Succesiune – testament în favoarea soţiei supravieţuitoare; încălcare rezervă succesorală descendenţi

I N S T A N Ţ A

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 17.03.2020, sub nr. …/299/2020, reclamanta A a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele B şi C, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate că are calitatea de moștenitoare a defunctului D, decedat la data de 20.11.2018, în calitate de fiică, să se dispună emiterea certificatului de calitate de moștenitor după defunct, respectiv să se stabilească calitatea de moștenitori ai defunctului, precum și cotele succesorale (fără masa succesorală), cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că este fiica defunctului D, în timp ce pârâta B este soția acestuia, iar pârâta C este fiica defunctului din a două căsătorie. Prin urmare, părțile au calitatea de moștenitori ai defunctului în calitate de fiice, respectiv soție.

Reclamanta a precizat că tatăl său nu a ajutat-o cu nimic, nu a vrut să știe de ea, nu a vizitat-o niciodată, nu i-a dat nici un telefon de ziua sa de naștere și nici nu s-a interesat de starea de sănătate când a avut hepatită. De asemenea, a fost nevoită să-l dea în judecată pentru mărirea pensiei alimentare ca urmare a măririi salariului său.

Reclamanta a menționat că a dorit să soluționeze pe cale amiabilă această problemă cu pârâtele, sens în care le-a chemat de 3 ori la notar (04.11.2019, 12.11.2019 și 04.03.2020), însă acestea au dat dovadă de totală rea-credință și nu s-au prezentat.

A mai arătat că defunctul a prejudiciat-o prin faptul că a încheiat un act de vânzare cumpărare cu pârâta C, luându-i dreptul rezervatar recunoscut de lege. Tocmai de aceea solicită certificat de calitate de moștenitor; măcar atât să aibă de pe urma defunctului.

Reclamanta a menționat că a făcut aceste precizări pentru ca pârâtele să nu invoce că nu a participat la înmormântare, priveghi și parastase. A precizat că solicită doar să se constate calitatea de moștenitor, deoarece nu se face dovada existenței unor bunuri în patrimoniul defunctului. A arătat că a dat declarație de acceptare a succesiunii (declarația notarială autentificată sub nr. .../08.10.2019), respectiv că a depus certificat emis de Camera Notarilor Publici cu privire la faptul că succesiunea defunctului nu a fost dezbătută.

În drept, au fost invocate prevederile art. 84 raportat la art. 116 din Legea nr. 36/1995.

În susținerea cererii, reclamanta a depus, în copie certificată pentru conformitate cu originalul: confirmare de primire (filele 4-5, 13-14, 19-20), factura nr. DIV00001592/11.02.2020 (fila 6), factura nr. DIV00001593/11.02.2020 (fila 7), notificare din 11.02.2020 (filele 8-11), certificat nr. C7305/02.12.2019 (fila 12), factura nr. DIV00003628/31.10.2019 (fila 15), factura nr. DIV00003629/31.10.2020 (fila 16), factura nr. DIV00026685/23.10.2020 (fila 17), factura nr. DIV00026684/23.10.2020 (fila 18), certificat de deces (fila 21), carte de identitate (fila 22), notificare (filele 23-24), declarație autentificată sub nr. .../08.10.2019 de SPN E (fila 25), încheiere de certificare nr. 01/04.03.2020 emisă de SPN E (fila 26), certificat de naștere (fila 27).

La data de 28.05.2020, prin serviciul registratură, reclamanta a depus precizările solicitate de instanță arătând că înțelege să formuleze un capăt de cerere având ca obiect emiterea certificatului de calitate de moștenitor conform art. 84 din Legea nr. 36/1995, depunând dovada demersurilor efectuate în vederea comunicării actelor de stare civilă ale pârâtelor (filele 44-51).

Cererea a fost legal timbrată, conform chitanțelor depuse la dosar (filele 38-39).

La data de 18.06.2020, prin serviciul registratură, pârâtele au depus întâmpinare prin care au arătat că sunt de acord ca instanța să constate calitatea părților de moștenitoare a defunctului D și să stabilească cotele succesorale, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea întâmpinării, pârâtele au arătat că numitul D a decedat la data de 20.11.2018, dată la care au încunoștințat-o pe reclamantă și chemat-o la înmormântare. Aceasta a ales să nu se prezinte și să vină doar la parastasul de 40 de zile. Pârâtele au arătat că, la data decesului, patrimoniul defunctului se compunea din bunuri mobile necesare locuinței, lucruri personale și locul de veci.

Au menționat că reclamanta a înțeles să trimită notificări care păreau mai mult amenințări decât invitație amiabilă, deși au ajutat-o foarte mult de-a lungul timpul cu haine, haine, mâncare. Pârâtele au învederat că i-au explicat reclamantei că nu are sens să cheltuie bani pentru niște certificate atâta timp cât nu sunt lucruri importante de împărțit, ele dispunând deja de acestea.

Pârâtele au susținut că au înțeles să-și exprime în mod tacit acceptarea moștenirii, iar reclamanta a înțeles să o accepte în mod expres conform art. 1108 C.civ. De asemenea, au arătat că recunosc calitatea reclamantei de moștenitor.

Astfel, conform art. 972 și art. 975 C.pr.civ., pârâta B deține o cotă de ¼ în calitate de soție supraviețuitoare, iar reclamanta A și pârâta C dețin o cotă de ¾, respectiv fiecare de 3/8, în calitate de fiice ale defunctului.

În drept, au fost invocate prevederile art. 205 și următoarele C.pr.civ.

La data de 22.06.2020, prin serviciul registratură, Direcția Publică de Evidență a Persoanelor și Stare Civilă Sector 1 a depus, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, extras din registrul de naștere pentru uz oficial (fila 72) și extras din registrul de căsătorii (fila 75).

La data de 24.07.2020, prin serviciul registratură, reclamanta a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat ca pârâtele să precizeze care sunt bunurile defunctului, arătând că nu este de acord cu plata cheltuielilor de judecată, întrucât le-a chemat de 3 ori la notar în vederea soluționării pe cale amiabilă a litigiului.

La aceeași dată, prin serviciul registratură, reclamanta a depus cerere completatoare prin care a solicitat ieșirea din indiviziune asupra bunurilor mobile, lucrurilor personale și locului de veci ale defunctului D. Astfel, a solicitat ca pârâtele să precizeze care sunt bunurile defunctului.

Cererea nu a fost întemeiată în drept.

La data de 07.08.2020, prin serviciul registratură, reclamanta a depus cerere de renunțare la capătul de cerere având ca obiect ieșirea din indiviziune, arătând că se află în imposibilitate de a indica bunurile defunctului, întrucât nu le cunoaște. Prin urmare, a arătat că nu înțelege să achite taxa de timbru aferentă acestui capăt de cerere.

La data de 18.09.2020, prin serviciul registratură, pârâtele au depus, în copie: certificat de naștere (fila 105), certificat de căsătorie (filele 105-106).

La data de 14.10.2020, prin serviciul registratură, reclamanta a depus, în copie certificată pentru conformitate cu originalul: încheierea nr. 02/13.10.2020 emisă de SPN E (fila 113), certificat nr. 277/13.10.2020 (fila 114), certificat nr. 246708/13.10.2020 (fila 115), certificat nr. 192748/13.10.2020 (fila 116), extras nr. 472493/13.10.2020 (fila 116), extras nr. 71813/13.10.2020 (fila 118).

La data de 17.11.2020, prin serviciul registratură, pârâtele au depus, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, testamentul autentificat de Notariatul de Stat al Sectorului 1 București sub nr. .../29.03.1991 (filele 120-121).

Instanța a încuviințat și administrat, pentru toate părțile, proba cu înscrisuri.

În ceea ce priveşte excepţia necompetenței generale cu privire la capătul de cerere având ca obiect emiterea certificatului de calitate de moştenitor, la termenul din data de 21.09.2020, instanţa a admis excepţia, pentru motivele arătate în încheierea de ședință de la acel termen (fila 109), care face corp comun cu prezenta hotărâre, motiv pentru care urmează să respingă acest capăt de cerere, ca inadmisibil.

În ceea ce priveşte excepţia nulității capătului de cerere având ca obiect ieşirea din indiviziune, la termenul din data de 21.09.2020, instanţa a admis excepţia, pentru motivele arătate în încheierea de ședință de la acel termen (fila 109), care face corp comun cu prezenta hotărâre, motiv pentru care urmează să anuleze acest capăt de cerere, pentru lipsa obiectului.

Analizând actele şi lucrările dosarului, pe fondul cauzei, instanţa reţine următoarele:

Astfel cum rezultă din certificatul de deces seria D.10 nr. 358018, numitul D, cu ultimul domiciliu în Bucureşti, ..., sector 1, a decedat la data de 20.11.2018 (fila 21).

Potrivit art. 954 alin. 1 C.civ., moştenirea unei persoane se deschide în momentul decesului acesteia.

Pe cale de consecinţă, în raport de dispoziţiile legal anterioare, instanţa urmează să constate deschisă succesiunea de pe urma defunctului D, decedat la data de 20.11.2018.

Analizând actele de stare civilă depuse la dosar, instanţa constată că reclamanta A are calitatea de fiică a defunctului (certificat de naştere – fila 27), în timp ce pârâta B este soția defunctului (extras din registrul de căsătorii – fila 75), iar pârâta C este fiica acestuia din a doua căsătorie (extras din registrul de naștere – fila 72).

Potrivit art. 955 alin. 2 C.civ., o parte din patrimoniul defunctului se poate transmite prin moștenire testamentară, iar cealaltă parte prin moștenire legală.

Instanța reține că testamentul este actul unilateral, personal și revocabil prin care o persoană, numită testator, dispune, în una dintre formele cerute de lege, pentru timpul când nu va mai fi în viață.

Așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, defunctul D a dispus de bunurile sale prin testamentul autentificat de Notariatul de Stat al Sectorului 1 București sub nr. .../29.03.1991 (filele 122-123). Astfel, defunctul a înțeles să lase soției sale, și anume pârâtei B, toate bunurile mobile și imobile ce se vor găsi în patrimoniul său la data decesului.

Cu toate acestea, instanța reține aplicabilitatea prevederilor art. 1088 C.civ., potrivit cărora rezerva succesorală este partea din bunurile moștenirii la care moștenitorii rezervatari au dreptul în virtutea legii, chiar împotriva voinței defunctului, manifestată prin liberalități ori dezmoșteniri.

Astfel, conform art. 1087 C.civ., sunt moștenitori rezervatari soțul supraviețuitor, descendenții și ascendenții privilegiați ai defunctului.

Prin urmare, având în vedere că reclamanta A și pârâta C au calitatea de descendenți ai defunctului, acestea au dreptul la rezerva succesorală prevăzută de lege, contra voinței tatălui lor, care a dispus, în timpul vieții, de toate bunurile prin testamentul lăsat în favoarea pârâtei B, soția sa.

Așadar, reţinând că defunctul D a dispus de bunurile sale în timpul vieţii prin testament, însă cu încălcarea rezervei succesorale a fiicelor sale, instanţa constată că prezentei cauze îi sunt aplicabile atât dispoziţiile legale referitoarea la moştenirea legală, cât și cele referitoare la testament, conform art. 955 alin. 2 C.civ.

Potrivit art. 964 alin. 1 C.civ., „rudele defunctului vin la moştenire în următoarea ordine: a) clasa întâi: descendenţii; b) clasa a doua: ascendenţii privilegiaţi şi colateralii privilegiaţi; c) clasa a treia: ascendenţii ordinari; d) clasa a patra: colateralii ordinari”. 

De asemenea, art. 971 alin. 1 C.civ. prevede faptul că „soţul supravieţuitor este chemat la moştenire în concurs cu oricare dintre clasele de moştenitori legali.”

Instanţa reţine că, pentru ca o persoană să poată moşteni, în general, trebuie să îndeplinească două condiţii pozitive, respectiv capacitatea de a moşteni şi vocaţia la moştenire, precum şi o condiţie negativă, şi anume să nu fie nedemnă.

Potrivit art. 957 C.civ., „o persoană poate moşteni dacă există la momentul deschiderii

succesiunii”. Astfel, orice persoană care există la deschiderea moştenirii are capacitate succesorală.

Prin urmare, având în vedere existența moștenitorilor din clasa întâi, în raport de prevederile art. 964 alin. 1 coroborate cu prevederile art. 975 și art. 1087 C.civ., părţile din prezenta cauză, în calitate de descendenți de gradul I (reclamanta și pârâta C), respectiv de legatar universal (pârâta B) au vocaţie generală la dobândirea patrimoniului succesoral de pe urma defunctului D, nefiind făcută dovada nedemnităţii acestora sau a unor acte de exheredare cu privire la aceştia.

Potrivit art. 1100 alin. 1 C.civ., „cel chemat la moştenire în temeiul legii sau al voinţei defunctului poate accepta moştenirea sau poate renunţa la ea”.

De asemenea, art. 1103 alin. 1 C.civ. prevede faptul că „dreptul de opţiune succesorală se exercită în termen de un an de la data deschiderii moştenirii.”

Aşa cum rezultă din declaraţia autentificată sub nr. .../08.10.2019 de SPN E (fila 25), reclamanta a acceptat în mod expres succesiunea de pe urma defunctului D, fiind, astfel, respectat termenul de decădere prevăzut de art. 1103 alin. 1 C.civ.

Pe de altă parte, instanţa reţine că, deși pârâtele nu au acceptat expres succesiunea de pe urma defunctului (încheierea nr. 02/13.10.2020 – fila 113) și nici au făcut dovada efectuării unor acte de acceptare tacită, reclamanta însăși le-a recunoscut calitatea de moștenitoare, motiv pentru care, în virtutea principiului disponibilității, se va lua act de această împrejurare.

Pe cale de consecinţă, pentru aceste considerente, instanţa urmează să constate că reclamanta și pârâta C, fiicele defunctului, au calitatea de moştenitori legali ai acestuia, respectiv că pârâta B are calitatea de moștenitor testamentar al defunctului.

În ceea ce privește cotele succesorale, instanța reține că, potrivit art. 975 alin. 3 C.civ., în concurs cu soțul supraviețuitor, descendenții defunctului, indiferent de numărul lor, culeg împreună trei sferturi din moștenire.

Potrivit art. 1088 C.civ., rezerva succesorală a fiecărui moștenitor rezervatar este de jumătate din cota succesorală care, în absența liberalităților sau dezmoștenirilor, i s-ar fi cuvenit ca moștenitor legal.

Prin urmare, având în vedere că A și pârâta C au calitatea de moștenitori rezervatari, cota acestora din moștenirea de pe urma de defunctului este de 3/8 (jumătate din 3/4), fiecare având o cotă de 3/16 (jumătate din 3/8).

Astfel, scăzând cotele ce se cuvin moștenitorilor rezervatari, instanța constată că pârâta B, în calitate de legatar universal, are o cotă de 5/8 din succesiunea de pe urma defunctului (8/8 – 3/8).

Pe cale de consecință, pentru toate aceste considerente, instanța urmează să admită în parte cererea, să constate deschisă succesiunea de pe urma defunctului D, decedat la data de 20.11.2018, respectiv să constate că au calitatea de moştenitori ai defunctului D: reclamanta, în calitate de fiică, având o cotă de 3/16 din succesiune, pârâta C, în calitate de fiică, având o cotă de 3/16 din succesiune, şi pârâta B, în calitate de soţie supravieţuitoare, având o cotă de 5/8 din succesiune.

În ceea ce priveşte plata cheltuielilor de judecată, instanţa reţine că, potrivit art. 453 C.pr.civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, instanţa putând dispune compensarea acestora. Aşa cum rezultă din art. 451 C.pr.civ., cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru şi timbru judiciar, onorarii avocaţi sau experţi, sume cuvenite martorilor pentru deplasare, precum şi orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfăşurare a procesului.

Astfel, fiind în culpă procesuală în raport de partea de cerere admisă, pârâtele urmează a fi obligate la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă, în cuantum total de 1.650 lei reprezentând taxa judiciară de timbru aferentă capetelor de cerere admise – 150 lei (chitanță – fila 38) și onorariu avocat în cuantum de 1.500 lei, redus de la suma de 2.300 lei (chitanța nr. 21/02.03.2020 – fila 108; chitanța nr. 2/13.10.2020 – fila 111) în raport de admiterea în parte a cererii.

De asemenea, având în vedere culpa procesuală a reclamantei în ceea ce priveşte partea de cerere respinsă, aceasta urmează a fi obligată la plata către pârâte a sumei de 1.000 lei, reprezentând onorariu avocat redus de la 2.000 lei prin raportare la soluţia de admitere în parte a cererii (chitanța nr. 188/17.06.2020 – fila 124).

 Prin urmare, instanţa va dispune compensarea cheltuielilor de judecată, sens în care va obliga pârâtele la plata către reclamantă a sumei de 650 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge capătul de cerere având ca obiect emiterea certificatului de calitate de moştenitor, ca inadmisibil.

Anulează capătul de cerere având ca obiect ieşirea din indiviziune, pentru lipsa obiectului.

Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A, cu domiciliul în ….., în contradictoriu cu pârâtele B, cu domiciliul în ….., și C, cu domiciliul în …...

Constată deschisă succesiunea de pe urma defunctului D, decedat la data de 20.11.2018.

Constată că au calitatea de moştenitori ai defunctului D: reclamanta, în calitate de fiică, având o cotă de 3/16 din succesiune, pârâta C, în calitate de fiică, având o cotă de 3/16 din succesiune, şi pârâta B, în calitate de soţie supravieţuitoare, având o cotă de 5/8 din succesiune.

Obligă pârâtele la plata către reclamantă a sumei de 1.650 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Obligă reclamanta la plata către pârâte a sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Compensează cheltuielile de judecată, sens în care obligă pârâtele la plata către reclamantă a sumei de 650 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cerere care se depune la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, astăzi, 23.11.2020.

PREŞEDINTE, GREFIER,

Domenii speta

Spete similare