Acţiune în constatare privind grupa de muncă pentru activitatea desfăşurată

Prin cererea înregistrată la data de 27.10.2016 pe rolul Tribunalului Olt sub nr. 2630/104/2016 reclamantul P. D., a chemat în judecată pe pârâta D. pentru A. O., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să constate că în intervalul de timp 10.03.1980 – 18.10.1982 şi 05.03.1985 – 01.07.1991, în care a fost salariatul pârâtei, a desfăşurat activitate în cadrul pârâtei, în condiţii care se încadrează în grupa a II –a de muncă, în procent de 90% şi să fie obligată pârâta să-i elibereze adeverinţă în acest sens.

A solicitat de asemenea obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii reclamantul a arătat că a fost salariatul pârâtei în perioada 10.03.1980 – 18.10.1982 în calitate de inginer zootehnist la CAP S., jud. Olt, iar în perioada 05.03.1985 – 01.07.1991 ca inginer şef de fermă la aceeaşi unitate şi întrucât doreşte să se pensioneze, a solicitat pârâtei să-i elibereze o adeverinţă din care să rezulte că a desfăşurat activitate în grupa II de muncă, în procent de 90%.

Prin răspunsul dat, pârâta i-a comunicat prin adresa 1981/27.09.2016, că nu există în arhivă documente doveditoare  încadrării în grupa a II-a de muncă, dar funcţia pe care a deţinut-o conform carnetului de muncă, prin scrisorile 155/MB/31.03.1998 şi 382/MB/08.11.2000 emise  MMPS şi Ministerul Agriculturii, prevăd încadrarea clară a anumitor funcţii în grupa a II-a de muncă, dar această încadrare nu este posibilă pe cale administrativă.

Astfel, consideră reclamantul că potrivit Ordinului nr. 50/1990 şi Scrisorile 155/MB/31.03.1998 şi 382/MB/08.11.2000, perioada lucrată la pârâtă se încadrează în grupa a II a de muncă.

Reclamantul a depus la dosar în susţinere copia carnetului de muncă, carte de identitate,  adresa 1981/27.09.2016 şi a solicitat admiterea probei cu înscrisuri în dovedirea acţiunii.

La data de 21.11.2016 pârâta D. p. A.O., a formulat întâmpinare, fila 59 dosar.

 S-a arătat că reclamantul a fost încadrat la unitatea pârâtă, în perioada menţionată, numai că, în arhiva instituţiei nu au fost găsite acte doveditoare ale încadrării în grupa a II a de muncă, nefiind întocmit acel proces-verbal al Consiliului de Administraţie privind persoanele beneficiare ale grupei a II-a şi nefiind întocmită situaţia încadrării personalului în grupele I şi II de muncă, începând cu 18.03.1969 şi până în prezent (1990) conform Ordinului MMPS 50/90 pct. 15 al. 2.

Susţine pârâta, ca între MMPS şi Ministerul Agriculturii au fost emise Scrisorile nr. 155/MB/31.03.1998 şi 382/MB/08.11.2000 care prevăd încadrarea clară a anumitor funcţii în grupa a II-a de muncă, printre care se numără şi funcţia deţinută de reclamantă aşa cum reiese din CARNETUL DE MUNCĂ. 

Cu toate acestea, precizează pârâta că în arhiva instituţiei nu a fost găsit un act administrativ care să precizeze activităţile şi categoriile profesionale care  s-au încadrat în grupa a II-a de  muncă, iar adeverinţele emise la alţi foşti angajaţi,  au  fost considerate ca nefiind valabile de către casele de pensii, pentru lipsa inventarului funcţiilor beneficiare.

S-a ataşat la întâmpinare scrisoarea şi anexa la scrisoarea MMPS 328 MB/08.11.2000 şi 155/MB/31.03.1998.

În scop probator a fost admisă şi administrată proba cu înscrisuri, pentru reclamant.

Analizând actele şi lucrările dosarului cu privire la fondul acţiunii, instanţa reţine şi constată, raportat la probele administrate şi textele legale incidente,  următoarele:

Înalta Curte de Casaţie si Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de

drept în materie civila a admis, in şedinţa din data de 16 mai 2016, sesizarea formulata de Curtea de Apel Craiova – Secţia I civila referitoare la pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru interpretarea si aplicarea dispoziţiilor art. 35 Cod procedura civila, art. 111 Cod de procedura civila din 1865, art. 2502 Cod civil, respectiv art. 268 alin. (2) din Codul muncii, republicat.

Prin decizia nr. 13/16.05.2016 (Dosar nr. 4324/1/2015) s-a stabilit că acţiunile in constatarea dreptului la încadrarea in grupe de munca conform dispoziţiilor Ordinului nr. 50/1990 intra in categoria acţiunilor in constatare de drept comun si sunt imprescriptibile. 

Având în vedere dispoziţiile deciziei nr. 13/16.05.2016 (Dosar nr. 4324/1/2015) pronunţată de ÎCCJ, se reţine:

Reclamantul a avut calitatea de salariat în cadrul pârâtei D. p. A. O., în perioada 10.03.1980 – 18.10.1982 având calitatea de inginer zootehnist la CAP Strejeşti, jud. Olt – carnet muncă, poz. 3-7, f. 9-10, iar în perioada 05.03.1985 – 01.07.1991 ca inginer şef de fermă la aceeaşi unitate, conform înscrierilor din Carnetul de Muncă, poz. 13 – 20 dosar, f. 11-12 dosar.

Activitatea reclamantului s-a desfăşurat în cadrul D. G. p. A. şi I. A. – O., respectiv la C A P  S..

Principiul de bază al încadrărilor în grupele de muncă este cel al analizei  celor patru elemente ale sistemului de muncă: mediul de muncă, mijloacele de muncă, sarcina de muncă, şi omul ca executant al acestei sarcini.

Din economia prevederilor Ordinului 50/1990 rezultă că, încadrarea locurilor de muncă din diferite unităţi, în gr. I si II, trecerea de la o grupă la alta, scoaterea lor dintr-o anumită grupă, precum si nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa superioară de muncă sunt acte de organizare internă a unităţilor, putând fi făcute numai în condiţiile prevăzute de acest ordin.

In acele cazuri în care actul intern al angajatorului încalcă principiul legalităţii încadrării în grupa de muncă, salariatul are dreptul de a contesta greşita încadrare în grupa de muncă sau omisiunea de a dispune încadrarea sa, obligaţia instanţei de a analiza această chestiune rezultând  din respectarea dreptului de acces la instanţă, astfel cum a fost consacrat de prevederile art. 21 din Constituţia României si art. 6 din CEDO.

Ordinul 50/1990 a suferit nenumărate modificări şi completări, iar pentru unele categorii de personal, angajatorii au acordat administrativ grupe superioare de muncă chiar în absenţa unei enunţări exprese în ordin.

 În acest sens, al principiului caracterului nelimitat, s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 258/20.09.2004, potrivit căreia, Ordinului 50/1990 nu i se poate restrânge aplicarea numai la activităţile şi funcţiile prevăzute în forma iniţială a actului, în lipsa unei dispoziţii exprese a însuşi organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.

Această concluzie se regăseşte şi în nota de fundamentare la HG 1223/1990, prin Decizia nr. 87/1999 a Curţii Constituţionale – nu există nici o raţiune să se menţină un regim discriminatoriu pentru persoanele care au activat în aceleaşi funcţii în ceea ce priveşte beneficiul grupei superioare de muncă. Tot un principiu, cel al nediscriminării, a fost avut în vedere şi prin decizia nr.87/1999 a Curţii Constituţionale, conform căreia nu există nicio raţiune să se menţină un regim discriminatoriu în materia grupelor superioare de muncă, pentru persoanele care au activat în aceleaşi funcţii, indiferent de perioadă.

Potrivit carnetului de muncă, filele 3 – 20 dosar, a răspunsului nr. 1981/27.09.2016 emisă de D. p. A. şi D. R. O. – fila 4 dosar, rezultă că reclamantul a desfăşurat activitate în perioada 10.03.1980 – 18.10.1982 ca inginer zootehnist la CAP S., jud. Olt, iar în perioada 05.03.1985 – 01.07.1991 ca inginer şef de fermă zootehnie, la aceeaşi unitate.

Din probatoriul administrat în cauză se reţine că reclamantul desfăşurând activitate de inginer/sef fermă zootehnie la C A P  S., a fost supus unui cumul de factori de risc datoraţi mediului de muncă, dar şi factori de risc legaţi de sarcina de muncă care determină suprasolicitare fizică şi psihică.

La această concluzie s-a ajuns având în vedere atribuţiile de serviciu deosebit de complexe, realizate de reclamant, condiţiile de lucru la care a fost expus acesta, condiţii de multe ori restrictive, riscurile profesionale de mediu şi microclimat, riscuri de infecţii cu agenţi patogeni.

Din carnetul de muncă şi din înscrisurile întocmite de pârâtă, prin care se  confirmă că reclamantul a desfăşurat activităţi specifice gr. a II a de muncă potrivit art. 179 lit. f din Ordinul 50/1990, se reţine că reclamantul a desfăşurat activităţi expuse noxelor şi factorilor de risc, de accidentare şi îmbolnăvire profesională, determinate de condiţiile dificile de lucru, microclimat nefavorabil, activitate desfăşurată predominant în aer liber, sub acţiunea factorilor de mediu ambiant, cu expunere la temperaturi extreme crescute vara şi respectiv  scăzute iarna, interperii, etc.

 Coroborând toate aceste probe rezultă că activitatea reclamantului poate fi încadrat în grupa II de muncă,  conform prevederilor Ordinului 50/1990 (completat), anexa  la Scrisoarea MMPS nr. 328/MB/08.11.2000,  poz. 179 lit. f, - f. 67 dosar, coroborat cu precizările MMPS prin scrisoarea 155/MB/31.03.1998 şi 382/MB/08.11.2000 - pct. 4 lit. d, f. 73 dosar.

De altfel, Ordinului 50/1990, anexa 2, pct. 179 lit. f prevede acordarea  grupei a II a de muncă şefilor de fermă (ingineri şi tehnicieni zootehnişti, doctori şi tehnicieni veterinari) – filele 67 şi 73 dosar, or, din întreg materialul probator administrat în cauză rezultă neîndoilenic că reclamantul, în perioada 10.03.1980 – 18.10.1982 şi 05.03.1985 – 01.07.1991, având specializarea de bază inginer  zootehnist detinând si functia de sef fermă, a prestat activităti specifice acestei specializări, pretabile încadrării în grupa a II a de muncă. 

Pentru a obtine beneficiul grupei de muncă este necesară respectarea procentului de cel putin 80% din programul de lucru în conditiile grupei de muncă pretinse,  iar din înscrisurile de la dosarul cauzei, se  confirmă că reclamantul a desfăşurat activităţi specifice gr. a II a de muncă potrivit art. 179 din Ordinul 50/1990,  în procent de 90 % ( fila 4 dosar) a căror valoare probatorie nu a fost infirmată prin nici un alt mijloc de probă, astfel încât şi această condiţie este îndeplinită.

Un alt aspect pe care instanţa urmează să-l reţină este că într-o serie de alte cauze similare cu cea a reclamantului, aceeaşi instanţă a pronunţat sentinţe prin care a admis acţiunile altor reclamanţi, constatând că activitatea desfăşurată de aceştia în condiţii similare se încadrează în grupa II de muncă, iar practica similară constituie o garanţie a principiului siguranţei publice, care este implicită în ansamblul normelor CEDO şi care constituie unul dintre elementele fundamentale ale statului de drept.

Pentru aceste considerente astfel cum au fost expuse, instanţa urmează să admită acţiunea reclamantului şi va constata că acesta a desfăşurat activitate care se încadrează în grupa II de muncă, în perioada 10.03.1980 – 18.10.1982 şi 05.03.1985 – 01.07.1991, în procent de 90%.

 În ceea  ce priveşte capătul de cerere referitor la obligarea pârâtei D. p.A. O., în calitate de deţinător al arhivelor de personal, de a le emite o adeverinţă în acest sens, conform Ordinului 590/2008 instanţa urmează a-l admite, având în vedere că potrivit art. 34 alin.5 şi art.40 alin 2 lit. h C. muncii angajatorul are obligaţia să elibereze la cerere toate documentele care atestă calitatea de salariat a solicitantului, activitatea desfăşurată, durata activităţii, salariul, vechimea în muncă.

Potrivit art. 1 din Ordinul 590/2008 pentru aprobarea Procedurii privind modul de întocmire şi eliberare a adeverinţelor prin care se atestă activitatea desfăşurată în locuri de muncă încadrate în grupele I şi/sau a II-a de muncă, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, necesare stabilirii şi/sau modificării drepturilor de pensie în conformitate cu prevederile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare „Cererile prin care persoanele interesate solicită eliberarea adeverinţelor prin care se atestă faptul că în anumite perioade, anterioare datei de 1 aprilie 2001, şi-au desfăşurat activitatea în locuri de muncă încadrate în grupele I şi/sau a II-a de muncă se depun la angajatori sau la deţinătorii arhivelor acestora, după caz”.

Se ia act că reclamantul, prin apărătorul ales, în concluziile pe fond a precizat că nu solicită cheltuieli de judecată.

Asistenţii judiciari, participând la deliberare cu vot consultativ, au exprimat aceeaşi opinie profesională în cauză

Data publicarii pe portal:03.02.2017

Domenii speta

Spete similare