Vechime în specialitatea studiilor necesare exercitării funcţiei publice - experienţa dobândită în temeiul profesiei de psiholog cu drept de liberă practică.

10.Vechime în specialitatea studiilor necesare exercitării funcţiei publice - experienţa dobândită în temeiul profesiei de psiholog cu drept de liberă practică.

Înscrierea în Colegiul Psihologilor din România.

Curgerea vechimii în profesie indiferent de durata şi de inerentele sincope ale efectivei prestări.

Decizia civilă nr. 117/12.02.2019

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Galaţi la data de 07.11.2017, reclamanta D.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii A.N.P. şi P.G., stabilirea vechimii de specialitate în profesia de psiholog începând cu data de 08.12.2012, modificarea deciziei directorului P.G. nr.188/20.10.2016 în funcţia de ofiţer psiholog – funcţionar public cu statut special definitiv începând cu data de 20.10.2016, modificarea gradului profesional de subinspector stabilit prin decizia directorului P.G. nr.188/20.10.2016 în gradul profesional corespunzător vechimii în specialitatea de psiholog, începând cu data de 20.10.2016, obligarea pârâtelor la încadrarea salarială corespunzătoare gradului profesional şi potrivit funcţiei de ofiţer psiholog – funcţionar public începând cu data de 20.10.2016 şi obligarea pârâtelor la plata tuturor diferenţelor salariale corespunzătoare recunoaşterii gradului profesional corespunzător vechimii ca psiholog începând cu data de 20.10.2016 şi a dobânzilor legale până la plata efectivă a acestora precum şi cheltuieli de judecată.

Prin întâmpinarea, din data de 30.03.2018, pârâtul P.G. a invocat excepţia prescripţiei şi a solicitat respingerea cererii.

Prin întâmpinarea, din data de 16.04.2018, pârâta A.N.P. a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.

Prin sentinţa civilă nr. 856/26.09.2018  a Tribunalului Galaţi s-a dispus respingerea excepţia prescripţiei invocată de pârâta Penitenciarul Galaţi.

A fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A.N.P.

A fost respinsă cererea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta A.N.P., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate pasivă.

A fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta D.M., în contradictoriu cu pârâtul P.G., având ca obiect litigiu funcţionari publici.

A obligat pârâtul să modifice decizia nr.188/20.10.2016 din statut special de debutant în funcţia de ofiţer psiholog – funcţionar public cu statut special definitiv.

A obligat pârâtul să recunoască vechimea începând cu data de 08.12.2012 şi modificarea gradului profesional în gradul profesional corespunzător vechimii în specialitatea de psiholog, începând cu data de 20.10.2016, cu acordarea salariului corespunzător.

A obligat pârâtul la plata diferenţelor salariale dintre salariul efectiv plătit şi salariul cuvenit începând cu data de 20.10.2016 la zi şi a dobânzilor legale aferente.

A obligat pârâtul la plata sumei de 2500 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat ales.

Împotriva acestei sentinţe civile a declarat recurs pârâtul P.G.  criticând-o ca fiind nelegală, conform art. 488 pct. 8 C.proc.civ.

Recurentul a precizat că legislaţia aplicabilă sistemului penitenciar împiedică încadrarea ca ofiţer psiholog definitiv raportat la documentele depuse de reclamantă pentru încadrare.

Astfel, conform dispoziţiilor art. 15 alin. 2-6 din Legea nr.293/2004 .,(2) încadrarea reclamantei, după declararea admis la concursul organizat de ANP Bucureşti, s-a efectuat pe gradul de subinspector debutant, motivat fiind de faptul că: aceasta nu a demonstrat că avea cel puţin 3 ani vechime în meseria de psiholog.

Contractele de prestări servicii prezentate de către reclamanta nu sunt datate, iar din cuprinsul deciziilor de impunere nu rezulta ca aceasta ar fi desfășurat activități lucrative şi ar fi plătit taxe şi impozite aferente CAS şi CASS.

Din analiza documentelor depuse la încadrare (carte muncă, diplome, atestate) şi cele ulterioare (adeverinţe, contracte prestări servicii şi decizii impunere) nu reiese faptul că reclamanta a desfăşurat constants! timp de 3 ani activităţi de psiholog. Adeverinţa eliberată de Colegiul Psihologilor nr.1216/c/3345/31.10.2016 arată că doamna psiholog D.M. nu a avut activitatea suspendată la cabinetul individual de psihologie, si nu certifică faptul că în perioada 08.12.2012-31.10.2016 a desfăşurat activităţi ca psiholog.

De asemenea, reclamantei i-a fost solicitată adeverinţă REVISAL de ia ITM Galaţi pentru calculul vechimii, însă aceasta a refuzat să o solicite şi respectiv să o depună.

În cazul funcţionarilor publici, conform art.3 lit. l din HG nr. 611/2008, vechimea in specialitatea studiilor necesare exercitării funcţiei publice reprezintă experienţa dobândita in temeiul unui contract individual de munca, a unui raport de serviciu sau ca profesie liberala, demonstrata cu documente corespunzătoare de către persoana care a desfăşurat o activitate intr-o funcţie de specialitate corespunzătoare profesiei sau specializării sale, prin raportare la domeniul general de absolvire a studiilor potrivit nivelurilor de organizare a învăţământului în România".

În ceea ce privește cheltuielile de judecată, recurentul a solicitat reducerea onorariului avocatului ales având în vedere nivelul instanței si complexitatea cauzei, urmând să fie avută în vedere şi împrejurarea că odată cu cererea de chemare în judecată nu au fost atașate chitanța şi respectiv contractul de asistenţă juridică.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, reclamanta intimata D.M. a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În cauză a formulat întâmpinare şi pârâta A.N.P. care a solicitat menţinerea soluţiei primei instanţe referitor la respingerea acţiunii împotriva A.N.P., ca fiind temeinică şi legală, iar în subsidiar admiterea recursului formulat de către P.G. şi astfel, respingerea acţiunii reclamantei ca nefondată.

Prin decizia civilă nr. 117/12.02.2019 Curtea de Apel Galați a respins recursul ca nefondat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de control judiciar a reținut următoarele:

Conform dispoziţiilor art. 15 alin. 2 -6 din Legea nr. 293/2004 .,(2) Numirea în funcţii publice de execuţie a candidaţilor admişi la concurs se face ca funcţionari publici cu statut special, debutanţi cu o perioadă de stagiu, cu excepţia situaţiilor prevăzute la alin. (4) şi (5).

„(3) Perioada de stagiu este de un an şi constituie vechime în muncă, în serviciu sau în specialitate.

(4) Candidaţii admişi la concurs, care au cei puţin 3 ani vechime efectivă într-un post cu acelaşi nivel de studii şi aceeaşi specialitate cu a postului scos la concurs, sunt încadraţi ca funcţionari publici cu statut special definitivi, în condiţiile prevăzute de prezenta lege.

(5) Candidaţii admişi la concurs, care au cel puţin 3 ani vechime efectivă ca militar activ şi/sau funcţionar public cu statut special în instituții de apărare publică şi siguranţă naţională, sunt încadraţi ca funcţionari publici cu statut special definitivi, în condiţiile prevăzute de prezenta lege.

(6) Candidaţilor admişi la concurs şi încadraţi ca funcţionari publici cu statut special li se acordă grade profesionale, potrivit metodologiei stabilite prin ordin al ministrului justiţiei."

Conform dispoziţiilor art. 45 alin.1 din OMJ nr.2854/C/2004 „(1) Funcţionarilor publici încadraţi în sistemul penitenciar direct din afara sistemului administraţiei penitenciare, în funcţii cu specialităţi prevăzute în fişa postului pentru studiile absolvite şi care au lucrat înainte de încadrare în asemenea specialităţi li se acordă grade profesionale în raport cu vechimea în specialitate, astfel: A. Ofiţeri:

- la un stagiu de până la 4 ani - subinspector:

- la un stagiu între 4 şi 7 ani - inspector;...".

Potrivit art. 3 lit. l) din H.G. nr.611/2008 „În sensul prezentei hotărâri, termenii şi noţiunile folosite au următoarele semnificaţii: vechime în specialitatea studiilor necesare exercitării funcţiei publice - experienţa dobândită în temeiul unui contract individual de muncă, a unui raport de serviciu sau ca profesie liberală, demonstrată cu documente corespunzătoare de către persoana care a desfăşurat o activitate într-o funcţie de specialitate corespunzătoare profesiei sau specializării sale, prin raportare la domeniul general de absolvire a studiilor potrivit nivelurilor de organizare a învăţământului în România”.

Prin Adeverinţă s-a atestat că în cadrul formei independente de exercitare a profesiei Cabinet Individual de psihologie „D.M.” îşi desfăşoară activitatea profesională potrivit reglementărilor în vigoare, în calitate de titular, doamna psiholog D.M., cod psiholog 09968, iar în perioada 08.12.2012-31.10.2016, nu a avut activitatea suspendată.

Potrivit Certificatului de înregistrare nr.906 din 08.12.2012 rezultă că reclamanta a fost înregistrată cu forma de exercitare a profesiei de psiholog cu drept de liberă practică, sub denumirea „D.M.” Cabinet Individual de Psihologie, aceasta fiind trecută şi în Registrul unic al psihologilor cu drept de liberă practică din România partea a II-a.

În acelaşi sens, reclamanta a obţinut şi atestatul de liberă practică nr.1646 din 25.05.2013 de la comisia de psihologie muncii, transporturilor şi serviciilor (fila 13, ds. iniţial).

Contrar celor susținute de către recurentul pârât P.G., situația persoanelor care au dobândit experiență în cadrul unei profesii liberale este diferita sub aspect  probatoriu de cea a persoanelor care au fost angajate în baza unui contract de munca sau au avut calitatea de funcționari.

Astfel, dacă în cazul celor din urmă a fost emis de către Preşedintele Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici şi ORDINUL  Nr. 192 din 17 ianuarie 2013 pentru aprobarea formatului standard al adeverinţei care atestă vechimea în muncă şi vechimea în specialitatea studiilor în care sunt menționate inclusiv numărul zilelor ce constituie o astfel de vechime, în cazul persoanelor care au dobândit experiență în cadrul unei profesii liberale nu se poate impune obligația de a proba  ca a desfășurat activitate după același program ca si personalul contractual sau funcționarii publici, fiind inerente atât unele sincope, cât şi posibilitatea de a-şi organiza  programul  după cum considera de cuviință.

De asemenea, intimata reclamanta avea posibilitatea de a-şi desfășura activitatea în mai multe forme de executare de la consultații persoanele fizice, la colaborarea cu societăți comerciale, precum şi alte tipuri de consiliere psihologică, cu sau fără plată, astfel încât  nedeclararea  unor venite în perioada de referință nu constituie un argument pentru ignorarea perioadei în care aceasta şi-a exercitat profesia în cadrul Cabinetului individual de psiholog.

În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs, Curtea constată că şi acesta este neîntemeiat întrucât onorariul convenit de reclamant şi avocatul ales este proporţional cu valoarea, dificultatea litigiului şi volumul de muncă pe care l-a presupune pregătirea apărării.

Pentru aceste motive, în baza art. 496 alin 1 Cod procedură civilă şi art. 488 pct. 8 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.

Totodată, Curtea in baza art. 453 si art. 451 alin. 2  Cod procedură civilă va obliga recurentul parat P.G. să-i plătească reclamantei suma de 2500 lei prin reducerea onorariului avocatului, întrucât onorariul convenit de reclamant şi avocatul ales apare  în mod vădit disproporţionat cu valoarea, dificultatea litigiului si volumul de muncă pe care îl presupune pregătirea apărării, în recurs.

De la regula potrivit căreia partea care a câştigat procesul urmează a-şi recupera integral cheltuielile de judecată efectuate, alineatul al doilea al art. 451 Cod procedură civilă. prevede o excepţie, în sensul că judecătorii au dreptul să micşoreze onorariile avocaţilor, ori de câte ori vor constata că sunt nepotrivit de mari faţă de valoarea pricinii sau complexitatea cauzei sau ori  îndeplinită de avocat.

Prin aplicarea dispoziţiilor art. 451 alin. 2 Cod procedură civilă nu se încălcă prevederile art. 30 din Legea nr. 51/1995.

În realitate, dispoziţiile legii privind organizarea şi exercitarea profesie de avocat menţionate consacră principiul obligativităţii respectării contractului de asistenţă judiciară şi sunt aplicabile exclusiv părţilor contractante.

Prin reducerea cuantumului onorariului avocaţial pus în sarcina părţii care a pierdut procesul, instanţa nu intervine în contractul de asistenţă judiciară şi nu-l modifică, în sensul diminuării sumei convenite cu titlu de onorariu, ci doar apreciază în ce măsură onorariul părţii care a câştigat procesul trebuie suportat de partea care se află în culpă procesuală.

Dreptul de a pretinde despăgubiri pentru prejudiciile cauzate printr-o faptă ilicită, ca orice drept civil, este însă susceptibil de a fi exercitat abuziv.

Dispoziţiile art. 451 alin. 2 Cod procedură civilă au menirea de a sancţiona exercitarea abuzivă a dreptului de a obţine despăgubiri, prin convenirea între avocat şi client a unor onorarii în mod vădit disproporţionate cu valoarea, dificultatea litigiului sau volumul de muncă pe care îl presupune pregătirea apărării.

Aceste dispoziţii legale au fost supuse şi controlului de constituţionalitate, iar Curtea Constituţională a statuat prin decizia nr. 401/2005 că ele nu contravin niciunui text din legea fundamentală, că ele consacră o prerogativă necesară a instanţei de judecată şi, totodată, sunt în concordanţă cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Domenii speta

Spete similare