Drepturi salariale ale personalului din justiţie

Sentinţa civilă nr. 55/31.01.2018

 Prin cererea de chemare in judecata înregistrata sub nr. 1947/110/2016*, reclamanții  B.G., U.C.N., ş.a. au solicitat in contradictoriu cu pârâții  M.P., D.N.A., P.C.A., P.T.B., M.F.P. , pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea pârâţilor la includerea în baza de calcul a indemnizaţiei de încadrare brută lunară a drepturilor salariale reprezentând creşterile salariale de 5%, începând cu data de 01.01.2007 faţă de nivelul din luna decembrie 2006, de 2% începând cu data de 01.04.2007 faţă de nivelul din luna martie 2007 şi de 11% începând cu data de 01.10.2007 faţă de nivelul din luna septembrie 2007 şi în continuare până la încetarea discriminării, recalcularea drepturilor salariale având în vedere sumele care au fost achitate prin eşalonare pentru perioada cuprinsă între data de prima plată prin eşalonare octombrie 2008 şi până la data plăţii efective a sumelor datorate de pârâţi, februarie 2016 în baza titlurilor executorii menţionate, până la zi, achitarea diferenţelor salariale după includerea creşterilor salariale de 18% în indemnizaţia de încadrare brută lunară prin scăderea sumelor achitate prin tranşele începând cu luna octombrie 2008 şi până la zi, obligarea pârâţilor P.C.A., M.P. şi M.F.P. să aloce fondurile necesare plăţii sumelor reprezentând drepturi salariale, obligarea P.I.C.C.J. să emită Ordinul de salarizare în vederea recalculării indemnizaţiei de încadrare în acord cu art. 1 al 5 ind. 1 din OUG nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 71/2015, în funcţie de vechimea în profesie şi în muncă, gradul profesional şi a funcţiei îndeplinite în cadrul Parchetului prin includerea creşterilor salariale de 18% în indemnizaţia de încadrare brută lunară.

Iniţial acţiunea a fost înregistrat pe rolul Secţiei a II-a a Tribunalului Bacău care prin Încheierea din 15.06.2016  a trimis cauza spre competenta de soluţionare in favoarea Secţiei I a Tribunalului Bacău, dosarul fiind înregistrat sub  nr.  1947/110/2016*  din 01.07.2016.

În motivarea cererii, reclamanții au arătat că sunt procurori la P.C.A., că prin sentinţa nr. 147 din 2008 a Curtii de Apel Bacău, sentința civilă nr. 449/6.06.2008 a Tribunalului Bacău, sentința civila nr. 272C/11.04.2008 a Tribunalului Neamț si sentința civilă nr. 196/17.12.2008 a Curții de Apel Bacau, pârârții au fost obligaţi, printre altele, la plata despăgubirilor echivalente cu sumele reprezentând indexări salariale, astfel: 5 % începând cu data de 01.01.2007 faţă de nivelul salariului brut din decembrie 2006, 2 % începând cu data de 01.04.2007 faţă de nivelul salariului brut din martie 2007 şi 11 % începând cu data de 01.10.2007 faţă de nivelul salariului brut din septembrie 2007, că deşi aceste drepturi le-au fost recunoscute prin hotărâri judecătoreşti irevocabile, pârâţii M.P. şi unităţile de Parchet din subordinea sa, ca ordonatori de credite, în ceea ce îi priveşte, au făcut abstracţie de existenţa acestor probe ale dreptului salarial sub forma creşterii salariale, respectiv hotărârea judecătorească constitutivă de drepturi, şi au continuat să o salarizeze în baza vechilor ordine de salarizare care nu ţineau cont de aceste drepturi şi de noua interpretare legală. Mai arata ca la data de 23 iunie 2015, Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, prin Decizia nr. 23/2015, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la dezlegarea modului de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 82 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, a hotărât că sentinţele judecătoreşti prin care au fost acordate aceste creşteri salariale, nu au fost anulate printr-o altă hotărâre judecătorească ori prin vreun act normativ ulterior, căci atunci când s-a dorit suprimarea unui drept, chiar dobândit printr-o hotărâre judecătorească, legiuitorul a făcut-o prin legiferarea expresă. Pierderea unui drept nu se poate deduce pe cale de interpretare, ci se impune prin legiferare şi în consecinţă, această hotărâre irevocabilă trebuie să se bucure în continuare de atributele conferite de lege unui titlu executoriu, acest drept existând efectiv şi permanent, lună de lună. De asemenea prin aceeaşi decizie instanţa supremă a stabilit că drepturile acordate prin hotărâri judecătoreşti irevocabile privind creşterile salariale de 2%, 5% şi 11% prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 10/2007, aprobată cu modificări prin Legea nr. 231/2007, cu modificările ulterioare, se includ în sintagma de "indemnizaţie avută" (care se aplică tuturor magistraţilor), la care se referă art. 82 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Hotărârea Guvernului nr. 1.275/2005. Astfel, atât la data pronunţării titlului executoriu, cât şi în prezent, reclamanții susţine că avea în patrimoniu dreptul la creşterile salariale prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 10/2007, aprobată cu modificări prin Legea nr. 231/2007, cu modificările ulterioare, dobândit pe cale judecătorească. Se mai arata că, întrucât  în interiorul corpului magistraţilor s-a creat o inechitate, Guvernul României a adoptat Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 83 din 12 decembrie 2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată prin art. 1 din Legea nr.71/2015 şi OUG nr.2072016, prin care a hotărât egalizarea tuturor indemnizaţiilor pentru exercitarea aceleiaşi funcţii, în aceleaşi condiţii, la nivelul maxim existent în plată.

Reclamanții au mai invocat dispoziţiile  art. "(5^1) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 83 din 12 decembrie 2014 care prevede că" Prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, precum şi personalul din cadrul Consiliului Concurenţei şi al Curţii de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituţii, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, va fi salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.", dar şi art.31 alin.1 din OUG nr. 20/2016 care a stabilit că „începând cu luna august 2016, personalul plătit din fonduri publice care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază/indemnizaţiilor de încadrare mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, după caz, va fi salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul instituţiei sau autorităţii publice respective, dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii".

 Totodată reclamanții au  mai menţionat că discriminarea s-a manifestat şi între procurorii care au obţinut decizii de pensionare şi procurorii în activitate, din moment ce prima categorie a beneficiat de creşterile salariale prevăzute de OG 10/2007 (2%, 5% şi 11%) şi implicit de pensii de serviciu majorate, în timp ce procurorilor aflaţi în continuare în exerciţiul funcţiunii nu li s-a recunoscut şi nu li s-a acordat aceleaşi beneficii salariale legale. Astfel, reclamanții au concluzionat că dreptul care le-a fost recunoscut prin sentința civilă nr. 147 din 2008 a Curtii de Apel Bacău, sentința civilă nr. 449/6.06.2008 a Tribunalului Bacău, sentința civila nr. 272C/11.04.2008 a Tribunalului Neamț si sentința civilă nr. 196/17.12.2008 a Curții de Apel Bacau, a rămas actual şi trebuia păstrat şi achitat si după data de 01.01.2010 când s-a trecut la sistemul de salarizare prevăzut de Legea nr.330/2009.

În dovedire,  reclamanții au  solicitat proba cu înscrisuri.

Potrivit prevederilor art. 270 din Codul Muncii, litigiile de muncă sunt scutite de plata taxei de timbru.

Pârâtul M.F.P. a formulat întâmpinare prin care a invocat lipsa calităţii procesuale pasive întrucât atribuţiile sale sunt strict reglementate de HG 34/2009 şi nu exista un raport juridic legal sau convențional intre ei si reclamanți, neavând calitatea de angajator.

Pârâtul M.P.-P.I.C.C.J. a formulat întâmpinare  prin care a invocat  excepţia inadmisibilităţii, arătându-se că nu se poate face plata drepturilor solicitate în condiţiile în care nu s-a parcurs procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Leg. nr. 284/2010, ordinele anterioare prin care s-au stabilit anterior salariile nefiind contestate.

Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea acţiunii, ca nefondată în condiţiile în care indexările au fost prevăzute de OG nr. 10/2007 şi au fost executate eşalonat conform OUG nr. 71/2009. S-a arătat că Decizia nr. 25/2011 a ÎCCJ a stabilit că dispoziţiile OG nr. 10/2007 nu sunt aplicabile magistraţilor. Se mai susţine că prin admiterea cererii privind acordarea indexărilor prevăzute de OUG 10/2007 şi OUG 3/2006, instanţa ar adăuga la dispoziţiile speciale de salarizare a judecătorilor şi procurorilor, cu consecinţa schimbării sistemului de salarizare al acestora cu cel al altor categorii de personal. Discriminarea invocată de reclamantă în raport cu alte categorii de personal este utilizată speculativ, neputând exista nici un fel de discriminare decât în condiţiile în care, în sfera aceloraşi dispoziţii imperative ale unui act normativ, două persoane aflate în aceeaşi şi în aceleaşi circumstanţe primesc un tratament juridic diferit , iar diferenţa nu poate fi susţinută de argumente obiective.  Reclamanții nu beneficiau la intrarea in vigoare a Legii br. 330/2009 de creşterile salariale prevăzute de OG nr. 10/2007, ei fiind doar titularii unor creanțe stabilite prin hotărâri judecătoreşti.

Pârâtul P.C.A. a formulat întâmpinare. Având în vedere dispoziţiile art. 60 din Ordinul Ministerului Justiţiei nr. 2632/C din 30.07.2014 privind Regulamentul de ordine interioară a parchetelor, precum şi a Ordinului nr. 2033/24.09.2008 al Procurorului General al P.I.C.C.J. de înfiinţare în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău a Biroului Juridic, reprezintă şi punctul de vedere al pârâtului Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău.

Prin întâmpinare s-a invocat excepția inadmisibilității acţiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile sesizării instanței și excepția prescripției dreptului material la acţiune pentru perioada 01.12.2012-01.07.2013.

Pe fond  s-a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, în temeiul art. 3307 din vechiul

Cod de procedură civilă, raportat la Decizia în interesul legii nr. 25 din 14 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial nr. 916 din 22 decembrie 2011, prin care înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat că: „Dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 10/2007 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de baza pentru personalul contractual din sectorul bugetar si personalului salarizat potrivit anexelor nr. II si III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de baza in sectorul bugetar si a indemnizaţiilor pentru persoane care ocupa funcţii de demnitate publica se interpretează în sensul că nu se aplică şi magistraţilor."Decizia în interesul legii fiind obligatorie pentru instanţe de la data publicării în Monitorul Oficial, în temeiul art.3307 C.proc.civ., rezultă că la momentul judecării prezentei cereri instanţa nu poate acorda retroactiv indexările prevăzute de O.G. nr. 10/2007.

Mai arata că indexările salariale prevăzute de O.G. nr. 10/2007 nu au fost niciodată incluse în indemnizaţia de bază brută a procurorilor până la momentul emiterii Ordinului nr. 2536/21.12.2016 al procurorului general al P.I.C.C.J. prin care au fost acordate începând cu 1 august 2016 aceste drepturi salariale, că la nivelul Ministerului Public, o parte dintre procurori au beneficiat de aceste majorări salariale, în tot sau în parte, în baza unor hotărâri judecătoreşti pronunţate anterior publicării deciziei în interesul legii invocate, deci cu titlu de creanţe, acestea fiind executate integral în temeiul O.U.G. nr.71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, cu modificările şi completările ulterioare, că P.C.A. nu poate modifica baza legală - indemnizaţia brută lunară a reclamanților prin includerea în această bază a indexărilor salariale, acesta fiind atributul exclusiv al angajatorului, respectiv P.I.C.C.J.. Or, în cuprinsul acţiunii reclamanții au arătat că în opinia lor se află într-o situaţie discriminatorie întrucât în cadrul aceleiaşi categorii socioprofesionale, unii magistraţi au beneficiat de drepturile prevăzute de Ordonanţa de Guvern 10/2007 (prin hotărâri pronunţate înainte de 14 noiembrie 2011), iar alţii nu au beneficiat de aceste drepturi (prin hotărâri pronunţate ulterior datei de 14 noiembrie 2011)", acest tratament diferenţiat neavând la bază o justificare obiectivă, ci una pur subiectivă, data introducerii sau a soluţionării unei acţiuni cu acest obiect.

Se mai arata că iodată cu intrarea în vigoare a Legii - cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României nr.762/09.11.2009, s-a marcat instituirea unui nou sistem de salarizare, care, pornind de la o nouă abordare, consacră un set de principii, reguli şi reglementări care înlocuiesc prevederile existente în numeroasele actele normative speciale de salarizare anterioare, conturând un sistem unitar de salarizare a personalului din sectorul bugetar, plătit din fonduri publice, inclusiv a personalului din justiţie (Anexa VI). Potrivit dispoziţiilor art.3 alin.3 din Anexa VI la această lege: „Drepturile salariale prevăzute de prezenta lege se stabilesc cu luarea în considerare a gradului sau a treptei profesionale, a vechimii în muncă, a vechimii în funcţie sau, după caz, în specialitate, precum şi a drepturilor aferente acestora, dobândite potrivit legii. " Reclamanții nu beneficiau, potrivit legii, la data intrării în vigoare a Legii - cadru nr.330/2009, de creşterile salariate prevăzute de O.G. nr.10/2007; aceasta era doar titulara unor creanţe stabilite printr-o hotărâre judecătorească.

 Referitor la capetele de cerere accesorii se solicita respingerea lor,  întrucât capătul de cerere principal fiind neîntemeiat, pe cale de consecinţă şi capătul de cerere accesoriu este neîntemeiat.

 Pârâtul P.T.B. a formulat întâmpinare, cu aceeaşi motivare din întâmpinarea depusa de pârâtul P.C.A..

Pârâta D.N.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii întrucât prin legea nr. 330/2009 se instituie un nou algoritm de calcul al salariilor. Totodată a invocat excepția necompetentei teritoriale prin raportare la prevederile art. 127 Cod proc. civila, reclamanții fiind procurori care isi desfașoara activitatea pe raza de competență a Curţii de Apel Bacău precum si excepția prescripţiei dreptului la acţiune fiind depăşit termenul de 3 ani.

În cauză a fost administrata proba cu înscrisuri. 

In prezentul litigiul au fost formulate 4 cereri de intervenție in nume propriu, prima, a doua si a treia cerere de  intervenţie fiind respinse ca inadmisibile prin Încheierea de sedință din 16.05.2017 iar cea de-a patra cerere de intervenţie fiind respinsa ca inadmisbilă prin Încheierea de sedință din 15.09.2017.

Prin încheierea de sedință din 27.10.2017 instanța a respins excepția necompetentei teritoriale invocata de pârâta D.N.A., iar  prin Încheierea de sedință din 7.11.2017 a respins excepția inadmisibilității, excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului de Finanțe precum si excepția prescripției dreptului la acţiune, pentru motivele reținute in considerentele respectivelor încheieri.

 Pentru termenul de judecata din 19.01.2018 părțile au fost citate cu menţiunea de a-si exprima punctul de vedere  cu privire  la  interesul reclamanţilor in promovarea acţiunii, faţă de faptul că deţin hotărâri  cu valoare de titlu  executoriu, de a preciza dacă au  fost emise  ordine de salarizare  si a  fost recalculat salariul  de încadrare având in vedere procentul de  2%, 5%, şi de 11 % , in caz afirmativ, urmând  să fie depuse la dosar aceste ordine pentru fiecare reclamant.

Pârâții  P.C.A. si P.T.B. au depus precizări in sensul respingerii excepției lipsei de interes întrucât sumele din hotărârile menţionate au fost puse in plata până la nivelul anului 2009, in transe iar in titlurile executorii nu se prevede expres posibilitatea achitării lor si pentru viitor.

Reclamanții au depus precizări in același sens, al respingerii excepției lipsei de interes întrucât prin titlurile executorii nu se prevede expres posibilitatea achitării lor si pentru viitor. Au mai precizat ca au fost emise ordine de salarizare si a fost re3calculat salariul de încadrare având in vedere procentele de 2%, 5% si 11%, începând cu data de 01.08.2016 fiind recunoscut acest procent de 18% in beneficiul tuturor magistraţilor, fiind emis Ordinul Procurorului General al parchetului de pe lână ICCJ nr. 2536/21.12.2016, anexat.

Analizând motivele acţiunii formulate în raport de apărările făcute de pârâţi şi în raport de dispoziţiile legale invocate şi de înscrisurile depuse, tribunalul reţine:

Reclamanții B.G., U.C.N., ş.a. sunt procurori la P.C.A. iar reclamanții H.G.M. și S.I.  sunt procurori la D.N.A..

Prin sentinţa nr. 147 din 2008 a Curtii de Apel Bacău, sentința civilă nr. 449/6.06.2008  a Tribunalului Bacău, sentința civila nr. 272C/11.04.2008 a Tribunalului Neamț si sentința civilă nr. 196/17.12.2008 a Curții de Apel Bacau, pârârții au fost obligaţi, printre altele, la plata despăgubirilor echivalente cu sumele reprezentând indexări salariale, astfel: 5 % începând cu data de 01.01.2007 faţă de nivelul salariului brut din decembrie 2006, 2 % începând cu data de 01.04.2007 faţă de nivelul salariului brut din martie 2007 şi 11 % începând cu data de 01.10.2007 faţă de nivelul salariului brut din septembrie 2007.

Deşi aceste drepturi le-au fost recunoscute prin hotărâri judecătoreşti irevocabile, pârâţii M.P. şi unităţile de Parchet din subordinea sa, ca ordonatori de credite, au făcut abstracţie de existenţa acestor probe ale dreptului salarial sub forma creşterii salariale, respectiv hotărârea judecătorească constitutivă de drepturi, şi au continuat să îi salarizeze în baza vechilor ordine de salarizare care nu ţineau cont de aceste drepturi şi de noua interpretare legală.

Pentru suprimarea acestor inechităţi în plata drepturilor salariale, s-a emis Ordinul nr. 2536/2016 al Procurorului General, la care au făcut referire reclamanții prin precizările din data de 17.01.2018,  în considerarea Deciziei nr. 794/2016 a Curţii Constituţionale.

 În temeiul art. 248 al.1 Cod procedură civilă, instanţa va analiza cu prioritate excepţia lipsei de interes a reclamanților, invocata din oficiu, asupra căreia reţine următoarele:

Reclamanții deţin deja un titlu executoriu, pentru indexările solicitate prin prezenta acţiune, respectiv sentinţa civilă nr. 449/6.06.2008  a Tribunalului Bacău, sentința civila nr. 272C/11.04.2008 a Tribunalului Neamț si sentința civilă nr. 196/17.12.2008 a Curții de Apel Baca, sentinţe rămase irevocabile, prin care au fost obligaţi pârâţii P.T.B., MFP, Parchetul de pe lângă ÎCCJ  şi P.C.A. să le plătească acestora despăgubiri echivalente cu indexările salariale  de 5%, 2% şi 11%, sume actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii.

Prin decizia pronunţată de completul pentru dezlegarea unor probleme de drept a ÎCCJ nr. 23/29.06.2015 s-a stabilit că drepturile acordate prin hotărâri judecătoreşti irevocabile privind creşterile salariale de 2%, 5% şi 11% prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 10/2007 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar şi personalului salarizat potrivit anexelor nr. II şi III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoane care ocupă funcţii de demnitate publică, aprobată cu modificări prin Legea nr. 231/2007, cu modificările ulterioare, se încadrează în sintagma de "indemnizaţie avută" şi vor fi luate în considerare la stabilirea pensiei de serviciu a magistraţilor.

În considerentele acestei decizii care au aceeaşi forţă obligatorie ca şi dispozitivul, s-a reţinut că majorările salariale, sub forma indexărilor prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 10/2007, aprobată cu modificări prin Legea nr. 231/2007, cu modificările ulterioare, sunt considerate facta praeterita, ca urmare a recunoaşterii şi acordării lor printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, adică drepturi definitiv câştigate, care sunt protejate de principiul neretroactivităţii efectelor deciziilor pronunţate în interesul legii.

Deciziile pronunţate în interesul legii produc efecte numai pentru viitor, ca şi deciziile Curţii Constituţionale, care sunt, la rândul lor, obligatorii pentru instanţe, pentru a da eficienţă principiului constituţional al neretroactivităţii, ceea ce înseamnă că efectele lor nu pot aduce atingere unor drepturi definitiv câştigate sau situaţiilor juridice deja constituite, cum sunt în cauză drepturile acordate magistraţilor prin hotărâri judecătoreşti irevocabile privind creşterile salariale de 2%, 5% şi 11% prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 10/2007, aprobată cu modificări prin Legea nr. 231/2007, cu modificările ulterioare.

Prin urmare, odată ce reclamanții din prezenta acţiune au obţinut recunoaşterea drepturilor la indexările în cuantum total de 18%, ca parte integrantă din salariul lunar cuvenit, acestea li se cuvin în continuare, în virtutea acestor hotărâri judecătoreşti, nefiind necesară promovarea unei noi acţiuni pentru perioada ulterioara anului 2009, până la 01.08.2016 când s-a emis noul ordin de salarizare nr. 2536/2016 al Procurorului General, ci doar punerea în executare a titlului executoriu deja obţinut.

Sentinţele civile nu au fost anulate printr-o altă hotărâre judecătorească ori prin vreun act normativ ulterior, căci atunci când s-a dorit suprimarea unui drept, chiar dobândit printr-o hotărâre judecătorească, legiuitorul a făcut-o prin legiferarea expresă. Pierderea unui drept nu se poate deduce pe cale de interpretare, ci se impune prin legiferare. În aceste condiţii, eventuala modificare a cadrului legislativ nu prezintă relevanţă, câtă vreme nu se prevede expres neacordarea sumelor cu acest titlu obţinute prin hotărâri judecătoreşti.

Şi Decizia nr. 23/2015 a ICCJ ce se referă la modul de valorificare la pensionare a procentelor de 2 %, 5 % şi 11 % obţinute prin hotărâri judecătoreşti a statuat in același sens  la pct. 57. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut la pct. 58 din considerente că „În consecinţă, această hotărâre irevocabilă trebuie să se bucure în continuare de atributele conferite de lege unui titlu executoriu, acest drept existând efectiv şi permanent, lună de lună.”

Articolul 50 din noua lege de salarizare din anul 2010, Legea 330/2009, prevede expres că la 3 zile de la data publicării legii în Monitorul Oficial al României, Partea I, încetează următoarele drepturi salariale suplimentare stabilite prin acte juridice în favoarea personalului autorităţilor şi instituţiilor publice: a) suplimentul postului şi suplimentul corespunzător treptei de salarizare; b) sporul de mobilitate. Rezultă că această hotărâre irevocabilă trebuie să se bucure în continuare de atributele conferite de lege unui titlu executoriu, acest drept existând efectiv şi permanent, lună de lună. Tot astfel, nu prezintă relevanţă necontestarea de către creditori a ordinelor sau deciziilor administrative în care nu sunt incluse sporurile câştigate, cât timp titlul executoriu este în fiinţă.

Deşi pârâţii, care aveau sarcina probei ca obligaţie în temeiul art. 272 din Codul muncii, nu au depus la dosar documente din care să rezulte modalitatea şi perioada pentru care au fost plătite indexările de 2%, 5% şi 11% este de notorietate faptul că acestea au fost achitate prin eşalonare în 5 ani, până la 31.12.2009, dată după care a intrat în vigoare Legea 330/2009.

Articolul  7 alin. (2)  din Legea-cadru nr. 330/2009 a stabilit că ”realizarea trecerii de la actualul sistem de salarizare la noul sistem de salarizare se efectuează în mod etapizat, astfel încât în perioada de implementare a prezentei legi nici o persoană să nu înregistreze o diminuare a salariului brut de care beneficiază potrivit actualelor reglementări”.

Potrivit art. 30 alin (5) din Legea 330/2009, în anul 2010, personalul aflat în funcţie la 31 decembrie 2009 îşi va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel:

a) noul salariu de bază, solda funcţiei de bază sau, după caz, indemnizaţia lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcţiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege;

b) sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcţiei de bază sau, după caz, indemnizaţiei lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009.

în acelaşi sens au fost şi reglementările din anii următori.

De asemenea, potrivit art. 5 alin. 1 din Ordonanţa de Urgenţă nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar, "începând cu luna ianuarie 2010, personalul aflat în funcţie la 31 decembrie 2009 îşi păstrează salariul, solda sau, dup caz, indemnizaţia lunară de încadrare brut/brută avut(e) la această dată, fără a fi afectate de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009 prevăzute la art. 10 din Legea nr. 329/2009”.

Legea nr. 284/2010, aplicabilă din 01.01.2011, stabileşte că majorarea de 15 % se acordă tot la salariul din anul anterior respectiv la salariul din octombrie 2010, astfel art. 1, alin. (1) reglementează că începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.

Şi Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice stabileşte astfel:

„Art. 1.  (1) Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.”

În aceeaşi modalitate a reglementat toată legislaţia din perioada 2012-2016, salariile şi îndemnizaţiile fiind stabilite în raport de salariul şi îndemnizaţiile din anii anteriori .

Astfel, potrivit art. 1, alin. (1) din Legea 283/2011, în anul 2012, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011.

Articolul 1, alin. (1) şi (2) din OUG 19/2012 stabileşte astfel:

 „ (1) Cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează în două etape, astfel:

a) cu 8%, începând cu data de 1 iunie 2012, faţă de nivelul acordat pentru luna mai 2012;

b) cu 7,4%, începând cu data de 1 decembrie 2012, faţă de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2012.

(2) Cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare, de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, se majorează potrivit alin. (1), în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii”

OUG 84/2012 stabileşte că în anul 2013 se menţin în plată la nivelul acordat pentru luna decembrie 2012 drepturile prevăzute la art. 1 şi art. 3 - 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012.

O.U.G. nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare prevede că:

„Art.1 În anul 2013 se menţin în plată la nivelul acordat pentru luna decembrie 2012 drepturile prevăzute la art. 1 şi art. 3-5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale. aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012."

 Articolul 1, alin. (1) din O.U.G. nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din Fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice stabileşte că „În anul 2014 cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2013 în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii şi nu se aplică valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, în anii următori legislaţia  stabilind în acelaşi mod.

 În acelaşi timp, tribunalul  mai reţine şi faptul că prin Decizia nr. 23/2015 a ÎCCJ se arată următoarele:

„Ulterior datei de 22 decembrie 2011 (data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei nr. 25 din 14 noiembrie 2011, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii), instanţele de judecată erau obligate să nu mai pronunţe hotărâri prin care să acorde judecătorilor creşterile salariale de 2%, 5% şi 11% prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 10/2007, aprobată cu modificări prin Legea nr. 231/2007, cu modificările ulterioare. Dar acest lucru nu înseamnă că instanţele judecătoreşti ca instituţii, în calitatea lor de angajatori, sunt îndrituite să nu execute hotărârile judecătoreşti pronunţate anterior acestei date.”

 Decizia pronunţată în recurs în interesul legii nu are însă ca efect anularea hotărârilor judecătoreşti prin care au fost recunoscute indexările de 2 %, 5 % şi 11 % pronunţate anterior, cu motivarea că nu mai subzistă temeiul juridic în baza căruia ele au fost pronunţate, din moment ce art. 517 alin. (2) din Codul de procedură civilă dispune că decizia se pronunţă numai în interesul legii şi nu are efect asupra hotărârilor judecătoreşti examinate, iar alin. (4) al aceluiaşi text stabileşte că dezlegarea dată problemelor de drept este obligatorie pentru instanţe numai de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Faţă de cele mai sus arătate, reclamanții au la dispoziţie posibilitatea de a solicita punerea în executare a titlurilor executorii pe care le deţin (sentinţa civilă nr. 449/6.06.2008  a Tribunalului Bacău, sentința civila nr. 272C/11.04.2008 a Tribunalului Neamț si sentința civilă nr. 196/17.12.2008 a Curții de Apel Baca) astfel că instanţa va respinge acţiunea reclamanților  ca lipsită de interes,  potrivit dispozitivului.

Domenii speta

Spete similare