Acţiune în constatare

Sentinţa civilă nr. 57/02.02.2018

Prin acţiunea civilă înregistrată la Tribunalul Bacău la data de 25.03.2016 sub dosar civil nr. 1110/110/2016 reclamantul C.Ş. a chemat în judecată pe pârâta UAT com. G., jud. Bacău, solicitând să se emită pe numele său o adeverinţă privind recunoaşterea vechimii în muncă pentru perioada 06.06.1979-14.08.1991 în cadrul AEICP G. în funcţia de conducător auto, în perioada respectivă lucrând în condiţii deosebite de muncă în procent de 100%.

În motivare s-a arătat că a solicitat în 2007emiberarea unei adeverinţe , în 2007 fiind

eliberată adeverinţa 5603/30.11.2007, care nu a fost valorificată la Casa de Pensii Bacău din cauza erorilor. Consideră că activitatea desfăşurată se încadrează în grupa a II-a de muncă, potrivit pct. 179 din Anexa 2 la Ordinul 50/1990, completat şi cu scrisoarea 155/MB/31.03.1998.

 În dovedire s-a solicitat proba cu înscrisuri, martori, expertiză judiciară contabilă şi prezumţii.

În drept au fost invocate dispoziţiile din Decretul 92/1976, art. 279 din Codul muncii şi Legea 263/2010.

Potrivit art. 270 din Codul muncii litigiile de muncă sunt scutite de plata taxelor de timbru.

Pârâta UAT G. a formulat întâmpinare (fila 18) prin care a arătat că arhiva preluată de la AEICPO Buhuşi nu cuprinde documente de încadrare în grupe de muncă ci numai state de plată ce nu conţin elemente care să îndreptăţească emiterea adeverinţelor.

S-a solicitat judecata cauzei în lipsă.

Prin înscrisul de la fila 45 s-a precizat obiectul acţiunii în sensul că se solicită constatarea grupei a II-a de muncă pentru perioada 06.06.1979-14.08.1991, lucrată în cadrul AEICP G. în funcţia de conducător auto, în perioada respectivă lucrând în condiţii deosebite de muncă în procent de 100%. Au fost indicaţi martorii F.N. şi P.C. şi s-au depus înscrisuri respectiv scrisoarea 382/MB/08.11.2000 (filele 47-50) şi copia carnetului de muncă (filele 55-71) .

Prin încheierea din 17 martie 2017 s-a dispus introducerea în cauză a C.J.P. Bacău, aceasta din urmă formulând întâmpinare (filele 83-85) prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acesteia în raport de dispoziţiile Legii 263/2010 şi ale Ordinului50/1990.

Şi UAT G. a invocat excepţia lisei calităţii procesuale pasive  (fila 90).

Prin încheierea din 12 mai 2017 (filele 96-98) a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a CJP şi în consecinţă acţiunea în contradictoriu cu această pârâtă, excepţia inadmisibilităţii rămânând fără obiect. De asemenea a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a UAT G., dispunând totodată continuarea judecăţii numai în contradictoriu cu această pârâtă.

Analizând contestaţia de faţă prin prisma motivelor formulate, instanţa reţine următoarele:

Reclamantul a lucrat ca şofer la AEICP G. în funcţia de conducător auto, pe RABĂ - cisternă închisă cu dispozitiv de descărcare, ce avea o greutate de 10 tone.

Acesta a solicitat ca instanţa să constate că a lucrat în grupa a II-a de muncă, în conformitate cu prevederile pct. 179 din Anexa II a Ordinului Nr.50/1990 pentru perioada 06.06.1979-14.08.1991.

Principiul de bază al încadrării în grupele de muncă este cel al analizei condiţiilor de muncă, care trebuie să aibă în vedere condiţiile concrete de muncă.

Instanţa va avea în vedere şi faptul că alţi colegi ai reclamantului, care lucrau în aceleaşi condiţii ca şi acesta, în aceeaşi funcţie sau în alte funcţii, au obţinut recunoaşterea grupei de muncă, pe cale administrativă de către unitatea pârâtă, fiind valorificată la pensie.

Susţinerea pârâtei că nu se poate constata încadrarea deoarece a fost abrogat Ordinul 50/1990 şi nu există acte de încadrare nu va putea fi avută în vedere de instanţă,  raportat la RIL 9/2016 a ÎÎCJ .

De asemenea, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor pct. 6-8 şi 12 din Ordinul Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale nr. 50/1990, instanţele de judecată au posibilitatea analizării şi constatării pe cale judiciară, ulterior abrogării acestui act normativ, a încadrării muncii prestate în perioada 18 martie 1969 – 1 aprilie 2001, după caz, în grupele I sau II de muncă, iar prin Decizia nr. 13 în dosarul nr. 4324/1/2015, s-a dispus: admiterea sesizărilor formulate privind pronunţarea unei hotărâri prealabile şi stabileşte că: „În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 35 Cod procedură civilă, art. 111 Cod de procedură civilă din 1865, art. 2502 Cod civil, respectiv art. 268 alin. (2) din Codul muncii, republicat, acţiunile în constatarea dreptului la încadrarea în grupe de muncă, conform dispoziţiilor Ordinului nr. 50/1990, intră în categoria acţiunilor în constatare de drept comun şi sunt imprescriptibile, pe cale de consecinţă toate instanţele de judecată urmează a dispune în consecinţă în condiţii de deplină legalitate în cea ce priveşte interpretarea şi aplicarea normelor de drept corespondente, dar şi a probaţiunii administrate de către părţile interesate şi care au deplină legitimitate procesuală.

Activitatea concretă, respectiv munca, condiţiile efective şi perioada raportului juridic de muncă, sunt stări faptice care se dovedesc cu orice mijloc de probă – carnet de muncă, expertiză tehnică, martori, prezumţii, probe solicitate în probaţiune de către partea interesată, iar asupra pertinenţei şi utilităţii acestora trebuind ase pronunţa instanţa de judecată,în caz contrar lipsind de efecte juridice munca părţii reclamante şi dreptul de a beneficia de toate consecinţele acesteia.

Condiţiile potrivit cărora un loc de muncă se încadrează în grupa I sau II de muncă sunt reglementate în actele normative mai sus menţionate, iar instanţele de judecată, în aprecierea şi aplicabilitatea acestor dispoziţii legale exprese, precum şi a normelor convenţionale aplicabile, sub cerinţa şi obligativitatea justei interpretări şi valorificări logice şi juste inclusiv a probaţiunii administrate au competenţa de a stabili şi/s-au schimba activităţile dintr-o grupă în alta respectiv din grupa a II-a de muncă în grupa I de muncă, aceasta pentru evidenţierea corectă a traseului profesional al titularului dreptului, sub toate aspectele necesare.

Mai mult, faţă de actele normative în vigoare şi aplicabile acestor speţe deduse aprecierii şi cercetării judecătoreşti, instanţele judecătoreşti au competenţa de a efectua nominalizări ale salariaţilor, aceste nominalizări trebuiau a fi făcute conform actelor normative în materie inclusiv de către fostul angajator sau eventual de către succesorul în drepturi şi obligaţii în funcţie de structura şi situaţia juridică existentă după anul 1990, dar sub cerinţa şi condiţia deplinei legalităţi şi corectitudini dispozitive, astfel ca instanţa de judecată este chemată să sancţioneze şi să desfiinţeze atitudinile greşite şi omisive, care determină inclusiv injustiţie, în sensul încălcării inclusiv a principiului egalităţii de tratament privind aprecierea evoluţiei profesionale a salariatului îndreptăţit la beneficiul şi satisfacţia unei grupe de muncă, corespondent condiţiilor de muncă efective avute pe perioada raportului juridic obligaţional.

Încadrarea locurilor de muncă, activităţilor şi categoriilor profesionale în grupele I şi/sau II de muncă în vederea pensionării, pentru perioada ulterioară datei de 18.03.1969, se poate face, ţinându-se seama de condiţiile deosebite de muncă concrete în care s-a desfăşurat activitatea persoanei reclamante respectiv nivelul noxelor existente, condiţii nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare, etc...

În cauza de faţă martorii audiaţi în cauză au declarat şi au dovedit cu actele depuse la dosar că au fost colegi cu reclamantul, fiind depuse la dosar carnetele de muncă şi adeverinţele privind încadrarea în grupa a II-a de muncă (filele 131-145, 168, 170-174) .

UAT G. a preluat fosta arhivă a AEICP G. deţinând numai state de plată aşa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar.

Prin Ordinul 50/1990 emis de Ministerul Muncii şi Ocrotirii Sociale, Ministerul Sănătăţii şi Comisia Naţională pentru Protecţia Muncii au fost precizate locurile de muncă, activităţile şi categoriile de personal care lucrează în condiţii deosebite, ce se încadrează în grupele I şi II de muncă în vederea pensionării, act ce a fost completat ulterior. În anexa nr. 2 a Ordinului. 50/1990 sunt prevăzute locurile de muncă, activităţile şi categoriile profesionale care se încadrează în grupa II de muncă.

Perioada lucrată după data de 18.03.1969 până la 01.04.2001 se încadrează în grupele I şi II de munca în conformitate cu prevederile Ordinului 50/1990.

Instanţa constată că în situaţia reclamantului nu este aplicabil pct. 179 din Anexa II a Ordinului 50/1990 (fila 49) întrucât se referă la alte activităţi şi nu la cea de şofer în care şi-a desfăşurat activitatea reclamantul. Este aplicabil însă pct. 208 din Anexa II a Ordinului 50/1990, potrivit căruia activitatea şoferilor care deservesc autocamioane, inclusiv asimilate acestora cu capacitatea de cel puţin 10 tone, se încadrează în grupa a II-a de muncă.

Din înscrisurile depuse la dosar dar şi din declaraţiile martorilor N.V. (fila 105) şi D.N. (fila 180), foşti colegi cu reclamantul ce au audiaţi în cauză rezultă fără dubii că reclamantul a lucrat ca şofer pe o maşină R. care avea o capacitate de 10 tone .

Din documentaţia depusă la dosar de CJP Bacău, din dosarul de pensie 199212 rezultă că martorului D.N. i s-a valorificat grupa a II-a de muncă din perioada lucrată la AEICP G. (filele 114-115).

Având în vedere considerentele expuse, precum şi dispoziţiile pct. 208 din anexa II a Ordinului 50/1990 instanţa va constata că locul de muncă şi activitatea desfăşurată de reclamant poate fi încadrată în prevederile pct. 208 din Anexa II a Ordinului 50/1990, astfel că  urmează să admită cererea formulată de reclamant şi să constate că în perioada 06.06.1979-14.08.1991, acesta a  desfăşurat activitatea de şofer  ce se  încadrează în grupa a  II-a de  muncă,  în procent  de 100%.

Instanţa ia act că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare