Anulare proces verbal de contravenţie – fapta de a circula fără rovinietă valabilă; ziua de început a perioadei de valabilitate a rovinietei nu a fost ziua în curs, în care a fost cumpărată, ci 21.04.2019, ulterior săvârşirii faptei

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 05.08.2019 sub nr. …./299/2019 petentul A în contradictoriu cu intimata B, a solicitat anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției seria R19 nr. 0388140 din 09.07.2019 și exonerarea de la plata amenzii în cuantum de 250 de lei, cu cheltuieli de judecată, constând în taxa judiciară de timbru.

În motivarea cererii sale, petentul a arătat că a fost sancţionat pentru că, la data de 20.04.2019, ora 1538 a circulat pe raza comunei Snagov, IF, fără a deţine rovinietă valabilă, ceea ce este complet nereal. A arătat că noua rovinietă a fost achitată la data de 19.04.2019,  ora 1513 având o valabilitate de un an. A făcut referire la art. 1 alin. (81)  din O.G. nr. 15/2002.

În drept, plângerea nu a fost motivată.

În probaţiune, a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisurile anexate în copie (f. 3-5).

Cererea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 de lei, conform art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013 coroborat cu art. 36 din O.G. nr. 2/2001.

La data de 24.09.2019 a fost înregistrată pe rolul instanţei întâmpinarea formulată de către intimată (f. 18 şi urm.) prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, cu consecința menținerii procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ca fiind temeinic și legal întocmit.

Pe fondul cauzei, a arătat că, la data de 20.04.2019, pe A3 Km20+200m, pe raza localității Snagov, IF, vehiculul cu număr de înmatriculare ..., aparținând petentului, a fost surprins că a circulat pe drumurile naţionale, fără a deține rovinietă valabilă. A învederat în acest sens disp. alin. (1) al art. 8 din O.G. nr. 15/2002.

Intimata a susținut că procesul-verbal este întocmit în mod legal și temeinic, conținând elementele obligatorii prevăzute de art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001. Mai mult, din verificarea istoricului rovinietei din baza de date reiese că petentul nu deținea rovinietă valabilă la data săvârșirii contravenției. Drept urmare, procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea prevederilor art. 9 din O.G. nr. 15/2002, contravenientul fiind identificat pe baza datelor furnizate de M.A.I.

Mai mult, a subliniat că instituţia sa nu are competențe să verifice în alte sisteme informatice înregistrarea altor mențiuni și/sau acte legale. 

A subliniat că perioada de valabilitate a rovinietei achiziţionate de petent a fost 21.04.2019-20.04.2020, astfel încât amenda a fost aplicată în mod corespunzător.

A solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 411 alin. (1) pct. 2 Cod Procedură Civilă.

În drept, au fost invocate dispoziţiile O.G. nr. 2/2001, O.G. nr. 15/2002, Ordinul M.T. nr. 611/2015.

În dovedirea cererii, intimata a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, depunând la dosarul cauzei, în copii certificate pentru conformitate cu originalul, un set de înscrisuri (filele 22-25).

La data de 24.09.2019 a fost înregistrat pe rolul instanţei răspunsul la întâmpinare (f. 21 şi urm.), prin care petentul a arătat că prin întâmpinarea formulată, pârâta nu contestă niciuna dintre susţinerile sale, ci se limitează să arate că procesul-vcrbal de contravenţie a fost întomit pe baza ,,extrasului de date" din baza SIEGMCR şi că agentul constatator i-a aplicat amenda, „în cuantumul minim prevăzut în Anexa 2 a OG nr.l 5/2002". Problema care se ridică în cazul de faţă nu este aceea dacă la stabilirea contravenţiei, agentul constatator a ţinut sau nu seama de datele înregistrate în baza de date SIEGMCR, ci aceea dacă înregistrările făcute de pârâtă în această bază corespund sau nu legii. Or, la această problemă, pârâta nu oferă niciun răspuns. Ca urmare, trebuie să sublinieze că aproape toate înregistrările pe care le face pârâta baza sa de date sunt voit eronate şi contrare legii, iar petentul a fost sancţionat contravenţional, doar ca o consecinţă a unor asemenea erori.

În acest sens a arătat deja că petentul a ţinut seama de menţiunile făcute de distribuitor în vechea rovinietă şi, în consecinţă, în ziua 19.04.2019. la ora 15:13, deci cu cea. 9 ore mai înainte de pretinsa oră a. expirării acesteia, s-a prezentat la un alt distribuitor şi a achitat o noua rovmielă. tot eu valabilitate de un an.

Dc asemenea, potrivit art. 1 alin. (81) din O.G. nr. l5/2002, în acest caz. anume când „ziua dc început (...) este ziua în curs", valabilitatea rovinietei începe la ora înregistrării informaţiilor privind achitarea tarifului de utilizare în baza de date a SIEGMCR şi expiră la ora 24,00 a ultimei zile a duratei pentru care acesta a fost achitat - ceea ce înseamnă, pe de o parte, că rovinieta sadin 2019 şi-a început valabilitatea în ziua 19 aprilie, la ora 15:13, şi expiră în ziua de 19,04.2020, ora 24:00, iar, pe dc altă parte că, în mod eronat, distribuitorul a menţionat în dovada de plată a acesteia că valabilitatea ci începe în ziua de 21 aprilie 2019, ora 00:00 şi expiră în ziua de 20 aprilie 2020. ora 23:59.

A precizat că distribuitorul l-a întrebat exclusiv pentru ce durată solicit rovineta, iar nu şi cu privire la celelalte menţiuni înscrise în dovada de plată a acesteia, fiindcă aceste „alte menţiuni" ei (distribuitorii) le completează întotdeauna conform instructajului pe care-l face pârâta. Totodată, cu privire la momentul în care începe şi momentul la care expiră rovinieta, menţiunile nu concordă niciodată cu prevederile legale în materie.

În acest sens, a arătat că dispoziţiile înscrise în art. l alin. (8) şi art. 1 alin. (81) din O.G. nr. 15/2002 (cu modificările ulterioare) prevăd, ambele, că rovinieta expiră la ora 24,00 a ultimei zile a duratei pentru care a fost achitat tariful de utilizare, ceea ce nu rezultă nicidecum din menţiunile făcute de distribuitori de exemplu, aşa cum evidenţiază chiar „extrasul de date" depus la dosar de pârâtă, întotdeauna, eu am solicitat şi a plătit rovienietă pentru un an şi, cu toate acestea, în mai mulţi ani (20.1.0, 201.1, 2012, 2013 etc), i s-a eliberat o rovinietă valabilă doar 11 luni, fiindcă aşa au menţionat distribuitorii, în urma „instructajului" făcut de pârâtă; sau, în ultimii ani, pârâta a renunţat să mai „fure" contravaloarea unei luni întregi, dar tot mai „fură’’ o zi, „instruindu-i" pe distribuitori că termenul de un an nu se împlineşte, aşa cum prevede art.2552 C.civ,, ..în ziua corespunzătoare...din ultimul an", ci cu o zi mai devreme, ceea ce explică, între altele, de ce, potrivit distribuitorului, rovinieta sa din 2018 a expirat la 19.04,2019, ora 23:59, iar nu la data de 20.04.2019, ora 24:00, corespunzător pretinsei zile de început, iar rovinieta sa din 2019 expiră la 20.04.2020, ora 23:59, iar nu la data de 21.04.2020. ora 24:00, corespunzător pretinsei zile de început.

În acelaşi sens, a mai amintit că, în legătură cu momentul în care începe valabilitatea rovinietei, OG nr. 15/2002 cuprinde două norme contradictorii. Mai exact, în timp ce art. l alin. (8) prevede că perioada de valabilitate a rovinietei începe de la ora 0,00 a zilei solicitate de utilizator, art. 1 alin. (81) prevede că dacă ziua de început a perioadei de valabilitate a rovinietei este ziua în curs, valabilitatea acesteia începe la ora înregistrării informaţiilor privind achitarea tarifului de utilizare în baza de date a SIEGMCR.

Cu toate acestea, de ani întregi, pârâta nu manifestă niciun interes, pentru a înlătura contradicţiile din acest act normativ şi pentru a crea o practică unitară în materie; din contră, ea promovează, chiar în prezent, o practică contradictorie.

De exemplu, aşa cum rezultă din „extrasul de date’’ depus de pârâtă, în anii 2009 şi 2012, valabilitatea rovinietei msale a început, aşa cum prevede art. l alin, (81) din OG nr. 15/2002, în chiar momentul în care a plătit, adică 10,08,2009, ora 00:00, respectiv 11.06.2012, ora 09:57.

În schimb, în ceilalţi ani (2010, 2011, 2018 etc). datele privind momentul în care începea valabilitatea rovinietei au fost complet eronate şi nu ţineau seama de nicio prevedere legală de exemplu, rovinieta cumpărată de acesta la data de 10 august 2010 şi-a început valabilitatea după o lună, la 10 septembrie, şi aceasta, deşi rovinieta anterioară expirase încă din 10 iulie 2010, ceea ce ar însemna că timp de 2 luni a circulat fară rovinietă; sau, în 2011, a plătit rovinieta în ziua de 10 iulie, ora 13:24, dar ea şi-a început valabilitatea abia după trei luni, la data de 10 octombrie 2011, ora 00:00, de unde s-ar deduce că, între data de 10 august când şi-a încetat valabilitatea rovinieta anterioară, şi data de 10 octombrie, când şi-a început valabilitatea noua rovinieta, acesta a circulat iarăşi fară rovinietă.

A soluţionat judecata cererii în lipsă.

Analizând materialul probator administrat in cauză, instanţa retine următoarele:

În fapt, prin procesul verbal seria R19 nr. 0388140 din data de 09.07.2019, întocmit de către intimată (fila 12), petentul A a fost sancționat cu amendă contravențională în valoare de 250 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002, reținându-se faptul că autovehiculul cu nr. de înmatriculare ... a circulat în data de 20.04.2019, ora 15:38, pe A3 Km30+200m, pe raza localității Snagov, IF., fără a deține rovinietă valabilă.

Din mențiunile înscrise în procesul-verbal de constatare a contravenției, coroborate cu susținerile petentului din cererea de chemare în judecată și cu aspectele evidențiate în planșele foto (f. 22), instanța reține că autovehiculul cu nr. de înmatriculare ... a circulat în data de 20.04.2019, ora 15:38, pe A3 Km30+200m, pe raza localității Snagov, IF., fără a deține rovinietă valabilă.

Prezenta plângere a fost formulată de către petent la data de 05.08.2019, în termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor

În drept, în conformitate cu dispoziţiile art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi cu principiul preeminenţei dreptului, instanţa va verifica mai întâi legalitatea procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei contestat, potrivit disp. art. 17 din O.G. nr. 2/2001,  astfel cum au fost interpretate prin decizia Secţiilor Unite ale ÎCCJ  nr. 22/2007.

Analizând procesul-verbal sub aspectul legalităţii sale, instanţa apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor art. 16 şi art. 17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la menţiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancţiunea nulităţii. De asemenea, instanţa reţine că petentul nu a invocat nici nerespectarea unor condiţii de formă sancţionate cu nulitatea relativă a procesului-verbal, contestând temeinicia acestuia.

Totodată, instanţa constată că faptei, astfel cum a fost reţinută prin actul atacat, i s-a dat o corectă încadrare juridică.

Potrivit dispoziţiilor art. 7 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, responsabilitatea achitării tarifului de utilizare şi a deţinerii rovinietei valabile, precum şi a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului.

Conform art. 1 alin. (1) lit. b) din OG nr. 15/2002, prin utilizatori se înţeleg persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România. Prin urmare, au calitatea de contravenient numai persoanele care au în proprietate ori deţin un drept asupra vehiculelor înmatriculate în România şi au condus autovehiculul pe drumurile naţionale fără a deţine rovinieta aferentă.

Prin urmare, în cazul neachitării tarifului de utilizare a drumurilor publice, legea prevede sancţionarea proprietarului sau a celui ce poate folosi vehiculul în baza unui drept legal, după caz.

Scopul art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002, conform căruia fapta de a circula fără a deţine rovinietă valabilă constituie contravenţie continuă şi se sancţionează cu amendă, este, fără dubii, acela de a sancţiona persoana responsabilă pentru fapta de a circula cu un autovehicul fără a deţine rovinietă valabilă.

În consecinţă, instanţa constată că obligaţia legală de a deţine rovinietă incumbă proprietarului autoturismului, şi nu persoanei care doar figurează înscrisă în certificatul de înmatriculare, iar prin procesul-verbal atacat a fost sancţionată o altă persoană decât persoana care avea obligaţia legală de a achita contravaloarea tarifului şi, prin urmare de a deţine rovinietă valabilă.

Analizând procesul-verbal sub aspectul temeiniciei sale, instanța apeciază că petentul nu a făcut dovada susținerilor sale, conform art. 249 Cod Procedură Civilă.

Astfel, petentul arată că a achitat rovinieta aferentă autovehiculului cu nr. ... în data de 19.04.2019, dată la care își înceta valabilitatea vechea rovinietă, achiziționată pe o perioadă de un an. S-a raportat în acest sens la disp. art. 1 alin. (81) din O.G. 15/2002, conform căruia, dacă ziua de început a perioadei de valabilitate a rovinietei este ziua în curs, valabilitatea acesteia începe la ora înregistrării informațiilor privind achitarea tarifului de utilizare în baza de date SIEGMCR.

Instanța reține că vechea rovienietă și-a încetat valabilitatea în data de 19.04.2019 (f. 13). Cu toate acestea, subliniază că noua rovinietă a fost într-adevăr achiziționată în data de 19.04.2019, dar cu valabilitate din data de 21.04.2019 ora 00:00 și până în 20.04.2020.

Art. 1 alin. (81) din O.G. 15/2002 nu-și găsește aplicabilitatea în cauză, deoarece ziua de început a perioadei de valabilitate a rovinietei nu a fost ziua în curs, în care a fost cumpărată, ci 21.04.2019.

 Or, susținerile petentului conform cărora distribuirorii au menționat (verbal) că perioada de valabilitate începe din 20.04.2019 sunt nedovedite în cauză. Mai mult, printr-un minimum de diligență, petentul putea să verifice conformitatea celor de pe bonul fiscal cu cele solicitate de acesta, iar în caz de contradicție să solicite rectificarea mențiunilor eronate.

Pe cale de consecinţă, având în vedere toate aceste considerente, instanţa apreciază că plângerea formulată este neîntemeiată, urmând să o respingă, să mențină procesul verbal de constatare a contravenţiei contestat.

Potrivit dispoziţiilor art. 453 alin. (1) Cod Procedură Civilă, poate pretinde cheltuieli de judecată partea care câştigă procesul, dar instanța va lua act de faptul că  intimata  nu a solicitat aceste cheltuieli în proces.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE :

Respinge plângerea contravențională privind petentul A, cu domiciliul la …. şi intimata B , cu sediul la sector 6, Bucureşti, BLD. IULIU MANIU, nr. 401A, ca neîntemeiată.

Menține procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției seria R19 nr. 0388140 din data de 09.07.2019, ca fiind legal și temeinic.

Ia act de faptul că intimata nu a pretins cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.

Apelul și motivele de apel se vor depune la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Pronunţată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei astăzi, 02 iulie 2019.

PREŞEDINTE, GREFIER,

Domenii speta

Spete similare