Soluţionare notificare Legea nr. 10/2001

Dosar Nr. ***

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREŞTI SECŢIA A-V-A CIVILĂ

Încheiere

Şedinţa publică din data de 20.06.2018

Completul constituit din:

Preşedinte:  ***

Grefier: ***

Pe rolul Tribunalului se află soluţionarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanţii  *** ,  *** şi  *** în contradictoriu cu pârâţii  *** ,  *** ,  ***  şi  *** , având ca obiect „legea 10/2001 - Lg. 165/2013”.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică  se prezintă reclamanţii prin avocat şi pârâta  ***  prin consilier juridic cu delegaţie la dosar, lipsind celelalte părţi.

Procedura de citare este nelegal îndeplinită cu reclamanţii.

Se face referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care învederează instanţei obiectul dosarului, stadiul procesual, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, după care:

Reclamanții, prin avocat, arată că prin notele scrise depuse în data de 21.03.2018, a formulat o cerere de introducere în cauză a ***, în temeiul art. 78 alin. 2 Cod pr.civ.

Tribunalul califică cererea depusă de către reclamanți ca nefiind o cerere formulată în temeiul art. 78 alin. 2 Cod pr.civ, ci o cerere de modificare a cererii inițiale de chemare în judecată prin introducerea în cauză a ***, întrucât reclamanţii urmăresc introducerea în cauză a unui nou pârât. Pentru aceste motive, pune în discuție excepția tardivității formulării acestei cereri modificatoare, în temeiul art. 204 Cod pr.civ.

Pârâta, prin consilier juridic, solicită respingerea cererii de modificare a cererii de chemare în judecată, având în vedere că în CF figurează ***.

Reclamanții, prin avocat, arată că notificările au fost adresate Ministerului Industriilor. Solicită admiterea cererii modificatoare. 

Având în vedere calificarea cererii, tribunalul reține că a fost depusă tardiv prin raportare la prevederile ar. 204 alin. 1 Cod pr.civ , astfel încât constată decăderea reclamanților din dreptul de a modifica cererea de chemare în judecată.

Tribunalul acordă cuvântul asupra excepției tardivității cererii de chemare în judecată și asupra excepției lipsei calității procesuale pasive.

Reclamanții, prin avocat, apreciază că cererea de chemare în judecată este formulată în termen. Arată că a invocat protecția legii nr. 165/2013 având în vedere instituirea unor termene până la expirarea cărora se pot formula cereri pentru emiterea deciziilor de compensare. Termenul până la care trebuia soluționată notificarea a expirat pe data de 01 ianuarie 2017, iar cererea de chemare în judecată a fost formulată în termen de 6 luni de la epuizarea acestui termen. Raportat la numărul de cereri adresate pârâtei, consideră că în prezenta cauză se aplică termenul de 5 ani. Solicită respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, având în vedere că pârâta se află în posesia bunurilor.

Pârâta, prin consilier juridic, arată că este aplicabil art. 33 lit. a din Legea nr. 165/2013, adică termenul este de 12 luni pentru entitățile cu cel mult 2500 de cereri. Arată că nu este autoritate publică locală și are înregistrat un număr de 11 notificări. Depune la dosar decizia nr. 25/2018 a ÎCCJ. La punctele 61, 63, 64, 67, 69 și 79 se stabilește că pentru un număr de până la 2500 de cereri, termenul este de 12 luni.

Reclamanta, prin avocat, precizează că numărul notificărilor înregistrate la pârâtă nu este public. Întreaga finalitate a legii nr. 165/2013 este de sprijinire a notificatorilor. 

Pârâta, prin consilier juridic, arată că termenele instituite de lege sunt de decădere. Reclamanta nu a fost împiedicată să introducă acțiunea în termenul legal. Precizează că numărul notificărilor nu a fost făcut public.

La termenul din data de 18.04.2018, tribunalul a unit excepția tardivității cu fondul cauzei. Având în vedere că nu este o dispoziție interlocutorie, ci este o dispoziție de administrare a judecății, tribunalul revine și rămâne în pronunțare asupra excepțiilor tardivității şi lipsei calităţii procesuale pasive.

TRIBUNALUL

Având nevoie de timp pentru a delibera, urmează a amâna pronunțarea,

DISPUNE:

Amână pronunţarea la data de 03.07.2018.

Stabileşte că soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei tribunalului.

Dată în şedinţă publică azi, 20.06.2018.

Preşedinte,   Grefier,

 *** ***

Cod ECLI ECLI:RO:TBBUC: ***

Dosar Nr. ***

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREŞTI SECŢIA A-V-A CIVILĂ

Sentinţa civilă nr. ***/03.07.2018

Completul constituit din:

Preşedinte:  ***

Grefier: ***

Pe rolul Tribunalului se află soluţionarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanţii  *** ,  *** şi  *** în contradictoriu cu pârâţii  *** ,  *** ,  ***  şi  *** , având ca obiect „legea 10/2001 - Lg. 165/2013”.

Dezbaterile în fond şi susţinerile părţilor au avut loc în şedinţa publică de la 20.06.2018 şi au fost consemnate în încheierea de la acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la 03.07.2018 când a hotărât:

TRIBUNALUL

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti – Secţia a V-a Civilă la data de 30.06.2017 (data poştei) cu nr. de mai sus, reclamanţii  *** ,  *** şi  *** au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii  *** , ***,  ***  şi  *** , constatarea calităţii de persoane îndreptăţite la restituirea în natură sau acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul evidenţiat în CF nr. *** Timişoara, nr. top. *** , situat în Timişoara, str. ***, compus din casă şi teren în suprafaţă de 545 mp, cota de 4/7 din imobilul evidenţiat în CF nr. ***Timişoara, nr. top. ***, situat în Timişoara, str. ***, constând în casă şi teren în suprafaţă de 373 mp, precum şi din imobilul evidenţiat în CF nr. *** Timişoara, nr. top. ***, situat în Timişoara, str*** şi ***, constând în casă şi teren în suprafaţă de 719 mp.

În motivare a arătat, în esenţă, că autoarea acestora, ***, a solicitat restituirea în natură sau acordarea de despăgubiri pentru imobilele menţionate, conform notificărilor din 13.06.2001, cu nr. ***, nr. ***şi nr. ***, însă acestea nu au fost soluţionate pâră în prezent.

În drept, au invocat Legea nr. 165/2013, Legea nr. 10/2001.

În dovedire, au solicitat administrarea probelor cu înscrisuri şi expertize tehnice topo şi evaluatorie.

Prin întâmpinarea depusă la data de 31.08.2017 (f. 17-23), pârâta *** a invocat excepţiile litispendenţei, prescripţiei extinctive a dreptului la acţiune raportat la termenul general de prescripţie de 3 ani, prescripţia dreptului la acţiune raportat la termenul de 6 luni instituit de Legea nr. 554/2004 actualizată, prescripţiei dreptului la acţiune raportat la termenul de 6 luni instituit de Legea nr. 165/2013 (astfel, a arătat că, potrivit art. 33 alin. 1 lit. a din Legea nr. 165/2013, notificarea trebuia soluţionată în termen de 12 luni începând de la data de 01.01.2014, iar persoana îndreptăţită putea formula cererea de chemare în judecată în termen de 6 luni de la expirarea celor 12 luni), lipsei calităţii procesuale pasive, atât a sucursalei, cât şi a companiei, iar pe fond a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată.

A precizat că imobilele au fost preluate de statul român şi predate în administrarea/folosinţa Regionalei de Electricitate Timişoara, iar în anul 2004 au intrat în proprietatea CNTEE Transelectrica SA, fiind dezmembrate şi suferind modificări de suprafeţe şi proprietari.

În dovedire, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

Prin întâmpinarea depusă la data de 15.09.2017, pârâta ***a invocat lipsa calităţii sale procesuale pasive. Prin întâmpinarea depusă la aceeaşi dată, pârâta CNCI a invocat excepţiile tardivităţii formulării cererii de chemare în judecată, lipsei sale calităţii procesuale pasive şi prematurităţii solicitării dreptului la măsuri reparatorii conform Legii nr. 165/2013, respectiv prematuritatea emiterii deciziei de compensare de către ***.

Prin întâmpinarea depusă la data de 19.09.2017, pârâtul  ***  a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, arătând că nu are calitatea de unitate deţinătoare sau de entitate învestită cu soluţionarea notificării.

La data de 19.10.2017, reclamanţii a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepţiilor invocate. A apreciat că termenul de 6 luni în care putea formula cererea de chemare în judecată a început să curgă de la expirarea termenului de 36 luni prevăzut de art. 33 alin. 1 lit. c din Legea nr. 165/2013, respectiv 01.01.2017, cererea fiind astfel formulată în termen.

În urma solicitării tribunalului, pârâta *** a depus, în fotocopii, actele ce au însoţit notificările formulate.

Părţile au depus note scrise.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş la data de 06.07.2017, sub nr. ***,  reclamanţii ***,  *** şi  *** au chemat în judecată pe pârâţii ***,  ***  şi  *** , solicitând să se constate calitatea reclamanţilor de persoane îndreptăţite la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, pentru imobilul evidenţiat în CF nr. ***Timişoara, nr. top. ***, situat în Timişoara, str. ***, compus din casă şi teren în suprafaţă de 545 mp.

Prin sentinţa civilă nr. ***01.11.2017 Tribunalul Timiş – Secţia I Civilă a admis excepţia de necompetenţă teritorială şi a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Bucureşti, dosarul fiind înregistrat la data de 20.11.2017 sub nr. ***. 

Având în vedere că pe rolul Secţiei a V-a Civilă se află dosarul nr. *** în cadrul căruia  reclamanţii ***,  *** şi  *** au chemat în judecată pe pârâţii ***,  ***  şi  *** , solicitând să se constate calitatea reclamanţilor de persoane îndreptăţite la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, tribunalul a constatat în dosarul nr. ***incidența dispoziţiilor art. 107 alin.1 din Hotărârea C.S.M. nr. 387/2005, acesta fiind trimis completului inițial învestit cu soluţionarea unei cereri identice (dosarul nr. ***) al Tribunalului Bucureşti – Secţia a V-a Civilă, respectiv completul ***.

Prin urmare, dosarul nr***a fost ataşat la dosarul nr. ***, fiind vorba despre aceeaşi cerere de chemare în judecată, având ca obiect imobilul evidenţiat în CF nr. ***Timişoara, nr. top. ***, situat în Timişoara, str. ***, compus din casă şi teren în suprafaţă de 545 mp (care a fost depusă atât la Tribunalul Timiş, cât şi la Tribunalul Bucureşti; cererea de la Tribunalul Bucureşti vizează în plus şi cota de 4/7 din celelalte 2 imobile, potrivit celor arătate mai sus), fiind vorba despre o litispendenţă.

La termenul din 18.04.2018 (f. 123, vol. II), tribunalul a dispus următoarele: a respins ca neîntemeiate excepţia prescripţiei extinctive a dreptului la acţiune raportat la termenul general de prescripţie de 3 ani şi excepţia prescripţiei dreptului la acţiune de 6 luni instituit de Legea nr. 554/2004, a calificat excepţiile lipsei calităţii procesuale active şi lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei *** ca apărări pe fondul cauzei, a admis excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor ***şi *** (cu consecinţa respingerii cererii în contradictoriu cu acestea ca fiind formulate împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă, efect ce va fi constatat prin prezenta hotărâre) şi a unit cu fondul excepţia decăderii reclamantei din dreptul de a formula cererea de chemare în judecată (fiind vorba despre excepţia tardivităţii formulării cererii, raportat la faptul că aceasta nu a fost formulată în termenul de 6 luni de la expirarea celor 12 luni în care trebuia soluţionată notificarea). În vederea soluţionării acestei excepţii, tribunalul a pus în vedere pârâtei să depună în scris precizări cu privire la numărul de notificări pe care le-a avut de soluţionat şi dacă aceste informaţii au fost publicate.

La termenul din 20.06.2018, având în vedere că au fost depuse precizările solicitate, tribunalul a revenit asupra unirii cu fondul a excepţiei tardivităţii formulării cererii de chemare în judecată (măsura anterioară, prin care s-a unit excepţia cu fondul, nefiind interlocutorie, ci doar preparatorie, reprezentând o măsură de administrare a judecăţii, asupra căreia instanţa poate reveni, neputând reveni asupra soluţiei cu privire la o excepţie) şi a rămas în pronunţare asupra acesteia, precum şi asupra excepţiei lisei calităţii procesuale pasive a ***.

Părţile au depus note scrise.

Analizând cu prioritate excepţia tardivităţii formulării cererii de chemare în judecată, pe baza probelor administrate, a susţinerilor părţilor şi a dispoziţiilor legale aplicabile, tribunalul reţine următoarele:

În fapt, prin notificarea nr. ***/09.05.2001, adresată pârâtei ***, numita *** a solicitat restituirea în natură sau acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul evidenţiat în CF nr. *** Timişoara, nr. top. *** , situat în Timişoara, str. ***, compus din casă şi teren în suprafaţă de 373 mp (f. 121, vol. I), aceasta nefiind soluţionată.

Prin notificarea nr. ***/09.05.2001, adresată pârâtei ***, numita *** a solicitat restituirea în natură sau acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru cota de 4/7 din imobilul evidenţiat în CF nr. *** Timişoara, nr. top. *** , situat în Timişoara, str. *** şi ***, constând în casă şi teren în suprafaţă de 719 mp (f. 141, vol. I), aceasta nefiind soluţionată. 

Prin notificarea nr. ***/09.05.2001, adresată pârâtei ***, numita *** a solicitat restituirea în natură sau acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul evidenţiat în CF nr. *** Timişoara, nr. top. *** , situat în Timişoara, str. ***, compus din casă şi teren în suprafaţă de 545 mp (f. 166, vol. I), aceasta nefiind soluţionată.

Aceleaşi notificări au fost transmise şi către  *** , fiind înregistrate cu nr. *** /13.06.2001, nr. *** /13.06.2001 şi nr. ***.13.06.2001 (f. 23-25 vol. I). 

Părţile nu au contestat că ***  este deţinătoare şi chiar proprietară a imobilelor, revenindu-i astfel calitatea de a soluţiona notificarea (de altfel, acesta este şi motivul pentru care reclamanţii au solicitat introducerea forţată în cauză a acestei pârâte, tribunalul constatând că nu este vorba despre o introducere forţată în cauză, în temeiul art. 78 alin. 2 C.p.c., cu o modificare a cererii de chemare în judecată, aceasta fiind formulată însă în mod tardiv, aspect ce nu are însă nicio incidenţă asupra soluţionării excepţiei tardivităţii, neprezentând importanţă sub acest aspect că ***  a fost chemată în judecată prin ***).

Potrivit art. 33 din Legea nr. 165/2013, „(1) Entităţile învestite de lege au obligaţia de a soluţiona cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, înregistrate şi nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi şi de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, după cum urmează: a). în termen de 12 luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr de până la 2.500 de cereri; b). în termen de 24 de luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr cuprins între 2.500 şi 5.000 de cereri; c). în termen de 36 de luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr de peste 5.000 de cereri.

(2) Termenele prevăzute la alin. (1) curg de la data de 1 ianuarie 2014.

(3) Entităţile învestite de lege au obligaţia de a stabili numărul cererilor înregistrate şi nesoluţionate, de a afişa aceste date la sediul lor şi de a le comunica Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor. Datele transmise de entităţile învestite de lege vor fi centralizate şi publicate pe pagina de internet a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor”, iar conform art. 35 alin. 2 din aceeaşi lege, „În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi 34, persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor”.

Tribunalul constată că, prin Decizia nr. 34/14.05.2018, ÎCCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a respins ca inadmisibilă solicitarea de a se stabili dacă „În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, cu modificările şi completările ulterioare, poate fi sesizată instanţa de judecată după împlinirea termenului de 6 luni instituit de art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/ 2013, ulterior împlinirii termenelor instituite prin art. 33 alin. (1) din această lege, cu o cerere de soluţionare pe fond a notificării persoanei îndreptăţite, notificare nesoluţionată de către entitatea deţinătoare, sau această cerere este tardivă, dat fiind că este formulată ulterior împlinirii termenului astfel instituit prin art. 35 alin. (2) din lege?”, considerentele acestei decizii nefiind redactate până la acest moment.

Cu toate acestea, tribunalul constată că, prin Decizia nr. 25/16.04.2018, ÎCCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a decis că  „în cazul persoanelor îndreptățite la despăgubiri în temeiul Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care au optat pentru returnarea dosarelor înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor către entitățile învestite cu soluționarea notificării, în vederea restituirii, în natură sau prin compensare cu alte bunuri, a imobilelor, în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a legii, se aplică în mod corespunzător termenele prevăzute de art. 33 alin. (1) și art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, cu modificările și completările ulterioare”.

În considerente, ÎCCJ a reţinut că termenele instituite de dispoziţiile art. 33-35 din Legea nr. 165/2013 sunt termene procedurale legale, imperative sau prohibitive şi absolute (paragraf 69), deci în niciun caz de recomandare. Prin urmare, formularea cererii cu depăşirea acestor termene atrage decăderea, potrivit art. 185 alin. 1 C.p.c., respectiv respingerea cererii ca tardiv formulată.

În speţă, aşa cum a precizat ***, aceasta a primit un număr de 11 notificări. Prin urmare, termenul în care trebuia să le soluţioneze a fost de 12 luni, potrivit art. 33 alin. 1 lit. a din Legea nr. 165/2013, împlinindu-se la data de 01.01.2015.

Din acest moment a început să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 35 alin. 2 din Legea nr. 165/2013, în care partea interesată putea să ceară obligarea la soluţionarea notificării, împlinindu-se la data de 03.07.2015.

Or, cererea de chemare în judecată a fost formulată la data de 30.06.2017, în mod evident cu depăşirea termenului prevăzut de lege, motiv pentru care tribunalul va admite excepţia tardivităţii, invocată prin întâmpinare şi va respinge cererea de chemare în judecată, ca tardiv formulată.

Susţinerile reclamanţilor în sensul că în cauză era aplicabil termenul de 36 luni prevăzut de art. 33 alin. 1 lit. c din Legea nr. 165/2013, în care pârâta trebuia să soluţioneze notificarea, sunt neîntemeiate.

Tribunalul constată că prevederile art. 33 alin. 1 sunt accesibile şi previzibile, nefiind constatat contrariul nici de Curtea Constituţională a României, nici de ÎCCJ (de altfel, nici reclamanţii nu a susţinut acest lucru, ci doar că era aplicabil termenul de 36 luni în care trebuia soluţionată notificarea, nu cel de 12 luni).

Tribunalul observă că, potrivit art. 33 alin. 3 din Legea nr. 165/2013, pârâta avea obligaţia de a stabili numărul cererilor înregistrate şi nesoluţionate, de a afişa aceste date la sediul său şi de a le comunica ***, urmând a fi centralizate şi publicate pe pagina de internet a ***, obligaţie pe care nu şi-a îndeplinit-o.

Cu toate acestea, tribunalul reţine că neîndeplinirea acestei obligaţii nu are nicio influenţă asupra termenului în care entitatea respectivă avea obligaţia de a soluţiona notificarea (12, 24 sau 36 de luni, în funcţie de numărul de notificări) şi nici asupra momentului de la care acesta a început să curgă (01.01.2014), ci ar putea atrage alte eventuale sancţiuni, contravenţionale sau civile, în sarcina pârâtei, potrivit art. 36 lit. h din Legea nr. 165/2013.

Tribunalul constată că reclamanţii au invocat neîndeplinirea acestei obligaţii de către pârâtă, susţinând că nu au ştiut câte notificări avea aceasta de soluţionat, apreciind astfel că se aplică termenul de 36 luni.

Tribunalul subliniază că nerespectarea prevederilor art. 33 alin. 3 din Legea nr. 165/2013 ar putea constitui un eventual temei de repunere în termenul de a formula cererea. Or, reclamanţii nu au formulat o astfel de cerere, potrivit art. 186 C.p.c., care să fie analizată de tribunal.

Oricum, tribunalul constată că notificările puteau fi formulate cel mai târziu până la data de 14.02.2001. Astfel, raportându-se la o persoană medie, tribunalul constată că reclamanţii aveau posibilitatea reală de a se adresa pârâtei pentru a afla numărul notificărilor de la nivelul acesteia. Cu alte cuvinte, reclamanţii nu îşi pot invoca propria culpă, respectiv rămânerea în pasivitate, în condiţiile în care ar fi putut şi ar fi trebuit să efectueze demersuri în acest sens, având la dispoziţie 1 an şi 6 luni.

Mai mult, tribunalul constată că reclamanţii nu au avut niciun temei rezonabil, obiectiv pentru care să considere că notificarea lor trebuia soluţionată în termen de 36 luni. Aprecierea cu privire la aplicabilitatea termenului de 36 luni ar fi trebuit să aibă la bază un temei obiectiv, generat de o imposibilitate cel puţin relativă de a cunoaşte acest termen, prin efectuarea unor diligenţe rezonabile, aceasta nefiind situaţia în cauză, faţă de cele expuse.

Astfel, era de notorietate că termenul de 36 luni, raportat la numărul notificărilor depuse, se aplică doar Municipiului Bucureşti, prin Primar General, aspect reţinut de altfel şi de ÎCCJ prin Decizia nr. 25/16.04.2018 (paragraf 63), iar intervalul de timp avut la dispoziţie de reclamanţi, de 1 şi 6 luni (începând cu data de 01.01.2014), pentru a formula cererea de chemare în judecată este rezonabil şi păstrează un just raport de proporţionalitate între drepturile şi interesele părţilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

Respinge cererea formulată de reclamanţii  *** ,  *** şi  *** toţi cu domiciliul ales în Timişoara, la Cabinet de Avocat ***  din Timişoara str. ***  judeţ Timiş, Judeţ Timiş în contradictoriu cu pârâtele  ***  şi  *** , ambele cu sediul în Bucureşti, ***, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

Admite excepţia tardivităţii, invocată prin întâmpinare.

Respinge cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâţii  ***  cu sediul în sector 1, Bucureşti, ***,  ***  cu sediul în com. 1, Timişoara, ***, Judeţ Timiş, ca tardiv formulată.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Tribunalul Bucureşti – Secţia a V-a Civilă.

Soluţie pusă la dispoziţia părţilor azi, 03.07.2018, prin mijlocirea grefei tribunalului.

Preşedinte,   Grefier,

 *** ***

Red./tehnored./Jud. *** 9 ex/31.07.2018

Domenii speta

Spete similare