Acţiune în anulare act administrativ fiscal Decizia de impunere desfiinţată din oficiu de emitent lipsa interesului. Nelegalitatea cererii

Deliberând, constată următoarele:

Prin contestaţia înregistrată pe rolul acestei instanțe, reclamantul BG a solicitat anularea deciziei de desfiinţare a deciziei de impunere din oficiu nr. 60356/8.11.2013 şi a nr. 60357/8.11.2013 a CNAS, ambele emise de pârâta C.A.S. Teleorman.

În motivarea contestaţiei  reclamantul arată că  nu domiciliază în România de peste 20 de ani, locuind în Franţa împreună cu familia sa.

A venit în ţară la data de 3.11.2013 aşa cum reiese din biletul de avion pe care l-a  depus la dosarul cauzei şi în mod întâmplător a văzut că are de plată suma de 3026 lei reprezentând debit plus penalităţi impuse de CAS Teleorman.

Nu este corect să plătească asigurări de sănătate din moment ce nu domiciliază în România şi nu beneficiază de îngrijiri medicale în România.

A făcut contestaţiei împotriva celor două decizii de impunere şi la societatea emitentă dar nu a primit nici un răspuns, până în prezent aşa încât s-a văzut nevoit să se adreseze instanţei de judecată.

Având în vedere cele expuse mai sus solicita instanţei de judecată admiterea contestaţiei şi pe cale de consecinţă anularea celor două decizii ale CAS Teleorman şi scutirea de la plată a sumei în cuantum de 3026 lei.

În drept OG nr. 125/2011, Legea nr. 571/2003, Legea 554/2004.

La data de 12.05.2014, pârâta CAS Teleorman a formulat întâmpinare prin care a solicitat pe cale de excepţie respingerea acţiunii ca lipsită de obiect, iar pe fond respingerea acţiunii ca neîntemeiată pentru următoarele considerente:

Reclamantul BG, a formulat acţiune în contencios administrativ prin care contesta deciziile nr. 60356/08.11.2013 şi nr. 60357/08.011.2013, arătând, în esenţă, că locuieşte Franţa, ţară unde achită contribuţiile legale si pe teritoriul căreia beneficiază de servicii  medicale.

Referitor la decizia nr. 60356/08.11.2013, solicită  instanţei să constate că aceasta este o decizie de desfiinţare a unei alte decizii de impunere din oficiu (10522/31.05.2013), măsura desfiinţării fiind impusă de actele noi depuse de contestator compartimentul de specialitate din cadrul Casei de Asigurări de Sănătate Teleorman. Prin acest act nu se stabilesc noi contribuţii , astfel că decizia nr. 60356/08.11.2013, în sine, nu poate face obiectul unei acţiuni în contencios administrativ, în condiţiile care nu instituie obligaţii de plata, ci doar desfiinţează o decizie de impunere mai veche.

Referitor la decizia de impunere nr. 60357/08.11.2013 - singura prin care s-au stabilit contribuţii de plata in sarcina reclamantului, arată  că a fost desfiinţată prin decizia nr. 60665/11.12.2013, comunicată d-lui BG cu adresa nr. 12145/16.12.2013.

In speţă, încă de la data de 11.12.2013, data la care a fost desfiinţată decizia n 60357, nicio alta decizie de impunere nu îşi mai produce efecte, iar reclamantul nu figurează cu vreo obligaţie de plată.

Pe fondul cauzei arată că reclamantul nu a fost vătămat într-un drept al său prin actul administrativ atacat în contencios administrativ, condiţie cerută de art. 1 din Legea nr. 554/2004 .

Reclamantul nu justifică incidenţa art. 1 alin. 1 din Legea nr.554/2004 , fiind evident ca se poate adresa instanţei de contencios administrativ doar persoana vătămată într-un drept sau interes legitim prin emiterea de către o autoritatea administrativă a unui a administrativ, ori, în speţă, nu se dovedeşte necesitatea apărării unui drept legitim sau unui interes , atâta timp cât actele contestate au fost desfiinţate şi nu produc efecte vătămătoare pentru d-l BG, în sensul stabilirii unei obligaţii de plată.

Concluzia este ca reclamantul nu figurează ca debitor în baza de date subscrisei, situaţie comunicată pe cale electronică si către ANAF - AJFP Teleorman instituţie care are , în prezent, competenţa de gestionare a contribuţiilor la fond national unic de asigurări sociale de sănătate , potrivit art. V din OUG nr. 125 din 2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

Examinând actele şi lucrările dosarului, Tribunalul constată următoarele:

Reclamantul BG a solicitat anularea  deciziei de desfiinţare a deciziei de impunere din oficiu nr. 60356/8.11.2013 şi  a nr. 60357/8.11.2013 a CNAS, ambele emise de pârâta C.A.S. Teleorman.

Decizia nr. 60356/08.11.2013 aceasta este o decizie de desfiinţare a unei alte decizii de impunere din oficiu (10522/31.05.2013), ca urmare a actelor noi depuse de contestator compartimentului de specialitate din cadrul Casei de Asigurări de Sănătate Teleorman.

Reclamantul nu are nici un interes să desfiinţeze decizia nr. 60356/08.11.2013, deoarece prin acest act nu se stabilesc noi contribuţii la fondul de sănătate, fiind exonerat de la plata unor contribuţii la fondul de sănătate stabilite anterior.

Referitor la decizia de impunere nr. 60357/08.11.2013  Tribunalul constată că a fost desfiinţată prin decizia nr. 60665/11.12.2013, comunicată de către CAS Teleorman reclamantului BG împreună cu  adresa nr. 12145/16.12.2013.

Faţă de cele arătate anterior, Tribunalul reţine că reclamantul nu figurează ca debitor în baza de date a pârâtei CAS Teleorman, acţiunea sa rămânând fără obiect.

Pentru aceste considerente, Tribunalul va respinge acțiunea formulată de reclamantul BG în contradictoriu cu pârâta CAS Teleorman,privind anularea deciziilor nr. 60356/08.11.2013 şi nr. 60357/08.011.2013,  ca rămasă fără obiect.

3. Acţiune în anulare act administrativ fiscal. Decizie pentru accesorii fiscale. Revocarea de către organul fiscal a deciziei de impunere care a tenerat accesorii fiscale. Nelegalitatea cererii.

- art. 119 alin. 1 din Cod procedură fiscală.

Potrivit art. 119 alin. 1 din Cod procedură fiscală majorările de întârziere se datorează doar pentru  neachitarea la termenul de scadenţă a obligaţiilor de plată.

(Tribunalul Teleorman, Secţia CMASCAF, Sentinţa nr. 543/09.07.2014)

Prin contestaţia înregistrată la 25.04.2014 contestatorul BV a solicitat instanţei în contradictoriu cu intimata Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Teleorman, în temeiul art. 1 alin. 1, art. 8 alin. 1 şi art. 18 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ  să se dispună: anularea deciziei referitoare la obligaţiile de plată accesorii nr.3430140088800/31.12.2013 emisa de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Teleorman comunicată la data de 25 februarie 2014, prin care i se comunică faptul ca ar avea de plata suma de 2.382 lei reprezentând accesorii pentru contribuţii de asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele care realizează venituri din activităţi independente şi obligarea Administraţiei  Judeţene  a  Finanţelor  Publice  Teleorman ("ANAF Teleorman") la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea contestaţiei s-a arătat de către contestator că, a primit decizia de impunere susmenţionată la data de 25 februarie 2014.

Considerând că, nu datorează vreo sumă statului cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele care realizează venituri din activităţi independente (CASS) raportat la situaţia sa juridică şi fiscală, s-a deplasat la sediul ANAF Teleorman pentru a afla mai multe amănunte cu privire la decizie, indicându-i-se verbal de către un funcţionar ca ar avea obligaţii de plata accesorii CASS corespunzătoare dividendelor ridicate in anul 2008.

A precizat contestatorul că în perioada 2004 - 2009 a fost asociat la societatea I SRL- Piatra Neamţ jud Neamţ, societate la care a  avut în acelaşi timp şi calitatea de salariat.

 În perioada 2008 - 2013 a avut de asemenea calitatea de salariat al societăţii I SRL, care din 2009 şi-a schimbat asociatul dar si denumirea in IN SRL, din 01.12.2013 fiind pensionat medical pe caz de boala.

A învederat contestatorul că, a formulat în termen legal contestaţie la ANAF Teleorman împotriva deciziei, solicitând anularea acesteia.

La data de 26 martie 2014 a primit de la ANAF Teleorman răspuns la contestaţia formulată, prin care ANAF respinge contestaţia pe motiv că accesoriile calculate conform deciziei ar rezulta din două decizii de impunere emise  anterior de Casa de Asigurări de Sănătate Teleorman respectiv în cursul anului 2012 (deciziile nr.10040/31.05.2012 şi 10040B/31.05.2012), decizii care, pretinde ANAF, i-ar fi fost comunicate  în cursul anului 2012.

A arătat contestatorul că, fiindu-i comunicată odată cu  răspunsul la contestaţie  şi o confirmare de primire care conţine menţiuni greşite privitoare la adresa sa la care ar fi avut loc comunicarea deciziilor emise de Casa de Asigurări Teleorman care stau la baza deciziei atacate, precum şi faptul că la rubrica confirm primirea de pe confirmarea de primire se află o semnătură olografă care nu îi aparţine a formulat plângere penală la Parchetul de pe lângă Judecătoria Alexandria cu privire la săvârşirea infracţiunii de fals.

De asemenea, a formulat la data de 24 aprilie 2014 contestaţie şi împotriva celor două decizii emise de Casa de Asigurări de Sănătate Teleorman, contestaţie care la data depunerii acestei acţiuni în anulare este în curs de soluţionare.

A solicitat contestatorul  să se aibă în vedere şi următoarele argumente :

 Nefiindu-i comunicate deciziile de impunere referitoare la obligaţia principala de plata a cass emise de Casa de Asigurări de Sănătate Teleorman, accesoriile din decizia a cărei anulare o cere sunt calculate in mod ilegal.

Conform art. 119 din Codul de Procedură Fiscală dobânzile şi penalităţile de întârziere (accesorii) pot fi calculate numai « pentru neachitarea la termenul de scadenţă de către debitor a obligaţiilor de plată », iar conform art. 45 din Codul de Procedură Fiscală un act administrativ fiscal necomunicat conform legii nu produce niciun efect nefiind opozabil contribuabilului.

A menţionat contestatorul că, până la data de 26 martie 2014 nu a avut cunoştinţă de deciziile emise de Casa de Asigurări de Sănătate Teleorman nr. 10040/31.05.2012 şi 10040B/ 31.05.2012, niciuna dintre aceste decizii nefiindu-i comunicate aşa cum în mod eronat susţine Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Teleorman în răspunsul la contestaţie.

Nefiindu-i comunicate deciziile emise de Casa de Asigurări de Sănătate Teleorman, a precizat contestatorul, nu s-a aflat practic în situaţia de a putea vreodată fie să achite la scadenţă (în sensul art. 119 din Codul de Procedură Fiscală) sumele înscrise în aceste decizii în cazul în care le  considera datorate şi a fi deci în situaţia de a evita emiterea deciziei de accesorii a cărei anulare o solicită, fie de a  exercita drepturile de a contesta acele decizii şi a evita curgerea penalităţilor şi dobânzilor cum sunt cele înscrise în decizia a cărei anulare o solicită.

 Pe fond, contestatorul a învederat că, nu datorează contribuţia de asigurari sociale de sănătate (cass) pe dividende conform prevederilor clare si explicite ale codului fiscal,iar pe cale de consecinţa nici accesorii cu privire la cass.

S-au invocat de către contestator prevederile art.296/27 alin.2 Cod fiscal, carte exceptează de la plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate corespunzătoare veniturilor din investiţii (dividente) persoanele care au calitatea de salariat înregistrând venituri salariale.

A arătat contestatorul că,neexistând o astfel de obligaţie fiscală principală de a plăti contribuţia de asigurări sociale aferente veniturilor din dividende (corespunzătoare deci unor venituri din activităţi independente) decizia  de accesorii a cărei anulare o solicită prin prezenta acţiune este emisă în mod eronat şi cu încălcarea dispoziilor legale de drept material aplicabile şi trebuie anulată,citând prevederile art.47 (3) din Codul de Procedură Fiscală.

În drept,contestaţia a fost întemeiată pe dispoziţiile: art. 1, 8 şi 18 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, art. 43, 45, 46, 47 din Codul de Porcedură Fiscală art 29627 alineatul (1) litera b), art 2963 şi art. 65 din Codul Fiscal, art 257 din Legea nr. 95/2006, Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 93/2008 şi celelalte dispoziţii legale menţionate în cerere.

În dovedirea contestaţiei au fost depuse înscrisuri.

Intimata Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Teleorman nu a formulat în cauză întâmpinare.

Din proba cu acte administrată în cauză se reţine:

Prin decizia de impunere nr. 10040/31.05.2012 emisă de Casa de Asigurări de Sănătate Teleorman s-a stabilit în sarcina contestatorului BV obligaţia de plată a contribuţiilor de asigurări sociale in sumă de 16.313 lei pentru anul 2008, iar prin decizia nr.10040B/ 31.05.2012 având acelaşi emitent accesorii în sumă de 16.078 lei.

Prin decizia referitoare la obligaţiile de plată accesorii nr.3430140088800/31.12.2013 emisă de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Teleorman  s-au calculat accesorii pentru contribuţii de asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele care realizează venituri din activităţi independente în sumă de 2.382 lei.

Deciziile emise de Casa de Asigurări de Sănătate Teleorman au fost contestate, iar prin decizia nr.18 din 07.05.2014 s-a admis contestaţia formulată de BV, fiind emisă decizia de desfiinţare a deciziei de impunere din oficiu nr.70584 din 17.04.2014.

Cu adresa nr.34399 din 26.06.2014 Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Teleorman comunică reclamantului că, eronat s-au stabilit în sarcina sa accesorii aferente debitului anulat de casa de sănătate, procedându-se la scăderea sumelor.

A fost ataşată adresei situaţia analitică debite plăţi solduri.

Având în vedere că, pretenţiile pentru care contestatorul a întreprins demersul judiciar au fost realizate de către intimată, aceasta desfiinţând obligaţia de plată stabilită în sarcina contestatorului, acţiunea  urmează a fi respinsă ca rămasă fără obiect.

Cererea însă de plată a cheltuielilor de judecată urmează a fi admisă, întrucât prealabil pornirii procesului contestatorul s-a adresat intimatei pentru rezolvarea cererii sale-contestaţia nr.20318 din data de 21.03.2014-fila 40 dosar,însă fără niciun rezultat, intimata  fiind astfel pusă în întârziere.

Cum, această situaţie este reglementată de art.454 cod de proc civ ca o excepţie de la exonerarea plăţii cheltuielilor de judecată în cazul recunoaşterii pretenţiilor la primul termen de judecată, în temeiul acestui text legal pârâta va fi obligată la plata sumei de 50 lei cheltuieli de judecată către reclamant.

Domenii speta

Spete similare