorat de persoanele juridice care nu au efectuat nici o reevaluare a cladirilor începând cu anul 1998 pâna la data primei reevaluari, dupa data de 1 ianuarie 2003, se calculeaza prin aplicarea asupra valorii de inventar a cladirii a cotei stabilite între 3% si 5% inclusiv, prin hotarâre a consiliului local;

c) dupa efectuarea reevaluarii impozitul pe cladiri se calculeaza potrivit prevederilor art. 6 alin. (1) din Ordonanta coroborate cu cele ale pct. 6.03 din prezentele norme metodologice, începând cu data de întâi a lunii urmatoare celei în care se efectueaza reevaluarea.

6.06. Pentru cladirile ce fac obiectul contractelor de leasing financiar impozitul pe cladiri se datoreaza de catre proprietar. Potrivit Ordonantei Guvernului nr. 51/1997 privind operatiunile de leasing si societatile de leasing, republicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 9 din 12 ianuarie 2000, denumita în continuare Ordonanta Guvernului nr. 51/1997, proprietar este locatorul/finantatorul pâna la data expirarii contractului de leasing, când se transfera utilizatorului/beneficiarului dreptul de proprietate asupra cladirii.

6.07. Impozitul pe cladiri pe perioada de leasing se determina pe baza valorii negociate între parti si înscrise în contract. Începând cu data de întâi a lunii urmatoare celei în care expira contractul de leasing, impozitul pe cladiri se determina dupa cum contribuabilul este persoana fizica sau persoana juridica.

Valoarea negociata între parti corespunde valorii totale a contractului de leasing.

6.08. La determinarea valorii de inventar a cladirii se are în vedere însumarea valorilor tuturor elementelor si instalatiilor functionale ale acesteia, cum sunt: terasele, scarile, ascensoarele, instalatiile de iluminat, instalatiile sanitare, instalatiile de încalzire, instalatiile de telecomunicatii prin fir si altele asemenea; aparatele individuale de climatizare nu fac parte din categoria elementelor si instalatiilor functionale ale cladirii.

Raportat la dispozitiile legale precizate, instanta de fond constata legalitatea art.1 din Anexa 1.2. a .H.C.L. nr.208/30.05.2003, cota de impozitare de 1,5% înscriindu-se în limitele prevazute de art. 6 alin.1 din O.G. nr. 36/2002.

Apreciaza instanta de fond ca, indiferent de faptul abrogarii O.G. nr. 36/2002 prin art. 298 pct. 27 al Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, în vigoare de la 01.01.2004, taxele si impozitele locale pentru anul 2004 sunt cele prevazute prin hotarârile consiliilor locale în baza O.G. nr. 36/2002, dispozitiile Codului Fiscal privind taxele si impozitele locale, gasindu-si aplicarea pentru taxele si impozitele aplicabile cu începere din anul 2005, împrejurare ce rezulta si din disp. art.288 alin.1 Cod fiscal care, pâna la modificarea prin Legea nr. 494/15.07.2004, prevedea ca: Consiliile locale si judetene adopta deciziile cu privire la stabilirea impozitelor si taxelor locale pentru un an calendaristic pâna la data de 31 mai inclusiv a anului calendaristic precedent.

Ori, pentru anul 2004, nu se putea adopta o hotarâre care sa prevada taxele si impozitele locale, în conditiile si limitele prevazute de Codul fiscal, aceeasi concluzie rezulta si din disp. art.223 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003, aprobate prin H.G. nr. 44/2004: “În anul 2004, potrivit prevederilor art. 296 alin. (3) din Codul fiscal, majorarea anuala a impozitelor si taxelor locale are la baza hotarârile consiliilor locale adoptate în anul 2003, cu aplicabilitate în anul 2004”, drept pentru care instanta de fond respinge exceptia de nelegalitate a HCL nr.208/30.05.2003 privind stabilirea impozitelor locale pentru anul 2004 – Anexa 1.2 – Impozitul pe cladiri în cazul contribuabililor persoane juridice , alin.1.

2. Potrivit H.C.L. Constanta nr.480/23.12.2004 privind stabilirea si impozitelor locale pentru anul 2005 – Anexa 1.2.- Impozitul pe cladiri în cazul contribuabulilor persoane juridice- art. 2.1. :

În cazul persoanelor juridice, impozitul pe cladiri se calculeaza prin aplicarea unei cote de impozitare de 1,5% asupra valorii de inventar a cladirii.

În cazul unei cladiri a carei valoare a fost recuperata integral pe calea amortizarii, valoarea impozabila se reduce cu 15%.

În cazul unei cladiri care nu a fost reevaluata în ultimii 3 ani anteriori anului fiscal 2005, respectiv 01.01.2002, cota impozitului pe cladiri este de 5% si se aplica la valoarea de inventar a cladirii înregistrata în contabilitatea persoanei juridice , pâna la sfârsitul lunii în care s-a efectuat prima reevaluare. Fac exceptie cladirile care au fost amortizate potrivit legii, în cazul carora cota de impozitare este de 1,5%.

Pentru cladirile nereevaluate la care s-au efectuat lucrari de modernizare dupa data de 01.01.2002, potrivit reglementarile legale în vigoare, cota de impunere ce se aplica acestor modernizari este de 1,5%.

Pentru cladirile proprietate publica sau privata a statului ori a unitatilor administrativ-teritoriale, concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosinta, dupa caz,impozitul pe cladiri reprezinta sarcina fiscala a concesionarilor, locatarilor, titularilor dreptului de administrare sau de folosinta, dupa caz.

Asa fiind, instanta de fond retine ca, dupa cum rezulta din preambulul H.C.L. nr. 480/23.12.2004, aceasta a fost adoptata în aplicarea titlului IX din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, si a Titlului IX din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003, aprobate prin H.G. nr. 44/2004 .

Totodata, retine instanta de fond ca, potrivit acestor acte normative, în forma în vigoare la data adoptarii H.C.L. nr. 480/23.12.2004 :

Calculul impozitului datorat de persoanele juridice :

- Codul fiscal:

Art. 253. - (1) În cazul persoanelor juridice, impozitul pe cladiri se calculeaza prin aplicarea unei cote de impozitare asupra valorii de inventar a cladirii.

2) Cota de impozit se stabileste prin hotarâre a consiliului local si poate fi cuprinsa între 0,5% si 1%, inclusiv.

(3) Valoarea de inventar a cladirii este valoarea de intrare a cladirii în patrimoniu, înregistrata în contabilitatea proprietarului cladirii, conform prevederilor legale în vigoare.

(4) În cazul unei cladiri a carei valoare a fost recuperata integral pe calea amortizarii, valoarea impozabila se reduce cu 15%.

(5) În cazul unei cladiri care a fost reevaluata conform prevederilor legale în vigoare, valoarea de inventar a cladirii este valoarea înregistrata în contabilitatea proprietarului imediat dupa reevaluare.

(7) În cazul unei cladiri ce face obiectul unui contract de leasing financiar se aplica urmatoarele reguli:

a) impozitul pe cladire se datoreaza de proprietar;

b) valoarea care se ia în considerare la calculul impozitului pe cladiri este valoarea cladirii înregistrata în contractul de leasing financiar.

(8) Impozitul pe cladiri se aplica pentru orice cladire detinuta de o persoana juridica aflata în functiune, în rezerva sau în conservare, chiar daca valoarea sa a fost recuperata integral pe calea amortizarii.

- Norme metodologice:

52. (1) Prin sintagma valoarea de inventar a cladirii, în scopul determinarii impozitului pe cladiri, se întelege valoarea de intrare a cladirii în patrimoniu, înregistrata în contabilitatea proprietarului cladirii, si care, dupa caz, poate fi:

a) costul de achizitie, pentru cladirile dobândite cu titlu oneros;

b) costul de productie, pentru cladirile construite de persoana juridica;

d) valoarea de aport pentru cladirile intrate în patrimoniu în cazul asocierii/fuziunii, determinata prin expertiza, potrivit legii;

e) valoarea rezultata în urma reevaluarii, pentru cladirile reevaluate în baza unei dispozitii legale.

(2) La determinarea valorii de inventar a cladirii se are în vedere însumarea valorilor tuturor elementelor si instalatiilor functionale ale acesteia, cum sunt: terasele, scarile, ascensoarele, instalatiile de iluminat, instalatiile sanitare, instalatiile de încalzire, instalatiile de telecomunicatii prin fir si altele asemenea; aparatele individuale de climatizare nu fac parte din categoria elementelor si instalatiilor functionale ale cladirii.

53. (1) În cursul lunii mai a fiecarui an fiscal pentru anul urmator, consiliile locale adopta hotarâri privind stabilirea cotei pe baza careia se calculeaza impozitul pe cladiri datorat de persoanele juridice, cota care poate fi cuprinsa între 0,5% si 1,0% inclusiv. În cazul municipiului Bucuresti aceasta atributie se îndeplineste de catre Consiliul General al Municipiului Bucuresti.

(2) Pentru cladirile contribuabililor persoane juridice impozitul se calculeaza de catre acestia prin aplicarea cotei stabilite de catre consiliile locale, potrivit prevederilor alin. (1), asupra valorii de inventar înregistrate în evidenta contabila a acestora. În cazul municipiului Bucuresti aceasta atributie se îndeplineste de catre Consiliul General al Municipiului Bucuresti.

54. Impozitul pe cladiri datorat de persoanele juridice care nu au înregistrata în evidenta contabila valoarea de inventar actualizata a cladirilor, începând cu anul 1998 se calculeaza pe baza cotei stabilite între 5% si 10% inclusiv, prin hotarâre a consiliului local. Cota se stabileste în cursul lunii mai a fiecarui an fiscal si se aplica pentru anul urmator. În cazul municipiului Bucuresti aceasta atributie se îndeplineste de catre Consiliul General al Municipiului Bucuresti.

55. Pentru executarea prevederilor art. 253 alin. (6) din Codul fiscal se au în vedere urmatoarele:

a) în cazul contribuabililor care nu au efectuat nici o reevaluare a cladirilor începând cu anul 1998, impozitul pe cladiri se calculeaza prin aplicarea cotei stabilite potrivit prevederilor pct. 54 asupra valorii de inventar a cladirii;

b) începând cu data de întâi a lunii urmatoare celei în care în evidenta contabila s-a înregistrat valoarea rezultata în urma reevaluarii, impozitul pe cladiri se calculeaza prin aplicarea cotei stabilite potrivit prevederilor pct. 53 asupra valorii de inventar a cladirii;

c) în cazul cladirilor dobândite începând cu 1 ianuarie 1998, impozitul pe cladiri se calculeaza prin aplicarea cotei stabilite potrivit prevederilor pct. 53 asupra valorii de intrare în patrimoniu;

d) în cazul cladirilor la care s-au efectuat lucrari de modernizare, impozitul pe cladiri se calculeaza prin aplicarea cotei stabilite potrivit prevederilor pct. 53 numai pentru cele care au fost reevaluate potrivit reglementarilor legale în vigoare.

56. Pentru cladirile ce fac obiectul contractelor de leasing financiar impozitul pe cladiri se datoreaza de catre proprietar.

57. (1) Impozitul pe cladiri pe perioada de leasing se determina pe baza valorii negociate între parti, exclusiv taxa pe valoarea adaugata, si înscrise în contract. În cazul contractelor în care valoarea negociata este în valuta, plata impozitului pe cladiri se face în lei la cursul Bancii Nationale a României din data efectuarii platii. Începând cu data de întâi a lunii urmatoare celei în care expira contractul de leasing, impozitul pe cladiri se determina dupa cum contribuabilul este persoana fizica sau persoana juridica.

(2) Valoarea negociata între parti corespunde valorii totale a contractului de leasing.

58. Valoarea impozabila a cladirilor, proprietatea persoanelor juridice, care a fost recuperata integral pe calea amortizarii, se reduce cu 15%.

59. Impozitul pe cladiri este datorat de persoana juridica atât pentru cladirile aflate în functiune, în rezerva sau în conservare, cât si pentru cele aflate în functiune si a caror valoare a fost recuperata integral pe calea amortizarii.

60. Pentru aplicarea prevederilor art. 253 alin. (8) din Codul fiscal se au în vedere reglementarile legale privind reevaluarea imobilizarilor corporale.

În ceea ce priveste:

- Majorarea impozitelor si taxelor locale de consiliile locale sau consiliile judetene, retine instanta de fond ca:

- Codul fiscal, în continutul art. 287 prevede ca: “Consiliul local sau consiliul judetean, dupa caz, poate majora anual cu maximum 20%, fata de nivelul stabilit pentru anul 2004, în functie de conditiile specifice zonei, orice impozit sau taxa locala prevazuta în prezentul titlu, cu exceptia taxelor prevazute la art. 295 alin. (11) lit. b)-d)”, iar în Norme metodologice, în continutul textelor de lege jos-enuntate, se prevede:

Art.222. (1) “Consiliile locale, Consiliul General al Municipiului Bucuresti, consiliile judetene, dupa caz, pot majora anual impozitele si taxele locale prevazute de Codul fiscal, exclusiv taxele prevazute la art. 295 alin. (11) lit. b), c) si d) din acesta, cu pâna la 20%, inclusiv, în functie de conditiile specifice zonei. Hotarârea privind majorarea anuala se adopta în luna mai a fiecarui an si se aplica în anul fiscal urmator.

(2) Hotarârile adoptate au la baza nivelurile impozitelor si taxelor locale stabilite în suma fixa conform prevederilor Codului fiscal, precum si impozitele si taxele locale determinate pe baza de cota procentuala, potrivit dispozitiilor acestuia. Hotarârea de majorare se aplica numai pentru anul fiscal pentru care s-a aprobat. În anul fiscal urmator se vor avea în vedere impozitele si taxele locale actualizate cu rata inflatiei conform prevederilor art. 292 din Codul fiscal coroborate cu cele din prezentele norme metodologice”.

Art.223. “În anul 2004, potrivit prevederilor art. 296 alin. (3) din Codul fiscal, majorarea anuala a impozitelor si taxelor locale are la baza hotarârile consiliilor locale adoptate în anul 2003, cu aplicabilitate în anul 2004”.

În aceste conditii, apreciaza instanta de fond ca, întrucât impozitul pe cladiri, în cazul contribuabililor persoane juridice, era de 1,5%, aplicata la valoare de inventar, potrivit textelor legale precizate, consiliul local putea majora aceasta cota de impozitare chiar pâna la 1,8% (1,5 +1,5 x 20%), astfel ca, se constata legalitatea cotei de impozitare de 1,5% stabilita prin H.C.L. nr.480/23.12.2004, cota de impozitare de 1,5% înscriindu-se în limitele de majorare prevazute de art. 287 Cod fiscal, drept pentru care se respinge exceptia de nelegalitate a HCL nr. 480/23.12.2004 privind stabilirea impozitelor locale pentru anul 2005 – Anexa 1.2 – Impozitul pe cladiri în cazul contribuabililor persoane juridice, alin.1.

3. Potrivit H.C.L.Constanta nr.547/23.09.2005 privind stabilirea si impozitelor locale pentru anul 2006 – Anexa 1.1.- Impozitul pe cladiri în cazul contribuabililor persoane juridice- art. 2.1. – Cote de impozitare :

În cazul persoanelor juridice, impozitul pe cladiri se calculeaza prin aplicarea unei cote de impozitare de 1,5% asupra valorii de inventar a cladirii.

În cazul unei cladiri a carei valoare a fost recuperata integral pe calea amortizarii, valoarea impozabila se reduce cu 15%.

Fac exceptie cladirile care au fost amortizate potrivit legii, în cazul carora cote de impozitare este de 1,5%.

În cazul unei cladiri care nu a fost reevaluata în ultimii 3 ani anteriori anului fiscal 2006, respectiv 31.01.2002, cota impozitului pe cladiri este de 5% si se aplica la valoarea de inventar a cladirii înregistrata în contabilitatea persoanei juridice , pâna la sfârsitul lunii în care s-a efectuat prima reevaluare.

Pentru cladirile nereevaluate la care s-au efectuat lucrari de modernizare dupa data de 31.12.2002, potrivit reglementarile legale în vigoare, cota de impunere este 5% asupra valorii rezultate din însumarea valorii de inventar a cladirii si a valorii lucrarilor de modernizare.

Retine instanta de fond ca, astfel dupa cum rezulta din preambulul H.C.L. nr. 547/23.09.2005, aceasta a fost adoptata în aplicarea titlului IX din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, si a Titlului IX din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003, aprobate prin H.G. nr. 44/2004 .

Nu poate fi primit motivul de nelegalitate referitor la întemeierea H.C.L. nr. 547/23.09.2005 pe un act normativ abrogat - H.G. nr. 44/2004, întrucât H.G. nr. 84/2005, nu abroga, ci modifica si completeaza Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003, aprobate prin H.G. nr. 44/2004.

Potrivit acestor acte normative, în forma în vigoare la data adoptarii H.C.L. nr. 547/23.09.2005, retine instanta de fond ca :

Calculul impozitului datorat de persoanele juridice :

Codul fiscal :

Art. 253. “(1) În cazul persoanelor juridice, impozitul pe cladiri se calculeaza prin aplicarea unei cote de impozitare asupra valorii de inventar a cladirii.

(2) Cota de impozit se stabileste prin hotarâre a consiliului local si poate fi cuprinsa între 0,5% si 1%, inclusiv.

(3) Valoarea de inventar a cladirii este valoarea de intrare a cladirii în patrimoniu, înregistrata în contabilitatea proprietarului cladirii, conform prevederilor legale în vigoare.

(4) În cazul unei cladiri a carei valoare a fost recuperata integral pe calea amortizarii, valoarea impozabila se reduce cu 15%.

(6) În cazul unei cladiri care nu a fost reevaluata în ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referinta, cota impozitului pe cladiri se stabileste de consiliul local/Consiliul General al Municipiului Bucuresti între 5% si 10% si se aplica la valoarea de inventar a cladirii înregistrata în contabilitatea persoanelor juridice, pâna la sfârsitul lunii în care s-a efectuat prima reevaluare. Fac exceptie cladirile care au fost amortizate potrivit legii, în cazul carora cota impozitului pe cladiri este cea prevazuta la alin. (2).

(7) În cazul unei cladiri ce face obiectul unui contract de leasing financiar se aplica urmatoarele reguli:

a) impozitul pe cladire se datoreaza de proprietar;

b) valoarea care se ia în considerare la calculul impozitului pe cladiri este valoarea cladirii înregistrata în contractul de leasing financiar.

Se retine de catre instanta de fond ca, Normele metodologice prevad:

Art.52. “(1) Prin sintagma valoarea de inventar a cladirii, în scopul determinarii impozitului pe cladiri, se întelege valoarea de intrare a cladirii în patrimoniu, înregistrata în contabilitatea proprietarului cladirii, si care, dupa caz, poate fi:

a) costul de achizitie, pentru cladirile dobândite cu titlu oneros;

b) costul de productie, pentru cladirile construite de persoana juridica;

d) valoarea de aport pentru cladirile intrate în patrimoniu în cazul asocierii/fuziunii, determinata prin expertiza, potrivit legii;

e) valoarea rezultata în urma reevaluarii, pentru cladirile reevaluate în baza unei dispozitii legale.

Art.53. “În termen de 45 de zile lucratoare de la data publicarii în Monitorul Oficial al României, Partea I, a hotarârii Guvernului prevazute la art. 292 din Codul fiscal, consiliile locale adopta hotarâri privind stabilirea cotei pe baza careia se calculeaza impozitul pe cladiri datorat de persoanele juridice, cota care poate fi cuprinsa între 0,5% si 1,0% inclusiv. În cazul municipiului Bucuresti aceasta atributie se îndeplineste de catre Consiliul General al Municipiului Bucuresti”.

Art.54. “(1) Impozitul pe cladiri datorat de persoanele juridice care nu au efectuat reevaluarea în ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referinta se calculeaza pe baza cotei stabilite între 5% si 10%, care se aplica la valoarea de inventar a cladirii înregistrata în contabilitatea persoanelor juridice, pâna la sfârsitul lunii în care s-a efectuat prima reevaluare. Prin prima reevaluare se întelege reevaluarea cea mai apropiata de anul fiscal 2002.

(2) În cazul cladirilor a caror valoare a fost recuperata integral pe calea amortizarii, potrivit prevederilor Legii nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale si necorporale, republicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 242 din 31 mai 1999, cu modificarile si completarile ulterioare, impozitul pe cladiri se calculeaza pe baza cotei stabilite între 0,5% si 1%, care se aplica la valoarea de inventar a cladirii înregistrata în contabilitatea persoanelor juridice, redusa cu 15%.

(3) Cotele prevazute la alin. (1) si (2) se stabilesc de consiliile locale prin hotarâre, în termenul prevazut la art. 288 alin. (1) din Codul fiscal. În cazul municipiului Bucuresti aceasta atributie se îndeplineste de catre Consiliul General al Municipiului Bucuresti”.

Art.55. “Pentru executarea prevederilor art. 253 alin. (6) din Codul fiscal se au în vedere urmatoarele:

d) în cazul cladirii a carei valoare nu a fost recuperata integral pe calea amortizarii si la care s-au efectuat lucrari de modernizare, impozitul pe cladiri se calculeaza prin aplicarea cotei stabilite potrivit prevederilor pct. 53, începând cu data de întâi a lunii urmatoare celei în care se înregistreaza în contabilitate reevaluarea în urma lucrarilor de modernizare;

e) pentru cladirea prevazuta la lit. d), dar la care nu a fost efectuata reevaluarea în ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referinta, impozitul pe cladiri se calculeaza prin aplicarea cotei stabilite potrivit prevederilor pct. 54 alin. (1) asupra valorii rezultate din însumarea valorii de inventar a cladirii si a valorii lucrarilor de modernizare”.

Art.56. “Pentru cladirile ce fac obiectul contractelor de leasing financiar impozitul pe cladiri se datoreaza de catre proprietar”.

Art.57. “(1) Impozitul pe cladiri pe perioada de leasing se determina pe baza valorii negociate între parti, exclusiv taxa pe valoarea adaugata, si înscrise în contract. În cazul contractelor în care valoarea negociata este în valuta, plata impozitului pe cladiri se face în lei la cursul Bancii Nationale a României din data efectuarii platii. Începând cu data de întâi a lunii urmatoare celei în care expira contractul de leasing, impozitul pe cladiri se determina dupa cum contribuabilul este persoana fizica sau persoana juridica”.

Art.58. “În cazul cladirilor proprietate a persoanelor juridice si a caror valoare de inventar a fost recuperata integral pe calea amortizarii, valoarea impozabila a cladirilor respective se reduce cu 15%”.

Art.59. “Impozitul pe cladiri este datorat de persoana juridica atât pentru cladirile aflate în functiune, în rezerva sau în conservare, cât si pentru cele aflate în functiune si a caror valoare a fost recuperata integral pe calea amortizarii”.

Art.60. “Pentru aplicarea prevederilor art. 253 alin. (8) din Codul fiscal se au în vedere reglementarile legale privind reevaluarea imobilizarilor corporale”.

Fata de textele de lege sus-citate, apreciaza instanta de fond ca, examinând comparativ textul alin.4 al art.2.1 din Anexa 1.1 a H.C.L. nr. 547/23.09.2005: „În cazul unei cladiri care nu a fost reevaluata în ultimii 3 ani anteriori anului fiscal 2006, respectiv 31.01.2002, cota impozitului pe cladiri este de 5% si se aplica la valoarea de inventar a cladirii înregistrata în contabilitatea persoanei juridice, pâna la sfârsitul lunii în care s-a efectuat prima reevaluare”,

cu cel al art. 55 lit.c – Normele metodologice de aplicare a art. 253 alin. (6) din Codul fiscal : “În cazul cladirilor dobândite în ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referinta precum si pe parcursul acestuia, impozitul pe cladiri se calculeaza prin aplicarea cotei stabilite potrivit prevederilor pct. 53 asupra valorii de intrare în patrimoniu”, se constata ca prin H.C.L. nr. 547/23.09.2005 se impune o cota de impozitare de 5% pentru toate cladirile care nu au fost reevaluate în ultimii 3 ani anteriori anului fiscal 2006, fara a se diferentia dupa cum acestea sunt dobândite în ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referinta, precum si pe parcursul acestuia, sau cu mai mult de trei ani anteriori anului fiscal de referinta, diferentiere care ar impune un regim fiscal diferit, prin aplicarea cotei ordinare de impozit în cazul primelor, si a cotei speciale în cazul celei de-a doua categorii.

Pentru toate considerentele sus-expuse, instanta de fond admite exceptia de nelegalitate a textului invocat, si constata nelegalitatea art.2.1 alin.4 din Anexa 1.1 a H.C.L. nr. 547/23.09.2005 - „În cazul unei cladiri care nu a fost reevaluata în ultimii 3 ani anteriori anului fiscal 2006, respectiv 31.01.2002, cota impozitului pe cladiri este de 5% si se aplica la valoarea de inventar a cladirii înregistrata în contabilitatea persoanei juridice , pâna la sfârsitul lunii în care s-a efectuat prima reevaluare”, în masura în care cota impozitului pe cladiri de 5% se aplica si cladirilor care nu au fost reevaluate în ultimii 3 ani anteriori anului fiscal 2006, dobândite în ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referinta precum si pe parcursul acestuia.

Împotriva sus-mentionatei hotarâri, în termen promoveaza recurs ambele parti, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, cu indicarea temeiului de drept prevazut de art.304 pct.9 Cod pr.civila, cu referire la art.3041 Cod pr.civila si cu urmatoarea motivatie, în esenta:

A. Recurenta SC A.M. SRL

1. Învedereaza recurenta ca, în mod gresit instanta de fond a respins exceptia de nelegalitate a HCL nr.208/30.05.2003 privind stabilirea impozitelor locale pentru anul 2004, cu motivatia ca stabilirea unei cote de impozitare pentru cladiri, de 1,5% se înscrie în limitele prevazute de art.6 al.1 din OG nr.36/2002, în pofida faptului ca ordonanta a fost abrogata expres la data de 01.01.2004, prin intrarea în vigoare a Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal.

Se arata ca instanta de fond a aplicat în mod gresit legea, netinând cont de urmatoarele:

-HCL nr.208/30.05.2003 a fost adoptata sub imperiul OG nr.36/2002 cu modificarile ce urmau a intra în vigoare la data de 01.01.2004 când intra în vigoare si Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, care prevedea în mod expres în art.253 al.2 „Cota de impozitare se stabileste prin hotarâre a consiliului local si poate fi cuprinsa între 0,5% si 1,5% inclusiv”.

Sustine recurenta ca, Consiliul Local Constanta avea obligatia modificarii HCL nr.208/2003 în ceea ce priveste cota impozitului pe cladiri la maxim 1%, astfel ca nelegalitatea hotarârii rezida din împrejurarea ca aceasta face referire la cota de 1,5%.

2. În mod gresit instanta de fond a respins exceptia de nelegalitate a HCL nr.480/23.12.2004, considerând ca desi intrare în vigoare Codul fiscal care prevede în art.253 o cota de maxim 1% din valoarea de inventar, pentru impozitul pe cladiri, totusi cota de impozitare de 1,5% este legala, întrucât respectarea dispozitiilor art.287 Cod fiscal, ce prevedea posibilitatea consiliilor locale/judetene de a majora anual cu maxim 20% pentru anul 2004, avea stabilite doua conditii pentru o astfel de situatie, ce au fost omise a fi cercetate.

Astfel, se sustine ca, potrivit art.253 al.2 Cod fiscal s-a stabilit o cota de 1% din valoarea de inventar a cladirii, pe de o parte, iar pe de alta parte legiuitorul permite prin art.287 Cod fiscal majorarea anuala a impozitului (a oricarui impozit) cu maxim 20% fata de nivelul stabilit pentru anul 2004, dar aceasta majorare, în opinia recurentei, trebuie sa fie operata cu respectarea art.253 Cod fiscal.

Având în vedere cele mentionate se solicita admiterea recursului, cu consecinta modificarii în parte a încheierii recurate în sensul admiterii si exceptiilor de nelegalitate cu privire la HCLM CONSTANTA nr.208/30.05.2003 si nr.480/23.12.2004.

B. Recurentii pârâti CONSILIUL LOCAL – SPIT-VBL:

Motivând recursul promovat, pârâtii critica solutia pronuntata de instanta de fond în referire la modul de solutionare a exceptiei de nelegalitate a art.2.1 al.4 din Anexa 1.1 a HCLM nr.547/2005, cu motivatia în esenta ca s-a facut o aplicare gresita a legii, retinându-se ca Hotarârea nr.547/2005 nu cuprinde toate ipotezele reglementate de Norma metodologica de aplicare a art.253 al.6 Cod fiscal.

Nu s-a luat de catre instanta în considerare faptul ca, imobilele dobândite în ultimii 3 ani nu sunt supuse reevaluarii, date fiind prevederile pct.55 din HG nr.44/2004, iar în continutul hotarârii nu pot fi cuprinse totalitatea normelor Codului fiscal sau a celor prevazute în Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal.

Se sustine ca, instanta de judecata nu poate constata nelegalitatea unei dispozitii a HCLM, pentru simplu motiv ca acesta nu face referire la toate ipotezele mentionate în Normele metodologice, stiut fiind ca HCLM-ul cuprinde doar norma cadru aplicabila în anul de referinta, ce se completeaza cu dispozitiile din Codul fiscal si cu normele emise în aplicarea acestuia.

Prin întâmpinare, recurenta SC A.M. SRL solicita respingerea recursului formulat de recurentii pârâti CONSILIUL LOCAL – SPIT-VBL, apreciind ca, în mod legal si temeinic, instanta de fond a procedat la admiterea exceptiei de nelegalitate a HCLM nr.547/2005.

În opinia recurentei - intimate reclamante Tribunalul Constanta a motivat solutia, aplicând corect dispozitiile legale, fiind evident ca Hotarârile Consiliului Local sunt adoptate în aplicarea legii, nefiind obligatoriu ca acestea sa cuprinda în totalitate normele juridice cuprinse în Codul fiscal si Normele metodologice de aplicare ale acestuia, însa considera ca, în mod obligatoriu aceste hotarâri ar trebui sa cuprinsa situatiile de exceptie, toate situatiile speciale prevazute în actele normative mentionate.

Examinând actele si lucrarile dosarului, prin prisma probatoriului administrat si a sustinerilor partilor, si vazând si dispozitiile art.312 Cod pr.civila, Curtea apreciaza în sensul respingerii ca nefondat a recursului promovat de SC A.M. SRL si admiterii ca fondat a recursului promovat de pârâtii CONSILIUL LOCAL – SPIT-VBL, cu consecinta modificarii în parte a sentintei recurate, în sensul respingerii ca nefondata a exceptiei de nelegalitate a HCLM nr.547/23.09.2005.

Pentru a aprecia de aceasta maniera, Curtea retine în esenta, urmatoarele:

Prin cererea de chemare în judecata, recurenta reclamanta SC A.M. SRL a solicitat ca prin hotarâre judecatoreasca sa se dispuna anularea Dispozitiei R-B6565/10.02.2009 emisa de S.P.I.T.V.B.L.; admiterea contestatiei formulate împotriva Deciziei de impunere nr.B 168544/17.12.2008 emisa de S.P.I.T.V.B.L. - prin care se constata obligatii suplimentare in valoare de 110.743 lei, reprezentând impozit pe cladiri, majorari aferente si penalitati de întârziere aferente - si desfiintarea partiala a acesteia ca fiind nelegala si netemeinica.

La data de 15.01.2010 recurenta a înteles a invoca în cauza, exceptia de nelegalitate privind urmatoarele acte administrative unilaterale:

-HCLM Constanta nr.208/30.05.2003, pe considerentul nelegalitatii în ceea ce priveste nivelul cotei de impozitare pe cladiri datorat de contribuabilii persoane juridice, respectiv cota de 1,5% din valoarea de inventar a cladirilor;

-HCLM Constanta nr.480/23.12.2004, prin care se stabilesc impozitele si taxele legale valabile pentru anul 2005 datorate de contribuabilii de pe raza Municipiului Constanta, pe considerentul nivelului cotei de impozitare pe cladiri datorat de contribuabilii persoane juridice, respectiv cota de 1,5% din valoarea de inventar a cladirilor;

-HCLM Constanta nr.547/23.09.2005, prin care se stabilesc impozitele si taxele legale valabile pe anul 2006 datorate de contribuabilii de pe raza Municipiului Constanta, pe considerentul nivelului cotei de impozitare pe cladiri datorat de contribuabilii persoane juridice, respectiv cota de 5% din valoarea de inventar a cladirilor, care nu au fost reevaluate în ultimii 3 ani, anterior anului fiscal de referinta 2006, dar care au fost dobândite în ultimii 3 ani anterior anului 2006.

1. Sustinerile recurentei reclamante SC A.M. SRL privind modalitatea în care a fost solutionata exceptia de nelegalitate a HCLM Constanta nr.208/30.05.2003, nu pot fi primite de catre Curte deoarece, asa dupa cum legal si temeinic a retinut instanta de fond, cota de impozitare de 1,5% prevazuta în HCLM 208/30.05.2003 se înscrie în limitele prevazute de art.6 al.1 din OG nr.36/2002.

Curtea retine ca HCLM nr.208/30.05.2004 a fost adoptata în aplicarea OG nr.36/2002 privind impozitele si taxele locale, republicata si a HG nr.1278/2002 de aprobare a Normelor metodologice pentru aplicarea OG nr.36/2002, acte normative în vigoare la data adoptarii HCLM nr.208/30.05.2003, astfel cum rezulta din chiar preambulul acesteia.

La acea data, dispozitiile cuprinse în art.6 al.1 din OG nr.36/2002, astfel cum fusese modificata prin OUG nr.138/2002, OG nr.36/2003, OG nr.39/2003, OG nr.3/2003, Legea nr.95/2003, Legea nr.232/2003, Legea nr.358/2003 si Normele metodologice de aplicare a OG nr.36/2002, aprobate prin HG nr.1278/2008, cu modificarile si completarile ulterioare, prevedeau:

(1) Impozitul pe cladiri, în cazul contribuabililor prevazuti la art. 3 alin. (3), se calculeaza prin aplicarea cotei stabilite de consiliile locale, care poate fi cuprinsa între 0,5% si 1,5% asupra valorii de inventar a cladirii, înregistrata în contabilitatea acestora, conform prevederilor legale în vigoare.

Potrivit normelor metodologice de aplicare a O.G. nr. 36/2002:

6.01. - Prin sintagma valoarea de inventar înscrisa în evidenta contabila se întelege valoarea de intrare a cladirilor în patrimoniu si care, dupa caz, poate fi:

a) costul de achizitie, pentru cladirile procurate cu titlu oneros;

b) costul de productie, pentru cladirile construite de unitatea patrimoniala;

e) valoarea rezultata în urma reevaluarii, pentru cladirile reevaluate în baza unei dispozitii legale.

Declaratia de impunere pentru stabilirea impozitului pe cladiri în cazul persoanelor juridice, model ITL - 003, este prevazuta în anexa nr. IV la prezentele norme metodologice.

6.05. Pentru executarea prevederilor art. 6 alin. (2) din Ordonanta se au în vedere urmatoarele:

Valoarea negociata între parti corespunde valorii totale a contractului de leasing.

Respectând dispozitiile cuprinse în legislatia sus-citata, prin HCLM nr.208/30.05.2003 privind stabilirea impozitelor locale pentru anul 2004 – Anexa 1.2 – impozitul pe cladiri în cazul contribuabililor persoane juridice s-a prevazut:

În atare situatie, nu se poate retine ca instanta de fond ar fi aplicat în mod gresit legea deoarece, indiferent de faptul abrogarii OG nr.36/2002 prin art.298 pct.27 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, în vigoare la data de 01.01.2004, taxele si impozitele locale pentru anul 2004 sunt prevazute prin Hotarârile consiliilor locale în baza OG nr.36/2002.

Este fara putinta de tagada ca, dispozitiile Codului fiscal privind taxele si impozitele locale îsi gasesc aplicarea pentru taxele si impozitele aplicabile cu începere din anul 2005, atât timp cât, în continutul disp.art.288 al.1 din Codul fiscal se prevede ca, „Consiliile locale, Consiliul General al Municipiului Bucuresti si consiliile judetene adopta hotarâri privind taxele si impozitele locale pentru anul fiscal urmator în termen de 45 zile lucratoare de la data publicarii în M.O al României, Partea I…”, iar pâna la modificarea prin Legea nr.494/15.07.2004, prevedea ca, „Consiliile locale si judetene adopta deciziile cu privire la stabilirea impozitelor si taxelor locale pentru un an calendaristic pâna la data de 31 mai inclusiv a anului calendaristic precedent”.

În atare conditii, în mod legal si temeinic instanta de fond a retinut ca pentru anul 2004, nu se putea adopta o hotarâre care sa prevada taxe si impozitele locale, în conditiile si limitele prevazute de Codul fiscal, concluzie ce într-adevar rezulta si din dispozitiile art.223 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003 aprobate prin HG nr.44/2004, potrivit carora „În anul 2004 potrivit prevederilor art.296 al.3 Cod fiscal, majorarea anuala a impozitelor si taxelor locale are la baza Hotarârile Consiliilor locale adoptate în anul 2003, cu aplicabilitate în anul 2004”.

Pentru toate considerentele sus-expuse, cum nu sunt motive pentru a se dispune reformarea hotarârii recurate sub aspectul modului de solutionare a exceptiei de nelegalitate privind HCLM nr.208/30.05.2004, Curtea apreciaza în sensul respingerii recursului promovat de recurenta SC A.M. SRL.

2. Nici sustinerile recurentei reclamante SC A.M. SRL privind modalitatea în care a fost solutionata exceptia de nelegalitate a HCLM Constanta nr.480/23.12.2004, nu pot fi primite de catre Curte deoarece, asa dupa cum legal si temeinic a retinut instanta de fond, cota de impozitare de 1,5% prevazuta în HCLM 480/23.12.2004 se înscrie în limitele prevazute de art.287 Cod fiscal.

Astfel, dupa cum rezulta din preambulul HCLM nr.480/23.12.2004, aceasta a fost adoptata în aplicarea Titlului IX din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, si a Titlului IX din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003 aprobat prin HG nr.44/2004.

În atare conditii, asa dupa cum legal si temeinic a retinut instanta de fond, potrivit sus-mentionatelor acte normative în vigoare la data adoptarii hotarârii, calculul impozitului datorat de persoanele juridice era:

Conform art.253 Cod fiscal:

(1) În cazul persoanelor juridice, impozitul pe cladiri se calculeaza prin aplicarea unei cote de impozitare asupra valorii de inventar a cladirii.

(2) Cota de impozit se stabileste prin hotarâre a consiliului local si poate fi cuprinsa între 0,5% si 1%, inclusiv.

(3) Valoarea de inventar a cladirii este valoarea de intrare a cladirii în patrimoniu, înregistrata în contabilitatea proprietarului cladirii, conform prevederilor legale în vigoare.

(4) În cazul unei cladiri a carei valoare a fost recuperata integral pe calea amortizarii, valoarea impozabila se reduce cu 15%.

(7) În cazul unei cladiri ce face obiectul unui contract de leasing financiar se aplica urmatoarele reguli:

a) impozitul pe cladire se datoreaza de proprietar;

b) valoarea care se ia în considerare la calculul impozitului pe cladiri este valoarea cladirii înregistrata în contractul de leasing financiar.

iar potrivit Normelor metodologice art.52:

al.(1) Prin sintagma valoarea de inventar a cladirii, în scopul determinarii impozitului pe cladiri, se întelege valoarea de intrare a cladirii în patrimoniu, înregistrata în contabilitatea proprietarului cladirii, si care, dupa caz, poate fi:

a) costul de achizitie, pentru cladirile dobândite cu titlu oneros;

b) costul de productie, pentru cladirile construite de persoana juridica;

d) valoarea de aport pentru cladirile intrate în patrimoniu în cazul asocierii/fuziunii, determinata prin expertiza, potrivit legii;

e) valoarea rezultata în urma reevaluarii, pentru cladirile reevaluate în baza unei dispozitii legale.

al.(2) La determinarea valorii de inventar a cladirii se are în vedere însumarea valorilor tuturor elementelor si instalatiilor functionale ale acesteia, cum sunt: terasele, scarile, ascensoarele, instalatiile de iluminat, instalatiile sanitare, instalatiile de încalzire, instalatiile de telecomunicatii prin fir si altele asemenea; aparatele individuale de climatizare nu fac parte din categoria elementelor si instalatiilor functionale ale cladirii.

art.53. al.(1) În cursul lunii mai a fiecarui an fiscal pentru anul urmator, consiliile locale adopta hotarâri privind stabilirea cotei pe baza careia se calculeaza impozitul pe cladiri datorat de persoanele juridice, cota care poate fi cuprinsa între 0,5% si 1,0% inclusiv. În cazul municipiului Bucuresti aceasta atributie se îndeplineste de catre Consiliul General al Municipiului Bucuresti.

al.(2) Pentru cladirile contribuabililor persoane juridice impozitul se calculeaza de catre acestia prin aplicarea cotei stabilite de catre consiliile locale, potrivit prevederilor alin. (1), asupra valorii de inventar înregistrate în evidenta contabila a acestora. În cazul municipiului Bucuresti aceasta atributie se îndeplineste de catre Consiliul General al Municipiului Bucuresti.

art.54. Impozitul pe cladiri datorat de persoanele juridice care nu au înregistrata în evidenta contabila valoarea de inventar actualizata a cladirilor, începând cu anul 1998 se calculeaza pe baza cotei stabilite între 5% si 10% inclusiv, prin hotarâre a consiliului local. Cota se stabileste în cursul lunii mai a fiecarui an fiscal si se aplica pentru anul urmator. În cazul municipiului Bucuresti aceasta atributie se îndeplineste de catre Consiliul General al Municipiului Bucuresti.

art.55. Pentru executarea prevederilor art. 253 alin. (6) din Codul fiscal se au în vedere urmatoarele:

art.56. Pentru cladirile ce fac obiectul contractelor de leasing financiar impozitul pe cladiri se datoreaza de catre proprietar.

art.57. al.(1) Impozitul pe cladiri pe perioada de leasing se determina pe baza valorii negociate între parti, exclusiv taxa pe valoarea adaugata, si înscrise în contract. În cazul contractelor în care valoarea negociata este în valuta, plata impozitului pe cladiri se face în lei la cursul Bancii Nationale a României din data efectuarii platii. Începând cu data de întâi a lunii urmatoare celei în care expira contractul de leasing, impozitul pe cladiri se determina dupa cum contribuabilul este persoana fizica sau persoana juridica.

al.(2) Valoarea negociata între parti corespunde valorii totale a contractului de leasing.

art.58. Valoarea impozabila a cladirilor, proprietatea persoanelor juridice, care a fost recuperata integral pe calea amortizarii, se reduce cu 15%.

art.59. Impozitul pe cladiri este datorat de persoana juridica atât pentru cladirile aflate în functiune, în rezerva sau în conservare, cât si pentru cele aflate în functiune si a caror valoare a fost recuperata integral pe calea amortizarii.

art.60. Pentru aplicarea prevederilor art. 253 alin. (8) din Codul fiscal se au în vedere reglementarile legale privind reevaluarea imobilizarilor corporale.

În referire la majorarea impozitelor si taxelor locale de consiliile locale sau consiliile judetene, în mod legal si temeinic instanta de fond, facând trimitere la dispozitiile cuprinse în Codul fiscal si Normele metodologice de aplicare a acestuia, a concluzionat asupra împrejurarii ca, impozitul pe cladiri în cazul contribuabililor persoane juridice, era de 1,5%, aplicata la valoarea de inventar, Consiliul local putând majora aceasta cota de impozitare pâna la 1,8%.

Astfel, potrivit dispozitiilor cuprinse în art.287 din Codul fiscal: “Consiliul local sau consiliul judetean, dupa caz, poate majora anual cu maximum 20%, fata de nivelul stabilit pentru anul 2004, în functie de conditiile specifice zonei, orice impozit sau taxa locala prevazuta în prezentul titlu, cu exceptia taxelor prevazute la art. 295 alin. (11) lit. b)-d)”, iar potrivit art.222 din Normele metodologice:

(1) “Consiliile locale, Consiliul General al Municipiului Bucuresti, consiliile judetene, dupa caz, pot majora anual impozitele si taxele locale prevazute de Codul fiscal, exclusiv taxele prevazute la art. 295 alin. (11) lit. b), c) si d) din acesta, cu pâna la 20%, inclusiv, în functie de conditiile specifice zonei. Hotarârea privind majorarea anuala se adopta în luna mai a fiecarui an si se aplica în anul fiscal urmator.

Pe de alta parte, potrivit art.223 din Norme: “În anul 2004, potrivit prevederilor art. 296 alin. (3) din Codul fiscal, majorarea anuala a impozitelor si taxelor locale are la baza hotarârile consiliilor locale adoptate în anul 2003, cu aplicabilitate în anul 2004”, astfel ca, în mod legal si temeinic prin HCLM nr.480/23.12.2004 s-a stabilit o cota de impozitare de 1,5%, ce se înscrie în limitele de majorare prevazute de art.287 Cod fiscal.

Pentru toate considerentele sus-expuse, cum nu sunt motive pentru a se dispune reformarea hotarârii recurate sub aspectul modului de solutionare a exceptiei de nelegalitate privind HCLM nr.480/23.12.2004, Curtea apreciaza în sensul respingerii recursului promovat de recurenta SC A.M. SRL.

3. În referire la recursul promovat de recurenta pârâta CLM CONSTANTA - SPITVBL CONSTANTA, privind modul de solutionare a exceptiei de nelegalitate a HCLM nr.547/23.09.2005, Curtea apreciaza în sensul admiterii ca fondat a recursului, pentru urmatoarele considerente, în esenta:

Astfel cum rezulta din preambului HCLM nr.547/23.09.2005 acesta a fost adoptat în aplicarea Titlului IX din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal si a Titlului IX din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003 adoptate prin HG nr.44/2004.

Din probatoriul administrat în cauza, rezulta fara putinta de tagada ca, prin Hotarârea a carei exceptie de nelegalitate a fost invocata, au fost stabilite impozitele locale pe anul 2006 – Anexa 1.1 – impozitul pe cladiri în cazul contribuabililor persoane juridice, precum si cotele de impozitare prin art.2.1.

Astfel: În cazul persoanelor juridice, impozitul pe cladiri se calculeaza prin aplicarea unei cote de impozitare de 1,5% asupra valorii de inventar a cladirii.

În cazul unei cladiri a carei valoare a fost recuperata integral pe calea amortizarii, valoarea impozabila se reduce cu 15%.

Fac exceptie cladirile care au fost amortizate potrivit legii, în cazul carora cote de impozitare este de 1,5%.

În cazul unei cladiri care nu a fost reevaluata în ultimii 3 ani anteriori anului fiscal 2006, respectiv 31.01.2002, cota impozitului pe cladiri este de 5% si se aplica la valoarea de inventar a cladirii înregistrata în contabilitatea persoanei juridice, pâna la sfârsitul lunii în care s-a efectuat prima reevaluare.

Pentru cladirile proprietate publica sau privata a statului ori a unitatilor administrativ-teritoriale, concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosinta, dupa caz, impozitul pe cladiri reprezinta sarcina fiscala a concesionarilor, locatarilor, titularilor dreptului de administrare sau de folosinta, dupa caz.

În atare situatie, într-adevar nu putea fi primit motivul de nelegalitate a hotarârii referitor la întemeierea HCLM nr.547/23.09.2005 pe un act normativ abrogat – HG nr.44/2004 – întrucât HG nr.84/2005 nu abroga, ci modifica si completa Normele metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003 aprobate prin HG nr.44/2004.

La data adoptarii hotarârii de catre Consiliul Local, calculul impozitului datorat de persoanele juridice, se facea potrivit dispozitiilor legale în vigoare la acea data, dupa cum urmeaza:

- Codul fiscal prevedea:

Art. 253. “(1) În cazul persoanelor juridice, impozitul pe cladiri se calculeaza prin aplicarea unei cote de impozitare asupra valorii de inventar a cladirii.

(2) Cota de impozit se stabileste prin hotarâre a consiliului local si poate fi cuprinsa între 0,5% si 1%, inclusiv.

(3) Valoarea de inventar a cladirii este valoarea de intrare a cladirii în patrimoniu, înregistrata în contabilitatea proprietarului cladirii, conform prevederilor legale în vigoare.

(4) În cazul unei cladiri a carei valoare a fost recuperata integral pe calea amortizarii, valoarea impozabila se reduce cu 15%.

(7) În cazul unei cladiri ce face obiectul unui contract de leasing financiar se aplica urmatoarele reguli:

a) impozitul pe cladire se datoreaza de proprietar;

b) valoarea care se ia în considerare la calculul impozitului pe cladiri este valoarea cladirii înregistrata în contractul de leasing financiar.

- Normele metodologice prevedeau:

a) costul de achizitie, pentru cladirile dobândite cu titlu oneros;

b) costul de productie, pentru cladirile construite de persoana juridica;

d) valoarea de aport pentru cladirile intrate în patrimoniu în cazul asocierii/fuziunii, determinata prin expertiza, potrivit legii;

e) valoarea rezultata în urma reevaluarii, pentru cladirile reevaluate în baza unei dispozitii legale.

Art.55. “Pentru executarea prevederilor art. 253 alin. (6) din Codul fiscal se au în vedere urmatoarele:

Art.56. “Pentru cladirile ce fac obiectul contractelor de leasing financiar impozitul pe cladiri se datoreaza de catre proprietar”.

Art.60. “Pentru aplicarea prevederilor art. 253 alin. (8) din Codul fiscal se au în vedere reglementarile legale privind reevaluarea imobilizarilor corporale”.

Redarea textelor legale aplicabile în materie conduce la concluzia ca în sistemul fiscal, reglementat de Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, se urmareste aplicarea cotei de impozitare la o valoare de impunere cât mai apropiata de valoarea de circulatie a cladirilor, deziderat care nu poate fi atins în conditiile evolutiei economice fara o reevaluare perioadica a bazei de impunere, în vederea corelarii celor doua valori.

În atare conditii, atât timp cât recurenta - intimata SC A.M. SRL nu a efectuat în perioada 2000 – 2006 nici o reevaluare în conformitate cu prevederile art.253 al.6 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, în mod corect s-a apreciat ca, cladirea Hotelului Ambasador a fost reevaluata atunci când, administratorul acesteia înregistra modificarea investitiilor din contul 231 „Investitii”, în contul 212 „Cladiri”, începând cu data de 01.06.2006, potrivit prevederilor pct.55 al.1 lit.”b” din HG nr.44/2004.

Asa fiind, odata ce hotarârea Consiliului local reprezinta un act al administratiei publice locale, emis pentru exercitarea atributiunilor de functionare a acestuia, prin ea stabilindu-se impozite si taxe locale în baza dispozitiilor Codului fiscal, Curtea apreciaza ca, în mod gresit instanta de fond a retinut ca HCLM nr.547/2005 impune o cota de impozitare pentru toate cladirile ce nu au fost reevaluate în ultimii 3 ani anterior anului fiscal 2006, fara a se diferentia dupa cum acestea au fost dobândite în ultimii 3 ani anterior anului fiscal de referinta.

Fata de aceasta situatie, apreciaza Curtea ca, în speta erau aplicabile dispozitiile cuprinse în art.253 pct.6 Cod fiscal, cu referire la art.55 lit.”e” si aplicarea art.54 al.1 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003, aprobate prin HG nr.44/2004, astfel cum au fost modificate si completate prin HG nr.84/2005.

Se va retine ca, instanta de fond nu a luat în considerare faptul ca imobilele dobândite în ultimii 3 ani nu sunt supuse reevaluarii, date fiind prevederile art.55 lit.”c” din HG nr.44/2004, în mod gresit, astfel ca, apreciaza Curtea concluzionând ca, HCLM nr.547/2005 este legala si temeinica.

Pe de alta parte, Curtea retine ca hotarârea Consiliului Local nu putea sa cuprinda în totalitate atât normele prevazute în Codul fiscal, cât si normele cuprinse în Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, fapt ce însa nu determina aprecierea ca prevederile HCLM nu s-ar completa cu cele cuprinse în Codul fiscal si Normele metodologice de aplicare a acestuia, stiut fiind ca HCLM-ul cuprinde doar norma cadru aplicabila în anul fiscal de referinta.

Pentru toate considerentele sus-expuse, cum în speta, prin HCLM nr.547/23.09.2005 au fost respectate reglementarile cuprinse în art.253 al.6 din Codul fiscal, si admitând recursul promovat de recurentii pârâti CLM CONSTANTA - SPITVBL, în temeiul art.312 Cod pr.civila, Curtea dispune modificarea în parte a sentintei recurate, în sensul ca se va respinge ca nefondata exceptia de nelegalitate a HCLM nr.547/23.09.2005.

Vazând si dispozitiile art.274 Cod pr.civila, Curtea obliga pe recurenta reclamanta SC A.M. SRL la plata catre recurentii pârâti CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI CONSTANTA - SPITVBL a sumei de 357 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentând onorariu aparator ales.

Domenii speta

Acte ale autorităţilor publice

Impozite şi taxe

Persoane juridice

Contestatie având ca obiect anulare act administrativ întocmit urmare inspectiei fiscale – stabilire diferente de plata fata de bugetul local. Reevaluare bunuri imobile. Calcul impozit datorat de persoanele juridice.

Domenii speta

Spete similare

Sentinţă civilă - 17.03.2016

Sentinţă civilă - 26.06.2017

Decizie - 21.09.2015

Hotărâre - 01.06.2010

Sentinţă civilă - 28.01.2011