Plângere contravenţională

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, instanţa constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploieşti la data de 14.05.2019, sub numărul ..., petentul M.I, în contradictoriu cu intimatul I.P,, a formulat plângere împotriva procesului-verbal de contravenţie seria ....

În principal, petentul a solicitat anularea procesului-verbal având în vedere că a fost sancţionat în mod nefondat. Astfel, la data de 02.05.2019, a primit prin poștă procesul-verbal contestat. A învederat că sectorul de drum pe care a circulat nu era prevăzut de restricțiile impuse de OMT nr. 647/2018 și, de asemenea, pe acest sector de drum nu există nicio semnalizare rutieră care să fi impus restricția la care se face referire în actul normativ precizat. Prin urmare, fapta pentru care petentul a fost sancționat nu există.

În subsidiar, s-a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul față de cuantumul foarte mare al amenzii.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 62 din OG nr. 43/1997 și art. 7, 31-34 din OG nr. 2/2001.

Intimatul I.P. a depus întâmpinare la data de 11.06.2019 prin care a solicitat respingerea plângerii, ca neîntemeiată.

În motivarea întâmpinării, intimatul a arătat că la data de 15.04.2019, în mod legal şi temeinic, petentul a fost sancţionat contravenţional pentru săvârşirea faptei prevăzute de OG nr. 43/1997, faţă de aceea că la aceeași dată, a condus autoutilitara marca ..., cu numărul de înmatriculare ..., care tracta semiremorca cu nr. ..., pe DN1, km. 68, în afara localității Ploiești, din direcția Brașov – Ploiești, încălcând restricția de circulație impusă prin OMT 647 pentru autovehiculele cu masa maximă admisă mai mare de 7,5 tone, semnalizată prin indicatoare rutiere, pe sectorul de drum Brașov-Ploiești, de luni până joi în intervalul orar 06.00-22.00 și de vineri ora 00.00 până duminică ora 24.00.

S-a arătat că sancționarea petentului a avut loc în urma constatării situaţiei de fapt în mod direct de agentul constatator.

Totodată, temeinicia celor reținute prin procesul-verbal rezultă și din aceea că polițistul este învestit cu exercițiul autorității de stat, iar actele întocmite de el sunt înzestrate cu încrederea că autoritatea consemnează exact faptele pe care le constată, fără a adăuga denaturări ale realității, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau neglijente a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor sancțiuni de natură disciplinară și/sau penală.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 205 şi urm. C.pr.civ.

In temeiul art. 201 alin. 2 C.pr.civ., instanţa a dispus comunicarea unui exemplar de pe întâmpinare şi de pe înscrisurile aferente petentului pentru a formula răspuns la întâmpinare.

Petentul a formulat răspuns la întâmpinare la data de 02.07.2019 prin care a reiterat argumentele prezentate în cererea introductivă.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisurile depuse la dosar pentru ambele părți, iar pentru petent și proba cu planșele fotografice anexate.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin procesul verbal de contravenţie seria  … emis de ….., petentul M.I a fost sanctionat contraventional cu amenda de 1000 pentru săvârşirea faptei prevăzute de art. 44 alin. 2 din OG nr. 43/1997, față de aceea că, la data de 15.04.2019, ora 08.40, a condus autoutilitara marca .., cu numărul de înmatriculare ....., care tracta semiremorca cu nr. ......, pe DN1, km. 68, în afara localității Ploiești, din direcția Brașov – Ploiești, încălcând restricția de circulație impusă prin OMT 647 pentru autovehiculele cu masa maximă admisă mai mare de 7,5 tone, semnalizată prin indicatoare rutiere, pe sectorul de drum Brașov-Ploiești, de luni până joi, în intervalul orar 06.00-22.00, și de vineri, ora 00.00, până duminică ora 24.00.

Analizând procesul verbal contestat prin prisma condiţiilor de legalitate prevăzute sub sancţiunea nulităţii absolute de art.17 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, instanţa constată că nu au fost încălcate la încheierea procesului verbal astfel de dispoziţii legale.

Cu privire la temeinicia procesului verbal de contravenţie instanţa reţine în prealabil că, deşi O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la forţa probantă a actului de constatare a contravenţiei, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situaţiei de fapt şi a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată şi de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumţiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept şi nu sunt interzise de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanţa scopului urmărit, dar şi respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franţa, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag şi Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forţa probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanţa fiecărui mijloc de probă, însă instanţa are obligaţia de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează şi apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franţa, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Persoana sancţionată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă şi să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situaţia de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfăşurare al evenimentelor, iar sarcina instanţei de judecată este de a respecta limita proporţionalităţii între scopul urmărit de autorităţile statului de a nu rămâne nesancţionate acţiunile antisociale prin impunerea unor condiţii imposibil de îndeplinit şi respectarea dreptului la apărare al persoanei sancţionate contravenţional (cauza Anghel v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Prin urmare, procesul verbal de contravenţie se bucură de o prezumţie relativă de veridicitate şi autenticitate, care este permisă de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, anume ca acuzaţia contravenţională să fie susţinută de mijloacele de probă pe baza cărora a fost formulată.

Instanţa constată că petentul a fost sancţionat deoarece la data de 15.04.2019, ora 08.40, a condus autoutilitara marca ...., cu numărul de înmatriculare ..., care tracta semiremorca cu nr. ..., pe DN1, km. 68, în afara localității Ploiești, din direcția Brașov – Ploiești, încălcând restricția de circulație impusă prin OMT 647 pentru autovehiculele cu masa maximă admisă mai mare de 7,5 tone, semnalizată prin indicatoare rutiere, pe sectorul de drum Brașov-Ploiești, de luni până joi în intervalul orar 06.00-22.00 și de vineri ora 00.00 până duminică ora 24.00.

Instanţa învederează că procesul-verbal fiind întocmit de un agent al statului aflat în exerciţiul funcţiunii, se bucură de prezumţia de veridicitate în privinţa constatării stării de fapt.

Conform art. 1 din Ordinul nr. 647/2016, circulația vehiculelor rutiere cu masa totală maximă autorizată mai mare sau egală cu 7,5 tone, altele decât cele destinate exclusiv transportului de persoane, se restricționează pe drumul național DN1(E60), sectorul București-Ploiești-Brașov, pe tot parcursul anului, în zilele și intervalele orare prevăzute de anexa nr. 1. Din anexa nr. 1 rezultă în mod explicit că pe DN1 este interzisă circulația vehiculelor rutiere cu masa totală maximă autorizată mai mare sau egală cu 7,5 tone de luni până joi, între orele 06.00-22.00, și de vineri până duminică, între orele 00.00-24.00.

Astfel, petentul a fost surprins că a circulat cu o autotutilitară cu masa totală maximă autorizată mai mare 7,5 tone, pe DN1, într-o zi de luni(15.04.2019), ora 08.40, contrar prevederilor legale menționate anterior.

Petentul nu a dovedit vreun motiv din care să rezulte netemeinicia celor reținute în cuprinsul procesului-verbal contestat și nu a adus vreo probă din care să rezulte o altă situație de fapt decât cea reținută de agentul constatator. Planșele fotografie anexate de petent plângerii contravenționale și răspunsului la întâmpinare nu dovedesc o altă situație de fapt decât cea reținută în mod legal de agentul constatator.

Astfel, în Hotărârea pronunţată în cauza Salabiaku c. Franţei, Curtea a reţinut ca prezumţiile sunt permise de Convenţie, dar nu trebuie sa depăşească limitele rezonabile ţinând seama de gravitatea mizei şi prezervând drepturile apărării (paragr. 28).

Prin urmare, prezumţia de nevinovăţie nu are caracter absolut, după cum nici prezumţia de veridicitate a faptelor constatate de agent şi consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumţia de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situaţia ca persoana învinuită de săvârşirea faptei să fie pusă în imposibilitate de a face dovada contrară celor consemnate în procesul-verbal.

În această ordine de idei trebuie arătat că a conferi forţă probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumţiei de nevinovăţie, ci poate fi considerat o modalitate de stabilire legală a vinovăţiei" în sensul art. 6 alin. 2 din Convenţia europeană a drepturilor omului. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcţionarea autorităţilor statului făcând extrem de dificilă sancţionarea unor fapte antisociale, minore ca şi gravitate dar extrem de numeroase.

Aplicând textele legale la situația de fapt rezultată din probele administrate, instanța constată că fapta săvârşită de petent întruneşte toate elementele constitutive a contravenţiei reținute în sarcina sa, atât sub aspect subiectiv, cât și sub aspect obiectiv. Este adevărat că în materia dreptului contravențional își găsește aplicare prezumția de nevinovăție, însă aceasta a fost înfrântă prin probatoriul administrat în cauză, care dovedește fără tăgadă faptul că cele reținute în procesul - verbal de constatare și sancționare a contravenției corespund adevărului faptic, petentul nefăcând în vreun fel dovada contrară.

În ceea ce priveşte individualizarea în speţa de faţă a sancţiunii aplicate, şi anume natura şi cuantumul sancţiunii contravenţionale, respectiv 1000 lei amendă, raportat la criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, instanţa reţine că sancţiunea avertismentului nu este suficientă pentru a i se atrage atenţia petentului asupra obligaţiilor ce îi revin în conformitate cu OG nr. 43/1997, fapt pentru care se va respinge capătul de cerere privind înlocuirea amenzii contravenţionale cu avertismentul.

Instanţa atrage atenţia petentului asupra faptului că introducerea cu rea-credinţă şi vădit neîntemeiată a unei cereri de chemare în judecată poate atrage sancţionarea celui în cauză cu amendă judiciară, conform art. 187 alin. 1 pct. 1 lit. a din C.pr.civ.

Pentru aceste considerente instanţa va respinge plângerea contravenţională ca neîntemeiată şi va menţine procesul-verbal de contravenţie ca legal şi temeinic.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE:

Respinge plângerea contravenţională formulată de petentul M.I, cu domiciliul în ......, în contradictoriu cu intimatul I.P, ca neîntemeiată.

Menţine procesul-verbal de contravenţie seria ......., ca legal şi temeinic.

Cu drept de apel, ce se depune la Judecătoria Ploieşti, în termen de 30 zile de la comunicare.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei, astăzi, 25.11.2019.

Preşedinte,  Grefier,

Domenii speta

Spete similare