Anulare proces verbal de contravenţie – contravenție la regimul rutier; împrejurarea că nu a putut fi identificat momentul săvârşirii faptei pe înregistrările video depuse la dosar nu este de natură a conduce la anularea procesului-verbal în raport de con

I N S T A N Ţ A

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 24.06.2020 sub nr. ..../299/2020, petentul A a formulat plângere împotriva procesului-verbal de contravenţie seria PBW nr. .../19.06.2020, prin care, în baza art. 120 alin. 1 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea procesului-verbal contestat şi restituirea permisului de conducere.

În motivarea cererii, petentul a arătat că a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 290 lei și reținerea permisului de conducere pe o perioadă de 30 de zile pentru faptul că, în timp ce se deplasa pe Bd. Ion Mihalache, a efectuat manevra de depășire pe trecerea pentru pietoni, marcată și semnalizată corespunzător.

În realitate, petentul se deplasa pe Bd. Ion Mihalache, iar, în momentul în care a ajuns în dreptul trecerii de pietoni, a dat prioritate pietonilor angajați în traversare și, ulterior, și-a continuat deplasarea, efectuând manevra de depășire a unui alt autoturism, fapt care este permis, întrucât marcajul de pe carosabil era discontinuu.

Petentul a susținut că a fost oprit de un echipaj de poliție după aproximativ un km, fiindu-i adus la cunoștință că a depășit linia continuă. Petentul a menționat că le-a adus la cunoștință agenților că acest fapt este imposibil, întrucât în zonă marcajul este discontinuu, iar, apoi, aceștia i-au comunicat că au greșit și că, în realitate, a depășit pe trecerea pentru pietoni. Petentul a recunoscut că a efectuat manevra de depășire, însă la o distanță de peste 50 m de trecerea de pietoni.

Petentul a învederat că agenții constatatori nu se aflau la fața locului, mai ales că a fost oprit după aproximativ un km. Faptul că polițistul a precizat inițial o abatere, iar, ulterior, l-a acuzat nefundat de alta, după ce a observat că a greșit, reprezintă un abuz, fiind sancționat în mod complet nelegal.

În continuare, petentul a mai arătat că, în zona Bd. Ion Mihalache, există zone în care marcajul nu este conform, acesta lipsind pe anumite porțiuni de drum, dar, chiar și așa, cunoaște prevederea legală ce presupune că depășirea în zona trecerii pentru pietoni este interzisă. Astfel, conduita sa rutieră este una extrem de responsabilă, cunoscând pericolul ce poate apărea în cazul săvârșirii unei depășiri în zona trecerii pentru pietoni.

În ultimul rând, petentul a menționat că, prin munca pe care o prestează, se deplasează constant cu autoturismul, mai ales în municipiul București, iar permisul de conducere este vital pentru continuarea în bune condiții a afacerii pe care o gestionează și de care depind foarte mulți angajați. Petentul a considerat că s-a produs o nedreptate și, în acest mod, i-a fost redusă capacitatea de deplasare de care depinde foarte mult.

Cererea nu a fost întemeiată în drept.

În susținerea cererii, petentul a depus, în original, proces-verbal seria PBW nr. .../19.06.2020 (fila 3) și, în copie, dovadă seria CU nr. 2609595 (fila 4), carte de identitate (fila 5).

Cererea a fost legal timbrată, conform chitanţei depuse la dosar (fila 1).

La data de 10.07.2020, prin serviciul registratură, Poliţia Locală Sector 1 a depus înregistrarea video a camerelor de supraveghere ale domeniului public amplasate în dreptul trecerii de pietoni de pe Bd. Ion Mihalache nr. 263-265, sector 1, din data de 19.06.2020, în intervalul orar 10:00 – 10:30, pe suport CD (fila 14).

La data de 13.07.2020, prin serviciul registratură, Administrația Străzilor a depus precizări prin care a învederat că nu deține înregistrarea video solicitată.

La data de 16.07.2020, prin serviciul registratură, intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată şi menţinerea procesului-verbal ca fiind temeinic şi legal întocmit.

În motivarea întâmpinării, intimata a arătat că, la data de 19.06.2020, petentul a condus autovehiculul cu număr de înmatriculare ... pe Bd. Ion Mihalache şi a efectuat manevra de depăşire pe trecerea de pietoni marcată și semnalizată corespunzător. Acesta se afla singur în mașină.

Potrivit art. 120 alin. 1 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002, „Se interzice depășire vehiculelor: e) pe trecerile pentru pietoni semnalizate prin indicatoare și marcaje.”

În continuare, intimata a arătat că procesul-verbal întruneşte condiţiile de formă prevăzute de O.G. nr. 2/2001 privind regimul contravenţiilor, respectiv dispoziţiile art. 17 ale actului normativ, prevăzute sub sancţiunea nulităţii absolute. Astfel, actul constatator cuprinde numele, prenumele, calitatea agentului constatator, numele şi prenumele contravenientului, fapta săvârşită, data comiterii acesteia şi semnătura agentului constatator, fiind îndeplinite condiţiile de formă cerute de lege.

Intimata a arătat că abaterea a fost constatată în mod direct şi personal de poliţistul rutier conform art. 109 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, nefiind înregistrată pe suport magnetic şi fără a fi întocmite alte acte de constatare.

Motivul pentru care procesul-verbal prin care se constată şi se sancţionează contravenţiile se bucură de prezumţia relativă de legalitate şi temeinicie este încrederea în faptul că organul emitent (agentul în această situaţie) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realităţii.

Astfel, sancţiunea aplicată pentru contravenţia săvârşită nu implică conotaţii pe care petentul le-ar suporta în aceeaşi măsură precum o pedeapsă penală, în cazul de faţă aflându-ne în prezenţa unei contestaţii civile, petentul având sarcina probei potrivit dreptului comun, respectiv art. 249 C.pr.civ., conform căruia cel care face o susţinere în cursul procesului trebuie să o dovedească.

De asemenea, intimata a solicitat să se aibă în vedere faptul că poliţiştii rutieri sunt ofiţeri şi agenţi de poliţie specializaţi şi anume desemnaţi să constate şi să sancţioneze abaterile de la regimul circulaţiei, sancţiunea acestora având atât un rol represiv în raport cu contravenţia deja comisă, cât şi un rol preventiv, ce determină contravenientul să-şi revizuiască comportamentul în trafic.

În ceea ce priveşte individualizarea sancţiunii contravenţionale, intimata a precizat că aceasta a fost aplicată în limitele prevăzute de actul normativ sancţionator şi, în special, a fost aplicată astfel încât să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptelor săvârşite, agentul constatator ţinând astfel cont de toate aspectele.

Simpla negare a petentului, în sensul că fapta reţinută în sarcina sa nu corespunde realităţii, nu îl exonerează de răspundere şi nu înseamnă că nu a săvârşit contravenţia.

Totodată, potrivit art. 270 C.pr.civ., înscrisul autentic face deplină dovada faţă de orice persoană până la declararea sa ca fals cu privire la constatările făcute personal de către cel care a autentificat înscrisul, în condiţiile legii.

În drept, au fost invocate prevederile art. 16 şi art. 17 din O.G. nr. 2/2001, art. 120 alin. 1 lit. e din R.A.O.U.G. nr. 195/2002.

În susținerea întâmpinării, intimata a depus, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, proces-verbal seria PBW nr. .../19.06.2013 (fila 18).

La data de 13.10.2020, prin serviciul registratură, petentul a depus concluzii scrise.

Instanţa a încuviinţat, pentru petent, proba cu înscrisuri și mijlocul material de probă constând în înregistrarea video depusă la dosar pe suport CD (fila 14), iar, pentru intimată, proba cu înscrisuri.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin procesul-verbal seria PBW nr. .../19.06.2020 (fila 3), petentul a fost sancţionat pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 120 alin. 1 lit. e din R.A.O.U.G. nr. 195/2002, cu amendă în cuantum de 580 lei şi cu sancţiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 zile, potrivit art. 100 alin. 3 lit. e şi art. 111 alin. 1 lit. c din O.U.G. nr. 195/2002.

În sarcina petentului, a fost reţinut că, la data de 19.06.2020, ora 10:08, a condus autoturismul cu număr de înmatriculare ... pe Bd. Ion Mihalache şi a efectuat manevra de depăşire pe trecerea de pietoni marcată și semnalizată corespunzător. De asemenea, agentul a consemnat faptul că petentul se afla singur în mașină.

Analizând procesul-verbal sub aspectul legalităţii sale, instanţa apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor art. 16 şi art. 17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la menţiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancţiunea nulităţii. De asemenea, instanţa reţine că petentul nu a invocat nici nerespectarea unor condiţii de formă sancţionate cu nulitatea relativă a  procesului-verbal.

Totodată, instanţa constată că faptei, astfel cum a fost reţinută prin actul atacat, i s-a dat o corectă încadrare juridică.

Examinând procesul-verbal sub aspectul temeiniciei, instanţa reţine că, în raport de probele administrate în cauză, situaţia de fapt reţinută de agentul constatator este conformă realităţii.

Astfel, potrivit art. 120 alin. 1 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002, „Se interzice depășire vehiculelor: e) pe trecerile pentru pietoni semnalizate prin indicatoare și marcaje.”

Conform art. 100 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă şi cu aplicarea sancţiunii contravenţionale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, nerespectarea regulilor privind depăşirea.

Instanţa reţine că persoana sancţionată contravenţional se bucură de prezumţia de nevinovăţie până la pronunţarea unei hotărâri definitive prin care să se stabilească vinovăţia sa. Această prezumţie nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenţie legal întocmit. O interpretare contrară nu poate fi primită, având în vedere raţiunea care stă la baza recunoaşterii unei asemenea valori probatorii, respectiv împrejurarea că, în cuprinsul procesului-verbal de contravenţie, sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorităţii de stat.

Astfel, procesul-verbal legal încheiat se bucură de o prezumţie de temeinicie, a cărei existenţă nu este de natură a încălca prezumţia de nevinovăţie de care se bucură persoana sancţionată contravenţional, aspect care rezultă din modul în care este reglementată procedura plângerii contravenţionale.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat că toate sistemele legale cunosc şi operează cu ajutorul prezumţiilor şi că, în principiu, Convenţia nu interzice aceasta, dar în materie penală obligă statele să nu depăşească o anumită limită. În funcţie de gravitatea sancţiunii la care este expus acuzatul, se stabileşte şi limita rezonabilă până la care poate opera prezumţia, asigurându-se totodată respectarea drepturilor apărării sub toate aspectele (cauza Salabiaku v. Franţa, cauza Vastberga Aktiebolag şi Vulic v. Suedia).

Astfel, procesul-verbal de contravenţie nu face dovada absolută a aspectelor consemnate în conţinutul său, prezumţia de temeinicie având caracter relativ, iar persoana sancţionată are posibilitatea de a propune probe din care să rezulte o altă situaţie de fapt.

Instanţa apreciază că prezumţia de nevinovăţie a persoanei sancţionate nu este încălcată prin recunoaşterea faptului că procesul-verbal de contravenţie, încheiat pe baza constatărilor personale ale agentului constatator, face dovada situaţiei de fapt consemnate în cuprinsul său, până la dovada contrară, având în vedere şi posibilitatea persoanei sancţionate de a administra probele pe care le consideră necesare pentru a face dovada contrară, astfel încât se realizează şi un echilibru între interesul general, al statului, în reglementarea măsurilor privind constatarea contravenţiilor şi interesul particular.

Afirmaţiile petentului, potrivit cărora fapta nu există, întrucât a depășit autoturismul la 50 de metri de trecerea de pietoni, respectiv că echipajul de poliție nu se afla la fața locului nu sunt susţinute de nicio probă, acesta nefăcând dovada contrară a celor reţinute prin procesul-verbal, astfel încât, având în vedere şi dispoziţiile art. 249 C.pr.civ., nu pot fi reţinute de către instanţă.

În acest sens, instanţa reţine că Poliţia Locală Sector 1 a depus înregistrarea video efectuată de camerele de supraveghere montate în dreptul trecerii de pietoni de pe Bd. Ion Mihalache nr. 263-265, sector 1, din data de 19.06.2020, în intervalul orar 10:00 – 10:30, pe suport CD (fila 14). Or, deşi petentul a fost citat cu menţiunea de a indica minutul în care este constatată presupusa faptă contravenţională (rezoluţie - fila 19), acesta nu s-a conformat obligaţiilor stabilite în sarcina sa şi nu a răspuns solicitărilor instanţei.

Pe de altă parte, instanța reține că înregistrarea video depusă la dosar nu este concludentă, în raport de faptul că imaginile surprinse se succed sacadat, neputându-se stabili modalitatea reală în care autoturismele se deplasează, mai ales în momentul efectuării manevrei de depășire. Prin urmare, instanța apreciază ca nerelevante susținerile petentului, prin avocat, de la termenul din data de astăzi în sensul că nu a putut identifica autoturismul său în cele trei minute de vizionare a înregistrării, cu atât mai mult cu cât la dosar nu există nicio dovadă cu privire la marca, modelul și culoarea autovehiculului, astfel încât aceste afirmații nu pot fi coroborate cu probele administrate.

Cu toate acestea, împrejurarea că nu a putut fi identificat momentul săvârşirii faptei pe înregistrările video depuse la dosar nu este de natură a conduce la o altă concluzie, întrucât, potrivit art. 109 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac direct de către poliţistul rutier, nefiind condiţionate de existenţa vreunui mijloc tehnic de constatare sau de prezenţa vreunui martor care să ateste situaţia de fapt reţinută prin procesul-verbal.

Pe cale de consecinţă, instanţa constată că, din probele administrate în cauză, nu rezultă o altă situaţie de fapt decât cea consemnată în procesul-verbal contestat, apreciind că, în mod corect, a fost reţinută în sarcina petentului săvârşirea contravenţiei prevăzută de art. 120 alin. 1 lit. e din R.A.O.U.G. nr. 195/2002 şi sancţionate de art. 100 alin. 3 lit. e şi art. 111 alin. 1 lit. c din O.U.G. nr. 195/2002.

În ceea ce priveşte legalitatea sancţiunii aplicate, instanţa apreciază că amenda contravenţională în cuantum minim şi sancţiunea complementară respectă dispoziţiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, în conformitate cu care sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal, având în vedere şi necesitatea respectării regulilor minime de circulaţie rutieră pentru a nu pune în pericol siguranţa celorlalţi participanţi la trafic, conducători auto sau pietoni.

Instanţa mai reţine că petentul nu a făcut dovada existenţei unor împrejurări care să justifice aplicarea sancţiunii avertismentului. Astfel, împrejurarea că petentul utilizează autoturismul la locul de muncă nu este de natură a conduce la o altă concluzie, fiind cu atât mai evident că acesta, în calitate de persoană care se deplasează frecvent cu autoturismul, este obligat să respecte legislaţia în materie rutieră şi să suporte consecinţele săvârşirii de contravenţii rutiere.

Prin urmare, instanţa reţine că amenda aplicată în cauză este necesară pentru prevenirea săvârşirii de noi contravenţii şi formarea unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept şi regulile de circulaţie rutieră, având în vedere şi faptul că petentul nu a recunoscut săvârşirea faptei reţinute în sarcina sa.

Având în vedere toate aceste considerente, instanţa constată că procesul-verbal de contravenţie  contestat a fost legal şi temeinic întocmit, şi, pe cale de consecinţă, urmează a respinge cererea, în rest, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge cererea formulată de petentul A, cu domiciliul în ....., în contradictoriu cu intimata B, cu sediul în ......

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la data comunicării, cerere care se depune la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, astăzi, 26.10.2020.

Domenii speta

Spete similare