Încadrarea locurilor de muncă în condiţii speciale necesită întrunirea cumulativă a criteriilor prevăzute de hg nr.1025/2003. Nedepunerea documentaţiei legale în termenul prevăzut de lege. Stabilirea culpei în nerespectarea termenului.

Decizie 442 din 16.04.2009


Încadrarea locurilor de muncă în condiţii speciale necesită întrunirea cumulativă a criteriilor prevăzute de HG nr.1025/2003. Nedepunerea documentaţiei legale în termenul prevăzut de lege. Stabilirea culpei în nerespectarea termenului.

Reducerea activităţii unităţii pentru lipsa comenzilor, cu consecinţa imposibilităţii finalizării documentaţiei prevăzute de lege, nu poate fi imputată societăţii.

Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale – Decizia civilă nr. 442/16 aprilie  2009

Prin acţiunea  civilă  înregistrată la  Tribunalul Alba în dosar  nr.  1188/107/2007  formulată şi precizată de reclamantul P.N. Nistor  împotriva pârâtei  S.C. U.M.C S.A. s-a  solicitat obligarea  pârâtei  să  achite  reclamantului contravaloarea  sumelor  ce  reprezintă  diferenţa  dintre pensia  pe care  o  primeşte în prezent în  baza  Legii nr.19/2000  şi  pensia  de  care  ar  fi  beneficiat calculată în baza  Legii nr.226/2006  începând  cu  septembrie  2006  şi  obligarea  pârâtei la  plata  cheltuielilor de  judecată .

În motivarea acţiunii reclamantul a arătat  că pârâta  avea  obligaţia  să  elaboreze  şi să depună  la  M.M.T.S.  documentaţia prevăzută de  H.G. nr. 1025/2003  prin care  ar  fi obţinut pentru societate încadrarea  în condiţii  speciale  de  muncă, ceea ce  ar  fi  conferit  salariaţilor societăţii  un statut  special în calculul  pensiilor  pentru  vechime  în muncă şi limită de  vârstă. Alte  societăţi de  acelaşi  profil  şi-au  îndeplinit obligaţiile  şi  au  obţinut acest  statut  , în timp ce  salariaţii pârâtei  au  rămas nedreptăţiţi în calculul pensiei  întrucât punctul de  pensie  se  calculează prin împărţire  la  30  şi nu  prin împărţire  la  25 ca  şi  în cazul statutului special .

Prin sentinţa civilă nr.356 din 31.03.2008 pronunţată în cauză, Tribunalul Alba a respins acţiunea civilă  formulată  şi precizată de  către reclamantul  P.N.  împotriva pârâtei  S.C. UMC S.A. 

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că reclamantul a fost salariatul pârâtei până la data  de 10.01.2004 şi beneficiază  de  pensie  pentru  vechime  în muncă şi limită de  vârstă, având  dosarul depus  la  19.06.2006  în baza  Legii nr. 19/2000 . A mai  reţinut că  reclamantul a lucrat  în condiţiile  grupei  I de muncă  o perioadă de  peste  17  ani, iar prin decizia de pensie  nu s-au  reţinut condiţii  speciale  prevăzute de  Legea  nr. 226/2006 .

De asemenea, că potrivit  art. 20 alin 2  din Legea nr.19/2000 locurile de  muncă  în condiţii speciale  sunt  cele  reglementate expres de  alin. 1  al  aceluiaşi  articol şi cele expres  stabilite  prin lege. Criteriile  şi metodologia  de  încadrare  a  locurilor de  muncă în condiţii speciale  se  stabilesc  prin Hotărârea  Guvernului în acest  sens  a  fost  adoptată H.G. nr.1025/2003  privind  metodologia  şi  criteriile  de  încadrare  a  persoanelor  în locuri de muncă în condiţii  speciale , modificată şi completată de  H.G.  nr.2280/2004  şi de  Legea  nr. 226/2006 .

Depunerea  documentaţiei  în baza  celor  două  hotărâri  de  guvern se  putea  realiza  până la  data de  30.06.2005  la  Comisia  pentru  avizarea  îndeplinirii  procedurilor şi  criteriilor  de  încadrare  în condiţii speciale  înfiinţată  tocmai pentru aplicarea  dispoziţiilor acestor  hotărâri.

Pârâta  a  depus  documentaţia  la  16 mai 2006,  dată la  care  comisia  nu  mai  funcţiona  pentru  primirea  documentelor, astfel că această  documentaţie  i-a  fost  restituită .

Din înscrisurile  depuse  la dosarul cauzei şi din  depoziţia  martorului audiat s-a reţinut  că  societatea  pârâtă  a  început  demersurile prevăzute de lege, însă documentaţia nu a  putut  fi  finalizată  întrucât societatea  nu a  mai  desfăşurat  activitate  la  capacitatea  normală,  iar  verificările şi  măsurătorile  nu s-au  mai  putut  efectua  din acest  motiv .

În aceste condiţii a reţinut că  prejudiciul  suferit de  reclamant nu este  cauzat de  angajator întrucât acesta s-a  aflat  în imposibilitatea depunerii documentaţiei prevăzută de lege  datorită  încetării activităţii  productive.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul P.N. solicitând modificarea ei în sensul admiterii acţiunii sale aşa cum a fost formulată, obligarea pârâtei la achitarea contravalorii sumelor ce reprezintă diferenţa dintre pensia pe care o primeşte în prezent în baza Legii nr. 19/2000 şi pensia de care ar fi beneficiat în baza Legii nr. 226/2006.

În expunerea de motive a arătat că prima instanţă a respins acţiunea reţinând în mod greşit că angajatorul a demarat în termen legal demersurile pentru depunerea documentaţiei şi că din cauza încetării activităţii productive nu s-a putut finaliza documentaţia. Această documentaţie putea fi depusă până la data de 30.06.2005, iar pârâta a depus-o la 16.05.2006 datorită neglijenţei persoanelor din conducerea societăţii pârâte care au manifestat indiferenţă şi nepăsare pentru salariaţi.

A precizat că lipsa mai multor comenzi la nivelul întreprinderii şi faptul că se lucra la o mică parte din capacitate nu este imputabil reclamantului şi nici de natură să fie acesta prejudiciat pentru culpa ce aparţine fabricii.

Prin întâmpinare pârâta S.C. UMC S.A. a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat şi menţinerea sentinţei ca temeinică şi legală întrucât în mod corect prima instanţă a reţinut din probele administrate că unitatea nu a îndeplinit în mod cumulativ condiţiile cerute de actul normativ aplicabil şi ca atare în mod obiectiv nu a putut fi întocmită şi depusă la timp documentaţia privind încadrarea unor locuri de muncă în condiţii speciale.

Verificând legalitatea şi temeinicia sentinţei atacate prin prisma criticilor formulate, Curtea a reţinut că recursul este nefondat.

Potrivit art. 2 - (1) din HG nr. 1025/2003 „ Criteriile pentru încadrarea persoanelor în locurile de muncă în condiţii speciale sunt următoarele:

a) încadrarea locurilor de muncă în grupa I de muncă, anterior datei de 1 aprilie 2001;

b) desfăşurarea activităţii în condiţii speciale pe durata programului normal de lucru din luna respectivă numai în locurile de muncă definite la art. 1 lit. a);

c) existenţa la locurile de muncă în condiţii speciale a unor factori de risc care nu pot fi înlăturaţi, în condiţiile în care s-au luat măsurile tehnice şi organizatorice pentru eliminarea sau diminuarea acestora, în conformitate cu legislaţia de protecţie a muncii în vigoare;

d) efecte asupra persoanelor din punct de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă, datorate în exclusivitate unor cauze profesionale şi înregistrate pe perioada ultimilor 15 ani;

e) efecte asupra capacităţii de muncă şi stării de sănătate, evaluate în baza datelor medicale înregistrate la nivelul cabinetelor medicale de întreprindere, de structurile medicale de medicina muncii sau la comisiile de expertizare a capacităţii de muncă, pe perioada ultimilor 15 ani.

(2) Încadrarea persoanelor în locuri de muncă în condiţii speciale se va realiza în condiţiile îndeplinirii tuturor criteriilor menţionate la alin. (1).”

Din probele administrate în mod corect prima instanţă a reţinut că documentaţia prevăzută de acest act normativ nu a  putut  fi  finalizată  întrucât societatea  nu a  mai  desfăşurat  activitate  la  capacitatea  normală, astfel că nu  întrunea toate cerinţele ce trebuiau îndeplinite cumulativ, conform alin.2 al art. 2 mai sus citat.

Contrar celor susţinute de recurent, din depoziţia martorului G.C., fost lider de sindicat până la data de 29.12.2007, rezultă că s-a început procedura de încadrare a locurilor de muncă în condiţii speciale la Secţia Mecanică 6, însă în acea perioadă erau foarte puţine comenzi şi se lucra doar câteva zile, secţia fiind menţinută având produse pe stoc şi din acest motiv mai mult de un an expertiza nu a putut fi finalizată.

Or,  în condiţiile în care  nu s-a prestat  o  activitate  productivă salariaţii pârâtei care  au  lucrat pentru  conservarea  patrimoniul sau  alte  activităţi administrative  nu  puteau fi  încadraţi în locuri de muncă  în condiţii speciale  pentru  că  activitatea  pe  care  ei  o  desfăşurau oricum nu se  încadra  în acest  fel de  condiţii .

Lipsa contractelor, ca problemă de management  contestată de recurent, excede prezentei cauze unde pot fi verificate doar îndeplinirea sau nu a cerinţelor prevăzute de HG nr. 1025/2003, respectiv a obligaţiilor ce revin societăţii intimate, conform metodologiei de încadrare a locurilor de muncă în condiţii speciale .

Separat de aceasta, conform art. (3) din HG 1025/2003 „ În cazul în care angajatorul nu declanşează procedura de încadrare a locurilor de muncă în condiţii speciale, sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, reprezentanţii angajaţilor în cadrul comitetului de securitate şi sănătate în muncă ori responsabilul cu protecţia muncii pot sesiza inspectoratele teritoriale de muncă, care vor dispune verificarea locurilor de muncă conform alin. (1) lit. c).”

În consecinţă, solicitarea încadrării în condiţii speciale putea fi făcută şi de către sindicat nu numai de angajator, astfel că în mod nejustificat se invocă şi sub acest aspect, culpa societăţii pentru  nedepunerea în termenul prevăzut de HG 1025/2003 a documentaţiei prevăzute de lege pentru încadrare a locurilor de muncă în condiţii speciale şi cauzarea prejudiciului pretins de recurent.

În consecinţă, constatând că starea de fapt reţinută de prima instanţă este în concordanţă cu probele administrate şi în speţă s-a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale incidente, Curtea în baza art. 312 pct. 1 Cod procedură civilă a respins recursul reclamantului ca nefondat,  menţinând ca temeinică şi legală sentinţa atacată.