Magistrat. Cerere de recunoaştere a vechimii în magistratură, formulată anterior cererii de pensionare. Admisibilitate.

Respingerea ca prematură a cererii pentru  recunoaşterea ca vechime  în magistratură a perioadei în care  reclamantul a avut calitatea de comandant de navă, formulată anterior înregistrării cererii de pensionare, este lipsită de  fundament juridic, înregistrarea unei astfel de cereri fiind admisibilă prin prisma prevederilor art.111 Cod  procedură civilă şi art. 85 din Legea nr. 303/2004.

Prin cererea înaintată la 25 iulie 2007 la Tribunalul Harghita, reclamantul Ţ.N. a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Public-Parchetul de pe lângă ICCJ Bucureşti, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg-.Mureş şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita, solicitând a se constata că în perioada 1 iulie 11983 – 31 decembrie 11984 a prestat activitate juridică asimilată judecătorilor şi procurorilor, având calitatea de comandant de navă, situaţie în care se impune înscrierea acestei perioade în cartea de muncă în vederea întocmirii dosarului de pensie.

În susţinerea cererii, reclamantul s-a prevalat de dispoziţiile art.111 C.pr.civ. coroborat cu art.85 din Legea nr.303/2004, conform cărora este îndreptăţit a i se recunoaşte perioada cât a îndeplinit funcţia de comandant de navă, ca şi activitate juridică asimilată magistraţilor.

Prin sentinţa civilă nr.2973 din 28 noiembrie 2007 a Tribunalului Harghita, s-a respins ca prematură cererea de chemare în judecată formulată de reclamant motivat de faptul că potrivit art.85 alin.3 din Legea nr.303/2004, cererile de pensionare formulate de magistraţi pentru acordarea pensiei de serviciu se depun la casa teritorială de pensii competentă, iar plata pensiei se face de la data prevăzută în decretul prezidenţial de eliberare din funcţie. Ca atare,  reclamantul putea eventual solicita instanţei competente, recunoaşterea unui drept, ulterior formulării cererii de pensionare care s-ar fi soldat cu un refuz din partea instituţiei abilitate, bazat pe neîndeplinirea în totalitate a condiţiilor de pensionare.

Împotriva sentinţei civile menţionate, reclamantul a înaintat în termen legal recurs, solicitând modificarea în tot a acesteia, în sensul admiterii acţiunii civile introductive de instanţă, cu invocarea motivelor prev. de art.304 pct.6,8,9,10 C.pr.civ.

În susţinerea cererii de recurs, reclamantul a relevat că acţiunea promovată şi întemeiată pe dispoziţiile art.111 C.pr.civ., are caracterul unei acţiuni în constatare a unui drept, pe care doreşte să-l valorifice în vederea întocmirii dosarului de pensie de serviciu. Că, prin soluţia pronunţată, prima instanţă a schimbat obiectul acţiunii din oficiu şi a ridicat excepţia prematurităţii cererii, fără nici un temei juridic justificat. Anexat cererii de recurs, reclamantul a depus în copie, ca practică judiciară, mai multe sentinţe civile şi de contencios administrativ pronunţate de instanţele din ţară, prin care s-a recunoscut vechimea în magistratură a unui căpitan de navă, având studii juridice, profesie asimilată în art.86 din Legea nr.303/2004.

Recursul reclamantului este fondat, pentru considerentele ce succed:

Potrivit art.111 C.pr.civ. şi care se completează cu legislaţia în materia dreptului muncii, partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept. Cererea nu poate fi primită decât în situaţia în care partea poate cere realizarea dreptului.

Dispoziţia legală menţionată este suplimentată prin cererea reclamantului şi cu prevederile art.85 din Legea nr.303/2004, conform cărora este îndreptăţit ca în calitate de comandant de navă pe o anumită perioadă de timp, având studii juridice, perioada respectivă să-i fie recunoscută ca vechime în magistratură.

Interesul reclamantului pentru promovarea cererii introductive de instanţă, este pe deplin justificat, în vederea întocmirii dosarului de pensie de serviciu şi stabilirii unei vechimi integrale în magistratură, operaţiuni care sunt anterioare eliberării deciziei de pensionare. Ca atare, reţinerea primei instanţe în sensul că reclamantul a formulat acţiune înaintea naşterii dreptului său de a pretinde pe cale judecătorească recunoaşterea unei stări de fapt, nu are niciun  fundament juridic. De asemenea, este eronată interpretarea art.85 din Legea nr.303/2004, în sensul că reclamantul putea eventual solicita instanţei competente, recunoaşterea unui drept, ulterior formulării cererii de pensionare care s-ar fi soldat cu refuz din partea instituţiei competente, baza pe neîndeplinirea în totalitate de către petent a condiţiilor de pensionare.

Analiza aspectelor de fapt şi de drept expuse, conduc la concluzia că prima instanţă în mod nejustificat a invocat din oficiu excepţia prematurităţii acţiunii reclamantului, fără a soluţiona pricina pe fond, în baza temeiurilor de drept invocate şi a practicii judiciare în materie.

Aşa fiind, văzând disp.art.312 alin.5 C.pr.civ., coroborat cu art.82 din Legea nr.168/1999, s-a admis recursul declarat de reclamant şi s-a casat integral hotărârea atacată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.

După casare instanţa de fond va judeca pricina din nou, ţinând seama de toate motivele invocate înaintea instanţei a cărei hotărâre a fost casată.

Domenii speta

Spete similare