Obligatia de a face

Prin decizia civilă nr. 1001/23.09.2015, tribunalul a admis apelul declarat de apelantul reclamant SA; a schimbat în parte sentinţa apelată în sensul că a obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 4371,11 lei cu titlu de daune materiale.

A obligat intimatul pârât la plata către apelantul reclamant a sumei de 55 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că, prin acţiunea  înregistrată sub nr. 2971/740/12014 la data de  02.07.2014 pe rolul Judecătoriei A, reclamantul SA a chemat în judecată pe  pârâtul ND, solicitând ca prin hotărârea care se va pronunţa să fie obligat să se prezinte la Serviciul de Înmatriculări Auto T cu certificatul şi numerele de înmatriculare ale autoturismului cumpărat de la reclamant, pentru radierea, respectiv înmatricularea autoturismului pe numele acestuia,  fie obligat la plata sumei de 5123 lei, reprezentând contravaloarea amenzilor contravenţionale achitate în baza mai multor procese-verbale de constatare a contravenţiei, precum şi la daune moale în cuantum de 10.000 lei, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acţiunii, a arătat că, la data de 15.02.2007 a înstrăinat autovehiculul marca Dacia Nova GTI, cu nr. de identificare -, către pârâtul ND, după care  a solicitat Serviciului public Impozite şi Taxe C scoaterea din evidenţe a mijlocului de transport.

A mai arătat că după vânzare, de la Serviciul public Impozite şi taxe C, reclamantului i-a fost comunicată o somaţie prin care era obligat să achite suma de 1500 lei conform unor procese verbale privind circulaţia pe drumurile publice fără rovignetă.

 La data de 10.03.2014 i s-a comunicat de către executor judecătoresc RG obligaţia de a plăti suma menţionată în titlul executoriu - procesul verbal de contravenţie nr.0145646/17.06.2011-  şi  onorariul de executor de 500 lei, sume pe care le-a achitat.

 Reclamantul a mai menţionat că pârâtul a circulat cu autoturismul care a făcut obiectul vânzării fără a deţine rovinieta valabilă şi întrucât autoturismul figura încă înscris pe numele său, acesta din urmă a fost sancţionat contravenţional cu suma de 2250 lei.

 În ce priveşte daunele morale solicitate, a precizat că acestea se referă la imposibilitatea obţinerii certificatelor fiscale, imposibilitatea de a vinde sau de a cumpăra alt autoturism şi postura defăimătoare în care a fost pus în societate, faţă de numeroasele amenzi neachitate.

Acţiunea nu a fost motivată în drept.

Au fost ataşate cererii un set de înscrisuri.

La data de 08.08.2014, pârâtul a depus întâmpinare prin care a arătat că autoturismul nu mai este în proprietatea sa, depunând în acest sens contractul încheiat cu OE.

Prin sentinţa civilă nr.3269/23.10.2014, Judecătoria A a admis excepţia necompetenţei teritoriale, înaintând cauza Judecătoriei V, fiind înregistrată la data de 30.10.2014 sub acelaşi număr, respectiv 2971/740/2014.

La termenul din 18.11.2014, pârâtul a precizat în faţa instanţei că a vândut autovehiculul şi că nu doreşte să cheme în garanţie pe noul proprietar.

În cursul cercetării judecătoreşti, instanţa a administrat proba cu înscrisuri.

Prin sentinţa civilă nr. 78 din 27.01.2015 a  Judecătoriei V  s-a admis în parte acţiunea formulată, dispunându-se: obligarea pârâtului să se prezinte la Instituţia Prefectului Judeţului I- Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare Vehicule, pentru a radia de pe numele reclamantului şi înmatricula pe numele pârâtului autoturismul marca Dacia Nova GTI cu nr. de identificare -, serie motor 004069, nr. de înmatriculare -, obligarea pârâtului la plata către reclamant a sumei de 2871,11 lei cu titlu de daune materiale, obligarea pârâtului la plata către reclamant a sumei de 481,15 lei cu titlu de cheltuieli de judecată şi respingerea cererii reclamantului privind obligarea pârâtului la plata de daune morale.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că la data de 15.02.2007, printr-un contract de vânzare-cumpărare sub semnătură privată, reclamantul SA a vândut autovehiculul Dacia Nova GTI având număr de identificare -, pentru preţul de 2050 euro, pârâtului ND.

Deşi a avut loc înstrăinarea autovehiculului menţionat mai sus, părţile nu au efectuat formalităţile legale în vederea radierii maşinii de pe numele reclamantului şi înscrierii acesteia pe numele pârâtului iar, aşa cum rezultă din adresa nr.54443/16.12.2014 a Instituţiei Prefectului-Serviciul public comunitar regim permise auto de conducere şi înmatriculare a vehiculelor I, reclamantul fiind cel care figurează în baza de date ca şi proprietar al autoturismului în cauză.

 Ulterior, la data de 01.11.2007, pârâtul ND a înstrăinat la rândul său autovehiculul marca Dacia Nova GTI cu număr de identificare -, către OE.

 Instanţa a  reţinut că potrivit art. 1295 Vechiul C.civ.(legea aplicabilă raporturilor juridice), contractul de vânzare-cumpărare are un caracter consensual, putând fi încheiat prin simplul acord de voinţă al părţilor, fără îndeplinirea vreunei formalităţi.

 Privitor la capătul de cerere  privind  obligarea pârâtului să radieze autoturismul, instanţa de fond a reţinut că, la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare a autoturismului de către părţile din litigiu, actele normative care reglementau operaţiunile de înmatriculare/radiere erau OUG 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice şi Ordinul nr.1501/2006 privind procedura înmatriculării, înregistrării, radierii şi eliberarea autorizaţiei de circulaţie provizorie sau pentru probe a vehiculelor.

Conform art.11 din OUG nr.195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, (1) Proprietarii de vehicule sau deţinătorii mandataţi ai acestora sunt obligaţi să le înmatriculeze sau să le înregistreze, după caz, înainte de a le pune în circulaţie, conform prevederilor legale. (2) Înmatricularea vehiculelor este continuă, de la admiterea în circulaţie până la scoaterea definitivă din circulaţie a unui vehicul din categoria celor supuse acestei condiţii, potrivit prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, şi presupune următoarele operaţiuni: a) înscrierea în evidenţele autorităţilor competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui vehicul de către primul proprietar; b) transcrierea în evidenţele autorităţilor competente, potrivit legii, a tuturor transmiterilor ulterioare ale dreptului de proprietate asupra unui vehicul. (3) Operaţiunile prevăzute la alin. (2) se realizează pe baza datelor de identificare ale vehiculului şi ale proprietarului şi condiţionează eliberarea de către autorităţile competente, potrivit legii, a unui certificat de înmatriculare, precum şi a plăcuţelor cu numărul de înmatriculare atribuit şi transcrierile necesare în certificatul de înmatriculare şi în cartea de identitate a vehiculului.

(4) În cazul transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul, datele noului proprietar se înscriu în evidenţele autorităţilor competente simultan cu menţionarea încetării calităţii de titular al înmatriculării a fostului proprietar. Pentru realizarea acestei operaţiuni şi emiterea unui nou certificat de înmatriculare, noul proprietar este obligat să solicite autorităţii competente transcrierea transmiterii dreptului de proprietate, în termen de 30 de zile de la data dobândirii dreptului de proprietate asupra vehiculului.

Potrivit dispoziţiilor art. 24 din Ordinul nr. 1501 din 13 noiembrie 2006, privind procedura înmatriculării, înregistrării, radierii şi eliberarea autorizaţiei de circulaţie provizorie sau pentru probe a vehiculelor, (2) Proprietarii de vehicule înmatriculate sau înregistrate sunt obligaţi să solicite radierea din circulaţie în termen de 30 de zile de la data:

a) când vehiculul a fost dezmembrat, casat sau predat unei unităţi specializate, în vederea dezmembrării;

b) scoaterii definitive din România a vehiculului;

c) declarării furtului vehiculului;

d) trecerii vehiculului înregistrat în proprietatea altei persoane.

(4) Vehiculul pentru care poliţia rutieră a dispus radierea din circulaţie, potrivit legii, se radiază de la data comunicării măsurii.

(5) Radierea se comunică în termen de 30 de zile, de către autoritatea care a efectuat-o, organului fiscal competent al autorităţii administraţiei publice locale.

Conform prevederilor art. 25 din acelaşi Ordin, radierea se face pe baza depunerii certificatului de înmatriculare sau de înregistrare şi a plăcuţelor cu număr de înmatriculare ori de înregistrare, după caz, a cărţii de identitate a vehiculului (doar pentru vehiculele înmatriculate după 1 iulie 1993), a fişei de înmatriculare cu viza organului fiscal competent al autorităţii administraţiei publice locale, stabilită potrivit legii, ori a certificatului de atestare fiscală, precum şi a documentelor care atestă faptul că a intervenit una dintre situaţiile prevăzute la art. 24 alin. (1) - (4).

Din analiza textelor menţionate mai sus, rezultă că radierea autovehiculului de pe numele vânzătorului şi înmatricularea lui pe numele cumpărătorului de către autorităţile competente reprezintă o obligaţie ce îi revine proprietarului autoturismului, astfel încât, dacă după încheierea valabilă a contractului (în forma înscrisului sub semnătură privată) una dintre părţi refuză să se prezinte la organul competent, cealaltă parte este îndreptăţită să înainteze o acţiune prin care instanţa să oblige cumpărătorul, proprietarul autovehiculului să se prezinte la organele în drept în vederea radierii şi înmatriculării pe numele său a autovehiculului achiziţionat.

 Instanţa de fond a mai reţinut că părţile din prezenta cauză au încheiat un contract de vânzare-cumpărare având ca obiect autovehiculul marca Dacia Nova GTI cu acordul de voinţă al părţilor ca şi condiţie absolut necesară şi suficientă pentru validitatea contractului şi plata preţului, aceste aspecte fiind dovedite prin contractul de vânzare-cumpărare depus la dosar şi din poziţia exprimată de către pârât în faţa instanţei, care nu contestă operaţiunea juridică şi plata preţului.

Susţinerea pârâtului în sensul că nu îi incumbă nicio obligaţie legală, nici de radiere a autovehiculului, nici de plata a amenzilor, în contextul în care autovehiculul a fost la scurt timp vândut către o altă persoană, nu a fost primită de instanţa de fond..

 Înstrăinarea ulterioară a autoturismului de către pârât către o altă persoană creează obligaţii legale privind radierea, respectiv înmatricularea în sarcina acestor persoane, ulterioare şi subsecvente operaţiunilor de radiere/înmatriculare care trebuiau realizate de către pârât după achiziţionarea bunului de la reclamant. Este firesc să se realizeze cronologic operaţiunile de radiere/înmatriculare pentru autovehiculul care a fost obiectul celor două tranzacţii, în ordinea în care s-au încheiat contractele, deoarece Instituţia Prefectului Judeţului I, Serviciul public comunitar permise de conducere şi înmatriculare a vehiculelor trebuie să aibă o evidenţă fidelă a proprietarilor autoturismului.

Or, în cauză, deşi a avut loc transferul dreptului de proprietate asupra autoturismului de la reclamant către pârât în anul 2007, în evidenţele Serviciului Public Comunitar I - regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a vehiculelor, autoturismul figurează ca fiind înmatriculat pe numele reclamantului SA, situaţie în care acesta este îndreptăţit să solicite obligarea pârâtului de a se prezenta la Instituţia Prefectului în vederea radierii de pe numele său şi înmatriculării pe numele pârâtului a autoturismului ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare.

 Instanţa a  apreciat că reclamantul a procedat în mod corect la chemarea în judecata a pârâtului cu care a legat raporturi juridice de drept material şi căreia i-a predat actele necesare efectuării operaţiunilor de radiere de pe numele fostului proprietar şi înmatriculării acestuia pe numele noului proprietar, căruia îi revine obligaţia prevăzută de lege în acest sens.

Reclamantul nu avea de unde să cunoască faptul ca pârâtul a înstrăinat la rândul său autoturismul, iar acesta, în condiţiile noii situaţii juridice nu a uzat de instituţia procesuală a chemării în garanţie, pentru a-l antrena în cauză şi pe actualul proprietar al autoturismului, în contra căruia să formuleze aceleaşi pretenţii, aşa cum rezultă din încheierea de şedinţă de la termenul din 18.11.2014.

Faţă de aceste considerente, instanţa a admis primul capăt de cerere şi a obligat pârâtul să se prezinte la Instituţia Prefectului Judeţului I, Serviciul public comunitar permise de conducere şi înmatriculare a vehiculelor pentru a radia de pe numele reclamantului şi înmatricula pe numele pârâtului autoturismul marca Dacia Nova GTI cu număr de identificare -, serie motor 004069, nr. de înmatriculare -.

 Referitor la cel de-al doilea capăt de cerere, instanţa l-a admis în parte, în măsura dovedirii pretenţiilor.

Conform art.1169 Vechiul Cod civil, cel care face o propunere înaintea judecăţii, trebuie să o dovedească.

 Reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 5123 lei reprezentând contravaloarea sancţiunilor contravenţionale achitate de reclamant, pentru că autoturismul a fost surprins circulând fără rovinietă valabilă, în zona DV, judeţul T.

Instanţa a constatat că în dovedirea pretenţiilor, reclamantul a depus un set de înscrisuri, respectiv, procese-verbale de constatare a contravenţiei, somaţia din 27.03.2012, facturi, chitanţe, foi de vărsământ, cerere de iniţiere a procedurii de mediere cu proces verbal.

Potrivit probatoriului administrat în cauză, reclamantul a înstrăinat autoturismul în cauză la data de 15.02.2007, printr-un contract de vânzare-cumpărare sub semnătură privată, rezultând fără dubiu că începând cu acea dată nu a mai folosit autoturismul, operând transferul dreptului de proprietate, odată cu proprietatea transmiţându-se si obligaţiile ce revin proprietarului unui bun, inclusiv obligaţia de plata a eventualelor amenzi.

Instanţa a reţinut culpa procesuală a pârâtului care, deşi a înstrăinat, la rândul său, autovehiculul în cauză, a perpetuat starea de incertitudine, că numai el este parte în contractul încheiat cu vânzătorul şi că nu a înţeles să cheme în garanţie terţul cumpărător, astfel încât acesta a fost obligat să achite sumele plătite de reclamant, cu titlu de amenzi, având deschisă acţiunea în regres împotriva terţului dobânditor.

Astfel, instanţa  a constatat că au fost achitate următoarele sume: 621,65 lei conform chitanţei nr. 685/07.05.2014, foaie de vărsământ seria A00/16088 din 20.05.2014 privind suma de 545 lei, chitanţa nr. 283/06.05.2014 privind suma de 437,46 lei, chitanţa nr.278/30.04.2014 pentru suma de 551 lei, foaie de vărsământ seria A00/16088 din 25.06.2014 privind suma de 716 lei. 

În acelaşi timp, a  apreciat că simpla emitere a unei facturi sau a unei somaţii de plată, fără a ataşa dovada achitării acesteia, nu poate fi considerată ca sumă plătită şi datorată de către pârât.

 De asemenea, a  reţinut că şi în procedura medierii, iniţiată de reclamant prin intermediul Biroului de mediator BIM, suma solicitată pârâtului a fost de 2250 lei reprezentând amenzi achitate şi 500 lei, onorariu executor judecătoresc.

Cât priveşte obligarea pârâtului la plata unor daune morale, instanţa a apreciat, în raport de probatoriul administrat în cauză, că această solicitare este neîntemeiată, cât timp se poate reţine o culpă şi din partea reclamantului, care, deşi a fost înştiinţat din data de 27.03.2012 despre amenzile auto emise de CNADNR, cu privire la acel autovehicul, nu a luat nicio măsură legală.

Faţă de soluţiile date capetelor de cerere formulate de reclamant, în baza art. 453 C.pr.civ., instanţa a obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 481,15 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel în termen, reclamantul, care a solicitat schimbarea în parte a hotărârii, în sensul  obligării pârâtului la plata sumei de 5123 lei reprezentând c/v amenzilor achitate în baza mai multor procese-verbale de contravenţie, cu cheltuieli de judecată.

A motivat că instanţa a reţinut că nu i se cuvine integral suma solicitată, întrucât nu a făcut dovada plăţii, însă, depune în apel, înscrisuri prin care face această dovadă.

În dezvoltarea acestui motiv de apel, a arătat că totalul sumelor achitate şi dovedite este de 5123 lei, din care: 621,65 lei achitată cu factura nr. 5395/7.05.2014 emisă de CNADR; suma de 545 lei achitată în contul SCPEJ RC şi TA cu foaia de vărsământ seria AQO/16088 din 20.05.2014; 988,46 lei conform facturii fiscale nr. 2730/30.04.2014 şi foii de vărsământ 283 din 6.05.2014 achitate la BEJ CV şi MAD; 752 lei achitată către BEJ RG în baza facturii fiscale nr. 0699/16.05.2014;  suma de 716 lei achitată la BEJ TBO conform foii de vărsământ seria AQO/16088 şi suma de 1500 lei achitată cu chitanţa nr. 165627 din 16.03.2015 în baza somaţiei emisă de oraşul C.

În dovedire, apelantul a depus, înscrisuri în copie xerox.

La data de 12.05.2015, intimatul ND a depus în copie, contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu OE, pentru a face dovada că nu mai este posesorul autoturismului.

Verificând în limitele cererii de apel, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă, prin prisma dispoziţiilor legale aplicabile, tribunalul, va admite apelul declarat, va schimba în parte sentinţa apelată, pentru considerentele care vor succede:

Reclamantul a solicitat prin apelul declarat, obligarea pârâtului la plata sumei de 5123 lei, în loc de 2871,11 lei când a stabilit instanţa de fond.

Instanţa de fond a reţinut în mod corect, în raport de probele administrate la fond că suma respectivă este datorată, constatând că au fost achitate următoarele sume: 621,65 lei conform chitanţei nr. 685/07.05.2014, foaie de vărsământ seria A00/16088 din 20.05.2014 privind suma de 545 lei, chitanţa nr. 283/06.05.2014 privind suma de 437,46 lei, chitanţa nr.278/30.04.2014 pentru suma de 551 lei, foaie de vărsământ seria A00/16088 din 25.06.2014 privind suma de 716 lei. 

Totodată, în mod corect, a reţinut că simpla emitere a unei facturi sau a unei somaţii de plată, fără a ataşa dovada achitării acesteia, nu poate fi considerată ca sumă plătită şi datorată de către pârât.

În apel, reclamantul a depus înscrisuri, pentru a face dovada diferenţei  de sumă solicitată, însă, înscrisul cu valoare probatorie care poate fi reţinut este chitanţa nr. 185627/16.03.2015  emisă pentru suma de 1500 lei achitată către Primăria oraşului C.

Pentru suma de 752 lei , apelantul a depus factura fiscală nr. 0699/16.05.2014 emisă de BEJ RGI, fără a prezenta şi chitanţă care să ateste că respectiva suma a fost achitată.

Contractul de vânzare-cumpărare depus de pârât, care atestă că a înstrăinat autoturismul cumpărat de la reclamant, nu poate justifica respingerea apelului, câtă vreme s-a dovedit culpa procesuală a acestuia, constând în omisiunea prezentării pentru radierea autoturismului de pe numele reclamantului şi înmatricularea pe numele său, iar acesta nu l-a chemat în garanţie pe actualul posesor al maşinii.

În raport de considerentele expuse, în baza art. 480 alin.2 C. proc. civ., apelul a fost admis, s-a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că pârâtul a fost obligat la plata sumei de 4371,11 lei către reclamant cu titlu de daune materiale.

În baza art. 453 C. proc. civ. intimatul pârât a fost obligat la plata sumei de 55 lei cheltuieli de judecată către apelant, reprezentând taxă judiciară de timbru, proporţional cu pretenţiile admise.

Domenii speta

Spete similare