Sentinţă civilă **** din 07.11.2019

Dosar nr. ***

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREŞTI - SECŢIA A VII-A CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ NR. 6245

Şedinţa publică din data de 07.11.2019

Tribunalul constituit din:

Preşedinte ***

Grefier **

Pe rol se află soluţionarea cauzei civile formulată de contestatorii **, în contradictoriu cu debitoarea ** prin administrator special **, intimaţii ** având ca obiect contestaţie la Tabelul Definitiv, întemeiată potrivit dispozițiilor Legii 85/2014.

Dezbaterile în fond ale cauzei au avut loc in şedinţa publică din data de 07.10.2019 fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când, Tribunalul având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 17.10.2019, iar ulterior la data de 25.10.2019, 07.11.2019.

TRIBUNALUL,

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti Secţia a VII-a civilă la data de 28.02.2019 sub nr. **, contestatoarele ** şi ** au formulat contestație la măsura administratorului judiciar şi la tabelul definitiv de creanţe, in contradictoriu cu creditoarele ** prin care au solicitat admiterea contestaţiei, să se anuleze măsura administratorului judiciar de trecere a creanţelor societăţilor membre din grupul debitoarei la ordinea prevăzută de art. 161 pct. 8 din Legea nr. 85/2014, să se dispună înscrierea tuturor societăţilor membre din grupul debitoarei în tabelul definitiv la ordinea prevăzută de art. 161 pct. 10 lit. a) din Legea nr. 85/2014, potrivit dispoziţiilor art. 201 din Legea nr. 85/2014, să se oblige debitoarea la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul demers drept cheltuieli curente.

În motivarea în fapt a cererii s-a arătat că la data de 02.02.2016 a fost deschisă procedura generală a insolventei debitoare de Tribunalul Teleorman, şi ulterior a fost publicat în BPI nr. ** tabelul preliminar al creanţelor.

La data de 16.06.2016, prin încheierea nr. 317, Tribunalul Teleorman a dispus reunirea dosarelor nr. ** şi deschiderea procedurii insolventei de grup a debitoarei ** împreună cu cea a societăţii **

Prin Decizia nr. 1617A/13.10.2016 au fost respins ca nefondate apelurile formulate împotriva încheierii nr. 317/16.06.2016 prin care s-a dispus deschiderea procedurii insolventei de grup.

Ulterior, la termenul de judecată din dosar din 18.02.2019 administratorul-judiciar a depus tabelul definitiv al creanţelor **

În pofida faptului că art. 201 din Legea nr. 85/2014 stabileşte că creanţele membrilor grupului împotriva altui membru al grupului se înscriu la ordinea de prioritate prevăzută de art. 161 pct. 10 lit. a), administratorul judiciar a înscris şi a publicat tabelul definitiv de creanţe cu membrii grupului înscrişi la ordinea prevăzută de art. 161 pct. 8.

Pentru acest motiv s-a formulat prezenta contestaţie la măsura administratorului judiciar şi la tabelul definitiv de creanţe.

Pe fondul cauzei s-a arătat că nelegalitatea măsurii de înscriere şi publicare în tabelul definitiv de creanţe a membrilor grupului la ordinea prevăzută de art. 161 pct. 8 (7), intrucat se incalcă art. 201 din Legea nr. 85/2014, art. 5 alin. (1) pct. 9 si 35 din Legea nr. 85/2014.

A arătat că, deşi suntem în prezenţa unei insolvenţe de grup de societăţi şi în pofida regimului juridic de excepţie care prevede înscrierea creanţelor membrilor grupului la ordinea prevăzută de art. 161 pct. 10 lit. a) din Lege, administratorul judiciar a procedat din eroare la înscrierea creanţelor membrilor grupului la ordinea prevăzută de art. 161 pct. 8 din Lege.

Eroarea este evidentă şi măsură de înscriere la prioritatea greşită trebuie anulată, evidenţa decurgând din împrejurarea că procedura insolventei de grup a fost deschisă abia ulterior deschiderii procedurii generale de insolvenţă a **

Mai exact, aşa cum s-a arătat la punctul (1) de mai sus, administratorul judiciar a publicat la 19.04.2016 tabelul preliminar de creanţe, indicând faţă de creditorii din grup ordinea prevăzută de art. 161 pct. 8 din Lege.

Ulterior, abia la 16.06.2016 (adică 2 luni mai târziu) a fost iniţiată procedura insolventei de grup, iar la 18.02.2019 când a publicat tabelul definitiv, administratorul judiciar din eroare nu a mai observat că deschizându-se între timp procedura insolventei de grup, ulterior publicării tabelului preliminar, creditorii din grup trebuiau trecuţi la prioritatea prevăzută de art. 161 pct. 10 lit. a) din Lege.

S-au apreciat astfel îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 113 din Lege, existând o eroare esenţială a administratorului judiciar în menţinerea aceleiaşi ordine de prioritate iniţiale, fără a ţine cont că între timp s-a deschis procedura insolventei de grup.

S-a arătat totodată că, abia odată cu publicarea tabelului definitiv a putut constata această situaţie, şi prin urmare a formulat prezenta contestaţie în termen legal, impunându-se admiterea acesteia şi modificarea tabelului definitiv şi invalidarea măsurii adoptate eronat de administratorul judiciar.

Referitor la creditorii care sunt membri ai grupului de societăţi ** şi a căror creanţe trebuie trecute la ordinea prevăzută de art. 161 pct. 10 alin. (1), aceştia sunt indicaţi în următorul tabel, întocmit pe baza extraselor din Registrul Comerţului: ***

Cu privire la faptul că potrivit dispoziţiilor legale citate în insolvenţa de grup creanţele creditorilor membri ai grupului sunt creanţe subordonate, mai invoca şi următoarele elemente:

a)Prin Raportul administratorului judiciar al debitoarei publicat în BPI nr. ** [ANEXA 4 - Raport din BPI nr. **], însuşi administratorul arată la pagina 14 din BPI că, ,,[p]rincipalele măsuri specifice acestei proceduri a grupului de societăţi sunt următoarele: - Reflectarea justă a creanţelor deţinute de către membrii grupului de societăţi - creanţele membrilor grupului de societăţi, vor fi considerate subordonate în temeiul art. 161 pct. 10 lit. a) din Legea nr. 85/2014, indiferent de izvorul acestor creanţe, chiar dacă acestea sunt creanţe comerciale nu doar cele izvorând din contractele de împrumut".

b)Potrivit lucrării Codul Insolventei Adnotat - „întărirea mecanismului insolventei în România" Program finanţa de BIRD, dar şi lucrării Tratat practic de insolvenţa - Prof. Univ. dr. Radu Bufan (pag. 845), se arată că:

„Creanţele membrilor grupului împotriva altui membru al grupului nu pot fi încadrate la ordinea de prioritate prevăzută la art. 161 pct. 8 sau 9. Cu alte cuvinte, indiferent de izvorul creanţei, chiar dacă sunt creanţe rezultate din afaceri, desfăşurarea unei activităţi sub formă de întreprindere, acestea vor fi considerate creanţe subordonate, urmând a fi înscrise la ordinea de prioritate prevăzută la art. 161 pct. 10 lit. a), aceeaşi cu a contractelor de împrumut încheiate cu persoane afiliate.

Această abordare a fost preferată în mai multe jurisdicţii cu privire la creanţele membrilor grupului, considerându-se a fi asimilabile unor infuzii de capital. De vreme ce debitorul a continuat să opereze, cu sprijinul altor membri ai grupului, deşi se afla în dificultate financiară, se conferă prevalentă drepturilor creditorilor obişnuiţi. Aceştia nu trebuie să fie supuşi unui risc similar cu societatea mamă sau alţi membri ai grupului din moment ce operaţiunile intra-grup se fac în scopul unui beneficiu economic superior al societăţii mamă ori altui membru al grupului."

În concluzie, având în vedere că ulterior publicării tabelului preliminar s-a deschis procedura insolventei de grup, iar administratorul judiciar dintr-o eroare evidentă nu a actualizat şi modificat creanţele de grup în sensul trecerii ordinii de prioritate din art. 161 pct. 8 în art. 161 pct. 10 lit. a) din Legea nr. 85/2014, contrar dispoziţiilor art. 201 din Lege, se impune admiterea prezentei contestaţii.

În drept s-au invocat dispoziţiile art. 5 pct. 9, 35, 37, şi 38, art. 59,113,197, 200, 201 din Legea nr. 85/2014.

În dovedire s-au depus la dosar înscrisuri.

La data de 21.03.2019, contestatoarele *** au formulat completare la contestaţia împotriva măsurii administratorului judiciar şi a tabelului definitiv de creanţe in contradictoriu cu creditoarele **

În prealabil, a arătat că, contestaţia a fost formulată în ceea ce priveşte următorii creditori înscrişi în tabelul definitiv:

1.**

2.**

3.**

4.**

Ulterior formulării respectivei contestaţii, ** au descoperit faptul că există şi alte societăţi înscrise în tabelul definitiv de creanţe care fac parte din acest grup de interes economic, şi anume:

1.**;

2.**;

3.**

Prin urmare, contestatoarele formulează prezenta cerere completatoare la contestaţia iniţială.

** fac parte din grupul de societăţi.

Astfel, ** face parte din grupul de societăţi ** întrucât:

-** controlează ** prin intermediul societăţii **, care este la rândul său deţinută de **., societate offshore înregistrată în **

-** este la rândul său parte din grupul **

- ** se regăseşte pe site-ul ** la secţiunea Sistem de organizare.

De asemenea, ** face parte din grupul de societăţi deoarece:

-majoritatea asociaţilor sunt societăţi controlate de **, după cum urmează: ** (0,174%), ** (0,0087%), ** (13,716), ** (49,717%), ** (0,013%)), ** (36,3451%), ** (0,013%)) Şi ** (0,013%);

-** apare listată pe site-ul ** drept membru al grupului.

Societatea ** face şi ea parte din grupul de societăţi având în vedere faptul că:

-această societate apare listată pe site-ul ** drept membru al grupului;

- ** deţine 0.010102335%), însă, societatea care controlează ** este o societate din ** care este deţinută tot de către **.

Totodată, ** face parte din grupul de societăţi, având în vedere că este inclusă în acest grup chiar pe site-ul **

În dovedire s-au depus la dosar înscrisuri.

În concluzie, având în vedere că ** fac parte din grupul de societăţi, s-a solicitat:

1.să se admită prezenta contestaţie.

2.să se anuleze măsura administratorului judiciar de trecere a creanţelor societăţilor membre din grupul debitoarei la ordinea prevăzută de art. 161 pct. 8 din Legea nr. 85/2014.

3.să se dispună înscrierea tuturor societăţilor membre din grupul debitoarei în tabelul definitiv la ordinea prevăzută de art. 161 pct. 10 lit. a) din Legea nr. 85/2014, potrivit dispoziţiilor art. 201 din Legea nr. 85/2014.

4.să se oblige debitoarea la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul demers drept cheltuieli curente.

În drept s-au invocat dispoziţiile art. 5 pct. 9, 35, 37, şi 38, art. 59, 113, 197, 200, 201 din Legea nr. 85/2014.

În dovedire s-au depus la dosar înscrisuri.

La data de 26.03.2019, debitoarea **. a formulat întâmpinare prin care a solicitat să se admită excepţia inadmisibilităţii, a tardivităţii contestaţiei, iar pe fond respingerea ca nefondată a contestaţiei la măsura administratorului judiciar şi la Tabelul definitiv de creanţe al debitoarei **, formulată de contestatoarele **

În motivarea în fapt a cererii s-a arătat că prin încheierea civilă nr.317 din 16 iunie 2016 a Tribunalului Teleorman Secţia civilă, definitivă prin Decizia civilă nr.l617A din 13 octombrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti Secţia a VI a Civilă, s-a dispus înlocuirea administratorului judiciar provizoriu al debitoarei ** reprezentat de consorţiul administratorilor judiciari format din ** şi ** cu administratorul judiciar **, a respins excepţia inadmisibilităţii şi excepţia tardivităţii cererii de conexare, a admis cererea de conexare şi a dispus trimiterea dosarului nr.** şi a dosarelor asociate privind pe debitoarea ** către Tribunalul Bucureşti Secţia a II-a Civilă, instanţa mai întâi învestită cu soluţionarea dosarului nr. ** privind pe debitoarea **

Prin urmare, prin încheierea nr. 317 din 16 iunie 2016, definitivă prin Decizia civilă nr.l617A din 13 octombrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti Secţia a VI a Civilă, Tribunalul Teleorman Secţia Civilă nu a dispus deschiderea procedurii insolventei de grup a debitoarei ** împreună cu cea a societăţii ** aşa cum au afirmat cele două contestatoare în contestaţia care face obiectul prezentei cauze, ci s-a dispus doar conexarea dosarului nr.**al Tribunalului Teleorman la dosarul ** al Tribunalului Bucureşti. în cadrul procedurilor insolventei celor două debitoare nu a existat vreo cerere comună de deschidere a procedurii insolventei, şi nici vreo cerere a vreunui creditor care să subscrie la o cerere comună de deschidere a procedurii insolventei de grup, în sensul vizat de legiuitor în reglementarea art. 183 şi urm. din Legea nr.85/2014 şi nu a fost pronunţată o hotărâre prin care să se deschidă procedura insolventei de grup.

În consecinţă împotriva debitoarelor ** şi ** nu a fost deschisă procedura insolventei de grup, astfel că nu are suport legal motivarea contestatoarelor cu privire la faptul că prin încheierea nr.317 din 16.06.2016 a Tribunalului Teleorman pronunţată în dosarul nr.**, definitivă prin Decizia civilă nr.l617A din 13 octombrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti Secţia a VI a Civilă, instanţa a dispus deschiderea procedurii insolventei de grup a debitoarei Interagro SRL împreună cu cea a societăţii **

Având în vedere cele de mai sus s-a invocat excepţia inadmisibilităţii contestaţiei, deoarece în contextul în care nu a fost pronunţată insolvenţa de grup a debitoarelor **, nu este admisibilă contestaţia formulată de cele două contestatoare.

Pe de altă parte, art.113 alin. 1 din Legea nr.85/2014 are în vedere admisibilitatea formulării unei contestaţii împotriva Tabelului definitiv şi în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare şi până atunci necunoscute.

S-a apreciat că această condiţie nu este îndeplinită deoarece dacă s-ar considera încheierea nr.317 din 16.06.2016 a Tribunalului Teleorman pronunţată în dosarul nr.**, definitivă prin Decizia civilă nr.l617A din 13 octombrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti Secţia a VI a Civilă, titlu al deschiderii procedurii insolventei de grup, această încheiere a existat şi a fost cunoscută de contestatoare înainte de emiterea Tabelului definitiv, astfel că acest text de lege nu le permite contestatoarelor să formuleze contestaţia de faţă prin care au cerut trecerea creditoarei ** Ia prioritatea prevăzută de art.161 pct.10 din Legea nr.85/2014.

În ceea ce priveşte alin.2 al art. 113 din Legea nr. 85/014 potrivit căruia "Contestaţia se depune în termen de 15 zile de la data la care partea a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască situaţia ce determină promovarea contestaţiei", în speţă, la data întocmirii Tabelului definitiv, era cunoscută de către contestatoare încheierea nr.317 din 16.06.2016 a Tribunalului Teleorman pronunţată în dosarul nr.** invocată de acestea ca temei de drept care a generat trecerea creditoarei ** la prioritatea prevăzută de art.161 pct.10 lit.a din Legea nr.85/2014, împrejurare faţă de care se poate constata că art.113 alin.2 din Legea nr.85/2014 nu este incident în cauză, contestaţia fiind inadmisibilă, deoarece contestatoarele au cunoscut situaţia generată de art.201 în raport de art.161 alin.l pct.10 de la data comunicării în BPI a deciziei prin care această încheiere a devenit definitivă, respectiv de la data de 13.10.2016, dată de la care nu au întreprins niciun demers legal prin care să-şi valorifice dreptul revendicat prin contestaţie.

Pentru aceste motive, s-a solicitat să se admită excepţia inadmisibilităţii contestaţiei.

Contestatoarele şi-au motivat contestaţia, în drept, pe prevederile art. 113 din Legea insolventei, susţinând că administratorul judiciar a fost într-o eroare atunci când în Tabelul definitiv a trecut toţi creditorii de grup ai debitoarei ** la prioritatea prevăzută de art.161 pct. 8 din Legea nr.85/2014 şi că aceştia trebuiau să fie trecuţi la prioritatea prevăzută de art.161 pct.10 lit.a din Legea nr.85/2014, în conformitate cu dispoziţiile art.201 din aceeaşi lege, care prevede că "prin excepţie de la prevederile art.161 creanţele membrilor grupului împotriva altui membru al grupului, născute înainte de deschiderea procedurii, nu vor putea fi încadrate la ordinea de prioritate prevăzută de art. 161 pct.8 sau 9", acestea urmând a fi "înscrise de administratorul judiciar la ordinea de prioritate prevăzută de art.161 pct. lit. a "din Legea insolventei.

Motivarea este greşită, având în vedere, pe de-o parte, faptul că împotriva celor două societăţi nu a fost deschisă procedura insolventei de grup, pe de altă parte, administratorul judiciar al debitoarei ** nu s-a aflat într-o eroare atunci când a întocmit Tabelul preliminar ca urmare a deschiderii procedurii generale a insolventei a **, acesta neaflându-se într-o eroare nici atunci când a întocmit Tabelul definitiv şi a trecut societatea ** la prioritatea prevăzută de art.161 pct.8 din Legea nr.85/2014, deoarece nu a avut un temei legal al deschiderii procedurii insolventei de grup. Că aşa stau lucrurile o dovedeşte chiar faptul că înseşi contestatoarele nu au formulat contestaţie împotriva înscrierii în Tabelul preliminar în baza încheierii nr.317 din 16.06.2016 a Tribunalului Teleorman, definitivă prin Decizia civilă nr.l617A din 13 octombrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti Secţia a Vl-a Civilă, potrivit căreia au fost conexate cele dosare. Contestatoarele au avut calitatea de creditoare în dosarul nr.** al Tribunalului Teleorman în care a fost pronunţată încheierea nr.317/16.06.2016, au fost prezente la judecata cauzei prin avocat, au luat cunoştinţă de această încheiere de la momentul comunicării conform procedurii insolventei, moment de la care erau obligaţi să ceară în termenul procedural, dacă aveau titlu, modificarea trecerii ** la ordinea de prioritate prevăzută de art.161 pct.10 din Legea nr.85/2014, astfel că susţinerea contestatoarelor din cererea formulată în capitolul II pct. 15. în sensul că "abia odată cu publicitatea tabelului definitiv am putut constata această situaţie, şi prin urmare am formulat prezenta contestaţie în termen legal" este nefondată.

Pe de altă parte, în cauza care face obiectul dosarului nr.** al Tribunalului Teleorman privind insolvenţa societăţii *, dosar care a fost declinat la Tribunalul Bucureşti Secţia a VII a civilă în dosarul nr.** pe motivul că art. 185 din Legea insolventei prevede expres reunirea tuturor procedurilor de insolvenţa deschise împotriva societăţilor membre ale aceluiaşi grup în faţa aceleași instanţe, s-a stabilit definitiv în dosarul nr. **, de către Curtea de Apel Bucureşti Secţia a V-a Civilă (anexa 5), competenţa de soluţionare a acestui dosar în favoarea Tribunalului Teleorman, fiind reţinut de instanţă aspectul că nefiind formulată o cerere comună în sensul vizat de legiuitor, ci cereri succesive vizând deschiderea procedurii insolventei unor membri ai grupului de societăţi, nu sunt incidente dispoziţiile art. 183 şi urm. din legea insolventei deoarece acestea au caracter obligatoriu, ci dispoziţiile art. 41 capitolul I titlul II al legii insolventei. Aceeaşi este situaţia şi în cazul societăţii **

Se constată astfel că nu a fost deschisă procedura insolventei de grup, astfel că formularea contestaţiei de faţă împotriva Tabelului definitiv nu are niciun temei legal, nefiind îndeplinite condiţiile cerute de art. 113 din Legea insolventei, contestaţia fiind nefondată.

Legiuitorul a pus la dispoziţia celor care justifică un interes calea unei contestații înscrierea unei creanţe în tabelul definitiv, numai în cazurile prevăzute de art.l 13, anume în cazul descoperirii unui fals, a unui dol, a unei erori esenţiale sau în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare până atunci necunoscute.

În cauză, s-a arătat că administratorul judiciar nu s-a aflat în eroare nici când a întocmit Tabelul preliminar de creanţe al debitoarei ** deoarece împotriva ** a fost deschisă procedura generală de insolvenţa în baza art.76 din Legea nr.85/2014, nici când a întocmit Tabelul de creanţe definitiv al acestei debitoare deoarece nu a avut un titlu de deschidere a procedurii insolventei de grup, şi nici nu a descoperit titluri hotărâtoare până atunci necunoscute, întrucât titlul invocat de contestatoare era cunoscut dinainte de întocmirea tabelului definitiv, neavând puterea juridică de a infirma temeiurile avute în vedere atunci când s-au înscris creanţele de preferinţă contestate, motive pentru care este nefondată contestaţia formulată de contestatoarele **

S-a invocat excepţia tardivităţii contestaţiei, având în vedere decăderea contestatoarelor din dreptul de a cere trecerea creditoarei **A la prioritatea prevăzută de art.161 pct.10 lit.a din Legea nr.85/2014, cererea formulată fiind tardivă, întrucât contestaţia trebuia formulată în termen de 7 zile de la data când încheierea nr.317 din 16.06.2016 a Tribunalului Teleorman pronunţată în dosarul nr.** a devenit definitivă, invocată de contestatoare ca temei de drept al deschiderii procedurii insolventei care a generat trecerea creditoarei ** la prioritatea prevăzută de art.161 pct.10 lit.a din Legea nr.85/2014 a devenit definitivă, respectiv de la data de 13.10.2016.

Pentru toate aceste motive, s-a solicitat ca pe excepţie, să se admită excepţia inadmisibilităţii şi excepţia tardivităţii contestaţiei, iar pe fond să se dispună respingerea ca nefondată a contestaţiei la măsura administratorului judiciar şi la Tabelul definitiv de creanţe al debitoarei **, formulată de contestatoarele **

În drept s-au invocat dispoziţiile art. 113 din Legea nr.85/2014, Sentinţa nr.59 din 2 februarie 2016 pronunţată în dosarul nr.** a Tribunalului Teleorman secţia civilă; Sentinţa nr.645 din 1 februarie 2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti secţia a VII a civilă în dosarul nr. **; Sentinţa nr.61/F/10.05.2018 a Curţii de Apel Bucureşti Secţia a V a Civilă.

În dovedire s-au depus la dosar înscrisuri.

La data de 27.05.2019, ** au formulat răspuns la întâmpinarea formulată de **. prin care au solicitat să se respingă apărările invocate de intimată şi să se admită contestaţia la tabelul de creanţe astfel cum a fost formulată.

Insolvenţele **. formează o insolvenţă de grup în sensul art. 183-203 din legea nr. 85/2014

Prin întâmpinarea formulată în cauză, **A susţine în mod eronat că împotriva sa şi împotriva ** nu s-ar desfăşura o procedură de insolvenţa de grup. Această susţinere reprezintă de altfel esenţa întâmpinării sale, toate celelalte pseudo-argumente bazându-se în mod substanţial pe această primă supoziţie.

Cu toate acestea, intimata ** ignoră în integralitate atât încheierea nr. 317/16.06.2016, pronunţată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr. ** (prin care s-a dispus conexarea insolventei ** la insolvenţa ** pentru aplicarea dispoziţiilor legale privind insolvenţa de grup), cât şi Decizia civilă nr. 1617A/13.10.2016, prin care Curtea de Apel Bucureşti a respins apelurile împotriva încheierii nr. 317, aceasta din urmă fiind menţinută în integralitate şi intrând astfel în putere de lucru judecat.

În realitate, conexarea insolventei ** la insolvenţa ** a fost necesară tocmai pentru că ambele aceste insolvenţe au fost iniţial începute ca şi insolvenţe individuale, în frauda intereselor creditorilor, deşi trebuia să fie deschisă o insolvenţa de grup. Conexarea a fost vehiculul procesual pe care instanţele l-au aplicat pentru a remedia acest aspect şi pentru a crea insolvenţa de grup ulterior deschiderii celor două insolvenţe individuale.

Într-adevăr, insolvenţa ** a fost deschisă ca insolvenţa individuală, pe rolul Tribunalului Bucureşti, la data de 01.02.2016.

Ulterior, Insolvenţa ** a fost deschisă de Tribunalul Teleorman, tot ca insolvenţa individuală.

Întrucât ambele aceste societăţi fac parte din grupul **, tratarea celor două insolvenţe ca insolvenţe individuale iar nu ca o singură insolvenţa de grup ar fi fost de natură să prejudicieze creditorii şi buna desfăşurare a procedurii. Din acest motiv, atât administratorul judiciar al ** cât şi mai mulţi creditori ai acesteia, au solicitat în dosarul nr. ** ca judecătorul sindic să facă aplicarea art. 184 din Legea nr. 85/2014, să constate existenţa unei situaţii de insolvenţa de grup şi să dispună conexarea acestei cauze la insolvenţa **, pentru formarea insolventei de grup.

Prin încheierea nr. 317/16.06.2016, pronunţată în dosarul nr. **, Tribunalul Teleorman a admis cererea de conexare în vederea formării insolventei de grup. Considerentele decizorii ale acestei hotărâri nu lasă nicio urmă de îndoială cu privire la faptul că prin încheiere s-a decis formarea unei insolvenţe de grup:

-analiza prezentei cereri de conexare se poate face numai ţinând seama de contextul şi specificitatea cadrului în care aceasta a fost formulată, respectiv într-o procedură de insolvenţa."

-„Art. 165 din legea insolvenţe prevede expres această soluţie de reunire a tuturor procedurilor de insolvenţa deschise împotriva societăţilor membre ale aceluiaşi grup în faţa aceleiaşi instanţe..."

-„într-adevăr, în acord cu susţinerile administratorului special al debitoarei şi ale creditorilor **, judecătorul sindic constată că dispoziţiile art. 185, 192 şi 393 din legea insolventei se referă la o cerere comună de deschidere a procedurii insolventei. însă, acest aspect nu poate duce automat şi mecanic la concluzia că procedura referitoare la insolvenţa unui grup de societăţi este aplicabilă numai în cazul în care fie.

Aşadar, din considerentele decizorii ale Hotărârii de conexare rezultă în mod expres nu numai că instanţa a confirmat incidenţa dispoziţiilor legale cu privire la grupul de societăţi, dar şi că măsura conexării a fost necesară pentru aplicarea ordinii de prioritate la distribuire prevăzute de dispoziţiile speciale, prin subordonarea creanţelor creditorilor din grup. Mai mult, Tribunalul Teleorman a constatat expres că ** şi ** fac parte din acelaşi grup de societăţi, fapt ce atrage în sine subordonarea creanţei **

Această soluţie a Tribunalului Teleorman a fost menţinută de Curtea de Apel Bucureşti prin Decizia civilă nr. 1617A/13.10.2016, dobândind astfel autoritate de lucru judecat.

Din considerentele Curţii de Apel rezultă o dată în plus aplicabilitatea dispoziţiilor legale ale insolventei grupului de societăţi şi necesitatea subordonării creanţelor societăţilor din grup:

„În primul rând, Curtea reţine că în cauză este îndeplinită situaţia premisă - legăturile specifice societăţilor de grup între ** şi ** ..."

„În mod just a constatat instanţa de fond că cele două societăţi ** şi ** sunt membre ale aceluiaşi grup de societăţi în sensul avut în vedere de art. 5

pct. 9 şi 35 din Legea nr. 85/2014, fiind neîntemeiate criticile apelantei ** pe această chestiune."

Aşadar, sunt neîntemeiate susţinerile intimatei în sensul că împotriva ** şi ** nu ar fi fost deschisă insolvenţa de grup. Din dispoziţiile succesive ale Tribunalului Teleorman şi ale Curţii de Apel Bucureşti rezultă expres faptul că măsura conexării a fost analizată prin prisma dispoziţiilor legale privind insolvenţa grupului de societăţi şi dispusă tocmai în vederea aplicării acestora. Ambele hotărâri sunt clare sub acest aspect iar ignorarea considerentelor decizorii nu este o opţiune, întrucât acestea fac corp comun cu dispozitivul.

De altfel, dacă nu ar fi fost vorba de o insolvenţa de grup atunci conexarea nici nu era posibilă, competenţa judecătorilor-sindici fiind una exclusivă - anume a Tribunalului de la sediul debitorului - excepţia fiind cea de la art. 185 alin. (1) din cadrul prevederilor grupului de societăţi, care conferă competenţă Tribunalului de la sediul societăţii mamă / sediul societăţii cu cea mai mare cifră de afaceri.

Faţă de aceste aspecte şi texte legale, din dispozitivele şi considerentele decizorii ale celor două hotărâri rezultă cu autoritate de lucru judecat cel puţin următoarele elemente:

1.** şi ** fac parte din acelaşi grup de societăţi;

2.Celor două proceduri de insolvenţa li se aplică, în urma conexării, dispoziţiile legale privind grupul de societăţi - este deci vorba despre o insolvenţa de grup;

3.Aplicarea dispoziţiilor legale privind insolvenţa grupului de societăţi este obligatorie;

4.Subordonarea creanţelor membrilor grupului şi plata acestora în conformitate cu ordinea de preferinţă prevăzută de art. 201 şi 161 pct. 10 lit. a) este obligatorie.

În acest context, este neîntemeiată excepţia inadmisibilităţii contestaţiei, invocată de intimată şi motivată de faptul că nu ar exista o insolvenţa de grup. De asemenea, sunt neîntemeiate toate susţinerile ** care au la bază premisa inexistenţei insolventei de grup inclusiv argumentul de fond conform căruia administratorul judiciar nu ar fi fost în eroare atunci când nu a trecut creanţa ** ca subordonată pentru că nu ar fi avut un temei legal al deschiderii procedurii insolventei de grup.

Calea procesuală a contestaţiei la tabelul definitiv de creanţe este cea corectă, iar aceasta a fost formulată în termen.

În întâmpinarea formulată, ** susţine inadmisibilitate/tardivitatea contestaţiei la tabelul definitiv de creanţe. Susţinerile intimatei sunt echivoce şi nesistematizate, însă în esenţă acestea reies a fi următoarele:

-încheierea Tribunalului Teleorman din 16.06.2016 şi Decizia Curţii de Apel Bucureşti din 13.10.2016 sunt ambele anterioare publicării tabelului definitiv de creanţe - aşadar existenţa insolventei grupului de societăţi a fost cunoscută de creditori înainte de întocmirea tabelului definitiv.

-Contestaţia la tabelul definitiv se depune în termen de 15 zile de la data la care partea a cunoscut situaţia ce determină promovarea contestaţie, iar de la data rămânerii definitive a încheierii de conexare au trecut mai mult de 15 zile.

-Societăţile ** nu au formulat contestaţie la tabelul preliminar de creanţe, deşi ar fi trebuit să o facă în termen de 7 zile de la data pronunţării de către Curtea de Apel Bucureşti a Deciziei civile nr. 1617A/13.10.2016.

Plecând de la aceste elemente, intimata trage concluzia neîntemeiată a unei aparente inadmisibilităţi şi/sau tardivităţi a contestaţiei la tabel.

În prealabil s-a arătat că normele din art. 201 şi art. 161 sunt norme de drept imperative şi deci obligatorii pentru administratorul judiciar şi judecătorul-sindic. De asemenea, considerentele decizorii încheierii de conexare şi a Deciziei de menţinere a conexării sunt de asemenea obligatorii.

Aşadar, independent de formalitatea operării menţiunii de creanţă subordonată în dreptul poziţiei ** din tabelul definitiv (întrucât este necontestată calitatea acesteia de creditor chirografar), această societate va trebui tratată drept subordonată cu ocazia distribuirilor, având în vedere pe de o parte dispoziţiile imperative ale legii, iar pe de altă parte dispoziţiile imperative ale hotărârilor pronunţate de Tribunalul Teleorman şi Curtea de Apel Bucureşti.

De altfel, chiar şi art. 138 alin. (5) din Legea nr. 85/2014 stabileşte cu privire la reorganizare, procedură pe care debitoarea intenţionează să o parcurgă, că în ceea ce priveşte creditorii care se află sub control comun cu debitorul aceştia primesc plăţi „potrivit ordinii de prioritate a creanţelor subordonate prevăzute la art. 161 pct. 10 lit.a)”

Având în vedere aceste dispoziţii, orice distribuiri care s-ar face către societăţile creditoare din grup contrar dispoziţiilor art. 161 pct. 10 lit. a) sau orice neabțineri de la vot în situaţiile prevăzute de art. 138 alin. (5) vor fi acte lovite de nulitate.

Independent de acest aspect, pentru ca tabelul de creanţe să reflecte cu rigoare dispoziţiile legale, creditoarele **au formulat contestaţie la tabelul definitiv de creanţe publicat, întrucât este în interesul procedural al tuturor creditorilor ca toate creanţele subordonate să fie identificate ca atare în tabelul de creanţe (chiar dacă practicianul în insolvenţă/judecătorul sindic sunt obligaţi oricum să ţină cont de ordinea de preferinţă prevăzută de art. 201 şi 161 din Legea nr. 85/2014.

Dincolo de aceste aspecte, s-a subliniat că intimata amestecă instituţiile cu care operează şi prevederile legale care ţin de tabelul preliminar şi tabelul definitiv, confundând termenele de contestare. Intimata nu pare să fi observat nici faptul că prezenta este o contestaţie la tabelul definitiv de creanţe, iar nu la tabelul preliminar şi nici faptul că aceasta se întemeiază în principal pe motivul erorii, şi numai subsidiar pe motivul descoperirii unor titluri hotărâtoare.

Aşadar, insolvenţa de grup a fost creată după expirarea termenului de contestare a tabelului preliminar de creanţe. În acest context, nu numai că societăţile ** nu aveau mijlocul procedural de a mai contesta tabelul preliminar, dar nu aveau nici măcar interesul (în sens de folos practic) să facă acest lucru - faţă de dispoziţiile imperative ale încheierii nr. 317/16.06.2016 şi ale Deciziei nr. 1617A/13.10.2016, administratorul judiciar era obligat să reflecte expres noua realitate, respectiv creanţele subordonate, în cadrul tabelului definitiv de creanţe.

Potrivit Deciziei de confirmare a insolventei de grup pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti la 13.10.2016, urma ca administratorul judiciar la momentul publicării tabelului definitiv de creanţe să reflecte noua realitate în tabel, anume indicarea creanţelor din grup drept subordonate, ca o consecinţă necesară şi obligatorie a legii.

Doar deoarece din eroare administratorul judiciar nu a făcut acea menţiune, creditoarele ** au formulat contestaţie la tabelul definitiv, pentru ca acesta să fie rectificat şi conform dispoziţiilor legale aplicabile. Aşa cum am arătat, subordonarea creanţelor şi faptul că acestea nu pot primi distribuiri decât după eventuala îndestulare totală a celorlalte creanţe sunt guvernate de dispoziţii imperative ale legii.

Drept urmare, susţinerile ** în sensul că ar fi trebuit formulată contestaţie la tabelul preliminar de creanţe în termen de 7 zile de la pronunţarea Deciziei nr. 1617A/13.10.2016 sunt complet detaşate de prevederile legale în materie. Termenul de contestare a tabelului preliminar este de 7 zile de la data publicării acestuia în BPI. Acest termen a expirat la data de 27.04.2016 şi deci nu se mai putea formula contestaţie la tabelul definitiv la data de 13.10.2016 sau în 7 zile din acel moment. De asemenea, termenul de 15 zile prevăzut de art. 113 este prevăzut exclusiv pentru contestarea tabelului definitiv, şi deci inaplicabil înainte de publicarea acestuia.

Curtea de Apel Bucureşti a reţinut atât calitatea ** şi ** de membri ai aceluiaşi grup, dar şi caracterul subordonat al tuturor creanţelor deţinute societăţile din grup - în acest context, dacă administratorul judiciar ar trata creanţa ** altfel decât ca o creanţă subordonată, ar însemna să încalce o hotărâre judecătorească definitivă şi obligatorie.

Faţă de aceste aspecte, s-a apreciat că lipsa unor menţiuni în tabelul definitiv de creanţe privind caracterul subordonat al creanţei ** nu poate fi decât o omisiune a administratorului judiciar survenită din eroare. Pe cale de consecinţă, mijlocul procedural aflat la îndemâna creditorilor pentru rectificarea acestei situaţii este chiar contestaţia la tabelul definitiv de creanţe.

Din susţinerile ** rezultă faptul că intimata solicită judecătorului sindic să nesocotească dispoziţiile exprese ale legii şi ale unor hotărâri definitive:

- pe de o parte, judecătorului sindic i se cere să constate că nu există nicio insolvenţa de grup deşi Curtea de Apel Bucureşti a dispus în sensul aplicării dispoziţiilor legii insolventei privind insolvenţa de grup.

- pe de altă parte, judecătorului sindic i se cere să trateze ** ca şi un creditor ordinar, iar nu subordonat, cu toate că unul dintre considerentele esenţiale avute în vedere de tribunalul Teleorman şi Curtea de Apel Bucureşti pentru conexare a celor două insolvenţe a fost tocmai acela al subordonării creanţelor creditorilor din grup, iar art. 138 alin. (5) şi 201 din Legea nr. 85/2014 interzic orice distribuiri către creditorii din grup în afara cazului în care restul creditorilor sunt plătiţi în totalitate.

Or, dispoziţiile exprese ale legii precum şi autoritatea de lucru judecat a încheierii nr. 317/16.06.2016 şi a Deciziei nr. 1617A/13.10.2016 nu pot fi nesocotite cu privire la niciunul dintre aceste aspecte. în acest context, singura problemă relevantă este aceea de identificare a mijlocului procesual prin care dispoziţiile obligatorii din soluţiile definitive ale instanţelor judecătoreşti să fie reflectate formal în desfăşurarea procedurii. Din perspectiva creditorilor, mijlocul procedural corect este prezentul, anume al contestaţiei la tabelul definitiv de creanţe, faţă de omisiunea eronată a administratorului judiciar.

Faţă de toate aceste aspecte, contestaţia împotriva tabelului definitiv de creanţe este admisibilă şi formulată în termen, fiind în acelaşi timp şi întemeiată.

În dovedire s-au depus la dosar înscrisuri.

La data de 31.05.2019, **, în calitate de administrator judiciar al societăţii **, a formulat întâmpinare faţă de contestaţia formulată de către creditorii ** împotriva Tabelului Definitiv al Creditorilor debitoarei **, astfel cum a fost completată ulterior, prin care a solicitat să se dispună admiterea în parte a contestaţiei, cu consecinţa înscrierii creanţei deţinută de către ** cu titlu de creanţă subordonată, cu ordinea de prioritate prevăzută de art. 161 pct. 10 lit. a) din Legea nr. 85/2014, prin raportare la prevederile art. 201 din acelaşi act normativ şi a menţinerii măsurii administratorului judiciar de înscriere a creanţelor deţinute de către **, cu ordinea de prioritate prevăzută de art. 161 pct. 8 din Legea nr. 85/2014.

În motivarea în fapt a întâmpinării s-a arătat că, contestaţia este întemeiată doar cu privire la creanţa deţinută de către **

Art. 201 invocat de către contestator este inclus în Capitolul III din Legea nr. 85/2014 - Dispoziţii speciale privind procedura insolventei grupului de societăţi, nefiind aplicabil aşadar procedurii uzuale de insolvenţa, fiind un capitol special ce se aplică doar insolventei grupului de societăţi.

Acest aspect este confirmat şi de prevederile art. 185 din Legea nr. 85/2014, care stabilesc instanţa competentă şi modalitatea de soluţionare a cererilor, în cazul deschiderii procedurii insolventei împotriva unor membri ai grupului de societăţi.

Aşadar, art. 201 se aplică doar cu privire la membrii grupului cu privire la care sunt incidente prevederile referitoare la insolvenţa grupului de societăţi.

S-a considerat că prezenta contestaţie este întemeiată doar cu privire la creanţa deţinută de către ** împotriva **, raportat la dispoziţiile încheierii nr. 317/16.06.2016, prin care Tribunalul Teleorman a stabilit faptul că ** şi **, răspund exigenţelor prevederilor art. 184 şi urm. din Legea nr. 85/2014 referitoare la procedura insolventei grupului de societăţi.

Din moment ce doar cu privire la ** şi ** s-a dispus conexarea procedurilor, fiind în prezenţa unei proceduri de insolvenţa a unui grup de societăţi, dispoziţiile art. 201 nu se pot extinde şi cu privire la ceilalţi creditori, ce deţin creanţe chirografare, cu ordinea de prioritate stabilită de art. 161 pct. 8 din Legea nr. 85/2014. 11. Concluzionând, dat fiind că în ceea ce priveşte ** şi ** se aplică prevederile legale referitoare la procedura insolventei grupului de societăţi, doar creanţa ** este una subordonată, cu ordinea de prioritate prevăzută de art. 161 pct. 10 lit. a) din Legea nr. 85/2014.

În drept s-au invocat prevederile legale indicate în cuprinsul prezentei întâmpinări.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti Secţia a VII-a civilă la data de 14.03.2019 sub nr. ** contestatoarea ** a formulat in contradictoriu cu debitoarea ** şi intimata – creditoare **A contestație împotriva tabelului definitiv al creanţelor prin care a solicitat să se admită prezenta contestaţie, să se dispună modificarea tabelului definitiv de creanţe al debitoarei ** în sensul înscrierii creanţei ** la ordinea de preferinţă prevăzută de art. 161 pct. 10 lit. a) din Legea nr. 85/2014, potrivit dispoziţiilor art. 201 din Legea nr. 85/2014, având în vedere că ** este membră a grupului de societăţi, să fie obligata debitoarea la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul demers drept cheltuieli curente.

În motivarea în fapt a cererii s-a arătat că s-a formulat prezenta contestaţie la tabelul definitiv de creanţe, având în vedere că, din eroare, creanţele societăţilor care fac parte din grup nu au fost înscrise drept creanţe subordonate, aşa cum impune legea.

Pe fondul cauzei s-a arătat că creanţele membrilor grupului de societăţi au fost înscrise din eroare în tabelul definitiv de creanţe la ordinea prevăzută de art. 161 pct. 8 cu incălcarea disp. art. 201 din Legea nr. 85/2014, art. 5 alin. (1) pct. 9 si 35 din Legea nr. 85/2014.

În cauză, deşi suntem în prezenţa unei insolvenţe de grup de societăţi şi în pofida regimului juridic de excepţie care prevede înscrierea creanţelor membrilor grupului la ordinea prevăzută de art. 161 pct. 10 lit. a) din Lege, administratorul judiciar a procedat din eroare la înscrierea creanţelor membrilor grupului la ordinea prevăzută de art. 161 pct. 8 din Lege.

Ulterior, abia la 16.06.2016 (adică 2 luni mai târziu) a fost iniţiată procedura insolvenţei de grup, iar la 18.02.2019 când a publicat tabelul definitiv, administratorul judiciar din eroare nu a mai observat că deschizându-se între timp procedura insolvenţei de grup, ulterior publicării tabelului preliminar, creditorii din grup trebuiau trecuţi la prioritatea prevăzută de art. 161 pct. 10 lit. a) din Lege.

Referitor la **, acest creditor este un membru al grupului de societăţi şi ca atare, creanţa sa trebuie înscrisă la ordinea prevăzută de art. 161 alin. (1) pct. 10 lit a).

Cu privire la faptul că potrivit dispoziţiilor legale citate în insolvenţa de grup creanţele creditorilor membri ai grupului sunt creanţe subordonate, mai invocă şi următoarele elemente:

a)Prin Raportul administratorului judiciar al debitoarei publicat în BPI nr. **[ANEXA 4 - Raport din BPI nr. 8531 din 03.05.2017], însuşi administratorul arată la pagina 14 din BPI că, „[principalele măsuri specifice acestei proceduri a grupului de societăţi sunt următoarele: -Reflectarea justă a creanţelor deţinute de către membrii grupului de societăţi - creanţele membrilor grupului de societăţi, vor fi considerate subordonate în temeiul art. 161 pct. 10 lit. a) din Legea nr. 85/2014, indiferent de izvorul acestor creanţe, chiar dacă acestea sunt creanţe comerciale nu doar cele izvorând din contractele de împrumut".

b)Potrivit lucrării Codul Insolvenţei Adnotat - „întărirea mecanismului insolvenţei în România" Program finanţa de BIRD, dar şi lucrării Tratat practic de insolvenţa - Prof. Univ. dr. Radu Bufan (pag. 845), se arată că:

În concluzie, având în vedere că ulterior publicării tabelului preliminar s-a deschis procedura insolvenţei de grup, iar administratorul judiciar dintr-o eroare evidentă nu a actualizat şi modificat creanţele de grup în sensul trecerii ordinii de prioritate din art. 161 pct. 8 în art. 161 pct. 10 lit. a) din Legea nr. 85/2014, contrar dispoziţiilor art. 201 din Lege, se impune admiterea prezentei contestaţii.

În drept s-au invocat dispoziţiile art. 5 pct. 9, 35, 37, şi 38, art. 59,113,197, 200, 201 din Legea nr. 85/2014.

A solicitat încuviinţarea administrarii probei cu înscrisuri pe care le-a depus în copie.

La data de 31.05.2019, **, în calitate de administrator judiciar al societăţii **, a formulat întâmpinare cu privire la contestaţia formulată de către ** împotriva Tabelului Definitiv al Creditorilor debitoarei ** prin care a solicitat să se dispună respingerea contestaţiei ca fiind neîntemeiată şi menţinerea măsurii administratorului judiciar de înscriere a creanţelor deţinute de către **, cu ordinea de prioritate prevăzută de art. 161 pct. 8 din Legea nr. 85/2014.

În motivarea în fapt a întâmpinării s-a arătat că împotriva Tabelului Definitiv al Creditorilor a fost formulată contestaţie de către **, prin care solicită judecătorului sindic să constate că ** deţine o creanţă subordonată, cu ordinea de prioritate stabilită de art. 161 pct. 10 lit. a) din Legea nr. 85/2014. Argumentele contestatorilor vizează în principiu calitatea acestor creditori de membri ai grupului de societăţi **

Contestaţia este neîntemeiată. Dispoziţiile privind insolvenţa grupului de societăţi nu sunt aplicabile relaţiei dintre ** si **

Art. 201 invocat de către contestator este inclus în Capitolul III din Legea nr. 85/2014 - Dispoziţii speciale privind procedura insolvenţei grupului de societăţi, nefiind aplicabil aşadar procedurii uzuale de insolvenţa, fiind un capitol special ce se aplică doar insolvenţei grupului de societăţi.

Acest aspect este confirmat şi de prevederile art. 185 din Legea nr. 85/2014, care stabilesc instanţa competentă şi modalitatea de soluţionare a cererilor, în cazul deschiderii procedurii insolvenţei împotriva unor membri ai grupului de societăţi.

Aşadar, art. 201 se aplică doar cu privire la membrii grupului cu privire la care sunt incidente prevederile referitoare la insolvenţa grupului de societăţi.

S-a considerat că prezenta contestaţie este întemeiată doar cu privire la creanţa deţinută de către ** împotriva **, raportat la dispoziţiile încheierii nr. 317/16.06.2016, prin care Tribunalul Teleorman a stabilit faptul că ** şi ** răspund exigenţelor prevederilor art. 184 şi urm. din Legea nr. 85/2014 referitoare la procedura insolvenţei grupului de societăţi.

Din moment ce doar cu privire la ** si ** s-a dispus conexarea procedurilor, fiind în prezenţa unei proceduri de insolvenţa a unui grup de societăţi, dispoziţiile art. 201 nu se pot extinde şi cu privire la ceilalţi creditori, ce deţin creanţe chirografare, cu ordinea de prioritate stabilită de art. 161 pct. 8 din Legea nr. 85/2014.

În drept s-au invocat prevederile legale indicate în cuprinsul prezentei întâmpinări.

La data de 03.06.2019, intimata ** a formulat întâmpinare cu privire la contestaţia formulată de către ** împotriva Tabelului Definitiv al debitoarei **, in ceea ce priveşte creanţa deţinuta de creditoarea ** prin care a solicitat să se dispună respingerea contestaţiei ca fiind neîntemeiata.

In motivare a arătat că dispoziţiile privind insolvenţa grupului de societăţi nu sunt aplicabile relaţiei dintre ** si **:

Conform prevederilor art. 201 din Legea nr, 85/2014 „ Prin excepţie de la prevederile art, 161, creanţele membrilor grupului împotriva altui membru al grupului, născute înainte de data deschiderii procedurii, nu vor putea fi încadrate la ordinea de prioritate prevăzută de art. 161 pct. 8 sau 9. Acestea vor fi înscrise de administratorul judiciar la ordinea de prioritate prevăzută de art. 161 pct. 10 lit a).

Art. 201 invocat de către contestator este inclus in capitolul III din Legea nr. 85/2014-Dispozitiile speciale privind procedura insolvenţei grupului de societăţi, nefiind aplicabil aşadar procedurii uzuale de insolvenţa, fiind un capitol special ce se aplica doar insolvenţei grupului de societăţi.

Acest aspect este confirmat si de prevederile art. 185 din Legea nr. 85/2014, care stabilesc instanţa competenta si modalităţile de soluţionare a cererilor, in cazul deschiderii procedurii insolvenţei împotriva unor membrii ai grupului de societăţi.

Ca urmare, art. 201 se aplica doar cu privire la membrii grupului cu privire la care sunt incidente prevederile referitoare la insolvenţa grupului de societăţi.

Ca urmare, din moment ce doar cu privire la ** si ** s-a dispus conexarea procedurilor, fiind in prezenta unei proceduri de insolvenţa a unui grup de societăţi, dispoziţiile art. 201 un se pot extinde si cu privire la ceilalţi creditori, ce deţin creanţe chirografare, cu ordinea de prioritate stabilita de art. 161 pct. 8 din Legea nr. 85/2014.

În concluzie, s-a solicitat respingerea contestației.

În drept s-au invocat dispoziţiile art. 205 Cod Procedură Civilă şi Legea nr. 85/2014 privind procedura insolvenţei, precum şi alte dispoziţii legale incidente în cauză.

În conformitate cu art. 223 din C. proc. civ. s-a solicitat judecarea cauzei, în lipsă.

În dovedire s-au depus la dosar înscrisuri.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti Secţia a VII-a civilă la data de 14.03.2019 sub nr. **, contestatoarea ** a formulat in contradictoriu cu debitoarea ** şi intimata – creditoare ** contestație împotriva tabelului definitiv al creanţelor prin care a solicitat să se admită prezenta contestaţie, să se dispună modificarea tabelului definitiv de creanţe al debitoarei ** în sensul înscrierii creanţei ** la ordinea de preferinţă prevăzută de art. 161 pct. 10 lit. a) din Legea nr. 85/2014, potrivit dispoziţiilor art. 201 din Legea nr. 85/2014, având în vedere că ** este membră a grupului de societăţi, să fie obligata debitoarea la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul demers drept cheltuieli curente.

Eroarea este evidentă şi măsură de înscriere la prioritatea greşită trebuie anulată, evidenţa decurgând din împrejurarea că procedura insolvenţei de grup a fost deschisă abia ulterior deschiderii procedurii generale de insolvenţă a ** administratorul judiciar a publicat la 19.04.2016 tabelul preliminar de creanţe, indicând faţă de creditorii din grup ordinea prevăzută de art. 161 pct. 8 din Lege.

În drept s-au invocat dispoziţiile art. 5 pct. 9, 35, 37, şi 38, art. 59,113,197, 200, 201 din Legea nr. 85/2014.

A solicitat încuviinţarea administrării probei cu înscrisuri pe care le-a depus în copie.

La data de 08.04.2019 sub nr. 46405/3/2016/a13, contestatoarea **., a formulat întâmpinare prin care a solicitat să se admită excepţia inadmisibilităţii, a tardivităţii contestaţiei, iar pe fond respingerea ca nefondată a contestaţiei la măsura administratorului judiciar şi la Tabelul definitiv de creanţe al debitoarei ** formulată de contestatoarea **

În motivarea în fapt a întâmpinării s-a arătat că, contestaţia este nelegală şi nefondată pentru considerentele de mai jos.

Prin încheierea civilă nr.317 din 16 iunie 2016 a Tribunalului Teleorman Secţia civilă, definitivă prin Decizia civilă nr.l617A din 13 octombrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti Secţia a VI a Civilă (anexele 3 şi 4), s-a dispus înlocuirea administratorului judiciar provizoriu al debitoarei ** reprezentat de consorţiul administratorilor judiciari format din ** şi ** cu administratorul judiciar **, a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii şi excepţia tardivităţii cererii de conexare, şi a fost admisă cererea de conexare, instanţa dispunând trimiterea dosarului nr.4010/87/2015 şi a dosarelor asociate privind pe debitoarea ** către Tribunalul Bucureşti Secţia a VII-a Civilă, instanţa mai întâi învestită cu soluţionarea dosarului nr. 36095/3/2015 privind pe debitoarea **

În cadrul procedurilor insolvenţei celor două debitoare nu a existat vreo cerere comună de deschidere a procedurii insolvenţei, şi nici vreo cerere a vreunui creditor care sa subscrie la o cerere comună de deschidere a procedurii insolvenţei de grup, în sensul vizat de legiuitor în reglementarea art. 183 şi urm. din Legea nr.85/2014 şi nu a fost pronunţată o hotărâre prin care să se deschidă procedura insolvenţei de grup.

În consecinţă împotriva debitoarelor ** şi ** nu a fost deschisă procedura insolvenţei de grup, astfel că nu are suport legal motivarea contestatoarei cu privire la faptul că prin încheierea nr.317 din 16.06.2016 a Tribunalului Teleorman pronunţată în dosarul nr.**, definitivă prin Decizia civilă nr.l617A din 13 octombrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti Secţia a VI a Civilă, instanţa a dispus deschiderea procedurii insolvenţei de grup a debitoarei ** împreună cu cea a societăţii **

Având în vedere cele de mai sus s-a invocat excepţia inadmisibilităţii contestaţiei, deoarece în contextul în care nu a fost pronunţată o hotărâre a deschiderii insolvenţei de grup a debitoarelor ** şi ** nu este admisibilă contestaţia formulată de **

Pe de altă parte, art.113 alin. 1 din Legea nr.85/2014 are în vedere admisibilitatea formulării unei contestaţii împotriva Tabelului definitiv având în vedere eroarea esenţială, dar şi descoperirea unor titluri hotărâtoare şi până atunci necunoscute.

Contestatoarea nu a formulat contestaţie împotriva înscrierii în Tabelul preliminar în baza încheierii nr.317 din 16.06.2016 a Tribunalului Teleorman, definitivă prin Decizia civilă nr.l617A din 13 octombrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti Secţia a VI-a Civilă, potrivit căreia au fost conexate cele dosare. Contestatoarea a avut calitatea de creditoare în dosarul nr.** al Tribunalului Teleorman în care a fost pronunţată încheierea nr.317/16.06.2016, a fost prezentă la judecata cauzei prin avocat, a pus concluzii, a luat cunoştinţă de această încheiere de la momentul comunicării conform procedurii insolvenţei, moment de la care era obligată să ceară în termenul procedural, dacă avea titlu, modificarea trecerii ** la ordinea de prioritate prevăzută de art.161 pct.10 din Legea nr.85/2014, astfel că susţinerea contestatoarei din contestaţie, în sensul că abia odată cu publicitatea tabelului definitiv a putut constata această situaţie, şi prin urmare a formulat prezenta contestaţie în termen legal, este nefondată.

Susţinerile din prezenta întâmpinare sunt întemeiate şi legale având în vedere şi soluţiile din dosarele nr.** al Tribunalului Teleorman şi nr.** al Tribunalului Teleorman, pronunţate definitiv cu privire la aceeaşi problemă de drept, respectiv conexarea acestor dosare la dosarul ** al Tribunalului București secţia a VII a civilă.

În cauza care face obiectul dosarului nr.** al Tribunalului Teleorman privind insolvenţă societăţii **, dosar care a fost declinat la Tribunalul Bucureşti Secţia a VII a civilă în dosarul nr.** pe motivul că art. 185 din Legea insolvenţei prevede expres reunirea tuturor procedurilor de insolvenţă deschise împotriva societăţilor membre ale aceluiaşi grup în faţa aceleiaşi instanţe, s-a stabilit şi la fond şi în apel, soluţia fiind definitivă în dosarul nr. 3413/2/2018 al Curţii de Apel Bucureşti Secţia a V-a Civilă (anexa 5), astfel fiind reţinută de către instanţă competenţa de soluţionare a aceştia dosar în favoarea Tribunalului Teleorman, şi aspectul că nefiind formulată o cerere comună în sensul vizat de legiuitor, ci cereri succesive vizând deschiderea procedurii insolvenţei unor membri ai grupului de societăţi, nu sunt incidente dispoziţiile art. 183 şi urm. din legea insolvenţei deoarece acestea au caracter obligatoriu, ci dispoziţiile art. 41 capitolul I titlul II al legii insolvenţei.

Aceeaşi este situaţia şi în cazul societăţii în insolvenţă ** în dosarul de insolvenţă nr.** al Tribunalului Teleorman.

Se constată astfel că nu a fost deschisă procedura insolvenţei de grup, astfel că formularea contestaţiei de faţă împotriva Tabelului definitiv nu are niciun temei legal, nefiind îndeplinite condiţiile cerute de art.113 din Legea insolvenţei, contestaţia fiind nefondată.

În cauză, s-a arătat că administratorul judiciar nu s-a aflat în eroare nici când a întocmit Tabelul preliminar de creanţe al debitoarei ** deoarece împotriva ** a fost deschisă procedura generală de insolvenţă în baza art.76 din Legea nr.85/2014, nici când a întocmit Tabelul de creanţe definitiv al acestei debitoare deoarece nu a avut un titlu de deschidere a procedurii insolvenţei de grup, şi nici nu a descoperit titluri hotărâtoare până atunci necunoscute, întrucât titlul invocat de contestatoare era cunoscut dinainte de întocmirea tabelului definitiv, neavând puterea juridică de a infirma temeiurile avute în vedere atunci când s-au înscris creanţele de preferinţă contestate, motive pentru care vă rugăm să constataţi că este nefondată contestaţia formulată de contestatoarea **

Pentru toate aceste motive, s-a solicitat, ca pe excepţie, să se admită excepţia inadmisibilităţii şi excepţia tardivităţii contestaţiei, iar pe fond să se dispună respingerea ca nefondată a contestaţiei la Tabelul definitiv de creanţe al debitoarei **, formulată de contestatoarea **

În drept s-au invocat dispoziţiile art.113 din Legea nr.85/2014, Sentinţa nr.59 din 2 februarie 2016 pronunţată în dosarul nr.** a Tribunalului Teleorman secţia civilă; Sentinţa nr.645 din 1 februarie 2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti secţia aVII a civilă în dosarul nr. 36095/3/2016; Sentinţa nr.61/F/10.05.2018 a Curţii de Apel Bucureşti Secţia aV a Civilă.

În dovedire s-au depus la dosar înscrisuri.

La data de 31.05.2019, **, în calitate de administrator judiciar al societăţii **, a formulat întâmpinare faţă de contestaţia formulată de către **G împotriva Tabelului Definitiv al Creditorilor debitoarei **, în ceea ce priveşte creanţa deţinută de creditorul **., prin care a solicitat admiterea contestaţiei, astfel cum a fost formulată și modificarea Tabelului Definitiv al Creditorilor, în sensul înscrierii creanţei ** la ordinea de prioritate prevăzută de art. 161 pct. 10 lit. a) din Legea nr. 85/2014.

În motivarea în fapt a cererii s-a arătat că, contestaţia este întemeiată cu privire la creanţa deţinută de către creditoare împotriva **, raportat la dispoziţiile încheierii nr. 317/16.06.2016, prin care Tribunalul Teleorman a stabilit faptul că ** şi ** răspund exigenţelor prevederilor art. 184 şi urm. din Legea nr. 85/2014 referitoare la procedura insolvenţei grupului de societăţi.

În drept s-au invocat dispoziţiile legale indicate în cuprinsul prezentei întâmpinări.

La data de 28.05.2019, contestatoarea **. a formulat răspuns la întâmpinarea formulată de **. prin care a solicitat să se respingă apărările invocate de intimată şi să se admită contestaţia la tabelul de creanţe astfel cum a fost formulată.

În drept s-au invocat dispoziţiile art. 5 pct. 9, 35, 37, şi 38, art. 59,113,197, 200, 201 din Legea nr. 85/2014.

A solicitat încuviinţarea administrarii probei cu înscrisuri pe care le-a depus în copie.

La data de 31.05.2019, **, în calitate de administrator judiciar al societăţii **, a formulat întâmpinare prin care a solicitat să se dispună respingerea contestaţiei ca fiind neîntemeiată şi menţinerea măsurii administratorului judiciar de înscriere a creanţelor deţinute de către **, cu ordinea de prioritate prevăzută de art. 161 pct. 8 din Legea nr. 85/2014.

În motivarea în fapt a întâmpinării s-a arătat că Dispoziţiile privind insolvenţa grupului de societăţi nu sunt aplicabile relaţiei dintre ** si **

Referitor la **, acest creditor este un membru al grupului de societăţi şi ca atare, creanţa sa trebuie înscrisă la ordinea prevăzută de art. 161 alin. (1) pct. 10 lit a).

În drept s-au invocat dispoziţiile art. 5 pct. 9, 35, 37, şi 38, art. 59,113,197, 200, 201 din Legea nr. 85/2014.

A solicitat încuviinţarea administrarii probei cu înscrisuri pe care le-a depus în copie.

La data de 31.05.2019, **, în calitate de administrator judiciar al societăţii * a formulat întâmpinare prin care a solicitat să se dispună respingerea contestaţiei ca fiind neîntemeiată şi menţinerea măsurii administratorului judiciar de înscriere a creanţelor deţinute de către **, cu ordinea de prioritate prevăzută de art. 161 pct. 8 din Legea nr. 85/2014.

În motivarea în fapt a întâmpinării s-a arătat că dispoziţiile privind insolvenţa grupului de societăţi nu sunt aplicabile relaţiei dintre ** si **.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti Secţia a VII-a civilă la data de 14.03.2019 sub nr. ** contestatoarea ** a formulat in contradictoriu cu debitoarea ** şi intimata – creditoare ** contestație împotriva tabelului definitiv al creanţelor prin care a solicitat să se admită prezenta contestaţie, să se dispună modificarea tabelului definitiv de creanţe al debitoarei ** în sensul înscrierii creanţei ** la ordinea de preferinţă prevăzută de art. 161 pct. 10 lit. a) din Legea nr. 85/2014, potrivit dispoziţiilor art. 201 din Legea nr. 85/2014, având în vedere că ** este membră a grupului de societăţi, să fie obligata debitoarea la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul demers drept cheltuieli curente.

Referitor la ** acest creditor este un membru al grupului de societăţi şi ca atare, creanţa sa trebuie înscrisă la ordinea prevăzută de art. 161 alin. (1) pct. 10 lit a).

Cu privire la faptul că potrivit dispoziţiilor legale citate în insolvenţa de grup creanţele creditorilor membri ai grupului sunt creanţe subordonate, mai invocă şi următoarele elemente:

În drept s-au invocat dispoziţiile art. 5 pct. 9, 35, 37, şi 38, art. 59,113,197, 200, 201 din Legea nr. 85/2014.

A solicitat încuviinţarea administrarii probei cu înscrisuri pe care le-a depus în copie.

La data de 31.05.2019, **, în calitate de administrator judiciar al societăţii **, a formulat întâmpinare prin care a solicitat să se dispună respingerea contestaţiei ca fiind neîntemeiată şi menţinerea măsurii administratorului judiciar de înscriere a creanţelor deţinute de către ** cu ordinea de prioritate prevăzută de art. 161 pct. 8 din Legea nr. 85/2014.

În motivarea în fapt a întâmpinării s-a arătat că dispoziţiile privind insolvenţa grupului de societăţi nu sunt aplicabile relaţiei dintre ** si **