Vechime în muncă

Potrivit pct.178 anexa II din Ordinul 50/1990 se încadrează în grupa a II-a de muncă: mecanicii agricoli care efectuează lucrări în câmp, vii şi livezi, cu tractoare şi combine autopropulsante, cei care efectuează tratamente fitosanitare prin stropire şi prăfuire cu maşini de erbicidat şi maşini pentru stropit şi prăfuit, precum şi mecanicii de întreţinere a tractoarelor, combinelor şi maşinilor agricole pentru perioada lucrată în câmp.

O interpretare coroborată a acestor dispoziţii duce la concluzia că nu este suficient ca salariatul să îndeplinească atribuţiile respective şi să lucreze la locurile de muncă expres prevăzute în ordin, ci în urma verificărilor efectuate să se constate că activitatea a fost desfăşurată în condiţii concrete de noxe care depăşesc nivelul maxim admis prevăzute de norme, în condiţii nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare, procentul fiind de minimum 70 % din programul normal de lucru efectuat în aceste condiţii.

Dacă toate aceste condiţii sunt îndeplinite, salariatul trebuia nominalizat de către unitate împreună cu sindicatul.

Mai mult, art. 15 din Ordinul 50/1990 prevede expres că dovedirea perioadelor de activitate desfăşurate în locurile de munca şi activităţile ce se încadrează în grupele I şi II de munca în vederea pensionarii se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de munca conform metodologiei de completare a acestuia stabilite de Ministerul Muncii şi Ocrotirilor Sociale.

Carnetul de muncă, conform art. 1 din Decretul 92/1976 este actul oficial prin care se dovedeşte vechimea în muncă, vechimea neîntreruptă în aceeaşi unitate, în funcţia, meseria sau profesia timpul lucrat în locurile de muncă cu condiţii deosebite, retribuţia tarifară şi alte drepturi ce se includ în aceasta.

Ori în carnetul de muncă al reclamantului nu apar menţiunile privind condiţiile deosebite de muncă, nu dintr-o omisiune a fostului angajator ci datorită faptului că nu s-a urma procedura de încadrare în grupa a II-a de muncă impusă de Ordinul 50/1990.

Tribunalul Mehedinţi – sentinţa din 02.11.2017

Prin cererea adresată instanţei la data de 21.02.2017, TD a solicitat încadrarea în grupa a II-a de muncă arătând că în perioada 01.04.1980 – 26.02.1992 a fost angajat cu contract individual de muncă la C.A.P. S în funcţia de şef fermă câmp, fapt ce rezultă din carnetul de muncă.

Totodată, a precizat faptul că deşi din înscrierile din carnetul de muncă rezultă că locul de muncă era cu condiţii deosebite, în carnetul de muncă nu s-au completat menţiunile privitoare la încadrarea în grupa a II-a de muncă, a timpului efectiv lucrat în condiţii de muncă deosebite şi a procentului.

A menţionat că, condiţiile deosebite au constat în faptul că în timpul îndeplinirii sarcinilor de serviciu a fost expus la un complex de factori de risc şi îmbolnăvire (temperaturi scăzute în sezonul rece, temperaturi ridicate, ploi, vânt, folosirea substanţelor toxice-îngrăşăminte, erbicide), iar felul muncii desfăşurate se încadrează în grupa a II-a de muncă potrivit prevederilor Ordinului nr.50/1990 completat cu Anexa la scrisoarea MMPS nr.382/08.11.2000, poziţia 178 lit.f, unde se prevede expres că beneficiază de grupa a II-a de muncă şefii de fermă care au lucrat în câmp, dacă au lucrat maxim 90% din timpul efectiv lucrat.

 În drept cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile Ordinului nr.50/1990.

La cerere au fost anexate înscrisuri reprezentând: copie carnet de muncă seria Bd nr.XXXXX, Anexa la scrisoarea MMPS nr.382/MB/08.11.2000.

În faza de regularizare, instanţa a constatat că cererea nu îndeplineşte cerinţele art.194 – 197 din NCPC solicitându-i reclamantului completarea cererii conform prevederilor NCPC, reclamantul la data de 02.03.2017 arătând că înţelege să se judece cu pârâta Primăria B deoarece arhiva fostului C.A.P. S a fost preluată de către Primăria B, după lichidarea patrimoniului C.A.P., iar în prezent actele doveditoare nu se mai găsesc.

Totodată, reclamantul a indicat şi datele de identificare ale Primăriei B.

La termenul din 18.05.2017, instanţa în baza rolului activ a dispus întocmirea unei adrese către pârâta Unitatea Administrativ Teritorială B pentru a comunica dacă se află în posesia arhivei fostului C.A.P. S privind persoanele încadrate cu contract individual de muncă sau dacă arhiva C.A.P. – ului aferentă perioadei 1980 – 1992 a fost predată unui deţinător autorizat de arhivă.

Pârâta, Unitatea Administrativ Teritorială B, prin adresele nr.xxx/29.05.2017 şi nr.xxx/10.08.2017 a arătat că în arhiva instituţiei nu există nici un document al fostului C.A.P. S aferent perioadei 1980 – 1992 privind persoanele încadrate cu contract individual de muncă şi că arhiva C.A.P. S nu a fost predată către Primăria S, fapt pentru care nu există documente de predare-primire a arhivei în cauză.

Totodată a arătat că la nivelul anului 1992 a existat o predare primire între C.A.P. S şi Primăria Comunei B, dar predare primirea a avut ca obiect o serie de obiective deţinute de către C.A.P. S, în acest sens depunând la dosar Protocolul din 24.06.1992.

La 07.09.2017, instanţa a acordat cuvântul pe fond, reclamantul solicitând acordarea grupei a II-a de muncă conform prevederilor Ordinului nr.50/1990. 

Cu ocazia deliberării, instanţa a dispus repunerea pe rol a judecării cauzei şi citarea părţilor, constatând că potrivit Deciziei nr.2/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ”în situaţia în care angajatorul nu mai există din punct de vedere juridic, justifică legitimitate procesuală pasivă Casa Teritorială de Pensii”, astfel că se impune introducerea în cauză în calitate de pârâtă a Casei Judeţene de Pensii, dispunând conceptarea acesteia ca pârâtă la 21.09.2017.

Prin întâmpinarea formulată pentru termenul din 05.10.2017, pârâta Casa Judeţeană de Pensii  a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată şi nedovedită.

A arătat că, reclamantul solicită acordarea grupei a II-a de muncă pentru perioada 1980 – 1992 la mai mult de 25 de ani de la încetarea activităţii în acele condiţii şi fără a exista acte doveditoare în acest sens.

A arătat şi că, Casa Judeţeană de Pensii, acordă şi pune în plată drepturile de pensie stabilite în baza actelor doveditoare privind vechimea în muncă – carnetul de muncă completat potrivit dispoziţiilor Decretului nr.92/1976 sau adeverinţelor eliberate de către foştii angajatori potrivit dispoziţiilor art.123 din HG nr.257/2011 privind normele de aplicare a Legii nr.263/2010 – şi nu eliberează adeverinţe pentru reconstituirea vechimii şi nici a încadrării în condiţii superioare de muncă în locul foştilor angajatori, adeverinţe care ulterior să fie valorificate în dreptul la pensie.

A mai arătat că, după dispariţia angajatorului, din punct de vedere juridic, Casa Judeţeană de Pensii este singura entitate juridică interesată să se opună la valorificarea drepturilor pretinse de angajat, în ipoteza în care acestea nu ar fi conforme dispoziţiilor legale în materie.

Totodată a precizat faptul că, dovedirea felului muncii şi a condiţiilor concrete de muncă ale reclamantului, după trecerea a mai mult de 25 de ani de la încetarea raporturilor de muncă, în lipsa unor înscrisuri, prin audierea martorilor este ineficientă având în vedere faptul că nu se pot suplini prin relatările unor persoane, condiţiile în care a lucrat reclamantul sau timpul efectiv lucrat în aceste condiţii.

Prin declaraţia dată la 19.10.2017, reclamantul a arătat că în perioada în litigiu a fost angajat ca şef de fermă în cadrul C.A.P. S, ferma fiind una vegetală în sensul că se cultiva grâu, porumb, floarea soarelui etc., şi că în cadrul acestei ferme îşi mai desfăşurau activitatea şi un inginer agronom şi un contabil de fermă, iar inginerul agronom era plătit de către Direcţia Agricolă în timp ce şeful de fermă era plătit de către C.A.P.

A mai arătat că activitatea şefului de fermă era permanentă, indiferent de anotimp, supraveghind lucrătorii la diversele munci, iar iarna din indicaţiile preşedintelui C.A.P. şefii de fermă însoţeau transportul de furaje către fermele zootehnice.

Reclamantul a precizat că în cadrul C.A.P. S funcţionau trei ferme: două vegetale şi una zootehnică.

La termenul din 19.10.2017, urmare a declaraţiilor reclamantului şi a probelor existente la dosarul cauzei, instanţa emiterea unei adrese către Direcţia pentru Agricultură  pentru a comunica fişa postului pentru şeful de fermă, dacă la nivelul instituţiei s-a dispus încadrarea în grupă de muncă conform Ordinului nr.50/1990 cu completările ulterioare a locurilor de muncă ocupate de către şefii de fermă care au lucrat în câmp, vii, legumicultură, livezi şi pajişti, dacă în perioada 1980-1992 fermele nr.1 şi 2 din cadrul C.A.P. S s-au aflat în subordinea instituţiei.

Prin adresa nr.xxx/27.10.2017, Direcţia pentru Agricultură a comunicat faptul că pentru perioada 1980 – 1992, în arhiva instituţiei, nu s-au găsit fişe de post pentru şefii de fermă şi că la nivelul instituţiei s-a dispus încadrarea în grupa de muncă (conform Ordinului nr.50/1990 Anexa nr.2 poziţia nr.178 lit.f, Anexa la scrisoarea MMPS nr.382/MB/08.11.2000 cu completările ulterioare) a locurilor de muncă ocupate de către şefii de fermă care au lucrat în câmp, vii, legumicultură, livezi şi pajişti cu specialitatea de inginer agronom.

Totodată s-a arătat că în perioada 1980 şi până la lichidare, C.A.P. S s-a aflat în subordinea Direcţiei pentru Agricultură Judeţeană  (fostă D.G.A.I.A.), dar în arhiva instituţiei se găsesc state de plată doar pentru specialişti (ingineri agronomi).

Analizând acţiunea în raport de actele şi lucrările dosarului instanţa constată şi reţine următoarele:

Reclamantul TD a fost angajat cu contract individual de muncă în perioada 01.04.1980-26.02.1992 la fostul CAP S în funcţia de şef fermă câmp.

Conform înscrierilor din carnetul de muncă reclamantul şi-a desfăşurat activitatea în condiţii normale de lucru.

Invocând dispoziţiile Ordinului 50/1990 completat cu anexele la Scrisoarea MMPS nr 382/08.11.2000 poziţia 178 lit f, anexă care constituie un act de nominalizare în grupa de muncă a angajaţilor din agricultură şi ţinând seama de condiţiile concrete în care şi-a desfăşurat activitatea fiind expus la factori de risc şi îmbolnăvire, intemperii ale naturii, variaţii de temperatură, ploi, vânt prin prezenta acţiune reclamantul a solicitat să se constate că a desfăşurat activitate în grupa a II-a de muncă.

Potrivit Ordinului 50/1990 emis de MMPS, Ministerul Sănătăţii şi Comisia Naţională pentru Protecţia Muncii se încadrează în grupă de muncă locurile de muncă, activităţile şi categoriile profesionale cuprinse în anexa II.

Beneficiază de încadrarea în grupele I şi II de munca, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiştri, tehnicieni, personal de întreţinere şi reparaţii, controlori tehnici de calitate, precum şi alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de munca şi activităţile prevăzute în anexele nr. 1 şi 2.

Încadrarea în grupe muncă se  face în situaţia în care, cu toate măsurile luate de unitate pentru normalizarea condiţiilor de munca, nivelul noxelor existente la locurile (activităţile, meseriile, funcţiile) prevăzute în aceste grupe depăşeşte nivelul maxim admis prevăzut în Normele republicane de protecţie a muncii.

Existenta condiţiilor deosebite la locurile de munca cu noxe trebuie sa rezulte din determinările de noxe, efectuate de către organele Ministerului Sănătăţii sau de laboratoarele de specialitate proprii ale unităţilor şi avizate de inspectorii de stat pentru protecţia muncii.

Nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I şi II de munca se face de către conducerea unităţilor împreună cu sindicatele libere din unităţi, ţinându-se seama de condiţiile deosebite de munca concrete în care îşi desfăşoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiţii nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare.

Încadrarea în grupele I şi II de munca se face proporţional cu timpul efectiv lucrat la locurile de munca incluse în aceste grupe, cu condiţia ca, pentru grupa I, personalul sa lucreze în aceste locuri cel puţin 50%, iar pentru grupa II, cel puţin 70% din programul de lucru.

Potrivit pct.178 anexa II din Ordinul 50/1990 se încadrează în grupa a II-a de muncă: mecanicii agricoli care efectuează lucrări în câmp, vii li livezi, cu tractoare şi combine autopropulsante, cei care efectuează tratamente fitosanitare prin stropire şi prăfuire cu maşini de erbicidat şi maşini pentru stropit şi prăfuit , precum şi mecanicii de întreţinere a tractoarelor, combinelor şi maşinilor agricole pentru perioada lucrată în câmp.

O interpretare coroborată a acestor dispoziţii duce la concluzia că nu este suficient ca salariatul să îndeplinească atribuţiile respective şi să lucreze la locurile de muncă expres prevăzute în ordin, ci în urma verificărilor efectuate să se constate că activitatea a fost desfăşurată în condiţii concrete de noxe care depăşesc nivelul maxim admis prevăzute de norme, în condiţii nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare, procentul fiind de minimum 70 % din programul normal de lucru efectuat în aceste condiţii.

Dacă toate aceste condiţii sunt îndeplinite, salariatul trebuia nominalizat de către unitate împreună cu sindicatul.

În cazul de faţă reclamantul a susţinut că prin tabelul anexă la Scrisoarea MMPS nr. 382/MB/08.11.2000 depus în copie  la dosar s-a făcut dovada nominalizării încadrării în grupă de muncă a angajaţilor din agricultură.

Susţinerile reclamantului nu sunt întemeiate cu atât mai mult cu cât acest înscris este unul orientativ (aşa cum rezultă din titulatura lui) nu emană de la angajator şi nici nu cuprinde numele salariaţilor de la locurile de muncă respective.

Mai mult art. 15 din Ordinul 50/1990 prevede expres că dovedirea perioadelor de activitate desfăşurate în locurile de munca şi activităţile ce se încadrează în grupele I şi II de munca în vederea pensionarii se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de munca conform metodologiei de completare a acestuia stabilite de Ministerul Muncii şi Ocrotirilor Sociale.

Carnetul de muncă, conform art. 1 din Decretul 92/1976 este actul oficial prin care se dovedeşte vechimea în muncă, vechimea neîntreruptă în aceeaşi unitate, în funcţia, meseria sau profesia timpul lucrat în locurile de muncă cu condiţii deosebite, retribuţia tarifară şi alte drepturi ce se includ în aceasta.

Ori în carnetul de muncă al reclamantului nu apar menţiunile privind condiţiile deosebite de muncă, nu dintr-o omisiune a fostului angajator ci datorită faptului că nu s-a urma procedura de încadrare în grupa a II-a de muncă impusă de Ordinul 50/1990.

Faţă de aceste considerente acţiunea reclamantului va fi respinsă ca nefondată.

Domenii speta

Spete similare