Pretenții – necompetență materială - reclamanta a înţeles să invoce, ca temei juridic al obligaţiilor pârâtei, prevederile Legii nr. 31/1990, astfel că instanţa a fost sesizată cu o acţiune întemeiată pe legea societăţilor care, în raport de prevederile a

Hotărâre 1192 din 17.02.2020


I N S T A N Ţ A

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 07.11.2019, sub nr. …./299/2019, reclamanta A a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 88.752,5 lei din care 40.855 lei reprezintă contravaloarea taxei de intabulare în cartea funciară a imobilului pe care pârâta s-a obligat să-l aducă ca aport la capitalul său social, iar suma de 47.897,50 lei reprezintă contravaloarea onorariului notarial perceput pentru autentificarea actelor prin care s-a formalizat aportul aceluiaşi imobil la capitalul său social, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, prin H.G. nr. 887/2001, B a dobândit dreptul de a înfiinţa mai multe filiale, astfel că, la data de 24.09.2001, a luat fiinţă, ca filială, societatea sa. Ulterior, în anul 2003, B a vândut întreg pachetul de acţiuni deţinute la A către C, sens în care a fost încheiat contractul de vânzare cumpărare acţiuni nr. 1/4425/06.10.2003, care, la rândul său, a fost vândut către D prin contractul de cesiune acţiuni din 04.11.2016.

Reclamanta a menţionat că, prin contractul de vânzare acţiuni iniţial, B s-a obligat să aducă la capitalul social al A 3 terenuri, printre care şi terenul situat în ...., sector 1, în suprafaţă de 4.325,42 mp, înscris în Cartea Funciară nr. ...., având număr cadastral .....

Întrucât B nu şi-a executat obligaţia de aportare, C a iniţiat o procedură judiciară, iar, prin decizia nr. …./27.03.2009, instanţa de judecată a obligat-o pe această să aporteze terenul la capitalul social al A. Ulterior, având în vedere refuzul de executare  voluntară, a fost iniţiată o procedură de executare silită a deciziei nr. C/2009, fiind constituit dosarul de executare nr. .../2017 al BEJ E.

Reclamanta a susţinut că, în mod evident, executarea conformă a obligaţiei de aport în natură cuprindea şi alte obligaţii accesorii realizarea operaţiunilor de autentificare a actului constitutiv în condiţiile aportării unui imobil (art. 5 alin. 6 din Legea nr. 31/1990), operaţiunea care implică un cost cu onorariu notarului pentru autentificarea acestui act, cât şi intabularea imobilului adus ca aport la capitalul social, ceea ce implică plata taxei de intabulare (Ordinul nr. 16/2019 adoptat de Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară).

În ceea ce priveşte obligaţia principală de aportare, reclamanta a menţionat că a existat un prim act de executare benevolă a obligaţiei, sens în care, prin Hotărârea Adunrii Generale a Acţionarilor nr. 80/12.102.018, B a aprobat majorarea propriului capital social prin aportul în natură a imobilului situat în .... (fost ….) şi înregistrarea la Registrul Comerţului a modificărilor intervenite cu privire la numărul acţiunilor. Prin aceeaşi hotărâre, B a aprobat ca imobilul să fie aportat în natură la capitalul social al A, sens în care Directorul General a fost împuternicit să îndeplinească formalităţile în relaţia CU ONRC şi să înregistreze cererea de publicare a hotărârii în Monitorul Oficial.

Subsecvent, a fost emisă Hotărârea nr. 15/23.01.2019 prin care Directorul General al B a fost mandatat să semneze actul constitutiv actualizat al A şi, ulterior, a fost numit un nou director prin Hotărârea nr. 27/13.02.2019 care avea să ducă la bun sfârşit această operaţiune de aportare.

Reclamanta a menţionat că, la data de 25.02.2019, a fost autentificat actul constitutiv al său prin care imobilul a fost adus ca aport la capitalul social, în acest sens fiind emisă încheierea de autentificare nr. 1198, cât şi Hotărârea Adunării Generale a Acţionarilor A din 25.02.2019, în acest sens fiind emisă încheierea nr. 1197. A învederat că ambele încheieri au fost întocmite de SPN F în data de 25.02.2019. De asemenea, Hotărârea AGA a fost rectificată ulterior prin încheierea nr. 44 din aceeaşi dată, având în vedere că purta o eroare materială cu privire la dată.

Astfel, pentru toate aceste operaţiuni, SNP Popovici a emis factura fiscală nr. 69455/25.02.2019 pentru suma de 47.897,50 lei, având ca beneficiar B. Reclamanta a susţinut că a înaintat factura în original către B, punându-i în vedere să facă plata, având în vedere că toate operaţiunile şi formalităţile realizate la notarul public îşi au sursa în obligaţia B de a aduce ca aport în natură la capitalul A acest teren.

În continuare, reclamanta a menţionat că ultima formalitate de aducere a acestui teren la capitalul său social a fost realizată la OCPI, prin înscrierea aportului în Cartea Funciară nr. .... a UAT Bucureşti Sector 1, sens în care a fost emisă încheierea nr. 24580/18.03.2019. Deoarece B a refuzat să achite tariful perceput de OCPI pentru îndeplinirea acestei înscrieri, reclamanta a susţinut că a fost constrânsă să plătească din fondurile proprii pentru ca această formalitate să fie îndeplinită, deşi nu exista nicio raţiune pentru ca plata să cadă în sarcina sa. În acest sens, a menţionat că doar pârâtei, celei căreia îi revenea obligaţia de aport în natură şi pe care a refuzat sistematic să o aducă la îndeplinire, îi poate fi impus să suporte şi costul accesoriu de înscriere în CF, conex obligaţiei principale de aport.

Reclamanta a menţionat că, la data de 25.03.2019, pârâta i-a adus la cunoştinţă refuzul de a achita onorariul notarial. Ulterior, reclamanta a înaintat două adrese prin care i-a învederat pârâtei motivele pentru care trebuie să achite cele două taxe, însă aceasta a exprimat refuzul de a plăti atât onorariul notarului în cuantum de 47.897,50 lei, cât şi tariful OCPI în cuantum de 40.855 lei.

Reclamanta a susţinut că, la acest moment, finalitatea contractului şi finalitatea hotărârii judecătoreşti a fost atinsă în aceea ce priveşte obligaţia principală a B de aportare. Cu toate acestea, există două obligaţii conexe şi accesorii pe care pârâta nu le-a adus la îndeplinire, şi anume executarea obligaţiei de plată pentru înscrierea dreptului de proprietate în CF în cuantum de 40.855 le şi executarea obligaţiei de plată a onorariului notarial în cuantum de 47.897,50 lei.

Reclamanta a învederat că, deşi nu există o consacrare expresă la nivel legislativ pentru aceste două componente obligaţionale ale B, ele rezultă implicit din economia dispozițiilor art. 5-10 şi art. 16 alin. 2 din Legea nr. 31/1990. Astfel, art. 16 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 se referă la obligaţia acţionarului de a vărsa drepturilor corespunzătoare şi/sau predarea efectivă către societate a bunurilor respective, obligaţie care poate fi considerată ca fiind îndeplinită când toate formalităţile specifice pentru această vărsare a capitalului social sunt îndeplinit. În acest sens, a susţinut că aducerea la îndeplinire a obligaţiei de aportare implică, prin sine, realizarea tuturor operaţiunilor formale în relaţia cu OCPI, cât şi autentificarea aportului de către un notar public având în vedere natura bunului aportat. Or, numai dacă şi aceste obligaţii – conexe şi accesorii celei de aportare – sunt îndeplinite conform de către debitorul acestora în calitate de viitor acţionar, se poate considera că obligaţia principală este cu adevărat stinsă şi că debitorul este liberat.

Reclamanta a menţionat că societatea sa a executat obligaţia de plată a debitorului B referitoare la costul taxelor OCPI, motiv pentru care este îndreptăţită ca acest cost să fie rambursat de către B în calitate de veritabil debitor al obligaţiei.

Cu privire la onorariul notarial, a menţionat că a fost emisă o factură subsecventă către societatea sa, ulterior momentului în care notarul a constatat că B refuză să facă plata. În acest sens, a învederat că, deşi factura nu a fot încă achitată, va proceda în viitor la plată pentru a nu aduce atingere activităţii profesionale şi dreptului notarului de a încasa onorariul.

În drept, au fost invocate prevederile art. 192 şi următoarele C.pr.civ.

În susţinerea cererii, reclamanta a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri şi a depus, în copie certificată pentru conformitate cu originalul: factura nr. 318/23.10.2019 (fila 8), extras de cont (fila 9), contract de vânzare-cumpărare acţiuni nr. 1/4425/06.10.2003 (filele 10-22), contract de cesiune de acţiuni din 04.11.2016 (filele 23-26), decizia comercială nr. …./27.03.2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VI-a Comercială în dosarul nr. …./2/2008 (filele 27-31), hotărârea nr. 80/12.10.2018 (filele 32-33), hotărârea nr. 15/23.01.2019 (fila 34), hotărârea nr. 27/13.02.2019 (fila 35), act constitutiv autentificat sub nr. 1198/25.02.2019 de SPN F (filele 36-45), hotărârea din 25.02.2019 autentificată sub nr. 1197/25.02.2019 de SPN F (filele 46-48), încheiere de rectificare nr. 44/25.02.2019 (fila 49), factura nr. 69455/25.02.2019 (fila 50), adresa nr. 466/28.02.2019 (filele 51-52), certificat de înregistrare menţiuni (fila 53), rezoluţia nr. 29475/04.03.2019 (filele 54-55), încheiere nr. 24850 (fila 56), extras CF (fila 57), ordin de plată nr. 18/12.03.2019 (fila 58), adresa nr. 9/3/153/19.03.2019 (fila 59), plic poştal (fila 60), adresa nr. 743/27.03.2019 (filele 61-62), adresa nr. 819/04.04.2019 (filele 63-64), adresa nr. 913/205/15.04.2019 (fila 65), adresa nr. 9/3/213/18.04.2019 (fila 66), adresa nr. 913/153/19.03.2019 (fila 68), factura nr. 71079/07.05.2019 (fila 69).

La data de 18.11.2019, prin serviciul registratură, reclamanta a depus precizările solicitate de instanţă referitoare la cauza juridică a acţiunii – obligaţia reglementată de dispoziţiile art. 16 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, ce incumbă acţionarului B de a vărsa drepturile corespunzătoare şi/sau predarea efectivă către societate a bunurilor la care s-a obligat prin contractul de societate (act constitutiv), obligaţie care implică şi suportarea tuturor costurilor legate de constituirea aportului social, respectiv la temeiul de drept aplicabil – art. 5-10 şi art. 16 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 şi art. 1345-1348 C.civ.

În susţinerea cererii, reclamanta a depus, în copie, extras ONRC (filele 78-130).

Cererea a fost legal timbrată, conform ordinului de plată depus la dosar (fila 131).

La data de 23.12.2019 şi 30.12.2019, prin serviciul registratură, pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat, în principal, respingerea cererii ca inadmisibilă, iar, în subsidiar, respingerea cererii ca neîntemeiată.

În motivarea întâmpinării, pârâta a arătat că, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 5-10 şi art. 16 alin 2 din Legea nr. 31/1990, respectiv obligaţia de a suporta costurile legate de costurile legate de constituirea capitalului social, se impune respingerea cererii ca inadmisibilă. În acest sens, a menţionat că şi-a îndeplinit obligaţiile stabilite în sarcina sa prin decizia comercială nr. …/27.03.2009 pronunţată în dosarul nr. …./2/2008, învederând că aportul în natură s-a efectuat în conformitate cu dispoziţiile legale – este evaluabil din punct de vedere economic (8.170.646 lei); aportarea în natură este admisă la forma de organizare a societăţii reclamante; terenul este folosit de reclamantă, deci este în stare de utilizare; aportul în natură a fost vărsat prin transferarea drepturilor corespunzătoare către reclamantă, fiind îndeplinite toate formalităţile legale.

În ceea ce priveşte invocarea dispoziţiilor art. 1345-1348 C.civ. referitoare la îmbogăţirea fără justă cauză, pârâta a susţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile materiale şi juridice. În acest sens, a precizat că, în urma aportării terenului în natură la capitalul social al reclamantei, nu a existat nicio îmbogăţire a societăţii sale şi nicio însărăcire a reclamantei. De asemenea, obligaţia de a aduce imobilul ca aport în natură la capitalul social al reclamantei este prevăzută în contractul nr. 1/4425/06.10.2003, fiind dispusă şi prin decizia civilă nr. C/27.03.2009, deci nu poate fi vorba de o îmbogăţire „fără justă cauză.”

Referitor la suma de 40.855 lei reprezentând contravaloarea taxei de intabulare în cartea funciară, pârâta a invocat prevederile art. 1896 alin. 2 C.civ. şi art. 169 din Ordinul nr. 700/2014, arătând că dreptul de proprietate asupra imobilului constituit ca aport la capitalul social al unei societăţi comerciale se intabulează în favoarea persoanei juridice în temeiul actului prin care s-a făcut acest aport, încheiat cu respectarea formelor prevăzute de lege, a certificatului de înmatriculare a persoanei juridice.

Pârâta a menţionat că, în cazul de faţă, intabularea imobilului aportat s-a făcut pe numele şi în interesul reclamantei din prezenta cauză. Or, în cazul vânzării-cumpărării unui imobil, atât onorariul notarial, cât şi taxa de intabulare OCPI sunt datorate de către cumpărător. Astfel, prin asimilare la speţă, onorariul notarial şi taxa de intabulare OCPI sunt datorate de persoana juridică în patrimoniul căreia intră imobilul aportat, şi anume a reclamantei.

În ceea ce priveşte suma de 47.897,50 lei reprezentând contravaloarea onorariului notarial, pârâta a menţionat că trebuie achitat pentru autentificarea unor acte care o privesc pe reclamantă. A menţionat că nu pot fi reţinute susţinerile reclamantei referitoare la faptul că interesul prevalent a fost al B, în condiţiile în care, pe de o parte, societatea sa a avut o obligaţie contractuală, izvorâtă din contractul de vânzare-cumpărare nr. 1/4425/06.10.2003, menţinută de instanţa de judecată, de a aporta terenul situat în Bucureşti, ...., sector 1, prin raportare la litigiile anterioare din care rezultă interesul societăţii de a aporta terenul în cauză în schimbul acţiunilor – dosar nr. …./299/2017, dosar nr. …../299/2017. Astfel, serviciile prestate de SPN F au fost efectuate pentru reclamantă, în interesul acestei societăţi, nicidecum pentru pârâtă.

În drept, au fost invocate prevederile art. 205 C.pr.civ.

În susţinerea întâmpinării, pârâta a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri şi a depus, în copie: adresa nr. 913/153/19.03.2019 (fila 152), adresa nr. 913/205/15.04.2019 (fila 153), adresa nr. 913/213/18.04.2019 (fila 154), încheiere din 27.02.2018 dată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. …./299/2017 (filele 155-157), sentinţa civilă nr. …./20.12.2017 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti – Secţia a II-a Civilă în dosarul nr. …../299/2017 (filele 158-161).

La data de 30.01.2019, prin serviciul registratură, reclamanta a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea apărărilor pârâtei ca neîntemeiate.

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. 1 C.pr.civ., excepţia necompetenţei materiale a instanţei, faţă de fondul cererii de chemare în judecată, o constată întemeiată pentru următoarele motive:

În prezenta cauză, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 88.752,5 lei compuse din suma de 40.855 lei reprezentând contravaloarea taxei de intabulare în cartea funciară a imobilului pe care pârâta s-a obligat să-l aducă ca aport la capitalul său social, respectiv din suma de 47.897,50 lei reprezentând contravaloarea onorariului notarial perceput pentru autentificarea actelor prin care s-a formalizat aportul aceluiaşi imobil la capitalul său social.

Astfel cum rezultă din precizările depuse la data de 18.11.2019 (filele 76-77), reclamanta a înţeles să-şi întemeieze acţiunea pe dispoziţiile art. 5-10 şi art. 16 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, arătând, atât în cuprinsul cererii de chemare în judecată, cât şi al răspunsului la întâmpinare, faptul că obligaţia de predare efectivă a bunului la capitalul social implică şi două obligaţii conexe şi accesorii cum sunt cele privind înscrierea dreptului „predat” în cartea funciară şi cele privind formalităţile de publicitate şi validitate a transferului (autentificare).

De asemenea, în ceea ce priveşte cauza juridică a acţiunii, reclamanta a învederat că aceasta este reprezentată de obligaţia reglementată de dispoziţiile art. 16 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, ce incumbă acţionarului B de a vărsa drepturile corespunzătoare şi/sau predarea efectivă către societate a bunurilor la care s-a obligat prin contractul de societate (act constitutiv), obligaţie care implică şi suportarea tuturor costurilor legate de constituirea aportului social.

Potrivit art. 16 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, „Aporturile în natură trebuie să fie evaluabile din punct de vedere economic. Ele sunt admise la toate formele de societate şi sunt vărsate prin transferarea drepturilor corespunzătoare şi prin predarea efectivă către societate a bunurilor aflate în stare de utilizare.”

Prin urmare, contrar susţinerilor reclamantei de la termenul de judecată din data de astăzi, instanţa constată că temeiul de drept al cererii de chemare în judecată cu care a fost învestită este reprezentat de dispoziţiile Legii nr. 31/1990, însăşi reclamanta invocând faptul că obligaţia pârâtei de a achita sumele solicitate reprezintă o obligaţie accesorie, ce decurge implicit din obligaţia principală de predare efectivă prevăzută de art. 16 alin. 2 din Legea nr. 31/1990.

Conform art. 63 din Legea nr. 31/1990, „Cererile şi căile de atac prevăzute de prezenta lege, de competenţa instanţelor judecătoreşti, se soluţionează de tribunalul în a cărui circumscripţie îşi are societatea sediul principal.”

Pe cale de consecinţă, reţinând faptul că reclamanta a înţeles să invoce, ca temei juridic al obligaţiilor pârâtei, prevederile Legii nr. 31/1990, în virtutea principiului disponibilităţii, instanţa constată că a fost sesizată cu o acţiune întemeiată pe legea societăţilor care, în raport de prevederile art. 63 din acest act normativ, este de competenţa tribunalului, şi nu a judecătoriei, neavând, astfel, relevanţă criteriul valoric prevăzut de art. 94 alin. 1 lit. k C.pr.civ.

Astfel, având în vedere că cererea întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 31/1990 este de competenţa exclusivă a tribunalului, instanţa apreciază întemeiată excepţia invocată din oficiu, urmând să o admită şi să decline competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Bucureşti – Secţia a VI-a Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu.

Declină competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamanta A, cu sediul în ….., în contradictoriu cu pârâta B, cu sediul în ….., în favoarea Tribunalului Bucureşti – Secţia a VI-a Civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, astăzi, 17.02.2020.

PREŞEDINTE GREFIER