Drept fiscal . Refuz drept de deducere tva aferent unei tranzacţii intracomunitare pentru neregului formale în documentele justificative ale utilizării în folosul activităţii impozabile. Nelegalitate .Încălcarea principiului proporţionalităţi

Prin sentinţa nr.649 din 13 aprilie 2016, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în dosarul nr.3089/101/2015, a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatei Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mehedinţi. A  fost admisă acţiunea formulată de contestatoarea SC Bodimpex SRL în contradictoriu cu intimatele Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mehedinţi şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova.

A fost anulată Decizia nr.386/30.05.2014 emisă de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova şi Decizia de impunere nr.F-MH 111/28.02.2014, emisă de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mehedinţi.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE MEHEDINŢI, atât în nume propriu, cât şi pentru DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE CRAIOVA, criticând-o pentru nelegalitate.

În motivarea cererii de recurs, după expunerea situaţiei de fapt şi a dispoziţiilor legale incidente în cauză, recurenta a susţinut în esenţă următoarele:

A considerat sentinţa ca fiind nelegala, întrucât este data cu încălcarea sau aplicarea greşita a normelor de drept material, fiind prin urmare incident motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedura civila.

A apreciat că instanţa de fond a interpretat in mod eronat dispoziţiile legislaţiei fiscale aplicabile situaţiei deduse judecaţii, în concret dispoziţiile pct.451 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal (art. 1451 Cod fiscal).

Recursul nu este fondat.

Curtea a concluzionat că sentinţa  recurată este legală şi temeinică, în speţă nefiind incident motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art.488 pct.8 Cod Procedură Civilă, invocat de recurentă în cuprinsul cererii de recurs.

Instanţa de fond a analizat corect situaţia de fapt în raport de materialul probator administrat în cauză şi a realizat o încadrare juridică adecvată.

Problema juridică dedusă judecăţii este aceea de a stabili dacă TVA-ul aferent achiziţiei intracomunitare a autoturismului cu numărul de înmatriculare MH 10 BOD este deductibil ori nedeductibil.

Organul fiscal a apreciat că reclamanta nu poate beneficia de dreptul de deducere a TVA întrucât nu a putut proba cu documente justificative, în momentul în care i-au fost solicitate, că autoturismul marca BMW cu numărul de înmatriculare MH 10 BOD a fost folosit exclusiv în folosul activităţilor comerciale ale societăţii.

Această cerinţă, în vederea recunoaşterii dreptului de deducere este impusă de art.1451 alin.1 din Lg.nr.571/2003 privind Codul fiscal, conform căruia deducerea taxei aferente achiziţiei de vehicule este recunoscută doar dacă aceste vehicule sunt utilizate exclusiv pentru categoriile de activităţi menţionate la lit.a)-d) ale art.1451 , în speţă, exclusiv pentru transportul personalului la şi de la locul de desfăşurare a activităţii.

Curtea contrar susţinerilor recurentei apreciază că actele prezentate de către intimata reclamantă fac dovada utilizării autovehiculului sus menţionat în folosul activităţii comerciale.

În conformitate cu pct.451 lit.f, din Normele metodologice de aplicare a codului fiscal –HG nr.44/2004, vehiculele utilizate exclusiv pentru transportul personalului la şi de la locul de desfăşurare a activităţii reprezintă vehiculele utilizate de angajator pentru transportul angajaţilor în scopul desfăşurării activităţii economice la şi de la reşedinţa acestora/locul convenit de comun acord la sediul angajatorului sau la şi de la sediul angajatorului la locul în care se desfăşoară efectiv activitatea ori la şi de la reşedinţa angajaţilor/locul convenit de comun acord la locul de desfăşurare a activităţii, atunci când există dificultăţi evidente de a găsi alte mijloace de transport şi există una cord colectiv între angajator şi angajaţi prin care angajatorul se obligă să asigure gratuit acest transport.

Prin raportare la aceste dispoziţii legale şi având în vedere probatoriul administrat pe parcursul judecăţii, în mod corect a reţinut Tribunalul că acţiunea introductivă este întemeiată.

În contextul în care autoturismul a fost folosit pentru transportul angajaţilor din localitatea de domiciliu în diferite localităţi din Germania, în scopul de a efectua operaţiuni de sortare, încărcare şi manipulare a anvelopelor second hand achiziţionate, reclamanta este îndreptăţită să beneficieze de dreptul de deducere a TVA.

Astfel, din cuprinsul raportului de expertiză coroborat cu înscrisurile depuse la dosarul de fond(filele nr.146-151;159-172), reiese fără echivoc că reclamanta, în perioada 13.09.2011-31.12.2013 a achiziţionat din Germania anvelope, piese auto şi alte mijloace fixe.

Totodată în privinţa deplasărilor cu autoturismul cu număr de înmatriculare MH 10 BOD, acestea au fost evidenţiate cu un număr de patru foi de parcurs, precum şi cu acte adiţionale şi acorduri încheiate cu salariaţii în scopul deplasării personalului la şi de la locul de muncă spre domiciliu, în interesul serviciului.

În raport de situaţia de fapt anterior expusă se reţine că reclamantaul îndeplineşte condiţiile prevăzute de dispoziţiile art.1451 alin.1 lit.a din Codul fiscal şi ale art.451 din Normele de aplicare a Legii nr.571/2003, în forma aplicabilă la data efectuării achiziţiei ,pentru a beneficia de deductibilitatea TVA.

Criticile recurentei pârâte sunt nefondate, pentru că înlăturarea beneficiarului deducerii de TVA aferent achiziţiei intracomunitare din cauza oricărei neregularităţi minore în documentele justificative, aşa cum tinde autoritatea fiscală ar depăşi ceea ce este necesar şi rezonabil pentru protejarea bugetului public, încălcând principiul proporţionalităţii.

Împrejurarea că în soluţionarea cauzei au fost avute în vedere şi înscrisuri care nu au fost prezentate cu ocazia inspecţiei fiscale nu atrage nelegalitatea sentinţei.

Interpretarea contrară, susţinută de recurenta pârâtă este de natură să lipsească de conţinut controlul exercitat de instanţa judecătorească asupra actelor administrativ fiscale şi să-l transforme într-unul cu caracter formal.

Având în vedere motivele arătate, Curtea în temeiul art.20 alin.1 din Legea nr.554/2004, raportat la art.496 Cod procedură Civilă, apreciind că nu este incident motivul de casare prevăzut de art.488 alin.1 pct.8 Cod Procedură Civilă ,va respinge recursul ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare