Contestaţie împotriva măsurilor administratorului judiciar

Sentinţă civilă **** din 07.11.2019


Dosar nr. ***

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREŞTI - SECŢIA A VII-A CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ NR. 6245

Şedinţa publică din data de 07.11.2019

Tribunalul constituit  din:

Preşedinte ***

Grefier  **

Pe rol se află soluţionarea cauzei civile formulată de contestatorii **, în contradictoriu cu debitoarea ** prin administrator special **, intimaţii ** având ca obiect contestaţie la Tabelul Definitiv, întemeiată potrivit dispozițiilor Legii 85/2014.

Dezbaterile în fond ale cauzei au avut loc in şedinţa publică din data de 07.10.2019 fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când, Tribunalul având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 17.10.2019, iar ulterior la data de 25.10.2019, 07.11.2019.

TRIBUNALUL,

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti Secţia a VII-a civilă la data de 28.02.2019 sub nr. **, contestatoarele ** şi ** au formulat contestație la măsura administratorului judiciar şi la tabelul definitiv de creanţe, in contradictoriu cu creditoarele ** prin care au solicitat admiterea contestaţiei, să se anuleze măsura administratorului judiciar de trecere a creanţelor societăţilor membre din grupul debitoarei la ordinea prevăzută de art. 161 pct. 8 din Legea nr. 85/2014, să se dispună înscrierea tuturor societăţilor membre din grupul debitoarei în tabelul definitiv la ordinea prevăzută de art. 161 pct. 10 lit. a) din Legea nr. 85/2014, potrivit dispoziţiilor art. 201 din Legea nr. 85/2014, să se oblige debitoarea la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul demers drept cheltuieli curente.

În motivarea în fapt a cererii s-a arătat că la data de 02.02.2016 a fost deschisă procedura generală a insolventei debitoare de Tribunalul Teleorman, şi ulterior a fost publicat în BPI nr. ** tabelul preliminar al creanţelor.

La data de 16.06.2016, prin încheierea nr. 317, Tribunalul Teleorman a dispus reunirea dosarelor nr. ** şi deschiderea procedurii insolventei de grup a debitoarei ** împreună cu cea a societăţii **

Prin Decizia nr. 1617A/13.10.2016 au fost respins ca nefondate apelurile formulate împotriva încheierii nr. 317/16.06.2016 prin care s-a dispus deschiderea procedurii insolventei de grup.

Ulterior, la termenul de judecată din dosar din 18.02.2019 administratorul-judiciar a depus tabelul definitiv al creanţelor **

În pofida faptului că art. 201 din Legea nr. 85/2014 stabileşte că creanţele membrilor grupului împotriva altui membru al grupului se înscriu la ordinea de prioritate prevăzută de art. 161 pct. 10 lit. a), administratorul judiciar a înscris şi a publicat tabelul definitiv de creanţe cu membrii grupului înscrişi la ordinea prevăzută de art. 161 pct. 8.

Pentru acest motiv s-a formulat prezenta contestaţie la măsura administratorului judiciar şi la tabelul definitiv de creanţe.

Pe fondul cauzei s-a arătat că nelegalitatea măsurii de înscriere şi publicare în tabelul definitiv de creanţe a membrilor grupului la ordinea prevăzută de art. 161 pct. 8 (7), intrucat se incalcă art. 201 din Legea nr. 85/2014, art. 5 alin. (1) pct. 9 si 35 din Legea nr. 85/2014.

A arătat că, deşi suntem în prezenţa unei insolvenţe de grup de societăţi şi în pofida regimului juridic de excepţie care prevede înscrierea creanţelor membrilor grupului la ordinea prevăzută de art. 161 pct. 10 lit. a) din Lege, administratorul judiciar a procedat din eroare la înscrierea creanţelor membrilor grupului la ordinea prevăzută de art. 161 pct. 8 din Lege.

Eroarea este evidentă şi măsură de înscriere la prioritatea greşită trebuie anulată, evidenţa decurgând din împrejurarea că procedura insolventei de grup a fost deschisă abia ulterior deschiderii procedurii generale de insolvenţă a **

Mai exact, aşa cum s-a arătat la punctul (1) de mai sus, administratorul judiciar a publicat la 19.04.2016 tabelul preliminar de creanţe, indicând faţă de creditorii din grup ordinea prevăzută de art. 161 pct. 8 din Lege.

Ulterior, abia la 16.06.2016 (adică 2 luni mai târziu) a fost iniţiată procedura insolventei de grup, iar la 18.02.2019 când a publicat tabelul definitiv, administratorul judiciar din eroare nu a mai observat că deschizându-se între timp procedura insolventei de grup, ulterior publicării tabelului preliminar, creditorii din grup trebuiau trecuţi la prioritatea prevăzută de art. 161 pct. 10 lit. a) din Lege.

S-au apreciat astfel îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 113 din Lege, existând o eroare esenţială a administratorului judiciar în menţinerea aceleiaşi ordine de prioritate iniţiale, fără a ţine cont că între timp s-a deschis procedura insolventei de grup.

S-a arătat totodată că, abia odată cu publicarea tabelului definitiv a putut constata această situaţie, şi prin urmare a formulat prezenta contestaţie în termen legal, impunându-se admiterea acesteia şi modificarea tabelului definitiv şi invalidarea măsurii adoptate eronat de administratorul judiciar.

Referitor la creditorii care sunt membri ai grupului de societăţi ** şi a căror creanţe trebuie trecute la ordinea prevăzută de art. 161 pct. 10 alin. (1), aceştia sunt indicaţi în următorul tabel, întocmit pe baza extraselor din Registrul Comerţului: ***

Cu privire la faptul că potrivit dispoziţiilor legale citate în insolvenţa de grup creanţele creditorilor membri ai grupului sunt creanţe subordonate, mai invoca şi următoarele elemente:

a)Prin Raportul administratorului judiciar al debitoarei publicat în BPI nr. ** [ANEXA 4 - Raport din BPI nr. **], însuşi administratorul arată la pagina 14 din BPI că, ,,[p]rincipalele măsuri specifice acestei proceduri a grupului de societăţi sunt următoarele: - Reflectarea justă a creanţelor deţinute de către membrii grupului de societăţi - creanţele membrilor grupului de societăţi, vor fi considerate subordonate în temeiul art. 161 pct. 10 lit. a) din Legea nr. 85/2014, indiferent de izvorul acestor creanţe, chiar dacă acestea sunt creanţe comerciale nu doar cele izvorând din contractele de împrumut".

b)Potrivit lucrării Codul Insolventei Adnotat - „întărirea mecanismului insolventei în România" Program finanţa de BIRD, dar şi lucrării Tratat practic de insolvenţa - Prof. Univ. dr. Radu Bufan (pag. 845), se arată că:

„Creanţele membrilor grupului împotriva altui membru al grupului nu pot fi încadrate la ordinea de prioritate prevăzută la art. 161 pct. 8 sau 9. Cu alte cuvinte, indiferent de izvorul creanţei, chiar dacă sunt creanţe rezultate din afaceri, desfăşurarea unei activităţi sub formă de întreprindere, acestea vor fi considerate creanţe subordonate, urmând a fi înscrise la ordinea de prioritate prevăzută la art. 161 pct. 10 lit. a), aceeaşi cu a contractelor de împrumut încheiate cu persoane afiliate.

Această abordare a fost preferată în mai multe jurisdicţii cu privire la creanţele membrilor grupului, considerându-se a fi asimilabile unor infuzii de capital. De vreme ce debitorul a continuat să opereze, cu sprijinul altor membri ai grupului, deşi se afla în dificultate financiară, se conferă prevalentă drepturilor creditorilor obişnuiţi. Aceştia nu trebuie să fie supuşi unui risc similar cu societatea mamă sau alţi membri ai grupului din moment ce operaţiunile intra-grup se fac în scopul unui beneficiu economic superior al societăţii mamă ori altui membru al grupului."

În concluzie, având în vedere că ulterior publicării tabelului preliminar s-a deschis procedura insolventei de grup, iar administratorul judiciar dintr-o eroare evidentă nu a actualizat şi modificat creanţele de grup în sensul trecerii ordinii de prioritate din art. 161 pct. 8 în art. 161 pct. 10 lit. a) din Legea nr. 85/2014, contrar dispoziţiilor art. 201 din Lege, se impune admiterea prezentei contestaţii.

În drept s-au invocat dispoziţiile art. 5 pct. 9, 35, 37, şi 38, art. 59,113,197, 200, 201 din Legea nr. 85/2014.

În dovedire s-au depus la dosar înscrisuri.

La data de 21.03.2019, contestatoarele *** au formulat completare la contestaţia împotriva măsurii administratorului judiciar şi a tabelului definitiv de creanţe in contradictoriu cu creditoarele **

În prealabil, a arătat că, contestaţia a fost formulată în ceea ce priveşte următorii creditori înscrişi în tabelul definitiv:

1.**

2.**

3.**

4.**

Ulterior formulării respectivei contestaţii, ** au descoperit faptul că există şi alte societăţi înscrise în tabelul definitiv de creanţe care fac parte din acest grup de interes economic, şi anume:

1.**;

2.**;

3.**

Prin urmare, contestatoarele formulează prezenta cerere completatoare la contestaţia iniţială.

** fac parte din grupul de societăţi.

Astfel, ** face parte din grupul de societăţi ** întrucât:

-** controlează ** prin intermediul societăţii **, care este la rândul său deţinută de **., societate offshore înregistrată în **

-** este la rândul său parte din grupul **

- ** se regăseşte pe site-ul ** la secţiunea Sistem de organizare.

 De asemenea, ** face parte din grupul de societăţi deoarece:

-majoritatea asociaţilor sunt societăţi controlate de **, după cum urmează: ** (0,174%), ** (0,0087%), ** (13,716), ** (49,717%), ** (0,013%)), ** (36,3451%), ** (0,013%)) Şi ** (0,013%);

-** apare listată pe site-ul ** drept membru al grupului.

Societatea ** face şi ea parte din grupul de societăţi având în vedere faptul că:

-această societate apare listată pe site-ul ** drept membru al grupului;

-  ** deţine 0.010102335%), însă, societatea care controlează ** este o societate din ** care este deţinută tot de către **.

Totodată, ** face parte din grupul de societăţi, având în vedere că este inclusă în acest grup chiar pe site-ul **

În dovedire s-au depus la dosar înscrisuri.

În concluzie, având în vedere că ** fac parte din grupul de societăţi, s-a solicitat:

1.să se admită prezenta contestaţie.

2.să se anuleze măsura administratorului judiciar de trecere a creanţelor societăţilor membre din grupul debitoarei la ordinea prevăzută de art. 161 pct. 8 din Legea nr. 85/2014.

3.să se dispună înscrierea tuturor societăţilor membre din grupul debitoarei în tabelul definitiv la ordinea prevăzută de art. 161 pct. 10 lit. a) din Legea nr. 85/2014, potrivit dispoziţiilor art. 201 din Legea nr. 85/2014.

4.să se oblige debitoarea la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul demers drept cheltuieli curente.

În drept s-au invocat dispoziţiile art. 5 pct. 9, 35, 37, şi 38, art. 59, 113, 197, 200, 201 din Legea nr. 85/2014.

În dovedire s-au depus la dosar înscrisuri.

La data de 26.03.2019, debitoarea **. a formulat întâmpinare prin care a solicitat să se admită excepţia inadmisibilităţii, a tardivităţii contestaţiei, iar pe fond respingerea ca nefondată a contestaţiei la măsura administratorului judiciar şi la Tabelul definitiv de creanţe al debitoarei **, formulată de contestatoarele **

În motivarea în fapt a cererii s-a arătat că prin încheierea civilă nr.317 din 16 iunie 2016 a Tribunalului Teleorman Secţia civilă, definitivă prin Decizia civilă nr.l617A din 13 octombrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti Secţia a VI a Civilă, s-a dispus înlocuirea administratorului judiciar provizoriu al debitoarei ** reprezentat de consorţiul administratorilor judiciari format din ** şi ** cu administratorul judiciar **, a respins excepţia inadmisibilităţii şi excepţia tardivităţii cererii de conexare, a admis cererea de conexare şi a dispus trimiterea dosarului nr.** şi a dosarelor asociate privind pe debitoarea ** către Tribunalul Bucureşti Secţia a II-a Civilă, instanţa mai întâi învestită cu soluţionarea dosarului nr. ** privind pe debitoarea **

Prin urmare, prin încheierea nr. 317 din 16 iunie 2016, definitivă prin Decizia civilă nr.l617A din 13 octombrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti Secţia a VI a Civilă, Tribunalul Teleorman Secţia Civilă nu a dispus deschiderea procedurii insolventei de grup a debitoarei ** împreună cu cea a societăţii ** aşa cum au afirmat cele două contestatoare în contestaţia care face obiectul prezentei cauze, ci s-a dispus doar conexarea dosarului nr.**al Tribunalului Teleorman la dosarul ** al Tribunalului Bucureşti. în cadrul procedurilor insolventei celor două debitoare nu a existat vreo cerere comună de deschidere a procedurii insolventei, şi nici vreo cerere a vreunui creditor care să subscrie la o cerere comună de deschidere a procedurii insolventei de grup, în sensul vizat de legiuitor în reglementarea art. 183 şi urm. din Legea nr.85/2014 şi nu a fost pronunţată o hotărâre prin care să se deschidă procedura insolventei de grup.

În consecinţă împotriva debitoarelor ** şi ** nu a fost deschisă procedura insolventei de grup, astfel că nu are suport legal motivarea contestatoarelor cu privire la faptul că prin încheierea nr.317 din 16.06.2016 a Tribunalului Teleorman pronunţată în dosarul nr.**, definitivă prin Decizia civilă nr.l617A din 13 octombrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti Secţia a VI a Civilă, instanţa a dispus deschiderea procedurii insolventei de grup a debitoarei Interagro SRL împreună cu cea a societăţii **

Având în vedere cele de mai sus s-a invocat excepţia inadmisibilităţii contestaţiei, deoarece în contextul în care nu a fost pronunţată insolvenţa de grup a debitoarelor **, nu este admisibilă contestaţia formulată de cele două contestatoare.

Pe de altă parte, art.113 alin. 1 din Legea nr.85/2014 are în vedere admisibilitatea formulării unei contestaţii împotriva Tabelului definitiv şi în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare şi până atunci necunoscute.

S-a apreciat că această condiţie nu este îndeplinită deoarece dacă s-ar considera încheierea nr.317 din 16.06.2016 a Tribunalului Teleorman pronunţată în dosarul nr.**, definitivă prin Decizia civilă nr.l617A din 13 octombrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti Secţia a VI a Civilă, titlu al deschiderii procedurii insolventei de grup, această încheiere a existat şi a fost cunoscută de contestatoare înainte de emiterea Tabelului definitiv, astfel că acest text de lege nu le permite contestatoarelor să formuleze contestaţia de faţă prin care au cerut trecerea creditoarei ** Ia prioritatea prevăzută de art.161 pct.10 din Legea nr.85/2014.

În ceea ce priveşte alin.2 al art. 113 din Legea nr. 85/014 potrivit căruia "Contestaţia se depune în termen de 15 zile de la data la care partea a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască situaţia ce determină promovarea contestaţiei", în speţă, la data întocmirii Tabelului definitiv, era cunoscută de către contestatoare încheierea nr.317 din 16.06.2016 a Tribunalului Teleorman pronunţată în dosarul nr.** invocată de acestea ca temei de drept care a generat trecerea creditoarei ** la prioritatea prevăzută de art.161 pct.10 lit.a din Legea nr.85/2014, împrejurare faţă de care se poate constata că art.113 alin.2 din Legea nr.85/2014 nu este incident în cauză, contestaţia fiind inadmisibilă, deoarece contestatoarele au cunoscut situaţia generată de art.201 în raport de art.161 alin.l pct.10 de la data comunicării în BPI a deciziei prin care această încheiere a devenit definitivă, respectiv de la data de 13.10.2016, dată de la care nu au întreprins niciun demers legal prin care să-şi valorifice dreptul revendicat prin contestaţie.

Pentru aceste motive, s-a solicitat să se admită excepţia inadmisibilităţii contestaţiei.

Contestatoarele şi-au motivat contestaţia, în drept, pe prevederile art. 113 din Legea insolventei, susţinând că administratorul judiciar a fost într-o eroare atunci când în Tabelul definitiv a trecut toţi creditorii de grup ai debitoarei ** la prioritatea prevăzută de art.161 pct. 8 din Legea nr.85/2014 şi că aceştia trebuiau să fie trecuţi la prioritatea prevăzută de art.161 pct.10 lit.a din Legea nr.85/2014, în conformitate cu dispoziţiile art.201 din aceeaşi lege, care prevede că "prin excepţie de la prevederile art.161 creanţele membrilor grupului împotriva altui membru al grupului, născute înainte de deschiderea procedurii, nu vor putea fi încadrate la ordinea de prioritate prevăzută de art. 161 pct.8 sau 9", acestea urmând a fi "înscrise de administratorul judiciar la ordinea de prioritate prevăzută de art.161 pct. lit. a "din Legea insolventei.

Motivarea este greşită, având în vedere, pe de-o parte, faptul că împotriva celor două societăţi nu a fost deschisă procedura insolventei de grup, pe de altă parte, administratorul judiciar al debitoarei ** nu s-a aflat într-o eroare atunci când a întocmit Tabelul preliminar ca urmare a deschiderii procedurii generale a insolventei a **, acesta neaflându-se într-o eroare nici atunci când a întocmit Tabelul definitiv şi a trecut societatea ** la prioritatea prevăzută de art.161 pct.8 din Legea nr.85/2014, deoarece nu a avut un temei legal al deschiderii procedurii insolventei de grup. Că aşa stau lucrurile o dovedeşte chiar faptul că înseşi contestatoarele nu au formulat contestaţie împotriva înscrierii în Tabelul preliminar în baza încheierii nr.317 din 16.06.2016 a Tribunalului Teleorman, definitivă prin Decizia civilă nr.l617A din 13 octombrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti Secţia a Vl-a Civilă, potrivit căreia au fost conexate cele dosare. Contestatoarele au avut calitatea de creditoare în dosarul nr.** al Tribunalului Teleorman în care a fost pronunţată încheierea nr.317/16.06.2016, au fost prezente la judecata cauzei prin avocat, au luat cunoştinţă de această încheiere de la momentul comunicării conform procedurii insolventei, moment de la care erau obligaţi să ceară în termenul procedural, dacă aveau titlu, modificarea trecerii ** la ordinea de prioritate prevăzută de art.161 pct.10 din Legea nr.85/2014, astfel că susţinerea contestatoarelor din cererea formulată în capitolul II pct. 15. în sensul că "abia odată cu publicitatea tabelului definitiv am putut constata această situaţie, şi prin urmare am formulat prezenta contestaţie în termen legal" este nefondată.

Pe de altă parte, în cauza care face obiectul dosarului nr.** al Tribunalului Teleorman privind insolvenţa societăţii *, dosar care a fost declinat la Tribunalul Bucureşti Secţia a VII a civilă în dosarul nr.** pe motivul că art. 185 din Legea insolventei prevede expres reunirea tuturor procedurilor de insolvenţa deschise împotriva societăţilor membre ale aceluiaşi grup în faţa aceleași instanţe, s-a stabilit definitiv în dosarul nr. **, de către Curtea de Apel Bucureşti Secţia a V-a Civilă (anexa 5), competenţa de soluţionare a acestui dosar în favoarea Tribunalului Teleorman, fiind reţinut de instanţă aspectul că nefiind formulată o cerere comună în sensul vizat de legiuitor, ci cereri succesive vizând deschiderea procedurii insolventei unor membri ai grupului de societăţi, nu sunt incidente dispoziţiile art. 183 şi urm. din legea insolventei deoarece acestea au caracter obligatoriu, ci dispoziţiile art. 41 capitolul I titlul II al legii insolventei. Aceeaşi este situaţia şi în cazul societăţii **

Se constată astfel că nu a fost deschisă procedura insolventei de grup, astfel că formularea contestaţiei de faţă împotriva Tabelului definitiv nu are niciun temei legal, nefiind îndeplinite condiţiile cerute de art. 113 din Legea insolventei, contestaţia fiind nefondată.

Legiuitorul a pus la dispoziţia celor care justifică un interes calea unei contestații înscrierea unei creanţe în tabelul definitiv, numai în cazurile prevăzute de art.l 13, anume în cazul descoperirii unui fals, a unui dol, a unei erori esenţiale sau în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare până atunci necunoscute.

În cauză, s-a arătat că administratorul judiciar nu s-a aflat în eroare nici când a întocmit Tabelul preliminar de creanţe al debitoarei ** deoarece împotriva ** a fost deschisă procedura generală de insolvenţa în baza art.76 din Legea nr.85/2014, nici când a întocmit Tabelul de creanţe definitiv al acestei debitoare deoarece nu a avut un titlu de deschidere a procedurii insolventei de grup, şi nici nu a descoperit titluri hotărâtoare până atunci necunoscute, întrucât titlul invocat de contestatoare era cunoscut dinainte de întocmirea tabelului definitiv, neavând puterea juridică de a infirma temeiurile avute în vedere atunci când s-au înscris creanţele de preferinţă contestate, motive pentru care este nefondată contestaţia formulată de contestatoarele **

S-a invocat excepţia tardivităţii contestaţiei, având în vedere decăderea contestatoarelor din dreptul de a cere trecerea creditoarei **A la prioritatea prevăzută de art.161 pct.10 lit.a din Legea nr.85/2014, cererea formulată fiind tardivă, întrucât contestaţia trebuia formulată în termen de 7 zile de la data când încheierea nr.317 din 16.06.2016 a Tribunalului Teleorman pronunţată în dosarul nr.** a devenit definitivă, invocată de contestatoare ca temei de drept al deschiderii procedurii insolventei care a generat trecerea creditoarei ** la prioritatea prevăzută de art.161 pct.10 lit.a din Legea nr.85/2014 a devenit definitivă, respectiv de la data de 13.10.2016.

Pentru toate aceste motive, s-a solicitat ca pe excepţie, să se admită excepţia inadmisibilităţii şi excepţia tardivităţii contestaţiei, iar pe fond să se dispună respingerea ca nefondată a contestaţiei la măsura administratorului judiciar şi la Tabelul definitiv de creanţe al debitoarei **, formulată de contestatoarele **

În drept s-au invocat dispoziţiile art. 113 din Legea nr.85/2014, Sentinţa nr.59 din 2 februarie 2016 pronunţată în dosarul nr.** a Tribunalului Teleorman secţia civilă; Sentinţa nr.645 din 1 februarie 2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti secţia a VII a civilă în dosarul nr. **; Sentinţa nr.61/F/10.05.2018 a Curţii de Apel Bucureşti Secţia a V a Civilă.

În dovedire s-au depus la dosar înscrisuri.

La data de 27.05.2019, ** au formulat răspuns la întâmpinarea formulată de **. prin care au solicitat să se respingă  apărările invocate de intimată şi să se admită contestaţia la tabelul de creanţe astfel cum a fost formulată.

Insolvenţele **. formează o insolvenţă de grup în sensul art. 183-203 din legea nr. 85/2014

Prin întâmpinarea formulată în cauză, **A susţine în mod eronat că împotriva sa şi împotriva ** nu s-ar desfăşura o procedură de insolvenţa de grup. Această susţinere reprezintă de altfel esenţa întâmpinării sale, toate celelalte pseudo-argumente bazându-se în mod substanţial pe această primă supoziţie.

Cu toate acestea, intimata ** ignoră în integralitate atât încheierea nr. 317/16.06.2016, pronunţată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr. ** (prin care s-a dispus conexarea insolventei ** la insolvenţa ** pentru aplicarea dispoziţiilor legale privind insolvenţa de grup), cât şi Decizia civilă nr. 1617A/13.10.2016, prin care Curtea de Apel Bucureşti a respins apelurile împotriva încheierii nr. 317, aceasta din urmă fiind menţinută în integralitate şi intrând astfel în putere de lucru judecat.

În realitate, conexarea insolventei ** la insolvenţa ** a fost necesară tocmai pentru că ambele aceste insolvenţe au fost iniţial începute ca şi insolvenţe individuale, în frauda intereselor creditorilor, deşi trebuia să fie deschisă o insolvenţa de grup. Conexarea a fost vehiculul procesual pe care instanţele l-au aplicat pentru a remedia acest aspect şi pentru a crea insolvenţa de grup ulterior deschiderii celor două insolvenţe individuale.

Într-adevăr, insolvenţa ** a fost deschisă ca insolvenţa individuală, pe rolul Tribunalului Bucureşti, la data de 01.02.2016.

Ulterior, Insolvenţa ** a fost deschisă de Tribunalul Teleorman, tot ca insolvenţa individuală.

Întrucât ambele aceste societăţi fac parte din grupul **, tratarea celor două insolvenţe ca insolvenţe individuale iar nu ca o singură insolvenţa de grup ar fi fost de natură să prejudicieze creditorii şi buna desfăşurare a procedurii. Din acest motiv, atât administratorul judiciar al ** cât şi mai mulţi creditori ai acesteia, au solicitat în dosarul nr. ** ca judecătorul sindic să facă aplicarea art. 184 din Legea nr. 85/2014, să constate existenţa unei situaţii de insolvenţa de grup şi să dispună conexarea acestei cauze la insolvenţa **, pentru formarea insolventei de grup.

Prin încheierea nr. 317/16.06.2016, pronunţată în dosarul nr. **, Tribunalul Teleorman a admis cererea de conexare în vederea formării insolventei de grup. Considerentele decizorii ale acestei hotărâri nu lasă nicio urmă de îndoială cu privire la faptul că prin încheiere s-a decis formarea unei insolvenţe de grup:

-analiza prezentei cereri de conexare se poate face numai ţinând seama de contextul şi specificitatea cadrului în care aceasta a fost formulată, respectiv într-o procedură de insolvenţa."

-„Art. 165 din legea insolvenţe prevede expres această soluţie de reunire a tuturor procedurilor de insolvenţa deschise împotriva societăţilor membre ale aceluiaşi grup în faţa aceleiaşi instanţe..."

-„într-adevăr, în acord cu susţinerile administratorului special al debitoarei şi ale creditorilor **, judecătorul sindic constată că dispoziţiile art. 185, 192 şi 393 din legea insolventei se referă la o cerere comună de deschidere a procedurii insolventei. însă, acest aspect nu poate duce automat şi mecanic la concluzia că procedura referitoare la insolvenţa unui grup de societăţi este aplicabilă numai în cazul în care fie.

Aşadar, din considerentele decizorii ale Hotărârii de conexare rezultă în mod expres nu numai că instanţa a confirmat incidenţa dispoziţiilor legale cu privire la grupul de societăţi, dar şi că măsura conexării a fost necesară pentru aplicarea ordinii de prioritate la distribuire prevăzute de dispoziţiile speciale, prin subordonarea creanţelor creditorilor din grup. Mai mult, Tribunalul Teleorman a constatat expres că ** şi ** fac parte din acelaşi grup de societăţi, fapt ce atrage în sine subordonarea creanţei **

Această soluţie a Tribunalului Teleorman a fost menţinută de Curtea de Apel Bucureşti prin Decizia civilă nr. 1617A/13.10.2016, dobândind astfel autoritate de lucru judecat.

Din considerentele Curţii de Apel rezultă o dată în plus aplicabilitatea dispoziţiilor legale ale insolventei grupului de societăţi şi necesitatea subordonării creanţelor societăţilor din grup:

„În primul rând, Curtea reţine că în cauză este îndeplinită situaţia premisă - legăturile specifice societăţilor de grup între ** şi ** ..."

„În mod just a constatat instanţa de fond că cele două societăţi ** şi ** sunt membre ale aceluiaşi grup de societăţi în sensul avut în vedere de art. 5

pct. 9 şi 35 din Legea nr. 85/2014, fiind neîntemeiate criticile apelantei ** pe această chestiune."

Aşadar, sunt neîntemeiate susţinerile intimatei în sensul că împotriva ** şi ** nu ar fi fost deschisă insolvenţa de grup. Din dispoziţiile succesive ale Tribunalului Teleorman şi ale Curţii de Apel Bucureşti rezultă expres faptul că măsura conexării a fost analizată prin prisma dispoziţiilor legale privind insolvenţa grupului de societăţi şi dispusă tocmai în vederea aplicării acestora. Ambele hotărâri sunt clare sub acest aspect iar ignorarea considerentelor decizorii nu este o opţiune, întrucât acestea fac corp comun cu dispozitivul.

De altfel, dacă nu ar fi fost vorba de o insolvenţa de grup atunci conexarea nici nu era posibilă, competenţa judecătorilor-sindici fiind una exclusivă - anume a Tribunalului de la sediul debitorului - excepţia fiind cea de la art. 185 alin. (1) din cadrul prevederilor grupului de societăţi, care conferă competenţă Tribunalului de la sediul societăţii mamă / sediul societăţii cu cea mai mare cifră de afaceri.

Faţă de aceste aspecte şi texte legale, din dispozitivele şi considerentele decizorii ale celor două hotărâri rezultă cu autoritate de lucru judecat cel puţin următoarele elemente:

1.** şi ** fac parte din acelaşi grup de societăţi;

2.Celor două proceduri de insolvenţa li se aplică, în urma conexării, dispoziţiile legale privind grupul de societăţi - este deci vorba despre o insolvenţa de grup;

3.Aplicarea dispoziţiilor legale privind insolvenţa grupului de societăţi este obligatorie;

4.Subordonarea creanţelor membrilor grupului şi plata acestora în conformitate cu ordinea de preferinţă prevăzută de art. 201 şi 161 pct. 10 lit. a) este obligatorie.

În acest context, este neîntemeiată excepţia inadmisibilităţii contestaţiei, invocată de intimată şi motivată de faptul că nu ar exista o insolvenţa de grup. De asemenea, sunt neîntemeiate toate susţinerile ** care au la bază premisa inexistenţei insolventei de grup inclusiv argumentul de fond conform căruia administratorul judiciar nu ar fi fost în eroare atunci când nu a trecut creanţa ** ca subordonată pentru că nu ar fi avut un temei legal al deschiderii procedurii insolventei de grup.

Calea procesuală a contestaţiei la tabelul definitiv de creanţe este cea corectă, iar aceasta a fost formulată în termen.

În întâmpinarea formulată, ** susţine inadmisibilitate/tardivitatea contestaţiei la tabelul definitiv de creanţe. Susţinerile intimatei sunt echivoce şi nesistematizate, însă în esenţă acestea reies a fi următoarele:

-încheierea Tribunalului Teleorman din 16.06.2016 şi Decizia Curţii de Apel Bucureşti din 13.10.2016 sunt ambele anterioare publicării tabelului definitiv de creanţe - aşadar existenţa insolventei grupului de societăţi a fost cunoscută de creditori înainte de întocmirea tabelului definitiv.

-Contestaţia la tabelul definitiv se depune în termen de 15 zile de la data la care partea a cunoscut situaţia ce determină promovarea contestaţie, iar de la data rămânerii definitive a încheierii de conexare au trecut mai mult de 15 zile.

-Societăţile ** nu au formulat contestaţie la tabelul preliminar de creanţe, deşi ar fi trebuit să o facă în termen de 7 zile de la data pronunţării de către Curtea de Apel Bucureşti a Deciziei civile nr. 1617A/13.10.2016.

Plecând de la aceste elemente, intimata trage concluzia neîntemeiată a unei aparente inadmisibilităţi şi/sau tardivităţi a contestaţiei la tabel.

În prealabil s-a arătat că normele din art. 201 şi art. 161 sunt norme de drept imperative şi deci obligatorii pentru administratorul judiciar şi judecătorul-sindic. De asemenea, considerentele decizorii încheierii de conexare şi a Deciziei de menţinere a conexării sunt de asemenea obligatorii.

Aşadar, independent de formalitatea operării menţiunii de creanţă subordonată în dreptul poziţiei ** din tabelul definitiv (întrucât este necontestată calitatea acesteia de creditor chirografar), această societate va trebui tratată drept subordonată cu ocazia distribuirilor, având în vedere pe de o parte dispoziţiile imperative ale legii, iar pe de altă parte dispoziţiile imperative ale hotărârilor pronunţate de Tribunalul Teleorman şi Curtea de Apel Bucureşti.

De altfel, chiar şi art. 138 alin. (5) din Legea nr. 85/2014 stabileşte cu privire la reorganizare, procedură pe care debitoarea intenţionează să o parcurgă, că în ceea ce priveşte creditorii care se află sub control comun cu debitorul aceştia primesc plăţi „potrivit ordinii de prioritate a creanţelor subordonate prevăzute la art. 161 pct. 10 lit.a)”

Având în vedere aceste dispoziţii, orice distribuiri care s-ar face către societăţile creditoare din grup contrar dispoziţiilor art. 161 pct. 10 lit. a) sau orice neabțineri de la vot în situaţiile prevăzute de art. 138 alin. (5) vor fi acte lovite de nulitate.

Independent de acest aspect, pentru ca tabelul de creanţe să reflecte cu rigoare dispoziţiile legale, creditoarele **au formulat contestaţie la tabelul definitiv de creanţe publicat, întrucât este în interesul procedural al tuturor creditorilor ca toate creanţele subordonate să fie identificate ca atare în tabelul de creanţe (chiar dacă practicianul în insolvenţă/judecătorul sindic sunt obligaţi oricum să ţină cont de ordinea de preferinţă prevăzută de art. 201 şi 161 din Legea nr. 85/2014.

Dincolo de aceste aspecte, s-a subliniat că intimata amestecă instituţiile cu care operează şi prevederile legale care ţin de tabelul preliminar şi tabelul definitiv, confundând termenele de contestare. Intimata nu pare să fi observat nici faptul că prezenta este o contestaţie la tabelul definitiv de creanţe, iar nu la tabelul preliminar şi nici faptul că aceasta se întemeiază în principal pe motivul erorii, şi numai subsidiar pe motivul descoperirii unor titluri hotărâtoare.

Aşadar, insolvenţa de grup a fost creată după expirarea termenului de contestare a tabelului preliminar de creanţe. În acest context, nu numai că societăţile ** nu aveau mijlocul procedural de a mai contesta tabelul preliminar, dar nu aveau nici măcar interesul (în sens de folos practic) să facă acest lucru - faţă de dispoziţiile imperative ale încheierii nr. 317/16.06.2016 şi ale Deciziei nr. 1617A/13.10.2016, administratorul judiciar era obligat să reflecte expres noua realitate, respectiv creanţele subordonate, în cadrul tabelului definitiv de creanţe.

Potrivit Deciziei de confirmare a insolventei de grup pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti la 13.10.2016, urma ca administratorul judiciar la momentul publicării tabelului definitiv de creanţe să reflecte noua realitate în tabel, anume indicarea creanţelor din grup drept subordonate, ca o consecinţă necesară şi obligatorie a legii.

Doar deoarece din eroare administratorul judiciar nu a făcut acea menţiune, creditoarele ** au formulat contestaţie la tabelul definitiv, pentru ca acesta să fie rectificat şi conform dispoziţiilor legale aplicabile. Aşa cum am arătat, subordonarea creanţelor şi faptul că acestea nu pot primi distribuiri decât după eventuala îndestulare totală a celorlalte creanţe sunt guvernate de dispoziţii imperative ale legii.

Drept urmare, susţinerile ** în sensul că ar fi trebuit formulată contestaţie la tabelul preliminar de creanţe în termen de 7 zile de la pronunţarea Deciziei nr. 1617A/13.10.2016 sunt complet detaşate de prevederile legale în materie. Termenul de contestare a tabelului preliminar este de 7 zile de la data publicării acestuia în BPI. Acest termen a expirat la data de 27.04.2016 şi deci nu se mai putea formula contestaţie la tabelul definitiv la data de 13.10.2016 sau în 7 zile din acel moment. De asemenea, termenul de 15 zile prevăzut de art. 113 este prevăzut exclusiv pentru contestarea tabelului definitiv, şi deci inaplicabil înainte de publicarea acestuia.

Curtea de Apel Bucureşti a reţinut atât calitatea ** şi ** de membri ai aceluiaşi grup, dar şi caracterul subordonat al tuturor creanţelor deţinute societăţile din grup - în acest context, dacă administratorul judiciar ar trata creanţa ** altfel decât ca o creanţă subordonată, ar însemna să încalce o hotărâre judecătorească definitivă şi obligatorie.

Faţă de aceste aspecte, s-a apreciat că lipsa unor menţiuni în tabelul definitiv de creanţe privind caracterul subordonat al creanţei ** nu poate fi decât o omisiune a administratorului judiciar survenită din eroare. Pe cale de consecinţă, mijlocul procedural aflat la îndemâna creditorilor pentru rectificarea acestei situaţii este chiar contestaţia la tabelul definitiv de creanţe.

Din susţinerile ** rezultă faptul că intimata solicită judecătorului sindic să nesocotească dispoziţiile exprese ale legii şi ale unor hotărâri definitive:

- pe de o parte, judecătorului sindic i se cere să constate că nu există nicio insolvenţa de grup deşi Curtea de Apel Bucureşti a dispus în sensul aplicării dispoziţiilor legii insolventei privind insolvenţa de grup.

- pe de altă parte, judecătorului sindic i se cere să trateze ** ca şi un creditor ordinar, iar nu subordonat, cu toate că unul dintre considerentele esenţiale avute în vedere de tribunalul Teleorman şi Curtea de Apel Bucureşti pentru conexare a celor două insolvenţe a fost tocmai acela al subordonării creanţelor creditorilor din grup, iar art. 138 alin. (5) şi 201 din Legea nr. 85/2014 interzic orice distribuiri către creditorii din grup în afara cazului în care restul creditorilor sunt plătiţi în totalitate.

Or, dispoziţiile exprese ale legii precum şi autoritatea de lucru judecat a încheierii nr. 317/16.06.2016 şi a Deciziei nr. 1617A/13.10.2016 nu pot fi nesocotite cu privire la niciunul dintre aceste aspecte. în acest context, singura problemă relevantă este aceea de identificare a mijlocului procesual prin care dispoziţiile obligatorii din soluţiile definitive ale instanţelor judecătoreşti să fie reflectate formal în desfăşurarea procedurii. Din perspectiva creditorilor, mijlocul procedural corect este prezentul, anume al contestaţiei la tabelul definitiv de creanţe, faţă de omisiunea eronată a administratorului judiciar.

Faţă de toate aceste aspecte, contestaţia împotriva tabelului definitiv de creanţe este admisibilă şi formulată în termen, fiind în acelaşi timp şi întemeiată.

În dovedire s-au depus la dosar înscrisuri.

La data de 31.05.2019, **, în calitate de administrator judiciar al societăţii **, a formulat întâmpinare faţă de contestaţia formulată de către creditorii ** împotriva Tabelului Definitiv al Creditorilor debitoarei **, astfel cum a fost completată ulterior, prin care a solicitat  să se dispună admiterea în parte a contestaţiei, cu consecinţa înscrierii creanţei deţinută de către ** cu titlu de creanţă subordonată, cu ordinea de prioritate prevăzută de art. 161 pct. 10 lit. a) din Legea nr. 85/2014, prin raportare la prevederile art. 201 din acelaşi act normativ şi a menţinerii măsurii administratorului judiciar de înscriere a creanţelor deţinute de către **, cu ordinea de prioritate prevăzută de art. 161 pct. 8 din Legea nr. 85/2014.

În motivarea în fapt a întâmpinării s-a arătat că, contestaţia este întemeiată doar cu privire la creanţa deţinută de către **

Art. 201 invocat de către contestator este inclus în Capitolul III din Legea nr. 85/2014 - Dispoziţii speciale privind procedura insolventei grupului de societăţi, nefiind aplicabil aşadar procedurii uzuale de insolvenţa, fiind un capitol special ce se aplică doar insolventei grupului de societăţi.

Acest aspect este confirmat şi de prevederile art. 185 din Legea nr. 85/2014, care stabilesc instanţa competentă şi modalitatea de soluţionare a cererilor, în cazul deschiderii procedurii insolventei împotriva unor membri ai grupului de societăţi.

Aşadar, art. 201 se aplică doar cu privire la membrii grupului cu privire la care sunt incidente prevederile referitoare la insolvenţa grupului de societăţi.

S-a considerat că prezenta contestaţie este întemeiată doar cu privire la creanţa deţinută de către ** împotriva **, raportat la dispoziţiile încheierii nr. 317/16.06.2016, prin care Tribunalul Teleorman a stabilit faptul că ** şi **, răspund exigenţelor prevederilor art. 184 şi urm. din Legea nr. 85/2014 referitoare la procedura insolventei grupului de societăţi.

Din moment ce doar cu privire la ** şi ** s-a dispus conexarea procedurilor, fiind în prezenţa unei proceduri de insolvenţa a unui grup de societăţi, dispoziţiile art. 201 nu se pot extinde şi cu privire la ceilalţi creditori, ce deţin creanţe chirografare, cu ordinea de prioritate stabilită de art. 161 pct. 8 din Legea nr. 85/2014. 11. Concluzionând, dat fiind că în ceea ce priveşte ** şi ** se aplică prevederile legale referitoare la procedura insolventei grupului de societăţi, doar creanţa ** este una subordonată, cu ordinea de prioritate prevăzută de art. 161 pct. 10 lit. a) din Legea nr. 85/2014.

În drept s-au invocat prevederile legale indicate în cuprinsul prezentei întâmpinări.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti Secţia a VII-a civilă la data de 14.03.2019 sub nr. ** contestatoarea ** a formulat in contradictoriu cu debitoarea ** şi intimata – creditoare **A contestație împotriva tabelului definitiv al creanţelor prin care a solicitat să se admită prezenta contestaţie, să se dispună modificarea tabelului definitiv de creanţe al debitoarei ** în sensul înscrierii creanţei ** la ordinea de preferinţă prevăzută de art. 161 pct. 10 lit. a) din Legea nr. 85/2014, potrivit dispoziţiilor art. 201 din Legea nr. 85/2014, având în vedere că ** este membră a grupului de societăţi, să fie obligata debitoarea la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul demers drept cheltuieli curente.

În motivarea în fapt a cererii s-a arătat că s-a formulat prezenta contestaţie la tabelul definitiv de creanţe, având în vedere că, din eroare, creanţele societăţilor care fac parte din grup nu au fost înscrise drept creanţe subordonate, aşa cum impune legea.

Pe fondul cauzei s-a arătat că creanţele membrilor grupului de societăţi au fost înscrise din eroare în tabelul definitiv de creanţe la ordinea prevăzută de art. 161 pct. 8 cu incălcarea disp. art. 201 din Legea nr. 85/2014, art. 5 alin. (1) pct. 9 si 35 din Legea nr. 85/2014.

În cauză, deşi suntem în prezenţa unei insolvenţe de grup de societăţi şi în pofida regimului juridic de excepţie care prevede înscrierea creanţelor membrilor grupului la ordinea prevăzută de art. 161 pct. 10 lit. a) din Lege, administratorul judiciar a procedat din eroare la înscrierea creanţelor membrilor grupului la ordinea prevăzută de art. 161 pct. 8 din Lege.

Eroarea este evidentă şi măsură de înscriere la prioritatea greşită trebuie anulată, evidenţa decurgând din împrejurarea că procedura insolvenţei de grup a fost deschisă abia ulterior deschiderii procedurii generale de insolvenţă a **

Mai exact, aşa cum s-a arătat la punctul (1) de mai sus, administratorul judiciar a publicat la 19.04.2016 tabelul preliminar de creanţe, indicând faţă de creditorii din grup ordinea prevăzută de art. 161 pct. 8 din Lege.

Ulterior, abia la 16.06.2016 (adică 2 luni mai târziu) a fost iniţiată procedura insolvenţei de grup, iar la 18.02.2019 când a publicat tabelul definitiv, administratorul judiciar din eroare nu a mai observat că deschizându-se între timp procedura insolvenţei de grup, ulterior publicării tabelului preliminar, creditorii din grup trebuiau trecuţi la prioritatea prevăzută de art. 161 pct. 10 lit. a) din Lege.

S-au apreciat astfel îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 113 din Lege, existând o eroare esenţială a administratorului judiciar în menţinerea aceleiaşi ordine de prioritate iniţiale, fără a ţine cont că între timp s-a deschis procedura insolvenţei de grup.

S-a arătat totodată că, abia odată cu publicarea tabelului definitiv a putut constata această situaţie, şi prin urmare a formulat prezenta contestaţie în termen legal, impunându-se admiterea acesteia şi modificarea tabelului definitiv şi invalidarea măsurii adoptate eronat de administratorul judiciar.

Referitor la **, acest creditor este un membru al grupului de societăţi şi ca atare, creanţa sa trebuie înscrisă la ordinea prevăzută de art. 161 alin. (1) pct. 10 lit a).

Cu privire la faptul că potrivit dispoziţiilor legale citate în insolvenţa de grup creanţele creditorilor membri ai grupului sunt creanţe subordonate, mai invocă şi următoarele elemente:

a)Prin Raportul administratorului judiciar al debitoarei publicat în BPI nr. **[ANEXA 4 - Raport din BPI nr. 8531 din 03.05.2017], însuşi administratorul arată la pagina 14 din BPI că, „[principalele măsuri specifice acestei proceduri a grupului de societăţi sunt următoarele: -Reflectarea justă a creanţelor deţinute de către membrii grupului de societăţi - creanţele membrilor grupului de societăţi, vor fi considerate subordonate în temeiul art. 161 pct. 10 lit. a) din Legea nr. 85/2014, indiferent de izvorul acestor creanţe, chiar dacă acestea sunt creanţe comerciale nu doar cele izvorând din contractele de împrumut".

b)Potrivit lucrării Codul Insolvenţei Adnotat - „întărirea mecanismului insolvenţei în România" Program finanţa de BIRD, dar şi lucrării Tratat practic de insolvenţa - Prof. Univ. dr. Radu Bufan (pag. 845), se arată că:

„Creanţele membrilor grupului împotriva altui membru al grupului nu pot fi încadrate la ordinea de prioritate prevăzută la art. 161 pct. 8 sau 9. Cu alte cuvinte, indiferent de izvorul creanţei, chiar dacă sunt creanţe rezultate din afaceri, desfăşurarea unei activităţi sub formă de întreprindere, acestea vor fi considerate creanţe subordonate, urmând a fi înscrise la ordinea de prioritate prevăzută la art. 161 pct. 10 lit. a), aceeaşi cu a contractelor de împrumut încheiate cu persoane afiliate.

Această abordare a fost preferată în mai multe jurisdicţii cu privire la creanţele membrilor grupului, considerându-se a fi asimilabile unor infuzii de capital. De vreme ce debitorul a continuat să opereze, cu sprijinul altor membri ai grupului, deşi se afla în dificultate financiară, se conferă prevalentă drepturilor creditorilor obişnuiţi. Aceştia nu trebuie să fie supuşi unui risc similar cu societatea mamă sau alţi membri ai grupului din moment ce operaţiunile intra-grup se fac în scopul unui beneficiu economic superior al societăţii mamă ori altui membru al grupului."

În concluzie, având în vedere că ulterior publicării tabelului preliminar s-a deschis procedura insolvenţei de grup, iar administratorul judiciar dintr-o eroare evidentă nu a actualizat şi modificat creanţele de grup în sensul trecerii ordinii de prioritate din art. 161 pct. 8 în art. 161 pct. 10 lit. a) din Legea nr. 85/2014, contrar dispoziţiilor art. 201 din Lege, se impune admiterea prezentei contestaţii.

În drept s-au invocat dispoziţiile art. 5 pct. 9, 35, 37, şi 38, art. 59,113,197, 200, 201 din Legea nr. 85/2014.

A solicitat încuviinţarea administrarii probei cu înscrisuri pe care le-a depus în copie.

La data de 31.05.2019, **, în calitate de administrator judiciar al societăţii **, a formulat întâmpinare cu privire la contestaţia formulată de către ** împotriva Tabelului Definitiv al Creditorilor debitoarei ** prin care a solicitat să se dispună respingerea contestaţiei ca fiind neîntemeiată şi menţinerea măsurii administratorului judiciar de înscriere a creanţelor deţinute de către **, cu ordinea de prioritate prevăzută de art. 161 pct. 8 din Legea nr. 85/2014.

În motivarea în fapt a întâmpinării s-a arătat că împotriva Tabelului Definitiv al Creditorilor a fost formulată contestaţie de către **, prin care solicită judecătorului sindic să constate că ** deţine o creanţă subordonată, cu ordinea de prioritate stabilită de art. 161 pct. 10 lit. a) din Legea nr. 85/2014. Argumentele contestatorilor vizează în principiu calitatea acestor creditori de membri ai grupului de societăţi **

Contestaţia este neîntemeiată. Dispoziţiile privind insolvenţa grupului de societăţi nu sunt aplicabile relaţiei dintre ** si **

Art. 201 invocat de către contestator este inclus în Capitolul III din Legea nr. 85/2014 - Dispoziţii speciale privind procedura insolvenţei grupului de societăţi, nefiind aplicabil aşadar procedurii uzuale de insolvenţa, fiind un capitol special ce se aplică doar insolvenţei grupului de societăţi.

Acest aspect este confirmat şi de prevederile art. 185 din Legea nr. 85/2014, care stabilesc instanţa competentă şi modalitatea de soluţionare a cererilor, în cazul deschiderii procedurii insolvenţei împotriva unor membri ai grupului de societăţi.

Aşadar, art. 201 se aplică doar cu privire la membrii grupului cu privire la care sunt incidente prevederile referitoare la insolvenţa grupului de societăţi.

S-a considerat că prezenta contestaţie este întemeiată doar cu privire la creanţa deţinută de către ** împotriva **, raportat la dispoziţiile încheierii nr. 317/16.06.2016, prin care Tribunalul Teleorman a stabilit faptul că ** şi ** răspund exigenţelor prevederilor art. 184 şi urm. din Legea nr. 85/2014 referitoare la procedura insolvenţei grupului de societăţi.

Din moment ce doar cu privire la ** si ** s-a dispus conexarea procedurilor, fiind în prezenţa unei proceduri de insolvenţa a unui grup de societăţi, dispoziţiile art. 201 nu se pot extinde şi cu privire la ceilalţi creditori, ce deţin creanţe chirografare, cu ordinea de prioritate stabilită de art. 161 pct. 8 din Legea nr. 85/2014.

În drept s-au invocat prevederile legale indicate în cuprinsul prezentei întâmpinări.

La data de 03.06.2019, intimata ** a formulat întâmpinare cu privire la contestaţia formulată de către ** împotriva Tabelului Definitiv al debitoarei **, in ceea ce priveşte creanţa deţinuta de creditoarea ** prin care a solicitat să se dispună respingerea contestaţiei ca fiind neîntemeiata.

In motivare a arătat că dispoziţiile privind insolvenţa grupului de societăţi nu sunt aplicabile relaţiei dintre ** si **:

Conform prevederilor art. 201 din Legea nr, 85/2014 „ Prin excepţie de la prevederile art, 161, creanţele membrilor grupului împotriva altui membru al grupului, născute înainte de data deschiderii procedurii, nu vor putea fi încadrate la ordinea de prioritate prevăzută de art. 161 pct. 8 sau 9. Acestea vor fi înscrise de administratorul judiciar la ordinea de prioritate prevăzută de art. 161 pct. 10 lit a).

Art. 201 invocat de către contestator este inclus in capitolul III din Legea nr. 85/2014-Dispozitiile speciale privind procedura insolvenţei grupului de societăţi, nefiind aplicabil aşadar procedurii uzuale de insolvenţa, fiind un capitol special ce se aplica doar insolvenţei grupului de societăţi.

Acest aspect este confirmat si de prevederile art. 185 din Legea nr. 85/2014, care stabilesc instanţa competenta si modalităţile de soluţionare a cererilor, in cazul deschiderii procedurii insolvenţei împotriva unor membrii ai grupului de societăţi.

Ca urmare, art. 201 se aplica doar cu privire la membrii grupului cu privire la care sunt incidente prevederile referitoare la insolvenţa grupului de societăţi.

Ca urmare, din moment ce doar cu privire la ** si ** s-a dispus conexarea procedurilor, fiind in prezenta unei proceduri de insolvenţa a unui grup de societăţi, dispoziţiile art. 201 un se pot extinde si cu privire la ceilalţi creditori, ce deţin creanţe chirografare, cu ordinea de prioritate stabilita de art. 161 pct. 8 din Legea nr. 85/2014.

În concluzie, s-a solicitat respingerea contestației.

În drept s-au invocat dispoziţiile art. 205 Cod Procedură Civilă şi Legea nr. 85/2014 privind procedura insolvenţei, precum şi alte dispoziţii legale incidente în cauză.

În conformitate cu art. 223 din C. proc. civ. s-a solicitat judecarea cauzei, în lipsă.

În dovedire s-au depus la dosar înscrisuri.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti Secţia a VII-a civilă la data de 14.03.2019 sub nr. **, contestatoarea ** a formulat in contradictoriu cu debitoarea ** şi intimata – creditoare ** contestație împotriva tabelului definitiv al creanţelor prin care a solicitat să se admită prezenta contestaţie, să se dispună modificarea tabelului definitiv de creanţe al debitoarei ** în sensul înscrierii creanţei ** la ordinea de preferinţă prevăzută de art. 161 pct. 10 lit. a) din Legea nr. 85/2014, potrivit dispoziţiilor art. 201 din Legea nr. 85/2014, având în vedere că ** este membră a grupului de societăţi, să fie obligata debitoarea la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul demers drept cheltuieli curente.

În motivarea în fapt a cererii s-a arătat că s-a formulat prezenta contestaţie la tabelul definitiv de creanţe, având în vedere că, din eroare, creanţele societăţilor care fac parte din grup nu au fost înscrise drept creanţe subordonate, aşa cum impune legea.

Pe fondul cauzei s-a arătat că creanţele membrilor grupului de societăţi au fost înscrise din eroare în tabelul definitiv de creanţe la ordinea prevăzută de art. 161 pct. 8 cu incălcarea disp. art. 201 din Legea nr. 85/2014, art. 5 alin. (1) pct. 9 si 35 din Legea nr. 85/2014.

În cauză, deşi suntem în prezenţa unei insolvenţe de grup de societăţi şi în pofida regimului juridic de excepţie care prevede înscrierea creanţelor membrilor grupului la ordinea prevăzută de art. 161 pct. 10 lit. a) din Lege, administratorul judiciar a procedat din eroare la înscrierea creanţelor membrilor grupului la ordinea prevăzută de art. 161 pct. 8 din Lege.

Eroarea este evidentă şi măsură de înscriere la prioritatea greşită trebuie anulată, evidenţa decurgând din împrejurarea că procedura insolvenţei de grup a fost deschisă abia ulterior deschiderii procedurii generale de insolvenţă a ** administratorul judiciar a publicat la 19.04.2016 tabelul preliminar de creanţe, indicând faţă de creditorii din grup ordinea prevăzută de art. 161 pct. 8 din Lege.

Ulterior, abia la 16.06.2016 (adică 2 luni mai târziu) a fost iniţiată procedura insolvenţei de grup, iar la 18.02.2019 când a publicat tabelul definitiv, administratorul judiciar din eroare nu a mai observat că deschizându-se între timp procedura insolvenţei de grup, ulterior publicării tabelului preliminar, creditorii din grup trebuiau trecuţi la prioritatea prevăzută de art. 161 pct. 10 lit. a) din Lege.

S-au apreciat astfel îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 113 din Lege, existând o eroare esenţială a administratorului judiciar în menţinerea aceleiaşi ordine de prioritate iniţiale, fără a ţine cont că între timp s-a deschis procedura insolvenţei de grup.

S-a arătat totodată că, abia odată cu publicarea tabelului definitiv a putut constata această situaţie, şi prin urmare a formulat prezenta contestaţie în termen legal, impunându-se admiterea acesteia şi modificarea tabelului definitiv şi invalidarea măsurii adoptate eronat de administratorul judiciar.

În concluzie, având în vedere că ulterior publicării tabelului preliminar s-a deschis procedura insolvenţei de grup, iar administratorul judiciar dintr-o eroare evidentă nu a actualizat şi modificat creanţele de grup în sensul trecerii ordinii de prioritate din art. 161 pct. 8 în art. 161 pct. 10 lit. a) din Legea nr. 85/2014, contrar dispoziţiilor art. 201 din Lege, se impune admiterea prezentei contestaţii.

În drept s-au invocat dispoziţiile art. 5 pct. 9, 35, 37, şi 38, art. 59,113,197, 200, 201 din Legea nr. 85/2014.

A solicitat încuviinţarea administrării probei cu înscrisuri pe care le-a depus în copie.

La data de 08.04.2019 sub nr. 46405/3/2016/a13, contestatoarea **., a formulat întâmpinare prin care a solicitat să se admită excepţia inadmisibilităţii, a tardivităţii contestaţiei, iar pe fond respingerea ca nefondată a contestaţiei la măsura administratorului judiciar şi la Tabelul definitiv de creanţe al debitoarei ** formulată de contestatoarea **

În motivarea în fapt a întâmpinării s-a arătat că, contestaţia este nelegală şi nefondată pentru considerentele de mai jos.

Prin încheierea civilă nr.317 din 16 iunie 2016 a Tribunalului Teleorman Secţia civilă, definitivă prin Decizia civilă nr.l617A din 13 octombrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti Secţia a VI a Civilă (anexele 3 şi 4), s-a dispus înlocuirea administratorului judiciar provizoriu al debitoarei ** reprezentat de consorţiul administratorilor judiciari format din ** şi ** cu administratorul judiciar **, a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii şi excepţia tardivităţii cererii de conexare, şi a fost admisă cererea de conexare, instanţa dispunând trimiterea dosarului nr.4010/87/2015 şi a dosarelor asociate privind pe debitoarea ** către Tribunalul Bucureşti Secţia a VII-a Civilă, instanţa mai întâi învestită cu soluţionarea dosarului nr. 36095/3/2015 privind pe debitoarea **

Prin urmare, prin încheierea nr. 317 din 16 iunie 2016, definitivă prin Decizia civilă nr.l617A din 13 octombrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti Secţia a VI a Civilă, Tribunalul Teleorman Secţia Civilă nu a dispus deschiderea procedurii insolvenţei de grup a debitoarei ** împreună cu cea a societăţii ** aşa cum a afirmat contestatoarea în contestaţia care face obiectul prezentei cauze, ci s-a dispus doar conexarea dosarului nr.** al Tribunalului Teleorman la dosarul 36095/3/2015 al Tribunalului Bucureşti Secţia a VII a civilă.

În cadrul procedurilor insolvenţei celor două debitoare nu a existat vreo cerere comună de deschidere a procedurii insolvenţei, şi nici vreo cerere a vreunui creditor care sa subscrie la o cerere comună de deschidere a procedurii insolvenţei de grup, în sensul vizat de legiuitor în reglementarea art. 183 şi urm. din Legea nr.85/2014 şi nu a fost pronunţată o hotărâre prin care să se deschidă procedura insolvenţei de grup.

În consecinţă împotriva debitoarelor ** şi ** nu a fost deschisă procedura insolvenţei de grup, astfel că nu are suport legal motivarea contestatoarei cu privire la faptul că prin încheierea nr.317 din 16.06.2016 a Tribunalului Teleorman pronunţată în dosarul nr.**, definitivă prin Decizia civilă nr.l617A din 13 octombrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti Secţia a VI a Civilă, instanţa a dispus deschiderea procedurii insolvenţei de grup a debitoarei ** împreună cu cea a societăţii **

Având în vedere cele de mai sus s-a invocat excepţia inadmisibilităţii contestaţiei, deoarece în contextul în care nu a fost pronunţată o hotărâre a deschiderii insolvenţei de grup a debitoarelor ** şi ** nu este admisibilă contestaţia formulată de **

Pe de altă parte, art.113 alin. 1 din Legea nr.85/2014 are în vedere admisibilitatea formulării unei contestaţii împotriva Tabelului definitiv având în vedere eroarea esenţială, dar şi descoperirea unor titluri hotărâtoare şi până atunci necunoscute.

Contestatoarea nu a formulat contestaţie împotriva înscrierii în Tabelul preliminar în baza încheierii nr.317 din 16.06.2016 a Tribunalului Teleorman, definitivă prin Decizia civilă nr.l617A din 13 octombrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti Secţia a VI-a Civilă, potrivit căreia au fost conexate cele dosare. Contestatoarea a avut calitatea de creditoare în dosarul nr.** al Tribunalului Teleorman în care a fost pronunţată încheierea nr.317/16.06.2016, a fost prezentă la judecata cauzei prin avocat, a pus concluzii, a luat cunoştinţă de această încheiere de la momentul comunicării conform procedurii insolvenţei, moment de la care era obligată să ceară în termenul procedural, dacă avea titlu, modificarea trecerii ** la ordinea de prioritate prevăzută de art.161 pct.10 din Legea nr.85/2014, astfel că susţinerea contestatoarei din contestaţie, în sensul că abia odată cu publicitatea tabelului definitiv a putut constata această situaţie, şi prin urmare a formulat prezenta contestaţie în termen legal, este nefondată.

Susţinerile din prezenta întâmpinare sunt întemeiate şi legale având în vedere şi soluţiile din dosarele nr.** al Tribunalului Teleorman şi nr.** al Tribunalului Teleorman, pronunţate definitiv cu privire la aceeaşi problemă de drept, respectiv conexarea acestor dosare la dosarul ** al Tribunalului București secţia a VII a civilă.

În cauza care face obiectul dosarului nr.** al Tribunalului Teleorman privind insolvenţă societăţii **, dosar care a fost declinat la Tribunalul Bucureşti Secţia a VII a civilă în dosarul nr.** pe motivul că art. 185 din Legea insolvenţei prevede expres reunirea tuturor procedurilor de insolvenţă deschise împotriva societăţilor membre ale aceluiaşi grup în faţa aceleiaşi instanţe, s-a stabilit şi la fond şi în apel, soluţia fiind definitivă în dosarul nr. 3413/2/2018 al Curţii de Apel Bucureşti Secţia a V-a Civilă (anexa 5), astfel fiind reţinută de către instanţă competenţa de soluţionare a aceştia dosar în favoarea Tribunalului Teleorman, şi aspectul că nefiind formulată o cerere comună în sensul vizat de legiuitor, ci cereri succesive vizând deschiderea procedurii insolvenţei unor membri ai grupului de societăţi, nu sunt incidente dispoziţiile art. 183 şi urm. din legea insolvenţei deoarece acestea au caracter obligatoriu, ci dispoziţiile art. 41 capitolul I titlul II al legii insolvenţei.

Aceeaşi este situaţia şi în cazul societăţii în insolvenţă ** în dosarul de insolvenţă nr.** al Tribunalului Teleorman.

Se constată astfel că nu a fost deschisă procedura insolvenţei de grup, astfel că formularea contestaţiei de faţă împotriva Tabelului definitiv nu are niciun temei legal, nefiind îndeplinite condiţiile cerute de art.113 din Legea insolvenţei, contestaţia fiind nefondată.

În cauză, s-a arătat că administratorul judiciar nu s-a aflat în eroare nici când a întocmit Tabelul preliminar de creanţe al debitoarei ** deoarece împotriva ** a fost deschisă procedura generală de insolvenţă în baza art.76 din Legea nr.85/2014, nici când a întocmit Tabelul de creanţe definitiv al acestei debitoare deoarece nu a avut un titlu de deschidere a procedurii insolvenţei de grup, şi nici nu a descoperit titluri hotărâtoare până atunci necunoscute, întrucât titlul invocat de contestatoare era cunoscut dinainte de întocmirea tabelului definitiv, neavând puterea juridică de a infirma temeiurile avute în vedere atunci când s-au înscris creanţele de preferinţă contestate, motive pentru care vă rugăm să constataţi că este nefondată contestaţia formulată de contestatoarea **

Pentru toate aceste motive, s-a solicitat, ca pe excepţie, să se admită excepţia inadmisibilităţii şi excepţia tardivităţii contestaţiei, iar pe fond să se dispună respingerea ca nefondată a contestaţiei la Tabelul definitiv de creanţe al debitoarei **, formulată de contestatoarea **

În drept s-au invocat dispoziţiile art.113 din Legea nr.85/2014, Sentinţa nr.59 din 2 februarie 2016 pronunţată în dosarul nr.** a Tribunalului Teleorman secţia civilă; Sentinţa nr.645 din 1 februarie 2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti secţia aVII a civilă în dosarul nr. 36095/3/2016; Sentinţa nr.61/F/10.05.2018 a Curţii de Apel Bucureşti Secţia aV a Civilă.

În dovedire s-au depus la dosar înscrisuri.

La data de 31.05.2019, **, în calitate de administrator judiciar al societăţii **, a formulat întâmpinare faţă de contestaţia formulată de către **G împotriva Tabelului Definitiv al Creditorilor debitoarei **, în ceea ce priveşte creanţa deţinută de creditorul **., prin care a solicitat admiterea contestaţiei, astfel cum a fost formulată și modificarea Tabelului Definitiv al Creditorilor, în sensul înscrierii creanţei ** la ordinea de prioritate prevăzută de art. 161 pct. 10 lit. a) din Legea nr. 85/2014.

În motivarea în fapt a cererii s-a arătat că, contestaţia este întemeiată cu privire la creanţa deţinută de către creditoare împotriva **, raportat la dispoziţiile încheierii nr. 317/16.06.2016, prin care Tribunalul Teleorman a stabilit faptul că ** şi ** răspund exigenţelor prevederilor art. 184 şi urm. din Legea nr. 85/2014 referitoare la procedura insolvenţei grupului de societăţi.

În drept s-au invocat dispoziţiile legale indicate în cuprinsul prezentei întâmpinări.

La data de 28.05.2019, contestatoarea **. a formulat răspuns la întâmpinarea formulată de **. prin care a solicitat să se respingă apărările invocate de intimată şi să se admită contestaţia la tabelul de creanţe astfel cum a fost formulată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti Secţia a VII-a civilă la data de 14.03.2019 sub nr. **, contestatoarea ** a formulat in contradictoriu cu debitoarea ** şi intimata – creditoare ** contestație împotriva tabelului definitiv al creanţelor prin care a solicitat să se admită prezenta contestaţie, să se dispună modificarea tabelului definitiv de creanţe al debitoarei ** în sensul înscrierii creanţei ** la ordinea de preferinţă prevăzută de art. 161 pct. 10 lit. a) din Legea nr. 85/2014, potrivit dispoziţiilor art. 201 din Legea nr. 85/2014, având în vedere că ** este membră a grupului de societăţi, să fie obligata debitoarea la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul demers drept cheltuieli curente.

În motivarea în fapt a cererii s-a arătat că s-a formulat prezenta contestaţie la tabelul definitiv de creanţe, având în vedere că, din eroare, creanţele societăţilor care fac parte din grup nu au fost înscrise drept creanţe subordonate, aşa cum impune legea.

Pe fondul cauzei s-a arătat că creanţele membrilor grupului de societăţi au fost înscrise din eroare în tabelul definitiv de creanţe la ordinea prevăzută de art. 161 pct. 8 cu incălcarea disp. art. 201 din Legea nr. 85/2014, art. 5 alin. (1) pct. 9 si 35 din Legea nr. 85/2014.

În cauză, deşi suntem în prezenţa unei insolvenţe de grup de societăţi şi în pofida regimului juridic de excepţie care prevede înscrierea creanţelor membrilor grupului la ordinea prevăzută de art. 161 pct. 10 lit. a) din Lege, administratorul judiciar a procedat din eroare la înscrierea creanţelor membrilor grupului la ordinea prevăzută de art. 161 pct. 8 din Lege.

Eroarea este evidentă şi măsură de înscriere la prioritatea greşită trebuie anulată, evidenţa decurgând din împrejurarea că procedura insolvenţei de grup a fost deschisă abia ulterior deschiderii procedurii generale de insolvenţă a **

Mai exact, aşa cum s-a arătat la punctul (1) de mai sus, administratorul judiciar a publicat la 19.04.2016 tabelul preliminar de creanţe, indicând faţă de creditorii din grup ordinea prevăzută de art. 161 pct. 8 din Lege.

Ulterior, abia la 16.06.2016 (adică 2 luni mai târziu) a fost iniţiată procedura insolvenţei de grup, iar la 18.02.2019 când a publicat tabelul definitiv, administratorul judiciar din eroare nu a mai observat că deschizându-se între timp procedura insolvenţei de grup, ulterior publicării tabelului preliminar, creditorii din grup trebuiau trecuţi la prioritatea prevăzută de art. 161 pct. 10 lit. a) din Lege.

S-au apreciat astfel îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 113 din Lege, existând o eroare esenţială a administratorului judiciar în menţinerea aceleiaşi ordine de prioritate iniţiale, fără a ţine cont că între timp s-a deschis procedura insolvenţei de grup.

S-a arătat totodată că, abia odată cu publicarea tabelului definitiv a putut constata această situaţie, şi prin urmare a formulat prezenta contestaţie în termen legal, impunându-se admiterea acesteia şi modificarea tabelului definitiv şi invalidarea măsurii adoptate eronat de administratorul judiciar.

În concluzie, având în vedere că ulterior publicării tabelului preliminar s-a deschis procedura insolvenţei de grup, iar administratorul judiciar dintr-o eroare evidentă nu a actualizat şi modificat creanţele de grup în sensul trecerii ordinii de prioritate din art. 161 pct. 8 în art. 161 pct. 10 lit. a) din Legea nr. 85/2014, contrar dispoziţiilor art. 201 din Lege, se impune admiterea prezentei contestaţii.

În drept s-au invocat dispoziţiile art. 5 pct. 9, 35, 37, şi 38, art. 59,113,197, 200, 201 din Legea nr. 85/2014.

A solicitat încuviinţarea administrarii probei cu înscrisuri pe care le-a depus în copie.

La data de 31.05.2019, **, în calitate de administrator judiciar al societăţii **, a formulat întâmpinare prin care a solicitat să se dispună respingerea contestaţiei ca fiind neîntemeiată şi menţinerea măsurii administratorului judiciar de înscriere a creanţelor deţinute de către **, cu ordinea de prioritate prevăzută de art. 161 pct. 8 din Legea nr. 85/2014.

În motivarea în fapt a întâmpinării s-a arătat că Dispoziţiile privind insolvenţa grupului de societăţi nu sunt aplicabile relaţiei dintre ** si **

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti Secţia a VII-a civilă la data de 14.03.2019 sub nr. **, contestatoarea ** a formulat in contradictoriu cu debitoarea ** şi intimata – creditoare ** contestație împotriva tabelului definitiv al creanţelor prin care a solicitat să se admită prezenta contestaţie, să se dispună modificarea tabelului definitiv de creanţe al debitoarei ** în sensul înscrierii creanţei ** la ordinea de preferinţă prevăzută de art. 161 pct. 10 lit. a) din Legea nr. 85/2014, potrivit dispoziţiilor art. 201 din Legea nr. 85/2014, având în vedere că ** este membră a grupului de societăţi, să fie obligata debitoarea la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul demers drept cheltuieli curente.

În motivarea în fapt a cererii s-a arătat că s-a formulat prezenta contestaţie la tabelul definitiv de creanţe, având în vedere că, din eroare, creanţele societăţilor care fac parte din grup nu au fost înscrise drept creanţe subordonate, aşa cum impune legea.

Pe fondul cauzei s-a arătat că creanţele membrilor grupului de societăţi au fost înscrise din eroare în tabelul definitiv de creanţe la ordinea prevăzută de art. 161 pct. 8 cu incălcarea disp. art. 201 din Legea nr. 85/2014, art. 5 alin. (1) pct. 9 si 35 din Legea nr. 85/2014.

În cauză, deşi suntem în prezenţa unei insolvenţe de grup de societăţi şi în pofida regimului juridic de excepţie care prevede înscrierea creanţelor membrilor grupului la ordinea prevăzută de art. 161 pct. 10 lit. a) din Lege, administratorul judiciar a procedat din eroare la înscrierea creanţelor membrilor grupului la ordinea prevăzută de art. 161 pct. 8 din Lege.

Eroarea este evidentă şi măsură de înscriere la prioritatea greşită trebuie anulată, evidenţa decurgând din împrejurarea că procedura insolvenţei de grup a fost deschisă abia ulterior deschiderii procedurii generale de insolvenţă a **.

Mai exact, aşa cum s-a arătat la punctul (1) de mai sus, administratorul judiciar a publicat la 19.04.2016 tabelul preliminar de creanţe, indicând faţă de creditorii din grup ordinea prevăzută de art. 161 pct. 8 din Lege.

Ulterior, abia la 16.06.2016 (adică 2 luni mai târziu) a fost iniţiată procedura insolvenţei de grup, iar la 18.02.2019 când a publicat tabelul definitiv, administratorul judiciar din eroare nu a mai observat că deschizându-se între timp procedura insolvenţei de grup, ulterior publicării tabelului preliminar, creditorii din grup trebuiau trecuţi la prioritatea prevăzută de art. 161 pct. 10 lit. a) din Lege.

S-au apreciat astfel îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 113 din Lege, existând o eroare esenţială a administratorului judiciar în menţinerea aceleiaşi ordine de prioritate iniţiale, fără a ţine cont că între timp s-a deschis procedura insolvenţei de grup.

S-a arătat totodată că, abia odată cu publicarea tabelului definitiv a putut constata această situaţie, şi prin urmare a formulat prezenta contestaţie în termen legal, impunându-se admiterea acesteia şi modificarea tabelului definitiv şi invalidarea măsurii adoptate eronat de administratorul judiciar.

Referitor la **, acest creditor este un membru al grupului de societăţi şi ca atare, creanţa sa trebuie înscrisă la ordinea prevăzută de art. 161 alin. (1) pct. 10 lit a).

În drept s-au invocat dispoziţiile art. 5 pct. 9, 35, 37, şi 38, art. 59,113,197, 200, 201 din Legea nr. 85/2014.

A solicitat încuviinţarea administrarii probei cu înscrisuri pe care le-a depus în copie.

La data de 31.05.2019, **, în calitate de administrator judiciar al societăţii * a formulat întâmpinare prin care a solicitat să se dispună respingerea contestaţiei ca fiind neîntemeiată şi menţinerea măsurii administratorului judiciar de înscriere a creanţelor deţinute de către **, cu ordinea de prioritate prevăzută de art. 161 pct. 8 din Legea nr. 85/2014.

În motivarea în fapt a întâmpinării s-a arătat că dispoziţiile privind insolvenţa grupului de societăţi nu sunt aplicabile relaţiei dintre ** si **.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti Secţia a VII-a civilă la data de 14.03.2019 sub nr. ** contestatoarea ** a formulat in contradictoriu cu debitoarea ** şi intimata – creditoare ** contestație împotriva tabelului definitiv al creanţelor prin care a solicitat să se admită prezenta contestaţie, să se dispună modificarea tabelului definitiv de creanţe al debitoarei ** în sensul înscrierii creanţei ** la ordinea de preferinţă prevăzută de art. 161 pct. 10 lit. a) din Legea nr. 85/2014, potrivit dispoziţiilor art. 201 din Legea nr. 85/2014, având în vedere că ** este membră a grupului de societăţi, să fie obligata debitoarea la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul demers drept cheltuieli curente.

În motivarea în fapt a cererii s-a arătat că s-a formulat prezenta contestaţie la tabelul definitiv de creanţe, având în vedere că, din eroare, creanţele societăţilor care fac parte din grup nu au fost înscrise drept creanţe subordonate, aşa cum impune legea.

Pe fondul cauzei s-a arătat că creanţele membrilor grupului de societăţi au fost înscrise din eroare în tabelul definitiv de creanţe la ordinea prevăzută de art. 161 pct. 8 cu incălcarea disp. art. 201 din Legea nr. 85/2014, art. 5 alin. (1) pct. 9 si 35 din Legea nr. 85/2014.

În cauză, deşi suntem în prezenţa unei insolvenţe de grup de societăţi şi în pofida regimului juridic de excepţie care prevede înscrierea creanţelor membrilor grupului la ordinea prevăzută de art. 161 pct. 10 lit. a) din Lege, administratorul judiciar a procedat din eroare la înscrierea creanţelor membrilor grupului la ordinea prevăzută de art. 161 pct. 8 din Lege.

Eroarea este evidentă şi măsură de înscriere la prioritatea greşită trebuie anulată, evidenţa decurgând din împrejurarea că procedura insolvenţei de grup a fost deschisă abia ulterior deschiderii procedurii generale de insolvenţă a **.

Mai exact, aşa cum s-a arătat la punctul (1) de mai sus, administratorul judiciar a publicat la 19.04.2016 tabelul preliminar de creanţe, indicând faţă de creditorii din grup ordinea prevăzută de art. 161 pct. 8 din Lege.

Ulterior, abia la 16.06.2016 (adică 2 luni mai târziu) a fost iniţiată procedura insolvenţei de grup, iar la 18.02.2019 când a publicat tabelul definitiv, administratorul judiciar din eroare nu a mai observat că deschizându-se între timp procedura insolvenţei de grup, ulterior publicării tabelului preliminar, creditorii din grup trebuiau trecuţi la prioritatea prevăzută de art. 161 pct. 10 lit. a) din Lege.

S-au apreciat astfel îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 113 din Lege, existând o eroare esenţială a administratorului judiciar în menţinerea aceleiaşi ordine de prioritate iniţiale, fără a ţine cont că între timp s-a deschis procedura insolvenţei de grup.

S-a arătat totodată că, abia odată cu publicarea tabelului definitiv a putut constata această situaţie, şi prin urmare a formulat prezenta contestaţie în termen legal, impunându-se admiterea acesteia şi modificarea tabelului definitiv şi invalidarea măsurii adoptate eronat de administratorul judiciar.

Referitor la ** acest creditor este un membru al grupului de societăţi şi ca atare, creanţa sa trebuie înscrisă la ordinea prevăzută de art. 161 alin. (1) pct. 10 lit a).

Cu privire la faptul că potrivit dispoziţiilor legale citate în insolvenţa de grup creanţele creditorilor membri ai grupului sunt creanţe subordonate, mai invocă şi următoarele elemente:

În concluzie, având în vedere că ulterior publicării tabelului preliminar s-a deschis procedura insolvenţei de grup, iar administratorul judiciar dintr-o eroare evidentă nu a actualizat şi modificat creanţele de grup în sensul trecerii ordinii de prioritate din art. 161 pct. 8 în art. 161 pct. 10 lit. a) din Legea nr. 85/2014, contrar dispoziţiilor art. 201 din Lege, se impune admiterea prezentei contestaţii.

În drept s-au invocat dispoziţiile art. 5 pct. 9, 35, 37, şi 38, art. 59,113,197, 200, 201 din Legea nr. 85/2014.

A solicitat încuviinţarea administrarii probei cu înscrisuri pe care le-a depus în copie.

La data de 31.05.2019, **, în calitate de administrator judiciar al societăţii **, a formulat întâmpinare prin care a solicitat să se dispună respingerea contestaţiei ca fiind neîntemeiată şi menţinerea măsurii administratorului judiciar de înscriere a creanţelor deţinute de către ** cu ordinea de prioritate prevăzută de art. 161 pct. 8 din Legea nr. 85/2014.

În motivarea în fapt a întâmpinării s-a arătat că dispoziţiile privind insolvenţa grupului de societăţi nu sunt aplicabile relaţiei dintre ** si **

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti Secţia a VII-a civilă la data de 14.03.2019 sub nr. **, contestatoarea ** a formulat in contradictoriu cu debitoarea ** şi intimata – creditoare ** contestație împotriva tabelului definitiv al creanţelor prin care a solicitat să se admită prezenta contestaţie, să se dispună modificarea tabelului definitiv de creanţe al debitoarei ** în sensul înscrierii creanţei ** la ordinea de preferinţă prevăzută de art. 161 pct. 10 lit. a) din Legea nr. 85/2014, potrivit dispoziţiilor art. 201 din Legea nr. 85/2014, având în vedere că ** este membră a grupului de societăţi, să fie obligata debitoarea la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul demers drept cheltuieli curente.

În motivarea în fapt a cererii s-a arătat că s-a formulat prezenta contestaţie la tabelul definitiv de creanţe, având în vedere că, din eroare, creanţele societăţilor care fac parte din grup nu au fost înscrise drept creanţe subordonate, aşa cum impune legea.

Pe fondul cauzei s-a arătat că creanţele membrilor grupului de societăţi au fost înscrise din eroare în tabelul definitiv de creanţe la ordinea prevăzută de art. 161 pct. 8 cu incălcarea disp. art. 201 din Legea nr. 85/2014, art. 5 alin. (1) pct. 9 si 35 din Legea nr. 85/2014.

În cauză, deşi suntem în prezenţa unei insolvenţe de grup de societăţi şi în pofida regimului juridic de excepţie care prevede înscrierea creanţelor membrilor grupului la ordinea prevăzută de art. 161 pct. 10 lit. a) din Lege, administratorul judiciar a procedat din eroare la înscrierea creanţelor membrilor grupului la ordinea prevăzută de art. 161 pct. 8 din Lege.

Eroarea este evidentă şi măsură de înscriere la prioritatea greşită trebuie anulată, evidenţa decurgând din împrejurarea că procedura insolvenţei de grup a fost deschisă abia ulterior deschiderii procedurii generale de insolvenţă a **.

Mai exact, aşa cum s-a arătat la punctul (1) de mai sus, administratorul judiciar a publicat la 19.04.2016 tabelul preliminar de creanţe, indicând faţă de creditorii din grup ordinea prevăzută de art. 161 pct. 8 din Lege.

Ulterior, abia la 16.06.2016 (adică 2 luni mai târziu) a fost iniţiată procedura insolvenţei de grup, iar la 18.02.2019 când a publicat tabelul definitiv, administratorul judiciar din eroare nu a mai observat că deschizându-se între timp procedura insolvenţei de grup, ulterior publicării tabelului preliminar, creditorii din grup trebuiau trecuţi la prioritatea prevăzută de art. 161 pct. 10 lit. a) din Lege.

S-au apreciat astfel îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 113 din Lege, existând o eroare esenţială a administratorului judiciar în menţinerea aceleiaşi ordine de prioritate iniţiale, fără a ţine cont că între timp s-a deschis procedura insolvenţei de grup.

S-a arătat totodată că, abia odată cu publicarea tabelului definitiv a putut constata această situaţie, şi prin urmare a formulat prezenta contestaţie în termen legal, impunându-se admiterea acesteia şi modificarea tabelului definitiv şi invalidarea măsurii adoptate eronat de administratorul judiciar.

Referitor la **, acest creditor este un membru al grupului de societăţi şi ca atare, creanţa sa trebuie înscrisă la ordinea prevăzută de art. 161 alin. (1) pct. 10 lit a).

Cu privire la faptul că potrivit dispoziţiilor legale citate în insolvenţa de grup creanţele creditorilor membri ai grupului sunt creanţe subordonate, mai invocă şi următoarele elemente:

În concluzie, având în vedere că ulterior publicării tabelului preliminar s-a deschis procedura insolvenţei de grup, iar administratorul judiciar dintr-o eroare evidentă nu a actualizat şi modificat creanţele de grup în sensul trecerii ordinii de prioritate din art. 161 pct. 8 în art. 161 pct. 10 lit. a) din Legea nr. 85/2014, contrar dispoziţiilor art. 201 din Lege, se impune admiterea prezentei contestaţii.

În drept s-au invocat dispoziţiile art. 5 pct. 9, 35, 37, şi 38, art. 59,113,197, 200, 201 din Legea nr. 85/2014.

A solicitat încuviinţarea administrarii probei cu înscrisuri pe care le-a depus în copie.

La data de 31.05.2019, **, în calitate de administrator judiciar al societăţii **, a formulat întâmpinare prin care a solicitat să se dispună respingerea contestaţiei ca fiind neîntemeiată şi menţinerea măsurii administratorului judiciar de înscriere a creanţelor deţinute de către **, cu ordinea de prioritate prevăzută de art. 161 pct. 8 din Legea nr. 85/2014.

În motivarea în fapt a întâmpinării s-a arătat că dispoziţiile privind insolvenţa grupului de societăţi nu sunt aplicabile relaţiei dintre ** si **

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti Secţia a VII-a civilă la data de 14.03.2019 sub nr. **, contestatoarea ** a formulat in contradictoriu cu debitoarea ** şi intimata – creditoare ** contestație împotriva tabelului definitiv al creanţelor prin care a solicitat să se admită prezenta contestaţie, să se dispună modificarea tabelului definitiv de creanţe al debitoarei ** în sensul înscrierii creanţei ** la ordinea de preferinţă prevăzută de art. 161 pct. 10 lit. a) din Legea nr. 85/2014, potrivit dispoziţiilor art. 201 din Legea nr. 85/2014, având în vedere că ** este membră a grupului de societăţi, să fie obligata debitoarea la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul demers drept cheltuieli curente.

În motivarea în fapt a cererii s-a arătat că s-a formulat prezenta contestaţie la tabelul definitiv de creanţe, având în vedere că, din eroare, creanţele societăţilor care fac parte din grup nu au fost înscrise drept creanţe subordonate, aşa cum impune legea.

Pe fondul cauzei s-a arătat că creanţele membrilor grupului de societăţi au fost înscrise din eroare în tabelul definitiv de creanţe la ordinea prevăzută de art. 161 pct. 8 cu incălcarea disp. art. 201 din Legea nr. 85/2014, art. 5 alin. (1) pct. 9 si 35 din Legea nr. 85/2014.

În cauză, deşi suntem în prezenţa unei insolvenţe de grup de societăţi şi în pofida regimului juridic de excepţie care prevede înscrierea creanţelor membrilor grupului la ordinea prevăzută de art. 161 pct. 10 lit. a) din Lege, administratorul judiciar a procedat din eroare la înscrierea creanţelor membrilor grupului la ordinea prevăzută de art. 161 pct. 8 din Lege.

Eroarea este evidentă şi măsură de înscriere la prioritatea greşită trebuie anulată, evidenţa decurgând din împrejurarea că procedura insolvenţei de grup a fost deschisă abia ulterior deschiderii procedurii generale de insolvenţă a ***

Mai exact, aşa cum s-a arătat la punctul (1) de mai sus, administratorul judiciar a publicat la 19.04.2016 tabelul preliminar de creanţe, indicând faţă de creditorii din grup ordinea prevăzută de art. 161 pct. 8 din Lege.

Ulterior, abia la 16.06.2016 (adică 2 luni mai târziu) a fost iniţiată procedura insolvenţei de grup, iar la 18.02.2019 când a publicat tabelul definitiv, administratorul judiciar din eroare nu a mai observat că deschizându-se între timp procedura insolvenţei de grup, ulterior publicării tabelului preliminar, creditorii din grup trebuiau trecuţi la prioritatea prevăzută de art. 161 pct. 10 lit. a) din Lege.

S-au apreciat astfel îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 113 din Lege, existând o eroare esenţială a administratorului judiciar în menţinerea aceleiaşi ordine de prioritate iniţiale, fără a ţine cont că între timp s-a deschis procedura insolvenţei de grup.

S-a arătat totodată că, abia odată cu publicarea tabelului definitiv a putut constata această situaţie, şi prin urmare a formulat prezenta contestaţie în termen legal, impunându-se admiterea acesteia şi modificarea tabelului definitiv şi invalidarea măsurii adoptate eronat de administratorul judiciar.

Referitor la **, acest creditor este un membru al grupului de societăţi şi ca atare, creanţa sa trebuie înscrisă la ordinea prevăzută de art. 161 alin. (1) pct. 10 lit a).

Cu privire la faptul că potrivit dispoziţiilor legale citate în insolvenţa de grup creanţele creditorilor membri ai grupului sunt creanţe subordonate, mai invocă şi următoarele elemente:

În concluzie, având în vedere că ulterior publicării tabelului preliminar s-a deschis procedura insolvenţei de grup, iar administratorul judiciar dintr-o eroare evidentă nu a actualizat şi modificat creanţele de grup în sensul trecerii ordinii de prioritate din art. 161 pct. 8 în art. 161 pct. 10 lit. a) din Legea nr. 85/2014, contrar dispoziţiilor art. 201 din Lege, se impune admiterea prezentei contestaţii.

În drept s-au invocat dispoziţiile art. 5 pct. 9, 35, 37, şi 38, art. 59,113,197, 200, 201 din Legea nr. 85/2014.

A solicitat încuviinţarea administrarii probei cu înscrisuri pe care le-a depus în copie.

La data de 31.05.2019, **, în calitate de administrator judiciar al societăţii **, a formulat întâmpinare prin care a solicitat să se dispună respingerea contestaţiei ca fiind neîntemeiată şi menţinerea măsurii administratorului judiciar de înscriere a creanţelor deţinute de către **, cu ordinea de prioritate prevăzută de art. 161 pct. 8 din Legea nr. 85/2014.

În motivarea în fapt a întâmpinării s-a arătat că dispoziţiile privind insolvenţa grupului de societăţi nu sunt aplicabile relaţiei dintre ** si **.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti Secţia a VII-a civilă la data de 14.03.2019 sub nr. **, contestatoarea ** a formulat in contradictoriu cu debitoarea ** şi intimata – creditoare ** contestație împotriva tabelului definitiv al creanţelor prin care a solicitat să se admită prezenta contestaţie, să se dispună modificarea tabelului definitiv de creanţe al debitoarei ** în sensul înscrierii creanţei ** la ordinea de preferinţă prevăzută de art. 161 pct. 10 lit. a) din Legea nr. 85/2014, potrivit dispoziţiilor art. 201 din Legea nr. 85/2014, având în vedere că ** este membră a grupului de societăţi, să fie obligata debitoarea la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul demers drept cheltuieli curente.

În motivarea în fapt a cererii s-a arătat că s-a formulat prezenta contestaţie la tabelul definitiv de creanţe, având în vedere că, din eroare, creanţele societăţilor care fac parte din grup nu au fost înscrise drept creanţe subordonate, aşa cum impune legea.

Pe fondul cauzei s-a arătat că creanţele membrilor grupului de societăţi au fost înscrise din eroare în tabelul definitiv de creanţe la ordinea prevăzută de art. 161 pct. 8 cu incălcarea disp. art. 201 din Legea nr. 85/2014, art. 5 alin. (1) pct. 9 si 35 din Legea nr. 85/2014.

În cauză, deşi suntem în prezenţa unei insolvenţe de grup de societăţi şi în pofida regimului juridic de excepţie care prevede înscrierea creanţelor membrilor grupului la ordinea prevăzută de art. 161 pct. 10 lit. a) din Lege, administratorul judiciar a procedat din eroare la înscrierea creanţelor membrilor grupului la ordinea prevăzută de art. 161 pct. 8 din Lege.

Eroarea este evidentă şi măsură de înscriere la prioritatea greşită trebuie anulată, evidenţa decurgând din împrejurarea că procedura insolvenţei de grup a fost deschisă abia ulterior deschiderii procedurii generale de insolvenţă a **

S-a arătat totodată că, abia odată cu publicarea tabelului definitiv a putut constata această situaţie, şi prin urmare a formulat prezenta contestaţie în termen legal, impunându-se admiterea acesteia şi modificarea tabelului definitiv şi invalidarea măsurii adoptate eronat de administratorul judiciar.

Referitor la ** acest creditor este un membru al grupului de societăţi şi ca atare, creanţa sa trebuie înscrisă la ordinea prevăzută de art. 161 alin. (1) pct. 10 lit a).

Cu privire la faptul că potrivit dispoziţiilor legale citate în insolvenţa de grup creanţele creditorilor membri ai grupului sunt creanţe subordonate, mai invocă şi următoarele elemente:

În concluzie, având în vedere că ulterior publicării tabelului preliminar s-a deschis procedura insolvenţei de grup, iar administratorul judiciar dintr-o eroare evidentă nu a actualizat şi modificat creanţele de grup în sensul trecerii ordinii de prioritate din art. 161 pct. 8 în art. 161 pct. 10 lit. a) din Legea nr. 85/2014, contrar dispoziţiilor art. 201 din Lege, se impune admiterea prezentei contestaţii.

În drept s-au invocat dispoziţiile art. 5 pct. 9, 35, 37, şi 38, art. 59,113,197, 200, 201 din Legea nr. 85/2014.

A solicitat încuviinţarea administrarii probei cu înscrisuri pe care le-a depus în copie.

La data de 31.05.2019, **, în calitate de administrator judiciar al societăţii **, a formulat întâmpinare prin care a solicitat să se dispună respingerea contestaţiei ca fiind neîntemeiată şi menţinerea măsurii administratorului judiciar de înscriere a creanţelor deţinute de către **, cu ordinea de prioritate prevăzută de art. 161 pct. 8 din Legea nr. 85/2014.

În motivarea în fapt a întâmpinării s-a arătat că dispoziţiile privind insolvenţa grupului de societăţi nu sunt aplicabile relaţiei dintre ** si **

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti Secţia a VII-a civilă la data de 09.09.2019 sub nr. *, contestatoarea **., a formulat contestație împotriva tabelului definitiv de creanţe prin care a solicitat:

1)înscrierea creanţei ** în cuantum de 91.861.843,41 RON, în principal, în integralitate cu titlu de creanţă garantată iar în subsidiar:

-înscrierea creanţei în cuantum de 35.057.272,07 RON cu titlu creanţă garantată în temeiul Contractului de Garanţie Mobiliară nr. **;

-înscrierii în cuantum de 56.804.571,34 RON cu titlu de creanţă chirografară;

2)înscrierea creanţei **. în cuantum de 55.541.299 RON (poz. 73 în tabelul definitiv) cu titlu de creanţă subordonată.

înscrierea creanţei ** în cuantum de 465.341.184 RON (poz. 74 în tabelul definitiv) cu titlu de creanţă subordonată.

În motivarea în fapt a cererii s-a arătat că în mod eronat au fost înscrise creanţele societăţilor ** şi ** cu titlu de creanţe chirografare, iar nu creanţe subordonate.

În acest sens, din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 161 pct. 10 pct. a) şi art. 201 din Legea nr. 85/2014, creanţele aparţinând unor societăţi din grup urmează a fi înscrise în tabelul de creanţe cu titlul de creanţe subordonate, iar nu cu titlul de creanţe chirografare simple (având o ordine de prioritate mai joasă decât acestea).

În cazul de faţă, după cum s-a arătat, prin încheierea nr. 317/16.06.2016, Tribunalul Teleorman a stabilit, cu putere de lucru judecat, faptul că atât **, cât şi ** au calitate de societăţi de grup, acestea şi debitoarea fiind controlate de către aceiaşi persoană, respectiv dl. **.

Mai precis, s-a stabilit că dl. ** are calitatea de asociat majoritar în cadrul societăţii **, care la rândul său are calitatea de acţionar majoritar în societatea **, precum şi faptul că acesta exercită o influenţă determinantă în societatea ** (debitoarea) prin prisma relaţiei pe care acesta o are cu asociatul său majoritar - motiv pentru care se poate vorbi despre un control comun asupra tuturor celor 3 societăţi, control exercitat de dl. **

Împrejurarea că cele 3 societăţi fac parte din acelaşi grup nu doar că a antrenat conexarea insolvenţei ** şi **, dar conduce şi la aplicarea dispoziţiilor art. 201 din Legea nr. 85/2014 - înscrierea tuturor creanţelor societăţilor din grup cu titlu de creanţe subordonate, iar nu chirografare.

Or, cu ignorarea acestui text de lege imperativ, administratorul judiciar a dispus înscrierea creanţelor ** şi ** în categoria creanţelor chirografare, iar nu a creanţelor subordonate, deşi textul de lege menţionat interzicea o asemenea înscriere.

O astfel de modalitate de înscriere a acestor creanţe în tabelul definitiv, pe lângă faptul că încalcă dispoziţiile legale, este de natură să afecteze în mod negativ procesul de vot cu privire la planul de reorganizare ce va fi propus de debitoare, în condiţiile în care creanţele subordonate ar urma să voteze şi să fie recuperate în aceleaşi condiţii ca şi celelalte creanţe chirografare.

Prin urmare, se impune admiterea prezentei contestaţii şi rectificarea Tabelului Definitiv de creanţe în sensul înscrierii creanţei **în cuantum de 465.341.184 RON şi a creanţei ** în cuantum de 55.541.299 RON în categoria creanţelor subordonate, iar nu în categoria creanţelor chirografare.

Pentru toate aceste considerente, solicită admiterea prezentei contestaţii, astfel cum a fost formulată şi rectificarea Tabelului Definitiv de creanţe în consecinţă.

În drept s-au invocat dispoziţiile art. 113 şi urm. din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţa precum şi celelalte dispoziţii legale menţionate prin prezenta.

În dovedire s-a invocat proba cu înscrisuri şi expertiză specialitatea contabilitate.

Prin încheierea de şedinţă din data de 03.06.2019 pronunţată în dosarul nr. ** s-a dispus disjungerea contestaţiei împotriva tabelului definitiv cu privire la creanţa Interaction SRL şi formarea dosarului asociat nr. **

La data de 03.06.2019, **, în calitate de administrator judiciar al societăţii **, a formulat întâmpinare prin care a solicitat să se dispună următoarele:

În ceea ce priveşte Petitul nr. 1) al contestaţiei:

-  în principal, suspendarea prezentei cauze până la soluţionarea definitivă a obiecţiunilor formulate de către creditor împotriva Raportului de evaluare (raport pe baza căruia a fost întocmit tabelul definitiv al creditorilor);

-în subsidiar, în măsura în care judecătorul sindic va aprecia că nu se impune suspendarea cauzei, s-a solicitat admiterea în parte a contestaţiei şi înscrierea creanţei după cum urmează: cu o creanţă garantată în cuantum de 28.302 lei, conform Raportului de evaluare; cu o creanţă chirografară în cuantum de 91.833.541 lei (diferenţa dintre creanţa înscrisă iniţial de 91.861.843 şi creanţa garantată de 28.302 lei).

În ceea ce priveşte Petitul nr. 2) al contestaţiei - înscrierea creanţei ** cu titlu de creanţă subordonată, respingerea contestaţiei ca fiind neîntemeiată.

În ceea ce priveşte Petitul nr. 3) al contestaţiei - înscrierea creanţei // cu titlu de creanţă subordonată: admiterea contestaţiei, cu consecinţa înscrierii creanţei deţinută de către // cu titlu de creanţă subordonată.

Astfel, dat fiind că în ceea ce priveşte ** şi * se aplică prevederile legale referitoare la procedura insolvenţei grupului de societăţi, creanţa ** este una subordonată, cu ordinea de prioritate prevăzută de art. 161 pct, 10 lit. a) din Legea nr. 85/2014.

În drept s-au invocat prevederile legale indicate în cuprinsul prezentei întâmpinări.

La data de 12.07.2019, ** a formulat întâmpinare cu privire la contestaţia formulată de ** prin care a solicitat să se respingă  ca nefondată Contestaţia împotriva Tabelului definitiv de creanţe al debitoarei **, în partea referitoare la înscrierea creanţei ** în cuantum de 55.541.299 RON (poz.33 în tabelul definitiv) cu titlu de creanţă subordonată.

În motivarea în fapt a întâmpinării s-a arătat că, prin încheierea nr. 317 din 16 iunie 2016, Tribunalul Teleorman a stabilit că numai cele două societăţi, respectiv ** şi **, răspund exigenţelor art. 184 şi urm. din Legea nr.85/2014 referitoare la insolvenţa grupului de societăţi, astfel că art.201 din legea precitată nu este aplicabilă procedurii uzuale de insolvenţa, acesta fiind un text de lege special, aplicabil doar în situaţia insolvenţei, prevederile acestui articol neputând fi extinse şi asupra creditoarei **, care nu are nicio legătură cu insolvenţa de grup dispusă prin încheierea mai sus menţionată.

Ca urmare, corect a procedat administratorul judiciar când a înscris-o pe creditoarea ** în Tabelul definitiv, cu creanţa chirografară în sumă de 55.541.299 RON, împrejurare faţă de care s-a solicitat să se constate, cu referire la creditoarea **, că, în prezenta cauză, nu sunt incidente dispoziţiile art.161 pct.10 pct.a din Legea 85/2014 raportat la art.201 din acelaşi act normativ şi în consecinţă s-a solicitat să se respingă contestaţia, ca nefondată, în partea referitoare la înscrierea ** cu suma de 55.541.299 RONcu titlu de creanţă subordonată.

În drept s-au invocat textele de lege menţionate în prezenta întâmpinare.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti Secţia a VII-a civilă la data de 09.09.2019 sub nr. **, contestatoarea **., a formulat contestație împotriva tabelului definitiv de creanţe prin care a solicitat:

1)înscrierea creanţei ** în cuantum de 91.861.843,41 RON, în principal, în integralitate cu titlu de creanţă garantată iar în subsidiar:

-înscrierea creanţei în cuantum de 35.057.272,07 RON cu titlu creanţă garantată în temeiul Contractului de Garanţie Mobiliară nr. **;

-înscrierii în cuantum de 56.804.571,34 RON cu titlu de creanţă chirografară;

2)înscrierea creanţei **. în cuantum de 55.541.299 RON (poz. 73 în tabelul definitiv) cu titlu de creanţă subordonată.

înscrierea creanţei ** în cuantum de 465.341.184 RON (poz. 74 în tabelul definitiv) cu titlu de creanţă subordonată.

În motivarea în fapt a cererii s-a arătat că în mod eronat au fost înscrise creanţele societăţilor ** şi ** cu titlu de creanţe chirografare, iar nu creanţe subordonate.

În acest sens, din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 161 pct. 10 pct. a) şi art. 201 din Legea nr. 85/2014, creanţele aparţinând unor societăţi din grup urmează a fi înscrise în tabelul de creanţe cu titlul de creanţe subordonate, iar nu cu titlul de creanţe chirografare simple (având o ordine de prioritate mai joasă decât acestea).

În cazul de faţă, după cum s-a arătat, prin încheierea nr. 317/16.06.2016, Tribunalul Teleorman a stabilit, cu putere de lucru judecat, faptul că atât Interagro SA, cât şi Interaction SRL au calitate de societăţi de grup, acestea şi debitoarea fiind controlate de către aceiaşi persoană, respectiv dl. **

Mai precis, s-a stabilit că dl. ** are calitatea de asociat majoritar în cadrul societăţii **, care la rândul său are calitatea de acţionar majoritar în societatea **, precum şi faptul că acesta exercită o influenţă determinantă în societatea ** (debitoarea) prin prisma relaţiei pe care acesta o are cu asociatul său majoritar - motiv pentru care se poate vorbi despre un control comun asupra tuturor celor 3 societăţi, control exercitat de dl. **.

Împrejurarea că cele 3 societăţi fac parte din acelaşi grup nu doar că a antrenat conexarea insolvenţei **şi **, dar conduce şi la aplicarea dispoziţiilor art. 201 din Legea nr. 85/2014 - înscrierea tuturor creanţelor societăţilor din grup cu titlu de creanţe subordonate, iar nu chirografare.

Or, cu ignorarea acestui text de lege imperativ, administratorul judiciar a dispus înscrierea creanţelor ** şi ** în categoria creanţelor chirografare, iar nu a creanţelor subordonate, deşi textul de lege menţionat interzicea o asemenea înscriere.

O astfel de modalitate de înscriere a acestor creanţe în tabelul definitiv, pe lângă faptul că încalcă dispoziţiile legale, este de natură să afecteze în mod negativ procesul de vot cu privire la planul de reorganizare ce va fi propus de debitoare, în condiţiile în care creanţele subordonate ar urma să voteze şi să fie recuperate în aceleaşi condiţii ca şi celelalte creanţe chirografare.

Prin urmare, se impune admiterea prezentei contestaţii şi rectificarea Tabelului Definitiv de creanţe în sensul înscrierii creanţei ** în cuantum de 465.341.184 RON şi a creanţei ** în cuantum de 55.541.299 RON în categoria creanţelor subordonate, iar nu în categoria creanţelor chirografare.

Pentru toate aceste considerente, solicită admiterea prezentei contestaţii, astfel cum a fost formulată şi rectificarea Tabelului Definitiv de creanţe în consecinţă.

În drept s-au invocat dispoziţiile art. 113 şi urm. din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţa precum şi celelalte dispoziţii legale menţionate prin prezenta.

În dovedire s-a invocat proba cu înscrisuri şi expertiză specialitatea contabilitate.

Prin încheierea de şedinţă din data de 03.06.2019 pronunţată în dosarul nr. ** s-a dispus disjungerea contestaţiei împotriva tabelului definitiv cu privire la creanţa ***şi formarea dosarului asociat nr. **

La data de 03.06.2019, **, în calitate de administrator judiciar al societăţii **, a formulat întâmpinare prin care a solicitat să se dispună următoarele:

În ceea ce priveşte Petitul nr. 1) al contestaţiei:

-  în principal, suspendarea prezentei cauze până la soluţionarea definitivă a obiecţiunilor formulate de către creditor împotriva Raportului de evaluare (raport pe baza căruia a fost întocmit tabelul definitiv al creditorilor);

-în subsidiar, în măsura în care judecătorul sindic va aprecia că nu se impune suspendarea cauzei, s-a solicitat admiterea în parte a contestaţiei şi înscrierea creanţei după cum urmează: cu o creanţă garantată în cuantum de 28.302 lei, conform Raportului de evaluare; cu o creanţă chirografară în cuantum de 91.833.541 lei (diferenţa dintre creanţa înscrisă iniţial de 91.861.843 şi creanţa garantată de 28.302 lei).

În ceea ce priveşte Petitul nr. 2) al contestaţiei - înscrierea creanţei ** cu titlu de creanţă subordonată, respingerea contestaţiei ca fiind neîntemeiată.

În ceea ce priveşte Petitul nr. 3) al contestaţiei - înscrierea creanţei **A cu titlu de creanţă subordonată: admiterea contestaţiei, cu consecinţa înscrierii creanţei deţinută de către ** cu titlu de creanţă subordonată.

Astfel, dat fiind că în ceea ce priveşte ** şi ** se aplică prevederile legale referitoare la procedura insolvenţei grupului de societăţi, creanţa ** este una subordonată, cu ordinea de prioritate prevăzută de art. 161 pct, 10 lit. a) din Legea nr. 85/2014.

În drept s-au invocat prevederile legale indicate în cuprinsul prezentei întâmpinări.

La data de 04.10.2019, **. a formulat întâmpinare prin care a solicitat să se admită excepţia inadmisibilităţii, a tardivităţii contestaţiei, iar pe fond respingerea ca nefondată a contestaţiei la Tabelul definitiv de creanţe al debitoarei **, formulată de contestatoarea S.C **

În motivarea în fapt a întâmpinării s-a arătat că, pe primul capăt de cerere, concluziile debitoarei sunt de respingere a contestaţiei ** ca inadmisibilă, având în vedere că aceasta nu a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor cerute de art.113 alin.l din Legea nr.85/2014 cu privire la descoperirea unei erori esenţiale, deoarece contestatoarea motivează analiza pe fond făcută de administratorul judiciar asupra înscrierii creanţei garantate, nicidecum o eroare esenţială, susţinând că administratorul judiciar nu a cercetat cu atenţie situaţia cantităţii de uree lipsă, cu referire la faptul că acesta nu a identificat cauzele care au condus la dispariţia cantităţii de uree,"respectiv dacă a avut loc o strămutare a ipotecii ** asupra sumelor reprezentând contravaloare uree vândută de debitoare."

Atâta vreme cât administratorul judiciar a analizat înscrierea contestatoarei în Tabelul definitiv, a răspuns solicitărilor contestatoarei şi, în raport de probele pe care le-a avut când a făcut analiza, a ajuns la concluzia ca suma să fie redusă la valoarea de 26.964 lei, administratorul judiciar, când a redus, nu a acţionat dintr-o eroare ci, ca urmare a analizei făcute asupra înscrierii creanţei creditoarei ** Ca urmare, contestaţia nu îndeplineşte cerinţele prevăzute de art.113 alin. 1 din Legea nr. 85/2014, motivul contestaţiei nefiind o eroare esenţială, ci o problemă de fond, context în care vă rugăm să respingeţi contestaţia ca inadmisibilă.

Cu privire la capetele de cerere 2 şi 3, referitoare la înscrierea în Tabelul definitiv a creanţelor creditoarelor ** şi **, motivarea contestaţiei are ca bază încheierea nr.317 din 16.06.2016 a Tribunalului Teleorman prin care contestatoarea a susţinut că a fost deschisă procedura insolventei de grup a debitoarei ** împreună cu cea a societăţii ** şi că administratorul judiciar, din eroare, nu a observat că urmare a deschiderii procedurii insolventei de grup, conform art.201 din Legea nr.85/2014, membrii grupului trebuiau înscrişi la ordinea de preferinţă prevăzută de art.161 pct.10 lit.a din Legea nr.95/2014, astfel că în mod greşit a păstrat ordinea de preferinţă prevăzută de art. 161 pct.8 din acelaşi act normativ aşa cum a fost înscrisă în tabelul preliminar. A menţionat dispoziţiile art.201 din Legea nr.85/2014 potrivit căruia "prin excepţie de la prevederile art.161 creanţele membrilor grupului împotriva altui membru al grupului, născute înainte de deschiderea procedurii, nu vor putea fi încadrate la ordinea de prioritate prevăzută de art. 161 pct.8 sau 9", acestea urmând a fi "înscrise de administratorul judiciar la ordinea de prioritate prevăzută de art.161 pct.10 lit. a "din Legea insolventei.

Contestaţia este nelegală şi nefondată pentru considerentele de mai jos.

În cadrul procedurilor insolventei celor două debitoare nu a existat vreo cerere comună de deschidere a procedurii insolventei, şi nici vreo cerere a vreunui creditor care să subscrie la o cerere comună de deschidere a procedurii insolventei de grup, în sensul vizat de legiuitor în reglementarea art. 183 şi urm. din Legea nr.85/2014 şi nu a fost pronunţată o hotărâre prin care să se deschidă procedura insolventei de grup. In consecinţă, împotriva debitoarelor ** şi ** nu a fost deschisă procedura insolventei de grup, astfel că nu are suport legal motivarea contestatoarei cu privire la faptul că prin încheierea nr.317 din 16.06.20165 a Tribunalului Teleorman pronunţată în dosarul nr.**, instanţa a dispus deschiderea procedurii insolventei de grup a debitoarei ** împreună cu cea a societăţii **

Având în vedere cele de mai sus s-a invocat excepţia inadmisibilităţii contestaţiei, deoarece în contextul în care nu a fost pronunţată o hotărâre a deschiderii insolventei de grup a debitoarelor ** **, nu este admisibilă contestaţia formulată de **

Pe de altă parte, art. 113 alin. 1 din Legea nr.85/2014 are în vedere admisibilitatea formulării unei contestaţii împotriva Tabelului definitiv având în vedere eroarea esenţială, în raport de descoperirea unor titluri hotărâtoare şi până atunci necunoscute.

S-a apreciat că această ultimă condiţie nu este îndeplinită deoarece dacă s-ar considera încheierea nr. 317 din 16.06.2016 a Tribunalului Teleorman pronunţată în dosarul nr.**, definitivă prin Decizia civilă nr.l617A din 13 octombrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti Secţia a VI a Civilă, ca fiind titlu al deschiderii procedurii insolventei de grup, învederăm instanţei de judecată că această încheiere a existat şi a fost cunoscută de contestatoarc înainte de emiterea Tabelului definitiv, astfel că acest text de lege nu-i permite să formuleze contestaţia de faţă în temeiul art. 113 din Legea nr.85/2014, deoarece titlul nu a fost necunoscut până la data publicării Tabelului definitiv.

Pentru aceste motive, s-a solicitat să se admită excepţia inadmisibilităţii contestaţiei.

În cauză, s-a arătat că administratorul judiciar nu s-a aflat în eroare nici când a întocmit Tabelul preliminar de creanţe al debitoarei ** deoarece împotriva *** a fost deschisă procedura generală de insolvenţa în baza art.76 din Legea nr.85/2014, nici când a întocmit Tabelul de creanţe definitiv al acestei debitoare deoarece nu a avut un titlu de deschidere a procedurii insolventei de grup, şi nici nu a descoperit titluri hotărâtoare până atunci necunoscute, întrucât titlul invocat de contestatoare era cunoscut dinainte de întocmirea tabelului definitiv, neavând puterea juridică de a infirma temeiurile avute în vedere atunci când s-au înscris creanţele de preferinţă contestate, motive pentru care vă rugăm să constataţi că este nefondată contestaţia formulată de contestatoarea **

Pentru toate aceste motive, s-a solicitat ca pe cale de excepţie, să se admită excepţia inadmisibilităţii şi excepţia tardivităţii contestaţiei, iar pe fond să se dispună respingerea ca nefondată a contestaţiei la Tabelul definitiv de creanţe al debitoarei **, formulată de contestatoarea **.

În drept s-au invocat dispoziţiile art.113 din Legea nr.85/2014, Sentinţa nr.59 din 2 februarie 2016 pronunţată în dosarul nr.** a Tribunalului Teleorman secţia civilă; Sentinţa nr.645 din 1 februarie 2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti secţia a VII - a civilă în dosarul nr. **; Sentinţa nr.61/F/10.05.2018 a Curţii de Apel Bucureşti Secţia a V a Civilă.

În dovedire s-au depus la dosar înscrisuri.

Prin încheierea de şedinţă din data de 03.06.2019 s-a dispus conexarea la dosarul nr. ** a dosarelor asociate nr. **

Prin încheierea de şedinţă din data de 09.09.2019 s-a dispus conexarea la dosarul nr. ** a dosarului asociat nr. **.

Prin încheierea de şedinţă din data de 07.10.2019 s-a dispus conexarea la dosarul nr. ** a dosarului asociat nr. **

În cauză au fost unite cu fondul cauzei excepţiile tardivităţii şi inadmisibilităţii formulării contestaţiei invocată în dosarul nr. **si dosarele asociate conexate.

A fost încuviinţată şi administrată proba cu înscrisuri în dosarul nr. ** si in dosarele asociate conexate.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

In dosarul nr. ** debitoarea **. prin administrator special a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţiile inadmisibilităţii si tardivităţii formulării contestaţiei.

În motivarea excepţiei inadmisibilităţii s-a arătat că nu a fost pronunţată insolvenţa de grup a debitoarelor ** şi **, astfel că nu este admisibilă contestaţia formulată de cele două contestatoare.

Art.113 alin. 1 din Legea nr.85/2014 are în vedere admisibilitatea formulării unei contestaţii împotriva Tabelului definitiv şi în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare şi până atunci necunoscute.

S-a apreciat că această condiţie nu este îndeplinită deoarece dacă s-ar considera încheierea nr.317 din 16.06.2016 a Tribunalului Teleorman pronunţată în dosarul nr.**, definitivă prin Decizia civilă nr.l617A din 13 octombrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti Secţia a VI a Civilă, titlu al deschiderii procedurii insolventei de grup, această încheiere a existat şi a fost cunoscută de contestatoare înainte de emiterea Tabelului definitiv, astfel că acest text de lege nu le permite contestatoarelor să formuleze contestaţia de faţă.

În ceea ce priveşte alin.2 al art. 113 din Legea nr. 85/014 potrivit căruia "Contestaţia se depune în termen de 15 zile de la data la care partea a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască situaţia ce determină promovarea contestaţiei", s-a învederat instanţei de judecată, că în speţă, la data întocmirii Tabelului definitiv, era cunoscută de către contestatoare încheierea nr.317 din 16.06.2016 a Tribunalului Teleorman pronunţată în dosarul nr.** invocată de acestea ca temei de drept care a generat trecerea creditoarei ** la prioritatea prevăzută de art.161 pct.10 lit.a din Legea nr.85/2014, împrejurare faţă de care se poate constata că art.113 alin.2 din Legea nr.85/2014 nu este incident în cauză, contestaţia fiind inadmisibilă, deoarece contestatoarele au cunoscut situaţia generată de art.201 în raport de art.161 alin.l pct.10 de la data comunicării în BPI a deciziei prin care această încheiere a devenit definitivă, respectiv de la data de 13.10.2016, dată de la care nu au întreprins niciun demers legal prin care să-şi valorifice dreptul revendicat prin contestaţie.

Aceeaşi excepţie cu aceeaşi motivare a fost invocată de debitoarea ** prin administrator special în dosarele asociate nr. **

Se va respinge excepţia inadmisibilităţii formulării contestaţiilor invocată de debitoarea ** prin administrator special în dosarele asociate **pentru următoarele considerente:

Prin Sentinţa nr.59 din 2 februarie 2016 pronunţată în dosarul nr.** de Tribunalul Teleorman Secţia civilă, împotriva debitoarei ** a fost deschisă procedura generală a insolventei conform art. 72 din Legea nr.85/2014.

Tabelul preliminar al creanţelor debitoarei ** a fost publicat în BPI nr. **

Prin sentinţa civilă nr.645/01.02.2016 pronunţată în dosarul nr. ** Tribunalul Bucureşti – Secţia a VII-a civilă a admis cererea creditorilor ** şi a deschis procedura generală a insolvenţei împotriva debitoarei I** în temeiul art.72 alin.6 din Legea nr.85/2014, numindu-se în calitatea de administrator judiciar **

Prin încheierea nr. 317/16.06.2016 pronunţată în dosarul nr. **, Tribunalul Teleorman a admis cererea de conexare a dosarului nr. ** la dosarul nr. **.

Soluţia Tribunalului Teleorman a fost menţinută de Curtea de Apel Bucureşti Secţia a VI a Civilă, prin Decizia civilă nr.1617A din 13 octombrie 2016 fiind respins apelul declarat împotriva încheierii nr. 317/16.06.2016 pronunţată în dosarul nr. **

In considerentele Deciziei civile nr.1617A din 13 octombrie 2016 s-a reţinut cu putere de lucru judecat că „Curtea reţine că în cauză este îndeplinită situaţia premisă  -  legăturile specifice societăţilor de grup între ** şi **  - , interconectivitatea derivând din următoarele împrejurări : ** este  controlată de dl ** prin faptul că un număr de 8.142.100 de acţiuni, reprezentând 76,4% este deţinut la **,  la rândul ei controlată de ** prin deţinerea unui număr de 45.112 părţi sociale, respectiv 51% , conform art. 5 pct. 9 lit. b din legea insolvenţei.

Aceeaşi persoană, ** exercită controlul şi asupra ** prin intermediul relaţiei  cu asociatul majoritar ***, relaţie de notorietate publică şi necontestată  de părţi, precum şi prin participarea la structura societăţii prin cele două societăţi controlate direct.

În mod just a  constatat instanţa de fond că  cele două societăţi ** şi ** sunt membre ale aceluiaşi grup de societăţi în sensul avut în vedere de art. 5 pct. 9 şi 35 din Legea nr. 85/2014, fiind neîntemeiate criticile apelantei ** pe această chestiune.”

Potrivit art. 112 alin.(1) din Legea nr. 85/2014 „După ce toate contestaţiile la creanţe au fost soluţionate şi s-a predat raportul de evaluare a garanţiilor, administratorul judiciar va înregistra, de îndată,la tribunal şi va publica în BPI tabelul definitiv al tuturor creanţelor împotriva averii debitorului ”, iar la art. 113 alin.(1) şi 2 din Legea nr. 85/2014 se prevede că „ după expirarea termenului de depunere a contestaţiilor, prevăzut la art. 111 alin. (2), şi până la închiderea procedurii, orice parte interesată poate face contestaţie împotriva înscrierii unei creanţe sau a unui drept de preferinţă în tabelul definitiv de creanţe ori în tabelele actualizate, în cazul descoperirii existenţei unui fals, dol sau unei erori esenţiale, care au determinat admiterea creanţei sau a dreptului de preferinţă, precum şi în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare şi până atunci necunoscute.  „

Din situaţia de fapt reţinută mai sus, judecătorul-sindic constată că, ulterior întocmirii tabelului preliminar în dosarul nr.**, respectiv ulterior datei de 19.04.2016, s-a pronunţat în dosarul nr. ** încheierea de şedinţă nr. 317/16.06.2016, definitivă prin Decizia civilă nr.1617A din 13 octombrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, în considerentele cărora s-a reţinut, cu putere de lucru judecat, existenţa legăturilor specifice societăţilor de grup între ** şi ** şi că pentru buna administrare a justiţiei dar şi în vederea aplicării regulilor şi principiilor insolventei de grup reglementate de Legea nr. 85/2014 se impune măsura conexării celor două proceduri de insolvenţa, numai prin acest mod existând posibilitatea coordonării integrate a ambelor proceduri.

Având în vedere considerentele încheierii de şedinţă nr. 317/16.06.2016 si Deciziei civile nr.1617A din 13 octombrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti instanţa reţine că sunt neîntemeiate susţinerile intimate debitoare în sensul că împotriva ** şi ** nu ar fi fost deschisă insolvenţa de grup.

Se va respinge excepţia inadmisibilităţii formulării contestaţiilor împotriva tabelului definitiv, deoarece calea de atac a contestaţiei împotriva tabelului definitiv în cazul descoperirii existenţei unei erori esenţiale, care a determinat admiterea creanţei sau a dreptului de preferinţă, eroare apărută şi cunoscută după întocmirea tabelului preliminar este prevăzută de art. 113 din Legea nr. 85/2014, iar dovedirea existenţei erorii esenţiale ţine de fondul contestaţiei.

In dosarul nr. ** debitoarea **. prin administrator special a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţiei tardivităţii formulării contestaţiei.

Aceeaşi excepţie cu aceeaşi motivare a fost invocată de debitoarea ** prin administrator special în dosarele asociate nr. **

În motivarea excepţiei tardivităţii s-a arătat, in esenţă, că încheierea Tribunalului Teleorman din 16.06.2016 şi Decizia Curţii de Apel Bucureşti din 13.10.2016 sunt ambele anterioare publicării tabelului definitiv de creanţe - aşadar existenţa insolventei grupului de societăţi a fost cunoscută de creditori înainte de întocmirea tabelului definitive; contestaţia la tabelul definitiv se depune în termen de 15 zile de la data la care partea a cunoscut situaţia ce determină promovarea contestaţie, iar de la data rămânerii definitive a încheierii de conexare au trecut mai mult de 15 zile; societăţile **nu au formulat contestaţie la tabelul preliminar de creanţe, deşi ar fi trebuit să o facă în termen de 7 zile de la data pronunţării de către Curtea de Apel Bucureşti a Deciziei civile nr. 1617A/13.10.2016.

Potrivit art. 113 alin 1 si 2 din Legea nr. 85/2014 „ după expirarea termenului de depunere a contestaţiilor, prevăzut la art. 111 alin. (2), şi până la închiderea procedurii, orice parte interesată poate face contestaţie împotriva înscrierii unei creanţe sau a unui drept de preferinţă în tabelul definitiv de creanţe ori în tabelele actualizate, în cazul descoperirii existenţei unui fals, dol sau unei erori esenţiale, care au determinat admiterea creanţei sau a dreptului de preferinţă, precum şi în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare şi până atunci necunoscute.

 (2) Contestaţia se depune în termen de 15 zile de la data la care partea a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască situaţia ce determină promovarea contestaţiei.  „

Se va respinge excepţia tardivităţii formulării contestaţiei împotriva tabelului definitiv, deoarece contestaţia împotriva tabelului definitiv a fost formulată în termenul prevăzut de art. 113 alin. 2 din Legea nr. 85/2014, respectiv 15 zile de la data publicării tabelului definitiv, tabel publicat în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă nr. 4386/01.03.2019, iar contestaţia la tabelul definitiv a formulată în dosarul nr. ** la data de 26.02.2019, in dosarul nr. ** la data de 12.03.2019, iar in dosarul nr. ** la data de 28.02.2019.

Având în vedere că încheierea nr. 317 a fost pronunţată de Tribunalul Teleorman la data de 16.06.2016, iar Decizia civilă nr. 1617A a fost pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti la data de 13.10.2016, ulterior expirării termenului de 7 zile prevăzut de art. 111 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 pentru formularea contestaţiei la tabelul preliminar, termen implinit la 27.04.2016 şi că administratorul judiciar nu a întocmit un alt tabel de creanţe, societăţile.,,sinu aveau deschisă calea contestaţiei la tabelul preliminar, ci numai cea prevăzută de art. 113 alin. 1 din lege a contestaţiei la tabelul definitiv.

Cu privire la fondul contestaţiilor:

In fapt, prin Sentinţa nr.59 din 2 februarie 2016 pronunţată în dosarul nr.4010/87/2015 de Tribunalul Teleorman Secţia civilă, împotriva debitoarei ** a fost deschisă procedura generală a insolventei conform art. 72 din Legea nr.85/2014.

Tabelul preliminar al creanţelor debitoarei ** a fost publicat în BPI nr. 7795 din 19.04.2016.

În tabelul preliminar au fost trecute la categoria creanţe chirografare ordinea de prioritate prevăzută de art. 161 pct. 8 din Legea nr. 85/2014 următoarele creanţe: ** cu suma de 9.405.436,36 lei (categoria IV- creanţe chirografare pct. 25); ** cu suma de 1.934.733,73 lei (categoria IV- creanţe chirografare pct. 32); ** cu suma de 19.178.807,31 lei (categoria IV- creanţe chirografare pct. 48); ** cu suma de 471.520,86 lei (categoria IV- creanţe chirografare pct. 55); ** cu suma de 259.925,20 lei (categoria IV- creanţe chirografare pct. 69); **  cu suma de 9.212.460,89 lei (categoria IV- creanţe chirografare pct. 71); ** SA cu suma de 379.518.675,47 lei (categoria IV- creanţe chirografare pct. 70); ** cu suma de 0 lei (categoria IV- creanţe chirografare pct. 116).

Prin sentinţa civilă nr.645/01.02.2016 pronunţată în dosarul nr. ** Tribunalul Bucureşti – Secţia a VII-a civilă a admis cererea creditorilor ** şi a deschis procedura generală a insolvenţei împotriva debitoarei **, în temeiul art.72 alin.6 din Legea nr.85/2014, numindu-se în calitatea de administrator judiciar **

Prin încheierea nr. 317/16.06.2016 pronunţată în dosarul nr. **, Tribunalul Teleorman a admis cererea de conexare a dosarului nr. 4010/87/2015 la dosarul nr. 36095/3/2015.

Soluţia Tribunalului Teleorman a fost menţinută de Curtea de Apel Bucureşti Secţia a VI a Civilă, prin Decizia civilă nr.1617A din 13 octombrie 2016 fiind respins apelul declarat împotriva încheierii nr. 317/16.06.2016 pronunţată în dosarul nr. **.

În Buletinul Procedurilor de Insolvenţa nr. ** a fost publicat Tabelul Definitiv al Creditorilor.

În tabelul definitiv au fost trecute la categoria creanţe chirografare ordinea de prioritate prevăzută de art. 161 pct. 8 din Legea nr. 85/2014 următoarele creanţe: * cu suma de 9.405.436,36 lei (categoria IV- creanţe chirografare pct. 28); ** cu suma de 1.934.733,73 lei (categoria IV- creanţe chirografare pct. 36); ** cu suma de 19.178.807,31 lei (categoria IV- creanţe chirografare pct. 52); ** cu suma de 471.520,86 lei (categoria IV- creanţe chirografare pct. 59); ** cu suma de 55.541.299 lei (categoria IV- creanţe chirografare pct. 73); **  cu suma de 10.848.129 lei (categoria IV- creanţe chirografare pct. 75); ** cu suma de 379.518.675,47 lei (categoria IV- creanţe chirografare pct. 74); ** cu suma de 4.440.000 lei (categoria IV- creanţe chirografare pct. 120).

Împotriva tabelului definitiv al creditorilor au formulat contestaţie creditorii ** prin care solicită judecătorului sindic modificarea tabelului definitiv şi înscrierea în categoria creanţelor subordonate, la ordinea de prioritate stabilită de art. 161 pct. 10 lit. a) din Legea nr. 85/2014 a creanţelor **

În esenţă, contestatoarele şi-au motivat cererile pe considerentele încheierii nr.317 din 16.06.2016 a Tribunalului Teleorman prin care s-a dispus reunirea dosarelor nr. ** şi nr.36095/3/2015 si deschiderea procedurii insolventei de grup a debitoarei ** împreună cu cea a societăţii ** şi Decizia nr.1617/A/13.10.2016 a Curţii de Apel Bucureşti secţia a VI a civilă prin care au fost respinse ca nefondate apelurile declarate împotriva încheierii nr.317 din 16.06.2016 a Tribunalului Teleorman.

Au invocat eroarea administratorului judiciar care constă în neobservarea de către acesta a împrejurării că, fiind deschisă ulterior procedura insolventei de grup, trebuia ca toţi creditorii de grup ai debitoarei ** să fie trecuţi la prioritatea prevăzută de art.161 pct.10 lit.a din Legea nr.85/2014, în conformitate cu dispoziţiile art.201 din Legea nr.85/2014.

Astfel, au arătat că procedura insolventei de grup a fost deschisă ulterior deschiderii procedurii generale a insolventei **, invocând în acest sens încheierea nr.317 din 16.06.2016 a Tribunalului Teleorman definitivă prin Decizia nr.l617/A/13.10.2016 a Curţii de Apel Bucureşti Secţia a VI a civilă.

Au precizat că abia odată cu publicarea tabelului definitiv au putut constata această situaţie, apreciind că au formulat contestaţia în termenul legal, impunându-se admiterea acesteia, modificarea tabelului definitiv şi invalidarea măsurii adoptate eronat de către administratorul judiciar.

Au indicat creditorii care sunt membrii ai grupului şi ale căror creanţe trebuie trecute la ordinea prevăzută de art. 161 pct.10 alin.l din Legea nr. 85/2014 şi, invocând creanţele membrilor grupului ca fiind creanţe subordonate, astfel că toţi ceilalţi creditori, în afara membrilor grupului, "nu trebuie să fie supuşi unui risc similar cu societatea mamă şi alţi membrii ai grupului din moment ce operaţiunile intra-grup se fac în scopul unui beneficiu economic superior al societăţii mamă ori a altui memebru a grupului "şi au concluzionat că se impune admiterea contestaţiei care este legal întemeiată pe dispoziţiile art. 113 din Legea nr. 85/2014.

Motivele de contestaţie sunt apreciate de instanţă ca fiind, în parte, întemeiate pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 201 din Legea nr. 85/2014, aplicabil în cazul insolvenţelor de grupuri de societăţi ,,prin excepţie de la prevederile art. 161, creanţele membrilor grupului împotriva altui membru al grupului, născute înainte de data deschiderii procedurii, nu vor putea fi încadrate la ordinea de prioritate prevăzută de art. 161 pct. 8 sau 9. Acestea vor fi înscrise de administratorul judiciar la ordinea de prioritate prevăzută de art. 161 pct. 10 lit. a)."

De asemenea, în conformitate cu art. 5 alin. (1) pct. 35 din Legea nr. 85/2014, „grup de societăţi înseamnă două sau mai multe societăţi interconectate prin control şi/sau deţinerea participaţiilor calificate".

Totodată, potrivit art. 5 alin. (1) pct. 9 din aceeaşi Lege:„controlul este capacitatea de a determina sau influenţa în mod dominant, direct ori indirect, politica financiară şi operaţională a unei societăţi sau deciziile la nivelul organelor societare. O persoană va fi considerată ca deţinând controlul atunci când:

a) deţine în mod direct sau indirect o participaţie calificată de cel puţin 40% din drepturile de vot ale respectivei societăţi şi niciun alt asociat sau acţionar nu deţine în mod direct ori indirect un procentaj superior al drepturilor de vot;

b) deţine în mod direct sau indirect majoritatea drepturilor de vot în adunarea generală a societăţii respective;

c) în calitate de asociat sau acţionar al respectivei societăţi dispune de puterea de a numi sau de a revoca majoritatea membrilor organelor de administraţie, conducere sau supraveghere;"

Art. 5 pct. 67 din Legea nr. 85/2014: „tabelul definitiv de creanţe este tabelul care cuprinde toate creanţele asupra averii debitorului la data deschiderii procedurii, acceptate în tabelul preliminar şi împotriva cărora nu s-au formulat contestaţii, precum şi creanţele admise în urma soluţionării contestaţiilor sau cele admise provizoriu de către judecătorul sindic."

-art. 112 alin. (1) din Legea nr. 85/2014: „după ce toate contestaţiile la creanţe au fost soluţionate şi s-a predat raportul de evaluare a garanţiilor, lichidatorul judiciar va înregistra, de îndată, la tribunal şi va publica în BPI tabelul definitiv al tuturor creanţelor împotriva averii debitorului, arătând suma, prioritatea şi situaţia fiecărei creanţe, beneficiară sau nu a unei cauze de preferinţă."

Potrivit art. 113 alin 1 si 2 din Legea nr. 85/2014 „ după expirarea termenului de depunere a contestaţiilor, prevăzut la art. 111 alin. (2), şi până la închiderea procedurii, orice parte interesată poate face contestaţie împotriva înscrierii unei creanţe sau a unui drept de preferinţă în tabelul definitiv de creanţe ori în tabelele actualizate, în cazul descoperirii existenţei unui fals, dol sau unei erori esenţiale, care au determinat admiterea creanţei sau a dreptului de preferinţă, precum şi în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare şi până atunci necunoscute.

 (2) Contestaţia se depune în termen de 15 zile de la data la care partea a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască situaţia ce determină promovarea contestaţiei.  „

Din interpretarea disp. art. 201 din Legea nr. 85/2014 si ale art. 5 alin. (1) pct. 9 şi pct. 35 din Legea nr. 85/2014, judecătorul-sindic reţine că în cazul insolvenţei unui grup de societăţi creanţele membrilor grupului se înscriu la ordinea prevăzută de art. 161 pct. 10 lit. a) din Legea nr. 85/2014, iar nu la ordinea prevăzută de art. 161 pct. 8 din Legea nr. 85/2014.

Legea plasează pe o poziţie de inferioritate creanţele membrilor grupului împotriva altui membru al grupului născute înainte de data deschiderii procedurii. Creanţele membrilor grupului împotriva altui membru al grupului nu pot fi încadrate la ordinea de prioritate prevăzută de art. 161 pct. 8 sau 9 din Legea nr. 85/2014. De vreme ce debitorul a continuat să opereze, cu sprijinul altor membri ai grupului, deşi se afla în dificultate financiară, se conferă prevalentă drepturilor creditorilor obişnuiţi. Aceştia nu trebuie să fie supuşi unui risc similar cu societatea mamă sau alţi membri ai grupului din moment ce operaţiunile intra-grup se fac în scopul unui beneficiu economic superior al societăţii mamă ori altui membru al grupului.

Contrar celor arătate de administratorul judiciar, judecătorul-sindic reţine că disp. art. 201 din Legea nr. 85/2014 si ale art. 5 alin. (1) pct. 9 şi pct. 35 din Legea nr. 85/2014 trebuie interpretate în sensul că se aplică în dosarul în care s-a deschis insolvenţa de grup cu privire la creanţele membrilor grupului, indiferent dacă s-a deschis sau nu procedura insolvenţei de grup asupra fiecărui membru, deoarece nu există nici o dispoziţie expresă în acest sens la capitolul II din Legea nr. 85/2014 – Dispoziţii speciale privind procedura insolvenţei grupului de societăţi -, iar unde legea nu distinge nici cel care o interpretează nu trebuie să distingă.

Cu privire la societăţile care sunt membre ale grupului din care face parte debitoarea Interagro SRL s-a reţinut cu putere de lucru judecat că sunt membre ale grupului din care face parte debitoarea ** următoarele societăţi: **

Potrivit relaţiilor Oficiului Naţional al Registrului Comerţului:

-** are ca asociati: ** – 4,9967% si ** - 4,9967%, ** – 90,0066%; F. 60,61 vol. I dos. 46405/3/2016/a4

-** are ca asociati: ** – 76,468%, ** – 18,82% SI ** – 4,71%; F. 62 vol. I dos. 46405/3/2016/a4

-** are ca asociati: ** – 48,71%; **- 51,28%;

-** are ca actionari: ** – 10,002%, ** – 48,451%, ** – 23,41%;

-** are ca asociati: ** – 74,44%, ** – 12,77%, **– 12,77%;

-** are ca actionari** – 69,99%, Interagro SA – 0,010%, ** – 29,996%; F. 138 vol. I dos. 46405/3/2016/a4

-** are ca asociati: ** – 1,1764% si ** – 98,823%; F. 150 vol. I dos. 46405/3/2016/a4

-** are ca asociati: ** – 13,716%, **A – 0,0087%, ** – 49,717%, ** – 0,013%, ** – 36,3451%, ** – 0,013%, ** - 0,013%, ** – 0,174%; F. 154 vol. I dos. 46405/3/2016/a4

-** are ca asociati: **A - 100%, F. 159 vol. I dos. 46405/3/2016/a4

Instanţa reţine că principiul autorităţii de lucru judecat corespunde necesităţii de stabilitate juridică şi ordine socială, fiind interzisă readucerea în faţa instanţelor a unor chestiuni litigioase deja tranşate judiciar şi nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din C.E.D.O. întrucât dreptul de acces la justiţie nu este unul absolut, putând cunoaşte limitări decurgând din aplicarea acestor principii.

Autoritatea de lucru judecat a hotărârii se poate manifesta şi pozitiv, demonstrând modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părţi, fără posibilitatea de a se statua diferit într-un litigiu ulterior.

Astfel, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a fi contrazis.

Această reglementare a autorităţii de lucru judecat vine să asigure, din nevoia de ordine şi stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârii judecătoreşti, fără însă să impună admiterea excepţiei procesuale a autorităţii de lucru judecat.

Reţinerea în considerentele hotărârii anterioare a unei afirmaţii care ar avea legătură cu soluţionarea prezentului dosar ar putea produce efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat stipulat la art. 431 alin. 2 NCPC în măsura în care sunt îndeplinite condiţiile menţionate în acest articol, precum şi în art. 430 alin. 2 NCPC (acele considerente care au determinat soluţia cuprinsă în dispozitiv).

Potrivit art. 430 alin. 1-2 Cod procedură civilă, (1) Hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată. (2) Autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.

Totodată, art. 431 Cod procedură civilă reglementează efectele lucrului judecat sub două forme, respectiv sub aspect negativ, conform alin. 1, Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect, şi sub aspect pozitiv, conform alin. 2, Oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă.

În speţă, decizia civilă nr. 1617A/13.10.2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VI-a în dosarul nr. *** beneficiază în prezentul litigiu de efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat, prin considerentele sale soluţionându-se problema dedusă judecăţii în prezenta cauză.

Pentru a fi reţinut efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat, trebuie să existe identitate de părţi între procesul anterior judecat şi cel introdus ulterior, întrucât hotărârile judecătoreşti produc efecte relative, iar ceea ce s-a stabilit jurisdicţional anterior se impune cu efect obligatoriu într-un nou proces, care are legătură cu aspectele litigioase tranşate deja.

În speţă este îndeplinită condiţia identităţii de părţi, în prezentul dosar şi dosarul nr. 4010/87/2015 fiind părţi debitoarea **, contestatorii şi intimaţii-creditori.

Pentru a se reţine efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat nu trebuie să fie întrunită tripla identitate de elemente ale raportului juridic transpus pe plan procesual (părţi, obiect şi cauză), cum se întâmplă în cazul efectului negativ al autorităţii de lucru judecat, ci trebuie să existe doar o legătură cu lucrul judecat anterior, care să se impună noii judecăţi (în sensul de a nu se nesocoti ceea ce o instanţă a statuat deja jurisdicţional).

Lucrul judecat anterior are şi o funcţie pozitivă care impune judecăţii ulterioare respectarea unei chestiuni litigioase tranşate deja printr-o altă hotărâre, înzestrată cu autoritate de lucru judecat. Drept urmare, cea de-a doua instanţă nu mai poate face evaluări proprii asupra acelei chestiuni, ci ea constituie premisa demonstrată de la care trebuie să pornească şi pe care nici nu o poate ignora. Într-o pricină ulterioară va fi pe deplin operant efectul pozitiv al lucrului judecat chiar şi în privinţa unor considerente greşite sau care cuprind constatări de fapt care prejudiciază partea ale primei hotărâri.

Câtă vreme aspectul litigios a fost consemnat si rezolvat în actul jurisdicţional anterior, indiferent că s-a făcut pe calea dispozitivului sau numai în considerente, înseamnă că nu mai poate constitui obiect al analizei ulterioare proprii din partea instanţei, impunându-se noii judecăţi ca un „dat" ce nu poate fi ignorat.

Aplicând aceste principii speţei de faţă, tribunalul reţine că, prin contestaţiile ce fac obiectul prezentului dosar, contestatorii ** critică înscrierea in tabelul definitiv a creanţelor ** solicitând modificarea tabelului definitiv şi înscrierea în categoria creanţelor subordonate, la ordinea de prioritate stabilită de art. 161 pct. 10 lit. a) din Legea nr. 85/2014 a creanţelor, iar nu la ordinea prev. de art. 161 pct. 8 din Legea nr. 85/2014.

În considerentele deciziei civile nr. 1617A/13.10.2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VI-a în dosarul nr. ** s-au reţinut următoarele „Curtea reţine că în cauză este îndeplinită situaţia premisă  -  legăturile specifice societăţilor de grup între ** şi **  - , interconectivitatea derivând din următoarele împrejurări : ** este  controlată de dl **prin faptul că un număr de 8.142.100 de acţiuni, reprezentând 76,4% este deţinut la **,  la rândul ei controlată de ** prin deţinerea unui număr de 45.112 părţi sociale, respectiv 51% , conform art. 5 pct. 9 lit. b din legea insolvenţei.

Aceeaşi persoană, ** exercită controlul şi asupra ** prin intermediul relaţiei  cu asociatul majoritar **, relaţie de notorietate publică şi necontestată  de părţi, precum şi prin participarea la structura societăţii prin cele două societăţi controlate direct.

În mod just a  constatat instanţa de fond că  cele două societăţi ** şi ** sunt membre ale aceluiaşi grup de societăţi în sensul avut în vedere de art. 5 pct. 9 şi 35 din Legea nr. 85/2014.

………….

În ceea ce priveşte critica  adusă soluţiei  de respingere a excepţiei de inadmisibilitate a cererii de conexare, inadmisibilitate fundamentată de apelante pe  argumente derivând din încălcarea dispoziţiilor speciale din legea insolvenţei prevăzute la art.185, 192 şi 193  referitoare la existenţa unei cereri comune privind deschiderea procedurii insolvenţei împotriva membrilor unui grup de societăţi comerciale, precum şi argumente referitoare la încălcarea dispoziţiilor privind competenţa exclusivă, şi nerespectarea principiului specilia generalibus derogant, Curtea constată că,  deşi art. 185, 192 şi 193 din legea insolvenţei fac referire la o cerere comună de deschidere a procedurii insolvenţei, însă  această chestiune nu poate fi interpretată în sensul că numai în ipoteza în care creditorii sau debitorii formulează o cerere comună de deschidere a procedurii insolvenţei ar putea fi aplicate prevederile insolvenţei de grup, deoarece această interpretare ar conduce la încălcarea principiului caracteristic  procedurii insolvenţei - egalitatea de tratament a creditorilor prevăzut de art. 4 pct. 4 -, dar mai ales, astfel cum just a apreciat instanţa de fond, nu s-ar respecta finalitatea şi spiritul dispoziţiilor legale privind insolvenţa de grup, acesta fiind reunirea tuturor procedurilor in faţa aceleiaşi instanţe, în competenţa aceluiaşi judecător sindic, aplicarea principiului coordonării procedurale în  scopul asigurării celerităţii, armonizării procedurilor dar şi minimizării costurilor.

Or, tocmai pentru că legiuitorul a considerat că este deosebit de importantă aplicarea măsurilor  de corelare a procedurilor de insolvenţă deschise împotriva membrilor unui grup de societăţi, a introdus art. 184 în legea insolvenţei care prevede că, la cererea oricărei părţi interesate, judecătorul sindic va putea dispune verificări cu privire la existenţa unei situaţii de insolvenţă de grup, evident , urmărindu-se finalitatea ca în baza respectivei constatări să poată fi luate măsurile procedurale menite să pună în aplicare dispoziţiile referitoare la insolvenţa de grup.

…………

Curtea a constatat că sunt pe deplin întemeiate argumentele instanţei de fond care a apreciat în mod raţional şi justificat cu privire la existenţa legăturilor specifice societăţilor de grup între ** şi ** şi că pentru buna administrare a justiţiei dar şi în vederea aplicării regulilor şi principiilor insolvenţei de grup  reglementate de Legea nr. 85/2014  se impune măsura conexării celor două proceduri de insolvenţă, numai în acest mod existând posibilitatea coordonării integrate a ambelor proceduri, cu beneficii pentru toţi creditorii, cum ar fi reflectarea justă a creanţelor deţinute de către membrii grupului şi aplicarea art. 201 din legea insolvenţei, posibilitatea aprecierii asupra oportunităţii introducerii unor acţiuni în anulare conform art. 117 şi art.198 din Legea nr. 85/2014, precum şi posibilitatea sprijinirii  financiare reciproce a membrilor grupului.”

Paragrafele citate anterior beneficiază de autoritate de lucru judecat, reprezentând argumentele care justifică soluţia pronunţată prin dispozitiv, conform art. 430 alin. 2 Cod procedură civilă.

În prezentul dosar nu se vor mai analiza înscrisurile care au fost deja analizate de către instanţa care a pronunţat decizia civila nr. 1617A/13.10.2016 şi nu va da o altă interpretare raporturilor juridice desfăşurate între părţi anterior pronunţării deciziei civile, efectul pozitiv al autorităţii de judecat anterior impunând judecăţii ulterioare respectarea unei chestiuni litigioase tranşate deja printr-o altă hotărâre, înzestrată cu autoritate de lucru judecat, cea de-a doua instanţă nemaiputând face evaluări proprii asupra acelei chestiuni, ci ea constituie premisa demonstrată de la care trebuie să pornească şi pe care nici nu o poate ignora.

Într-o pricină ulterioară va fi pe deplin operant efectul pozitiv al lucrului judecat chiar şi în privinţa unor considerente greşite sau care cuprind constatări de fapt care prejudiciază partea ale primei hotărâri.

Astfel, prin respectivele considerente, instanţa a reţinut că ** este membru al grupului din care face parte debitoare, prin urmare creanţa sa trebuie înscrisă cu respectarea disp. art. 201 din Legea nr. 85/2014 la ordinea de prioritate prevăzută de art. 161 pct. 10 lit. a din Legea nr. 85/2014.

Din situaţia de fapt reţinută mai sus, judecătorul-sindic constată că, ulterior întocmirii tabelului preliminar în dosarul nr.**, respectiv ulterior datei de 19.04.2016, s-a pronunţat în dosarul nr. ** încheierea de şedinţă nr. 317/16.06.2016, definitivă prin Decizia civilă nr.1617A din 13 octombrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, în considerentele cărora s-a reţinut, cu putere de lucru judecat, existenţa legăturilor specifice societăţilor de grup între ** şi ** şi că pentru buna administrare a justiţiei dar şi în vederea aplicării regulilor şi principiilor insolventei de grup reglementate de Legea nr. 85/2014 se impune măsura conexării celor două proceduri de insolvenţa, numai prin acest mod existând posibilitatea coordonării integrate a ambelor proceduri.

Având în vedere considerentele încheierii de şedinţă nr. 317/16.06.2016 si Deciziei civile nr.1617A din 13 octombrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti instanţa reţine că sunt neîntemeiate susţinerile intimate debitoare în sensul că împotriva ** şi ** nu ar fi fost deschisă insolvenţa de grup.

Cu privire la creanţele ** şi ** instanţa va reţine că şi acestea sunt membre ale grupului din care face parte debitoare deoarece sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 5 alin. (1) pct. 9 şi pct. 35 din Legea nr. 85/2014.

În conformitate cu art. 5 alin. (1) pct. 35 din Legea nr. 85/2014, „grup de societăţi înseamnă două sau mai multe societăţi interconectate prin control şi/sau deţinerea participaţiilor calificate".

Totodată, potrivit art. 5 alin. (1) pct. 9 din aceeaşi Lege:„controlul este capacitatea de a determina sau influenţa în mod dominant, direct ori indirect, politica financiară şi operaţională a unei societăţi sau deciziile la nivelul organelor societare. O persoană va fi considerată ca deţinând controlul atunci când:

a) deţine în mod direct sau indirect o participaţie calificată de cel puţin 40% din drepturile de vot ale respectivei societăţi şi niciun alt asociat sau acţionar nu deţine în mod direct ori indirect un procentaj superior al drepturilor de vot;

b) deţine în mod direct sau indirect majoritatea drepturilor de vot în adunarea generală a societăţii respective;

c) în calitate de asociat sau acţionar al respectivei societăţi dispune de puterea de a numi sau de a revoca majoritatea membrilor organelor de administraţie, conducere sau supraveghere;"

Potrivit relaţiilor Oficiului Naţional al Registrului Comerţului:

-** are ca asociati: ** – 4,9967% si ** - 4,9967%, ** – 90,0066%; F. 60,61 vol. I dos. 46405/3/2016/a4

-** are ca asociati: ** – 76,468%, ** – 18,82% SI ** – 4,71%; F. 62 vol. I dos. 46405/3/2016/a4

-** are ca asociati: ** – 48,71%; **- 51,28%;

-** are ca asociati: ** – 74,44%, ** – 12,77%, ** – 12,77%;

În considerentele deciziei civile nr. 1617A/13.10.2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VI-a în dosarul nr. * s-a reţinut cu putere de lucru judecat că ** este  controlată de dl ** prin faptul că un număr de 8.142.100 de acţiuni, reprezentând 76,4% este deţinut la **,  la rândul ei controlată de ** prin deţinerea unui număr de 45.112 părţi sociale, respectiv 51%;  ** exercită controlul şi asupra ** prin intermediul relaţiei  cu asociatul majoritar **, relaţie de notorietate publică şi necontestată  de părţi, precum şi prin participarea la structura societăţii prin cele două societăţi controlate direct.

Potrivit relaţiilor Oficiului Naţional al Registrului Comerţului redate mai sus,  ** este membru al grupului din care face parte debitoare, deoarece este asociat al debitoarei cu o cotă de participare la profit şi pierderi de 4,9967%, activitatea INTERACTION SRL fiind controlată de ** care deţine o cotă de participare la profit şi pierderi de 51,28%, fiind incidente disp. art. 5 alin. (1) pct. 9 lit. a şi b din Legea nr. 85/2014.

De asemenea, potrivit relaţiilor Oficiului Naţional al Registrului Comerţului redate mai sus,  ** controlează ** cu o cotă de participare la profit şi pierderi de 74,44%, activitatea ** fiind controlată de ** este asociat al debitoarei cu o cotă de participare la profit şi pierderi de 4,9967%, activitatea ** fiind controlată de ** care deţine o cotă de participare la profit şi pierderi de 51,28%, fiind incidente disp. art. 5 alin. (1) pct. 9 lit. a şi b din Legea nr. 85/2014.

Astfel, prin respectivele considerente, instanţa a reţinut că ** şi ** sunt membre ale grupului din care face parte debitoare, prin urmare creanţa lor trebuie înscrisă cu respectarea disp. art. 201 din Legea nr. 85/2014 la ordinea de prioritate prevăzută de art. 161 pct. 10 lit. a din Legea nr. 85/2014.

Pentru aceste considerente se vor respinge susţinerile intimatei ** privind faptul că **, ** nu sunt membre de grup şi prezenta cauza nu priveşte insolvenţa de grup. 

În ceea ce priveşte creanţele ** se va respinge solicitarea de înscriere in tabelul definitiv în categoria creanţelor subordonate, la ordinea de prioritate stabilită de art. 161 pct. 10 lit. a) din Legea nr. 85/2014 a creanţelor, având în vedere că în mod corect au fost înscrise de administratorul judiciar la ordinea prev. de art. 161 pct. 8 din Legea nr. 85/2014.

Potrivit relaţiilor Oficiului Naţional al Registrului Comerţului asociaţii sunt:

-** are ca asociati: ** – 4,9967% si ** - 4,9967%, ** – 90,0066%; F. 60,61 vol. I dos. 46405/3/2016/a4

-** are ca asociati: ** – 76,468%, ** – 18,82% SI ** – 4,71%; F. 62 vol. I dos. 46405/3/2016/a4

-** are ca asociati: ** – 48,71%; **- 51,28%;

-** are ca actionari: ** – 10,002%, ** – 48,451%, ** – 23,41%;

-** SA are ca asociati: ** – 74,44%, ** – 12,77%, ** – 12,77%;

-** are ca actionari: ** – 69,99%, ** – 0,010%, ** – 29,996%; F. 138 vol. I dos. 46405/3/2016/a4

-** are ca asociati: ** – 1,1764% si ** – 98,823%; F. 150 vol. I dos. 46405/3/2016/a4

-** are ca asociati: ** – 13,716%, ** – 0,0087%, ** – 49,717%, ** – 0,013%, ** – 36,3451%, ** – 0,013%, ** - 0,013%, ** – 0,174%; F. 154 vol. I dos. 46405/3/2016/a4

-** are ca asociati: ** - 100%, F. 159 vol. I dos. 46405/3/2016/a4

Din analiza înscrisurilor administrate în cauză se reţine că nu s-a făcut dovada că ** sunt membre ale grupului de societăţi din care face parte debitoarea, deoarece nu s-a dovedit că au capacitatea de a determina sau influenţa în mod dominant, direct ori indirect, politica financiară şi operaţională a societăţii debitoare ** sau deciziile la nivelul organelor societare ale **, nefiind îndeplinite condiţiile art. 5 alin. (1) pct. 9 lit a,b şi c şi pct. 35 din Legea nr. 85/2014.

Contrar susţinerilor contestatorilor, nu s-a dovedit că ** sau societatea controlată de acesta, ** sunt acţionari majoritari sau deţin o participaţie calificată de cel puţin 40% din drepturile de vot ale societăţilor ** şi niciun alt asociat sau acţionar nu deţine în mod direct ori indirect un procentaj superior al drepturilor de vot sau că ** sau societatea controlată de acesta, ** deţin în mod direct sau indirect majoritatea drepturilor de vot în adunarea generală a societăţilor **

Pentru toate aceste considerente, reţinând că în tabelul definitiv s-a strecurat o eroare materială în sensul art. 113 alin. 1 din Legea nr. 85/2014, se va admite, in parte, contestaţia împotriva tabelului definitiv ce formează obiectul dosarelor ** şi dispune înscrierea în tabelul definitiv la ordinea de prioritate prevăzută de art. 161 pct. 10 lit. a din Legea nr. 85/2014 a creanţelor ***

Pentru toate aceste considerente, reţinând că în tabelul definitiv nu s-a strecurat o eroare materială în sensul art. 113 alin. 1 din Legea nr. 85/2014 se va respinge, ca neîntemeiată, contestaţia împotriva tabelului definitiv formulată în dosarele ** cu privire la creanţele contestate **

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge excepţiile inadmisibilităţii formulării contestaţiei şi tardivităţii formulării contestaţiei.

Admite, in parte, contestaţia împotriva tabelului definitiv ce formează obiectul dosarelor nr. *** formulată de contestatorii ***, în contradictoriu cu debitoarea ** prin administrator special **,  şi intimaţii ***şi dispune înscrierea în tabelul definitiv la ordinea de prioritate prevăzută de art. 161 pct. 10 lit. a din Legea nr. 85/2014 a creanţelor **.

Respinge, ca neîntemeiată, contestaţia împotriva tabelului definitiv formulată în dosarele nr. ** privind pe contestator **, debitor ** PRIN ADMINISTRATOR SPECIAL **, intimat ** PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR  şi intimaţii ** .

Cu apel, în termen de 7 zile de la comunicarea hotărârii prin publicare în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă, ce va fi depus la Tribunalul Bucureşti Secţia a VII-a Civilă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei, azi 07.11.2019.

Preşedinte, Grefier,

***** ****

Confirmare plan de reorganizare modificat; Propunere privind intrarea în procedura falimentului

Întrucât creditorii garantați nu au votat planul de reorganizare modificat iar această categorie de creditori este defavorizată deoarece planul modificat prevede o eșalonare a plăților către această categorie de creditori mai mare de 30 de zile și reținând că această categorie de creanțe are un rang superior categoriei creanțelor bugetare, conform art. 100 alin. 3 din Legea insolvenței, constată că, în mod corect judecătorul sindic a reținut neîndeplinirea condiției prevăzute de art. 101 alin. 2 lit. c) din Legea 85/2006. În condițiile în care plățile propuse a fi făcute către creditorii bugetari prin modificarea adusă planului de reorganizare sunt mai mari decât despăgubirile estimate a fi obținute de către această categorie în caz de faliment, propunerea de modificare a planului nu întrunește condițiile de echitate prevăzute de lege.

Potrivit  art. 95 alin. 2 din Legea 85/2006 planul de reorganizare va cuprinde în mod obligatoriu programul de plată a creanțelor iar conform art. 3 pct. 22 din același act normativ prin program de plată a creanțelor se înțelege tabelul de creanțe menționat în planul de reorganizare care cuprinde cuantumul sumelor pe care debitorul se obligă să le plătească creditorilor, prin raportare la tabelul definitiv de creanțe și la fluxurile de numerar aferente planului de reorganizare și care cuprinde: cuantumul sumelor datorate creditorilor conform tabelului definitiv de creanțe pe care debitorul se obligă să le plătească acestora și termenele la care debitorul urmează să plătească aceste sume.

Din dispozițiile legale menționate rezultă că programul de plată a creanțelor va cuprinde sumele datorate creditorilor conform tabelului definitiv de creanțe.

Conform art. 3 pct. 17 din același act normativ tabelul definitiv de creanțe cuprinde creanțele asupra averii debitorului la data deschiderii procedurii, acceptate în tabelul preliminar și împotriva cărora nu s-au formulat contestații, precum și creanțele admise în urma soluționării contestațiilor.

Modificarea adusă planului prevede o plată eșalonată a creanțelor curente, născute după deschiderea procedurii de insolvență, pe o durată de 3 ani.

Conform art. 64 alin. 6 din legea 85/2006 creanțele născute după data deschiderii procedurii, în perioada de observație sau în procedura reorganizării judiciare vor fi plătite conform documentelor din care rezultă, nefiind necesară înscrierea la masa credală.

Ca urmare, creanțele curente se plătesc conform documentelor din care rezultă pe măsură ce devin scadente.

În mod corect a reținut judecătorul sindic că includerea creanțelor născute în perioada de observație în graficul de plată al creanțelor și eșalonarea lor pe o perioadă de 3 ani este un element de nelegalitate a planului și o încălcare a prevederilor art. 95 alin. 2 din legea insolvenței.

Pentru confirmarea planului de reorganizare sau a modificării planului de reorganizare trebuie îndeplinite o serie de condiții prevăzute de lege, care reglementează inclusiv ce va cuprinde programul de plată a creanțelor.

Motivele pentru care legiuitorul a optat pentru neincluderea creanțelor născute în perioada de observație în programul de plăți sunt multiple iar consecințele includerii acestor creanțe în programul de plăți afectează nu numai pe titularii creanțelor curente ci și pe ceilalți creditori. Ca urmare, nu este suficient acordul titularilor acestor creanțe, astfel cum susținrecurenții.

Astfel, prin includerea creanțelor curente în graficul de plată a creanțelor, aceste creanțe trebuie achitate conform graficului, fără să mai fie necesară vreo manifestare de voință din partea acestor creditori prin depunerea cererilor de plată însoțite de documentele justificative. În ipoteza în care creditorul curent nu formulează o cerere de plată a creanței curente, creanța sa nu va fi achitată or, prin includerea în graficul de plăți, aceste creanțe trebuie achitate conform graficului.

Ca urmare nu este suficient ca titularii creanțelor curente să nu se fi opus la includerea creanțelor lor în graficul de plăți sau să fi acceptat, din moment ce consecințele includerii în graficul de plăți a acestor creanțe se extind asupra tuturor creditorilor iar includerea în programul de plăți reprezintă un element de nelegalitate a planului.

(TRIBUNALUL BUCUREŞTI – SECŢIA A VII-A CIVILĂ

Sentinţa civilă nr.4487/16.07.2019

judecător Ghiugan Ionela Mariana)

Prin sentinţa civilă nr. 2458/24.02.2012, s-a deschis procedura insolvenţei debitoarei ***, fiind desemnat administratorul judiciar **.

Prin sentinţa civilă nr. 1973 pronunţată la 07.04.2017, s-a dispus confirmarea planului de reorganizare propus de către administratorul special al debitoarei, hotărârea rămânând irevocabilă prin decizia Curţii de Apel Bucureşti din 27.09.2017.

Prin sentinţa nr. 5634/12.10.2018 instanţa a dispus în baza art. 107 alin. 1 lit C din Legea nr. 85/2006 deschiderea procedurii de faliment ca urmare nerespectării planului de reorganizare.

Împotriva acestei hotărâri a fost formulat recurs , admis de către Curtea de Apel Bucureşti prin decizia nr. 263/20.03.2019 prin care s-a dispus casarea sentinţei şi trimiterea cauzei în vederea rejudecării propunerii de intrare în procedură de faliment.

Curtea  a constatat că în speță, prin hotărârea recurată, au fost încălcate dispozițiile art. 129 alin. (6) V.C.pr.civ., conform cărora judecătorii hotărăsc asupra obiectului cererii deduse judecății.

Din dispozițiile legale menționate rezultă obligația judecătorului de a se pronunța asupra obiectului tuturor cererilor cu care a fost învestit.

În speță, prin cererea înregistrată la data de 10.10.2018 debitoarea, prin administrator special ** a solicitat instanței să respingă cererea de intrare în faliment formulată de administratorul judiciar și să dispună confirmarea planului de reorganizare modificat, aprobat de Adunarea Creditorilor la data de 29.05.2018.

Prin sentința civilă recurată, judecătorul sindic a analizat doar cererea de intrare a societății debitoare în procedura falimentului, fără a se pronunța și cu privire la solicitarea având ca obiect confirmarea planului de reorganizare modificat, desi această solicitare trebuia analizată cu prioritate, deoarece, soluționarea cererii de intrare în procedura falimentului depindea de confirmarea/infirmarea planului de reorganizare astfel cum a fost modificat.

Analizând actele şi lucrările dosarului cu ocazia rejudecării, instanţa constată următoarele.

Prin sentinţa nr. 1973/07.04.2019 a fost confirmat planul de reorganizare propus de către administratorul special. Planul de reorganizare a fost aprobat de către creditori în cadrul adunării generale din data de 09.03.2016 cu votul a trei categorii de creditori, bugetari, salariaţi şi chirografari indispensabil, fiind respins de către creditorii garantaţi şi chirografari.

Graficul de plăţi cuprins în planul de reorganizare cuprindea plăţi către toate aceste cinci categorii, după cum urmează : creditorii garantaţi urmau a primi 41.068.078 lei, salariaţii 1.979.043 lei, bugetarii suma de 6.646.958 lei, chirografari indispensabili suma de 6.442.673 lei,  pentru aceste patru  categorii plăţile prevăzute în plan prezentând 100% din valoarea creanţelor. Totodată, au fost prevăzute plăţi în cuantum de 14.545.359 lei către creditorii chirografari, din totalul de 70.689.602 lei cu care figurau în tabelul definitiv.

Pentru ca un plan să fie confirmat de către judecătorul – sindic acesta trebuie să îndeplinească cerinţele prevăzute de art. 101 alin. 1 şi 3 din Legea nr. 85/2006, printre care şi cerinţa tratamentului corect şi echitabil prevăzută de art. 101 alin. 2 din lege care presupune întrunirea mai multor condiţii cumulativ, printre care şi aceea ca în situaţia în care o categorie defavorizată respinge planul, nici o categorie de creanţe cu rang inferior categoriei defavorizate neacceptate, aşa cum rezultă din ierarhia prevăzută la art. 100 alin. 3 din lege, nu primeşte mai mult decât ar primi în cazul falimentului.

Pentru verificarea îndeplinirii acestei condiţii, planul  trebuie să cuprindă în mod obligatoriu, potrivit art. 95 alin. 5 lit. d din Legea nr. 85/2006,  o estimare a despăgubirilor pe care fiecare categorie de creditori în caz de faliment comparativ cu cea prevăzută în planul de reorganizare.

Planul de reorganizare, aşa cum a fost confirmat, cuprinde o astfel de estimare din care rezultă că valoarea despăgubirilor pe care creditorii bugetari le-ar primi în caz de faliment este mai mică decât cea prevăzută în plan, respectiv 1.976,393 lei faţă de 6.646.958 lei, creditorii salariaţi ar primi 1.880.091 lei faţă de 1.979.043 lei, iar creditorii chirografari şi cei indispensabili care au fost prevăzuţi cu plăţi în plan nu ar primi nimic în caz de faliment.

În condiţiile în care toate categoriile de creanţe sunt defavorizate prin plan , urmare a neachitării integrale în termen de 30 de zile, respingerea planului de către prima categorie a creditorilor garantaţi prevăzută de art.  100 alin. 3 din Legea nr. 85/2014 avea drept efect considerarea planului ca fiind inechitabil în condiţiile în care toate categoriile care figurau în ierarhia prevăzută de acest articol după cea a garanţiilor ( salariaţi, bugetari, furnizori indispensabili şi chirografari) ar fi încasat în caz de faliment mai puţin decât în cazul reorganizării.

Neîndeplinirea astfel de condiţii este de natură a conduce la infirmarea planului de reorganizare care devine afectat de către o problemă de legalitate, aspect care este  avut în vedere la momentul confirmării planului, conform art. 101 din Legea nr. 85/2014.

În condiţiile în care această obiecţie nu a fost ridicată la momentul respectiv şi planul a fost confirmat, administratorul judiciar a apreciat că planul de reorganizare astfel confirmat trebuie considerat de drept modificat prin reducerea creanţelor celorlalte categorii prevăzute în programul de plăţi la ceea ce li s-ar fi cuvenit în caz de faliment.

Planul de reorganizare are valoarea unui contract judiciar, creanţele  anterioare deschiderii procedurii fiind modificate corespunzător programului de plăţi, odată cu confirmarea planului conform art. 102 din Legea nr. 85/2006.

 Se ridică problema dacă constatarea neîndeplinirii cerinţelor de echitate a planului  după confirmarea lui prin hotărâre definitivă mai poate produce efecte,  în condiţiile în care aprobarea planului de către creditori care a stat la baza confirmării  s-a făcut în considerarea plăţilor, aşa cum au fost prevăzute în graficul parte din planul de reorganizare care a stat la baza manifestării consimţământului acestora.

Acest aspect prezintă relevanţă şi din perspectiva verificării îndeplinirii cerinţelor planului de reorganizare, dar şi a structurii masei credale care participă la votul asupra propunerii de modificare a planului, conform art. 101 alin. 5  raportat la art. 15 alin. 2 lit c din Legea nr. 85/2006. Astfel, la votul asupra propunerii de modificare a planului urmează a participa creditorii potrivit drepturilor de creanţă care au fost cuprinse în planul de reorganizare confirmat.

În cazul de faţă planul de reorganizare confirmat a cuprins în graficul de plăţi 5 categorii de creanţe, în schimb administratorul judiciar a apreciat că acestea trebuie reduse la 3 ( garantate, salariale şi bugetare), eliminând categoriile creditorilor chirografari şi indispensabili care nu ar fi primit nimic în caz de faliment, şi reducând totodată valoarea creanţele corespunzătoare categoriilor de creanţe salariale şi bugetare la ceea ce s-a estimat a primi în caz de faliment.

Votul asupra propunerii de modificare a planului de reorganizare a avut loc în şedinţa adunării creditorilor din data de 29.05.2018 unde s-a considerat că propunerea a fost aprobată cu votul a două din cele trei categorii rămase potrivit raţionamentului mai sus menţionat, respectiv cu votul categoriilor creditorilor bugetari şi salariaţi, în condiţiile în care creditorii garantaţi au votat împotrivă.

Dacă sunt luate în calcul creanţele aşa cum sunt prevăzute în graficul de plăţi al planului de reorganizare confirmat , la votul asupra modificării participă cinci categorii de creanţe, din care doar două au votat planul. Dacă este luată în calcul revizuirea făcută de către administratorul judiciar graficului de plăţi după confirmarea planului  pentru a răspunde cerinţelor de echitate prevăzute de lege, la aprobarea modificării participă trei categorii de creanţe, din care două au votat în favoarea planului, ceea ce conduce la aprobarea de către creditori, în condiţiile art. 101 alin. 2 lit. A din Legea nr. 85/2006.

Aspectele legate de categoriile de creanţe care aveau drept de vot în cadrul adunării creditorilor au făcut obiectul unor contestaţii înregistrate separat sub nr. ** şi **, cauze conexate şi soluţionate prin sentinţa nr. 1580/22.03.2019 în sensul respingerii contestaţiei la hotărârea adunării creditorilor din 29.05.2018.

Prin această sentinţă se reţine legalitatea acestui mod de structurare a masei credale rezultat din considerarea programului de plăţi ca fiind modificat de drept pentru a răspunde cerinţele de echitate . Sentinţa nu este irevocabilă, dar este executorie şi se bucură de puterea de lucru judecat provizorie prevăzută de art. 1201 vechiul Cod civil. 

Chiar dacă prezenta procedură se derulează în condiţiile vechiului Cod de procedură civilă  şi vechiului Cod civil care nu reglementau expres efectul provizoriu al puterii de lucru judecat al unei hotărâri nedefinitive , aceasta era recunoscută în practică şi în doctrină sub forma unui caracter relativ al puterii de lucru judecată al sentinţei anterior soluţionării recursului. De regulă , acest caracter relativ  era valorificat prin suspendarea cauzei până la rămânerea irevocabilă a sentinţei care se bucură de putere de lucru judecat în condiţiile art.  244 alin. 1 Cod procedură civilă, suspendare care însă este incompatibilă cu procedura de insolvenţă reglementată de Legea nr. 85/2006. În cadrul unei astfel de proceduri, care presupune parcurgerea unor etape succesive în baza unor sentinţe executorii ale judecătorului – sindic, urmează ca instanţa de fond să dea eficienţă puterii de lucru judecat relative a hotărârilor anterioare , urmând ca în cadrul căilor de atac soluţionate împreună sau distinct să se procedeze conform evoluţiei de la acel moment a situaţiei juridice.

În consecinţă, instanţa este ţinută de dezlegarea dată problemei de drept prin sentinţa nr. 1580/22.03.2019  şi va avea în vedere structura masei pasive care participă la votul asupra propunerii de modificare a planului de reorganizare, aşa cum a fost indicată de către administratorul judiciar în procesul - verbal al adunării creditorilor din data de 29.05.2018,  atât în ceea ce priveşte categoriile de creanţe care participă la vot , cât şi întinderea dreptului de creanţă care se raportează la despăgubirile care li s-ar cuveni creditorilor în cazul falimentului.

Modificarea planului de reorganizare nu produce efecte de plin drept, în baza aprobării creditorilor, ea este supusă confirmării judecătorului - sindic care trebuie să analizeze pe de o parte dacă au fost întrunite condiţiile pentru a fi aprobată de creditori, şi pe de altă parte  dacă sunt întrunite cerinţele de legalitate.

Astfel, pentru a confirma modificarea planului de reorganizare instanţa trebuie să aibă în vedere îndeplinirea aceloraşi condiţii prevăzute pentru confirmarea planului, conform art. 101 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 85/2006, raportat la art. 101 alin. 5 din Legea nr. 85/2006.

La data de 31.01.2018 administratorul judiciar depune o primă propunere de modificare a planului de reorganizare ( f 5/vol 22), propunere actualizată la data de 12.04.2018 ( f 118/vol 22). Ambele variante includeau un grafic de plată a creanţelor care presupuneau plata către creditorii garantaţi a creanţei integrale, către creditorii salariaţi şi bugetari a sumelor corespunzătoare despăgubirilor pe care aceste categorii le-ar fi luat în caz de faliment, iar pentru creditorii furnizori indispensabili şi  chirografari nu erau prevăzute plăţi.

În ceea ce priveşte despăgubirile pe care creditorii salariaţi le-ar primi în caz de faliment trebuie avute în vedere o serie de împrejurări rezultate din conţinutul propunerilor de modificare a planurilor şi rapoartele administratorului judiciar.

Estimarea iniţială din cuprinsul planului de reorganizare s-a raportat la obţinerea unor venituri în caz de faliment de 44.9 milioane lei. Prin raportare la tabelul definitiv al obligaţiilor debitorului de la data depunerii planului de reorganizare aceste sume ar fi permis plata integrală a creditorilor garantaţi, plata 1.880.091 lei din creanţele salariale şi 1.976.393 lei din creanţele bugetare. La această estimare s-a avut în vedere un total al creanţelor salariale de 1.979.043 lei, aşa cum a fost iniţial inclus în tabelul definitiv al obligaţiilor debitorului.

Creanţele salariale au suferit o rectificare potrivit tabelului definitiv rectificat publicat în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă nr. ** fiind reduse de la 1.979.043 lei la 1.012.962 lei. În aceste condiţii se modifică şi estimarea despăgubirilor pe care categoriile le obţin în caz de faliment, diferenţa urmând a se reflecta asupra întinderii despăgubirilor creanţelor bugetare care de la estimarea iniţială de 1.976.393 lei cresc la 2.843.522 lei.

În consecinţă, administratorul special a inclus în proiectul iniţial de modificare a planului de reorganizare în care graficul de plăţi limita creanţele bugetare la 2.843.522 lei, sumă egală cu despăgubirea pe care această categorie ar primi-o în caz de faliment.

În considerarea acestei propuneri administratorul judiciar a convocat o primă adunare a creditorilor pentru data de 07.05.2018.  La data de 04.05.2018 administratorul special a solicitat prorogarea discutării propunerii de modificare a planului pentru a putea aduce o actualizare  a acestuia în considerarea faptului că la data de 04.05.2018 i s-a adus la cunoştinţă radierea unor taxe şi impozite locale aferente apartamentelor corpului C ale ansamblului rezidenţial ** din Bucureşti.

În fapt, prin decizia nr. 1392/28.09.2015 pronunţată în dosarul nr. *** al Curţii de Apel Bucureşti , devenită definitivă prin respingerea recursului prin decizia nr. 2084/12.12.2016 a ICCJ, a fost constatată nulitatea procesului - verbal de recepţie la terminare a lucrărilor nr. 604/2010 pentru corpus C al ansamblului *** edificat de către societatea debitoare. Întrucât în baza acestuia s-a procedat la înscrierea în cartea funciară a clădirii, iar debitoarei i s-au perceput impozite locale pentru apartamentele nevalorificate încă. La data de 16.04.2018 *** comunică existenţa unor obligaţii de plată aferente impozitelor pe clădiri în sumă totală de 925.756 lei, iar la data de 08.05.2018 administratorul special depune o cerere către această instituţie prin care solicită anularea acestor obligaţii de plată ca urmare a desfiinţării procesului- verbal care a constituit temei al înscrierii dreptului de proprietate( f 91vol 24).

La data de 16.05.2018 administratorul special depune la dosar o propunere de modificare a planului actualizată ( f 56/vol 24) care a fost comunicată creditorilor şi care a fost votată în adunarea  reconvocată pentru data de 29.05.2018, votul creditorilor fiind în considerarea graficului de plăţi cuprins în această ultimă formă.

Spre deosebite de celelalte două variante, dincolo de modificările aduse termenelor de plată sau măsurile propuse pentru aducerea la îndeplinire a planului, categoriei creditorilor bugetari urmează a li se achita potrivit graficului de plăţi valoarea integrală a creanţei, aşa cum era prevăzută în tabelul definitiv, respectiv suma de 6.647.082 lei care reprezintă mai mult decât suma estimată a putea fi încasată în caz de faliment, respectiv la 2.843.522 lei.

Propunerea de modificare a planului nu cuprinde o reconsiderare susţinută şi întemeiată pe date certe din care să rezulte că se impune o reconsiderare a despăgubirilor care s-ar cuveni creanţelor bugetare în caz de faliment, în afara sumei de 980.000 lei reprezentând diferenţa rezultată din rectificarea cuantumului creanţelor salariale din tabelul definitiv, care a condus la majorarea estimării iniţiale de la  1.976,393 lei la 2.843.522 lei.

Se face referire la o recalculare a datoriei curente către *** fără evaluare acesteia, din conţinutul adresei *** anexată modificării planului rezultând că este vorba de o corecţie de 925.756 lei la data depunerii planului modificat care nu poate justifica o creştere a despăgubirilor cuvenite creditorului bugetar în caz de faliment cu 3.803.560 lei.

Administratorul special a realizat o nouă estimare a veniturilor obţinute din valorificarea bunurilor de 48.728.122 mii lei , dar este vorba de o estimare a valorilor obţinute în condiţii de reorganizare , potrivit măsurilor cuprinse în plan şi nu în ipoteza falimentului, care presupune obţinerea unor fonduri din lichidare de numai 44. 9 milioane lei.

Concluzionând, se poate reţine că suma prevăzută în graficul de plăţi a fi achitată către creditorii bugetari de 6.647.082 lei este mai mare decât despăgubirile pe care acesta le-ar primi în caz de faliment.  Este de menţionat că în procesul – verbal al adunării creditorilor  ( vezi anexa cuprinzând structura votului ) s-a reţinut o întindere a creanţei cu care creditorii bugetari participă la vot de 2.843.522 lei , potrivit mecanismului menţionat mai sus, dar către aceştia sunt prevăzute plăţi de 6.647.082 lei.

Potrivit art. 3 pct. 21 lit. b din Legea nr. 85/2006, o creanţă este defavorizată dacă se produce o modificare a creanţei, inclusiv sub aspectul reeşalonări plăţilor stabilite în contractul iniţial, iar conform art. 101 alin. 1 lit. D din lege, o creanţă este considerată nedefavorizată dacă este achitată în termen de 30 de zile sau potrivit contractului de credit în care rezultă.

În cauză, potrivit graficului de plăţi creditorilor garantaţi li se distribuie integral creanţele, dar reeşalonat faţă de termenele din contractul de credit, astfel încât reprezentă o categorie defavorizată, făcând incidente dispoziţiile art. 101 alin. 2 lit. c din Legea nr. 85/2006. În condiţiile în care plăţile propuse a fi făcute creditorilor bugetari prin modificarea adusă planului de reorganizare care a  stat la baza aprobării planului de către aceştia sunt mai mari decât despăgubirile estimate a fi obţinute de către această categorie în caz de faliment, propunerea de modificare nu întruneşte cerinţele de echitate prevăzute de lege.

 Planul de reorganizare are caracterul unui contract judiciar, care conduce la modificarea drepturilor creditorilor din punct de vedere al termenelor de executare a obligaţiei sau al cuantumului acestora. Pentru a acorda o şansă de reorganizare a debitorului planul de reorganizare poate fi confirmat şi în lipsa acordului tuturor creditorilor, pe baza algoritmului de vot prevăzut de art. 101 alin. 1 din Legea nr. 85/2006. Tocmai pentru această confirmare a planului se poate realiza şi în lipsa acordului unor creditori ale căror drepturi sunt  afectate, art. 101 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 a prevăzut o serie de condiţii de echitate pe care planul trebuie să le respecte pentru a fi confirmat.

Interesele creditorilor în cadrul procedurii colective a insolvenţei sunt concursuale şi depind şi de rangul pe care îl au în ceea ce priveşte ordinea de distribuţie a sumelor rezultate din valorificarea bunurilor, ceea ce a şi condus la aprobarea planului pe categorii de creditori. Creditorii având un rang prioritar de distribuţie pot avea interesul recuperării mai rapide a creanţelor  în cadrul procedurii de lichidare, în detrimentul reorganizării societăţii debitoare.

În acelaşi timp, creditorii cu rang inferior pot avea interesul de a obţine un cuantum mai mare al creanţei în cadrul reorganizării comparativ cu falimentul, chiar dacă într-un termen mai îndelungat. Pentru a realiza un echilibru al intereselor creditorilor art. 101 alin. 2 lit. c din Legea nr. 85/2006 a prevăzut cerinţa ca, în ipoteza în care planul este respins de către creditorii care beneficiază de un rang superior şi care nu primesc prin plan creanţele în condiţiile stipulate în contractele  din care au luat naştere, creditorii care  fac parte din categorii de creanţe aflate pe poziţii inferioare în această  ierarhie să nu primească mai mult decât ar primi în caz de faliment.

În cauză, modificarea adusă planului de reorganizare nu respectă cerinţa de echitate prevăzută de lege prin plăţile prevăzute a fi făcute creditorului bugetar care depăşesc despăgubirile pe care le-ar obţine în caz de faliment, nerespectând cerinţa de legalitate necesară confirmării acesteia.

Pe de altă parte, modificarea adusă planului presupune plata eşalonată a creanţelor curente, născute după data deschiderii procedurii de insolvenţă, pe o durată de trei ani, grafic inclus în previziunea încasărilor şi plăţilor , anexa 2.1 la propunerea de modificare.

 Procedura insolvenței tratează în mod diferit creditorii care au creanțe anterioare deschiderii procedurii față de creditorii care dețin creanțe născute în perioada de observație.

Astfel, pentru a da o șansă debitorului care intenționează să de reorganizeze Legea nr. 85/2006 a prevăzut o serie de facilități constând în suspendarea executărilor silite, încetarea perceperi de dobânzi și penalități de întârziere pentru creanțele născute anterior deschiderii procedurii , posibilitatea modificării cuantumul și condițiilor de plată a acestora prin planul de reorganizare, respectiv programul de plată al creanțelor, singurul mod în care creanțele anteriore deschiderii procedurii pot fi achitate în afara procedurii de faliment.

Pe de altă parte, acest regim diferit al creanțelor născute anterior deschiderii procedurii și  limitarea drepturilor acestor creditori, justificată de imperativul social al  impus asigurarea unui cadrul pentru reorganizarea activității,  nu este justificat și nu este extins de către legiuitor și asupra creanțelor născute în perioada de observație care au un alt regim juridic.

Pe perioada de observație şi reorganizare cheltuielile curente sunt operațiuni permise de către art. 49 din Legea nr. 85/2006, iar conform art. 64 alin 6 din Legea nr. 85/2006 aceste creanțe, pentru care nu se depun declarații de creanță, trebuie achitate conform documentelor din care rezultă.

Astfel, dacă creanțele născute anterior deschiderii procedurii nu pot fi achitate decât în baza unui grafic de plată cuprins în planul de reorganizare, cheltuielile curente, născute în perioada  de observație şi cea de reorganizare trebuie achitate imediat ce devin exigibile, iar planul de reorganizare trebuie să asigure achitarea imediată a acestor cheltuieli.

Din această perspectivă, includerea creanțelor născute în perioada de observație  în graficul de plată al creanțelor și eșalonarea lor pe o perioadă de trei ani este un element de nelegalitate al planului și o încălcare a prevederilor art. 95 alin 2 din Legea nr. 85/2006, prin raportare la art. 3 pct. 22 din Legea nr. 85/2006 care prevăd în mod expres că acest program cuprinde doar creanțele înscrise în tabelul definitiv al obligațiilor debitorului, respectiv creanțele născute anterior deschiderii procedurii.

Limitarea graficului la plata acestor creanțe este justificată tocmai prin faptul că plata creanțelor născute în perioada de observație trebuie să aibă loc pe măsura exigibilității lor și nu eșalonat pe toată durata planului.

Creditorii ale căror creanțe sunt născute în perioada de observație nu votează planul de reorganizare și nu își exprimă în niciun fel consimțământul asupra modificărilor înscrise în plan cu privire la creanța lor și nu sunt parte a acestui contract  judiciar, ceea ce este un argument în plus în ce privește nelegalitatea eșalonării creanțelor lor.

Acelaşi raţionament a fost avut în vedere şi de către ICCJ  prin decizia nr. 5/2019 de pronunţare a unei hotărâri privind interpretarea de principiu a art. 133 alin. 4 lit e din Legea nr. 85/2014. Chiar dacă în prezenta procedură nu sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 85/2014, iar hotărârea ICCJ nu are aplicabilitate directă,  consideraţiile avute în vedere sunt valabile şi în ceea ce priveşte procedurile prevăzute de Legea nr. 85/2006 în condiţiile în care aceleaşi principii şi prevederi similare se regăsesc în procedurile derulate în baza acestei din urmă legi aşa cum s-a argumentat mai sus.

Astfel, eşalonarea creanţelor curente şi includerea lor în programul de plăţi în extenso ataşat propunerii de modificare constituie un element de nelegalitate al planului care trebuie avut în vedere la îndeplinirea condiţiilor de confirmare , prin raportare la art. 101 alin. 1 lit. E  şi art. 95 alin 2 din Legea nr. 85/2006.

Faţă de aceste considerente, instanţa urmează a respinge propunerea de confirmare a modificării planului de reorganizare ca urmare a neîndeplinirii condiţiilor de legalitate.

Solicitările de declanşare a procedurii de faliment formulate de către creditorii *** ( f 72/vol 22), ** ( f150/vol 26) şi administratorul judiciar în cadrul raportului trimestrial depus la data de 28.09.2018 ( f 48/vol 26 )  au fost fundamentate prin nerespectarea prevederilor din planul de reorganizare confirmat atât în ceea ce priveşte măsura transferului dreptului de proprietate asupra terenului pe care este edificat corpul C al ansamblului *** care trebuia realizată în termen de 15 zile de la confirmare, nerespectarea graficului de plată a creanţelor şi acumularea de datorii pentru care nu există surse de plată în condiţiile în care la acest moment societatea nu mai desfăşoară activitate.

Planul de reorganizare confirmat prevedea o serie de măsuri care să conducă la finalizarea lucrărilor de construcţii la ansamblul rezidenţial *** , inclusiv prin transferarea terenurilor pe care au fost edificate blocurile de locuinţe din proprietatea unor terţi în cea a debitorului, urmată de identificarea unui constructor /finanţator pentru finalizarea lucrărilor şi valorificarea apartamentelor.

Termenele prevăzute iniţial pentru luarea acestor măsuri nu au putut fi respectate, parţial şi datorită lipsei de cooperare a creditorului care deţinea garanţii reale asupra terenurilor deţinute de terţi pentru garantarea acelaşi creanţe pe care o deţine  împotriva debitorului şi care nu şi-a dat acceptul la transferul dreptului de proprietate , preferând demararea unor executări silite individuale împotriva terţilor garanţi care să conducă la valorificarea  a terenurilor, deşi şansele de valorificare eficientă a unui teren separat de blocurile edificate pe aceasta în baza unui drept de superficie sunt minime. În propunerea de modificare a planului de reorganizare administratorul judiciar a propus noi măsuri de finalizare a construcţiei, identificând un alt investitor şi prelungind termenele de  transfer al proprietăţii terenului de sub construcţie, dar propunerea nu respectă cerinţele de legalitate pentru a fi confirmată.

Activitatea societăţii la acest moment este practic inexistentă, în perioada de până la confirmarea planului şi până în septembrie 2018 au fost acumulate datorii curente 688.897 lei , care se adaugă la cele 7.537.802, 73 lei creanţe născute în perioada de observaţie, pentru care nu există fonduri în vederea achitării lor, situaţia nefiind îmbunătăţită  până în prezent, singura posibilitate de reducere parţială fiind aceea a diminuării lor prin eliminarea impozitelor datorate pentru corpul C cu privire la care s-a anulat procesul – verbal de recepţie finală.

Cheltuielile curente ar trebui achitate pe măsură ce se nasc, potrivit art. 64 alin 6 din Legea nr. 85/2006 , iar pe în cadrul perioadei de reorganizare ar trebui să existe fonduri pentru plata acestora potrivit documentelor din care rezultă . Aşa cum s-au menţionat mai sus, nici măcar în cadrul propunerii de modificare a planului nu au fost prevăzute fonduri care să permită achitarea imediată a datoriilor exigibile, fiind prevăzută o eşalonare a acestora care contravine dispoziţiilor legale şi care nu poate fi făcută în acest mod opozabilă creditorilor curenţi.

Mai mult decât atât, în trimestrul IV şi V al planului erau prevăzute plăţi către creditori garantaţi ( ****), creanţe  salariale şi creanţe bugetare care nu au fost executate. Este adevărat că aceste plăţi nu au fost prevăzute către creditorii care au formulat cererea de deschidere a procedurii de faliment, iar salariaţi şi creditorii bugetari au fost de acord cu reeşalonarea propusă prin modificarea planului care însă nu a putut fi confirmată.

Potrivit art. 105 din Legea nr. 85/2006 , dacă debitorul nu se conformează planului sau desfăşurarea activităţii sale aduce pierderi averii sale, administratorul judiciar, comitetul creditorilor sau oricare creditor pot solicita intrarea în faliment.

Nu este obligatoriu ca plăţile scadente potrivit graficului de plăţi să fie datorate creditorilor care au formulat cererea de deschidere a procedurii de faliment, cu atât mai mult cu cât şi administratorul judiciar este îndreptăţit să formuleze o astfel de solicitare, esenţială fiind nerespectarea planului de reorganizare aşa cum a fost asumat de către debitor.

În cauză se constată astfel că planul de reorganizare aşa cum a fost confirmat nu este respectat, se continuă acumularea de datorii, iar modificarea adusă planului de reorganizare nu a putut fi confirmată în condiţiile în care nu îndeplinea cerinţele de legalitate , motiv pentru care instanţa urmează a admite cererile şi a dispune intrarea în procedură de faliment.

 

Prin decizia civilă nr. 1125R/27.11.2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a V-a Civilă în dosarul nr. 4740/2/2019 hotărârea instanţei de fond a devenit irevocabilă, prin respingerea recursului ca nefondat.