Dreptul muncii. Salarizare.

Legiuitorul a înţeles să facă distincţie între reîncadrare, care se face potrivit noii legi-cadru de salarizare, şi stabilirea,  respectiv plata efectivă a drepturilor salariale, care urmează a se realiza aşadar potrivit dispoziţiilor art. 38, care reglementează aplicarea în timp a acestei legi.

În acest context, se constată că dispoziţiile art. 38 din Legea nr. 153/2017, după ce stabilesc, la alin. 1, că aceasta se aplică etapizat, începând cu data de 1 iulie 2017, prevăd în continuare, în alin. 2 – 4,  regulile în funcţie de care se va face aplicarea etapizată a legii.

Reclamanta face parte din personalul prevăzut în anexa nr. II, fiindu-i aşadar aplicabile dispoziţiile art. 38 alin. 3 lit. c din lege, care reglementează o excepţie de la aplicarea dispoziţiilor art. 38  alin. 3 lit. a, în sensul că  începând cu data de 1 martie 2018 cuantumul sporurilor pentru condiţii de muncă se determină conform Regulamentului-cadru de acordare a sporurilor, elaborat de Ministerul Sănătăţii şi aprobat prin hotărâre a Guvernului până la data de 1 martie 2018, anume HG nr. 153/2018.

Prin urmare, începând cu data de 01.03.2018, sporurile cuvenite personalului prevăzut de Anexa II sunt cele stabilite în cadrul procedurii prevăzute de HG nr. 153/2018. (Decizia civilă nr. 68/14.01.2020, pronunţată în dosarul nr. 2180/101/2019 de Curtea de Apel  Craiova – Secţia I civilă).

Prin cererea înregistrată la data de 20.05.2019 sub nr.1226/101/2019, pe rolul Tribunalului Mehedinţi – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, reclamanţii C.S.C. şi C.L.Ş., G. G.D şi , P. L. au chemat în judecată pârâta DGASPC MH , solicitând ca prin hotărâre judecătorească să fie obligată:

- la calcularea şi plata sporului de 50% din salariul de bază, spor pentru condiţii de muncă deosebit de periculoase, prevăzut de art.14 cap. II din Anexa II la Legea-cadru nr.153/2017, cu modificările şi completările ulterioare astfel cum a fost stabilit prin Anexa nr.2, litera A, pct.3 din Regulamentul cadru din 29.03.2018 aprobat prin HGR nr.153/2018 pentru perioada 01.10.2018 şi până la pronunţarea hotărârii;

- la actualizarea sumei datorate reprezentând 50% din salariul de bază sporului pentru condiţii de muncă deosebit de periculoase cu indicele de inflaţie precum şi a dobânzii legale de la data scadenţei până la data plăţii efective;

- la constatarea discriminării în raport cu modul de stabilire şi plată a sporului de 50% din salariul de bază pentru condiţii de muncă deosebit de periculoase practicat pentru alţi colegi care lucrează în aceleaşi condiţii;

- la plata cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea din şedinţa publică din 05.09.2019, instanţa în baza dispoziţiilor  art.139 alin.5 Cod pr.civ., a dispus disjungerea cauzei pentru fiecare reclamant şi formarea de dosare separate.

În urma disjungerii, cauza privind pe reclamanta G. L.Ş, a fost  înregistrată sub nr. 2180/101/2019. 

Prin sentinţa civilă nr.456/10.10.2019, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi s-a respins acţiunea formulată.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut următoarele:

Reclamanta este angajata pârâtei Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Mehedinţi în funcţia de kinetoterapeut, conform contractului individual de muncă nr.12076/19.09.2007, desfăşurându-şi activitatea în Centrul de zi de recuperare, din cadrul Serviciului de recuperare, de prevenire a separării copilului de familie şi servicii de zi.

Pentru perioada din litigiu salarizarea reclamantei este prevăzută în Legea cadru 153/2017 cu modificările şi completările ulterioare

Art.38 din Legea 153/2017 prevede aplicarea etapizată a legii începând cu data de 01 iulie 2017.

Alin.2 art. 58 prevede că, începând cu data de 01 iulie 2017 se menţin în plată la nivelul acordat pentru luna iunie 2017, până la 31 decembrie 2017, cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie şi indemnizaţiilor de încadrare, precum şi cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, indemnizaţia brută de încadrare, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

Alin.3 art. 38 din lege prevede  începând cu data de 01 ianuarie 2018, acordarea unei majorări de 25 % a salariilor de bază, soldelor de funcţie/ salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare, precum şi cuantumul brut al sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor, premiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare, solda lunară/salariul lunar fără a depăşi limita prevăzută la art. 25 din lege.

Aplicând dispoziţiile legale de mai sus, pârâta, începând cu 01.10.2017, prin dispoziţia nr. 1471/29.09.2017, a stabilit reclamantei un salariu de bază de 2769 lei, cu menţinerea cuantumului sporului de 15 % pentru condiţii de muncă, în afara salariului de bază,  începând cu data de 01.01.2018 prin dispoziţia nr. 2476/29.12.2017, în temeiul art. 38 alin 3 din Legea 153/2017,  a stabilit salariul de bază al reclamantei şi sporul pentru condiţii deosebite de muncă, respectiv 3461 lei salariul de bază şi 495 lei sporul pentru condiţii deosebite de muncă.

De asemenea prin dispoziţia nr. 223/09.01.2019, începând cu data de 01.01.2019 s-a stabilit salariul de bază al reclamantei de 3807 lei cu menţinerea cuantumului sporurilor la nivelul acordat pentru luna decembrie 2018.

Dispoziţia a avut la bază referatele privind majorările salariilor de bază pentru personalul din cadrul instituţiilor cu ¼ din diferenţa dintre salariul de bază pentru anul 2022 (alin4 art.38 din Legea 153/2017) şi cel din luna decembrie 2018 prevăzut de OUG 114/2018.

Prin acţiunea de faţă reclamanta a solicitat acordarea sporului de 50 % din salariul de bază prevăzut de art. 14 cap II  Anexa II din Legea cadru 153/2017 şi Anexa 9 lit. A punctul 3 din Regulamentul cadru aprobat prin HG 153/2018, începând cu data de 01.10.2018.

Anexa II din Legea 153/2017 reglementează salariile din instituţiile şi unităţile de asistenţă socială, servicii sociale cu sau fără cazare, iar în art. 14 din cap II care cuprinde reglementări specifice personalului din  sănătate, din unităţile de asistenţă medico-socială şi din unităţile de asistenţă socială/servicii sociale sunt prevăzute categoriile de sporuri care pot fi acordate în unităţile de asistenţă socială/ centru cu sau fără cazare în raport cu condiţiile în care îşi desfăşoară activitatea

Alin.2 art. 14 prevede că locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului, precum şi condiţiile de acordare a acestuia se stabilesc de către ordonatorul de credite, cu consultarea sindicatelor sau, după caz, a reprezentanţilor salariaţilor, în limita prevederilor din regulamentul elaborat, având la bază buletinele de determinare sau, după caz, expertizare, emise de către autorităţile abilitate în acest sens.

Prin HG 153/2018 a fost aprobat Regulamentul cadru privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal a mărimii concrete a sporului pentru condiţiile de muncă prevăzute în anexa II din Legea 153/2017.

Sporul solicitat de reclamantă este reglementat în Anexa 9 pct. A şi unde se prevede un spor de la 50 % până la 75 % din salariul de bază acordat personalului din module de reabilitare comportamentală şi unităţile de asistenţă socială/centre cu sau fără personalitate juridică/ serviciile sociale, cu cazare/fără cazare destinate persoanelor cu nevoi de recuperare neuromotorie, neuropsihomotorie, neuromusculară şi neurologică.

La nivelul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Mehedinţi s-a efectuat de către Direcţia de Sănătate Publică Mehedinţi expertizarea locurilor de muncă din cadrul serviciilor sociale şi a fost emis buletinul de expertizare nr. 37/20.07.2018.

Urmare a expertizării locurilor de muncă între Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Mehedinţi şi sindicate au avut loc consultări pentru nominalizarea personalului căruia urmează să i se acorde sporul conform procesului verbal 38461/04.10.2018.

Centrul de zi de recuperare se încadrează la punctul I lit. A subpunctul 3 Anexa 9 la Regulamentul cadru, acordându-se un spor de 50 % din salariul de bază.

Serviciul de recuperare, de prevenire a separării copilului de familie şi servicii de zi se încadrează în Anexa 9, pct. V, litera D din Regulamentul - cadru acordându-se un spor de 15 % din salariul de bază personalului.

Cum salarizarea reclamantei s-a făcut în raport de dispoziţiile art. 38 din Legea 153/2018, menţinându-se salariul de bază avut anterior intrării în vigoare a legii până la 01 ianuarie 2019 când salariul de bază a fost determinat utilizându-se salariile de bază prevăzute în anexele la legea cadru.

Aşa cum s-a arătat, începând cu 01 ianuarie 2019 cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, se menţine cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2018 , conform art. 34 alin.2 din OUG 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene.

Reclamanta a invocat starea de discriminare în raport de alţi salariaţi care au beneficiat de acordarea sporului solicitat având în vedere nesocotirea principiilor stabilite de art. 6 lit. a-d din Legea 153/2017.

Discriminarea presupune aplicarea unui tratament diferit faţă de două sau mai multe persoane aflate în situaţii identice sau dimpotrivă tratarea identică a unor persoane aflate în situaţii diferite atât timp cât un asemenea tratament nu are nicio justificare obiectivă.

Pentru a considera că tratamentul este discriminatoriu, acesta trebuie să fie condiţionat de unul din criteriile protejate de lege: rasă, culoare, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie sau convingeri, sex, vârstă, dizabilitate, opinie, apartenenţă politică sau orice alt criteriu similar.

Legea cadru 153/2017 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice proclamă principiul la muncă egală, salariul egal şi stabileşte că sistemul de salarizare are la bază principiile enumerate în art. 6:

a) principiul legalităţii, în sensul că drepturile de natură salarială se stabilesc prin norme juridice de forţa legii, cu excepţia hotărârilor prevăzute la art. 11 alin. (1), conform principiilor enunţate de art. 120 din Constituţia României, republicată, dar cu încadrare între limitele minime şi maxime prevăzute prin prezenta lege;

b) principiul nediscriminării, în sensul eliminării oricăror forme de discriminare şi instituirii unui tratament egal cu privire la personalul din sectorul bugetar care prestează aceeaşi activitate şi are aceeaşi vechime în muncă şi în funcţie;

c) principiul egalităţii, prin asigurarea de salarii de bază egale pentru muncă cu valoare egală;

d) principiul importanţei sociale a muncii, în sensul că salarizarea personalului din sectorul bugetar se realizează în raport cu responsabilitatea, complexitatea, riscurile activităţii şi nivelul studiilor;

e) principiul stimulării personalului din sectorul bugetar, în contextul recunoaşterii şi recompensării performanţelor profesionale obţinute, pe baza criteriilor stabilite potrivit legii şi regulamentelor proprii;

f) principiul ierarhizării, pe verticală, cât şi pe orizontală, în cadrul aceluiaşi domeniu, în funcţie de complexitatea şi importanţa activităţii desfăşurate;

g) principiul transparenţei mecanismului de stabilire a drepturilor salariale, în sensul asigurării predictibilităţii salariale pentru personalul din sectorul bugetar;

h) principiul sustenabilităţii financiare, în sensul stabilirii nivelului de salarizare pentru personalul bugetar, astfel încât să se asigure respectarea plafoanelor cheltuielilor de personal ale bugetului general consolidat, stabilite în condiţiile legii;

i) principiul publicităţii în sensul transparenţei veniturilor de natură salarială, precum şi a altor drepturi în bani şi/sau în natură pentru toate funcţiile din sectorul bugetar.

Angajatorii sunt obligaţi să aplice întocmai dispoziţiile legale, ceea ce s-a întâmplat în cazul de faţă.Împrejurarea că anumiţi colegi ai reclamantei beneficiază de acordarea sporului este determinat de lege, deoarece acestea sunt persoane nou încadrate, cărora la stabilirea salariului de bază s-au înmulţit coeficienţii prevăzuţi de lege cu salariul minim brut pe ţară.

 Faţă de aceste considerente acţiunea reclamantei a fost respinsă.

Împotriva sentinţei, în termen legal, a declarat apel reclamanta G. L. Ş.,solicitând în temeiul art. 480 din Codul de Procedură Civilă, admiterea apelului și pe fond schimbarea  în tot a sentinței atacate , admiterea în totalitate a acțiunii în sensul obligării pârâtei la calcularea și plata sporului de 50% din salariul de bază sporului pentru condiții de muncă deosebit de periculoase, prevăzut de art.14 cap.II din Anexa II  la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările și completările ulterioare astfel cum a fost stabilit prin Anexa nr.9, pct.I, litera A, subpct.3 din Regulamentul cadru din 29.03.2018, aprobat HGR nr. 153/2018, pentru perioada 01.10.2018 - data pronunțării prezentei acţiuni;obligarea  paratei la actualizarea sumei datorate reprezentând 50% din salariul de bază sporului pentru condiții de muncă deosebit de periculoase cu indicele precum și a dobânzii legale de la data scadentei până la data plății efective;constatării discriminării in raport cu modul de stabilire și plată a sporului de 50% din salariul de bază pentru condiții de muncă deosebit de periculoase practicat pentru alți colegi care lucrează in aceleași condiții, precum şi obligarea  pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea apelului a susținut următoarele:

În fapt , instanța de fond a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor legale aplicabile in speță și anume art.14 de la cap.II din anexa II la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările și completările ulterioare astfel cum a fost stabilit prin Anexa nr.9, pct.I, litera A, subpct.3 din Regulamentul cadru din 29.03.2018, aprobat HGR nr. 153/2018.

Instanța de fond nu a avut in vedere art. 38 alin. 3 lit c) din Legea nr.1 53/2017 care prevede că „ prin excepţie de la lit.a începând cu data de 1 martie 2018, pentru personalul prevăzut în anexa nr. II, cuantumul sporurilor pentru condiții de muncă se determină conform Regulamentului-cadru de acordare a sporurilor, elaborat de Ministerul Sănătății și aprobat prin hotărâre a Guvernului până la data de 1 martie 2018, fără a depăși limita prevăzută la art. 25".

De asemenea, art. 23 din Legea nr. 153/2017 reglementează sporul pentru condiții de muncă, prevăzându-se că „Locurile de muncă și categoriile de personal, precum și mărimea concretă a sporului pentru condiții de muncă prevăzut în anexele nr. I - VIII și condițiile de acordare a acestuia se stabilesc în cel mult 60 de zile de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României, ..., prin regulament cadru elaborat de către fiecare dintre ministerele coordonatoare ale celor 6 domenii de activitate bugetară, respectiv învățământ, sănătate şi asistenţă socială, cultură, diplomație, justiție, administrație, de către instituțiile de apărare, ordine publică și securitate națională, precum și de către autoritățile publice centrale autonome, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea fiecăruia dintre ministerele coordonatoare .......".

În aplicarea acestor dispozițiile legale prin HG nr. 153/29.03.2018 a fost aprobat Regulamentul-cadru privind stabilirea locurilor de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului pentru condiții de muncă prevăzut în anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, precum și condițiile de acordare a acestuia, pentru familia ocupațională de funcții bugetare "Sănătate și asistență socială".

Anexa 9 la HG nr. 153/2018 reglementează mărimea sporului pentru personalul din unitățile de asistență social/centre cu sau fără cazare acordat în baza art. 14 din cap. II din anexa II la Legea cadru nr. 153/2017.

În articolul unic din anexă se prevede că „Personalul care își desfășoară activitatea în unitățile de asistenți social/centre cu sau fără cazare, beneficiază de sporul prevăzut de 14 de la cap.II din anexa II la Legea-cadru nr. 153/2017, după cum urmează: l. locurile de muncă, categoriile de personal și mărimea concretă a sporurilor pentru personalul care își desfășoară activitatea în condiții deosebit de periculoase conform art. 14 alin. 1 lit. a) de la cap. II din anexa II la Legea cadru nr. 153/2017, cu modificările și completările ulterioare, A) spor de 50% până la 75% din salariul de bază acordat personalului de specialitate din: .....3. modulele de reabilitare comportamentală și unitățile de asistență socială/centre cu sau fără personalitate juridică/servicii sociale, cu cazare, destinate persoanelor cu nevoi derecuperare neuromotorie, neuropsihomotorie,  neuromusculară  si neurologică".

De asemenea, în art. 14 cap. II din anexa II la Legea cadru nr.153/2017 se prevede că, (1) În unitățile de asistență socială/centre cu sau fără cazare, în raport cu condițiile în care se desfășoară activitatea, pot fi acordate, cu respectarea prevederilor legale, următoarele categorii de sporuri:

a) pentru condiții deosebit de periculoase, personalul care își desfășoară activitatea în centrele de recuperare și reabilitare neuropsihiatrică Ialte centre rezidențiale pentru persoane cu afecțiuni neuropsihiatrie, în module de reabilitare comportamentală, precum și personalul din unitățile de asistență socială în care sunt îngrijiți bolnavii cu TBC, SIDA sau cu nevoi de recuperare neuromotorie, neuropsihomotorie, neuromusculară și neurologic, un spor de până la 75% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective".

În raport de aceste dispoziții legale care reglementează acordarea sporului pentru condiții deosebit de periculoase pentru personalul de specialitate care desfășoară activitate în unitățile de asistență socială destinate persoanelor cu nevoi de recuperare neuromotorie, neuropsihomotorie, neuromusculară și neurologică, la nivelul DGASPC Mehedinți s-a efectuat de către Direcția de Sănătate Publică Mehedinți expertizarea locurilor de muncă din cadrul serviciilor sociale care funcționează în cadrul direcției.

Din buletinul de expertizare nr.37/20.07.2018 rezultă că expertizarea s-a efectuat urmare a solicitării DGASPC, fiind evaluat impactul factorilor de risc profesional asupra stării de sănătate a personalului angajat, iar evaluarea a vizat inclusiv personalul de la  în cadrul căruia apelanta îşi desfășoară activitatea.

Potrivit art. 12 alin. 1 din HG nr. 153/2018: „Nominalizarea personalului care beneficiază de spor pe locuri de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului, precum și condițiile de acordare se stabilesc de ordonatorul de credite, cu consultarea sindicatelor reprezentative Ia nivel de unitate/sindicatelor afiliate la o federație reprezentativă pe grup de unități/sector sau, după caz, a reprezentanților salariaților....".

Urmare a expertizării locurilor de muncă și în aplicarea art. 12 alin. 1 din HG nr. 153/2018, între DGASPC Mehedinți și sindicate au avut loc consultări pentru nominalizarea personalului căruia urma să i se acorde sporul și pentru stabilirea mărimii concrete a sporului.

Rezultatele consultărilor s-au consemnat în procesul verbal nr. 38.461/04.10.2018 prin care s-a convenit asupra acordării sporului la limita minimă, iar la pct. 22 s-a prevăzut că  se încadrează la lit. A, spct.3 din Anexa 9 la Regulamentul cadru aprobat prin HG nr. 153/2018, respectiv spor de 50% din salariul de bază acordat personalului din modulele de reabilitare comportamentală și unitățile de asistentă socială/centre cu sau fără personalitate juridică/servicii sociale, cu cazare/fără cazare destinate persoanelor cu nevoi de recuperare neuromotorie, neuropsihomotorie, neuromusculară și neurologică.

Prin urmare, în cadrul pârâtei DGASPC Mehedinți s-a urmat procedura prevăzută de HG nr. 153/2018 și au fost expertizate locurile de muncă, iar ulterior au avut loc consultări cu sindicatele stabilindu-se categoriile de personal și procentul de acordare a sporului pentru condiții deosebit de periculoase, însă reclamanta  nu a fost printre beneficiarii plății acestui spor, deși se încadrează în categoria personalului de specialitate care își desfășoară activitatea în condiții deosebit de periculoase, conform HG nr. 153/2018, Anexa 9, articol unic, pct. I lit. A, subpct.3.

Referitor la motivele neacordării acestui spor, pârâta a susținut că salarizarea reclamantului s-a efectuat conform art.38 alin.3 lit. a) din Legea nr. 153/2017, în sensul că i-au fost majorate cu 25%, începând cu 01.01.2018, drepturile salariale de care beneficia în luna decembrie 2017.

Cât privește neacordarea sporului în litigiu, pârâta a susținut că a avut în vedere clarificările comunicate de Ministerul Muncii și Protecției Sociale cu privire la aplicarea Legii nr. 153/2017 și urmare a acestor clarificări, sporul pentru condiții deosebit de periculoase l-a acordat numai personalului promovat/nou încadrat, conform referatului nr. 2394/31.01.2019 al Biroului Resurse Umane din cadrul DGASPC Mehedinți.

Din acest referat rezultă că sporul pentru condiții deosebite de periculoase a fost acordat, în mod excepțional, numai la anumiți salariați nou angajați.

De fapt, din apărările formulate de pârâtă, rezultă că Legea nr. 153/2017 și HG nr. 153/2018 în materia acordării sporului pentru condiții deosebite de periculoase, au fost aplicate de DGASPC Mehedinți pe baza unor adrese comunicate de Ministerul Muncii prin care s-au adus clarificări în materia salarizării personalului bugetar, inclusiv în ce privește sporul în litigiu și urmare a acestor clarificări, pârâta „a apreciat” că reclamanta nu este îndreptățit la acordarea sporului.

Instanța de fond nu a avut in vedere că potrivit art.38 alin.3 lit. c) din Legea nr. 153/2017 şi HG nr.153/2018, anexa 9, articolul unic pct.I lit.A, subpct.3,  regula este că sporul pentru condiţii deosebit de periculoase se acordă personalului de specialitate din modulele de reabilitare comportamentală și unitățile de asistență socială/centre cu sau fără personalitate juridică/servicii sociale, cu cazare/fără cazare destinate persoanelor cu nevoi de recuperare neuromotorie, neuropsihomotorie, neuromusculară și neurologic, iar apelanta  îşi desfășoară activitatea de Kinetoterapeut, conform contractului individual de muncă nr 6436 din 29.05.2017, în centrul de zi de recuperare, fapt pentru care se încadrează în această categorie.

În mod cert, instanța de fond a reținut in motivarea acțiunii la fila 6 alineatul 4 din hotărâre că Centrul de zi de recuperare se încadrează la punctul I lit.A, subpunctul 3, Anexa 9 la Regulamentul cadru și că apelanta trebuie să beneficeze de un spor de 50 % din salariul de bază, dar la alineatul următor se referă la Serviciul de Recuperare,  care nu îi  este aplicabil.

Art. 6 din Legea nr.153/2017 reglementează principiile sistemului de salarizare, iar la lit. c), d) sunt prevăzute principiul egalității, prin asigurarea de salarii de bază egale pentru muncă cu valoare egală, respectiv principiul importanței sociale a muncii, în sensul că salarizarea personalului din sectorul bugetar se realizează în raport cu responsabilitatea, complexitatea, riscurile activității și nivelul studiilor.

În Regulamentul cadru aprobat prin HG nr. 153/2018, în art. 1 al. 2 se prevede că „Sporurile prevăzute în prezentul regulament-cadru constituie o formă de diferențiere a salarizării personalului în funcție de condițiile specifice de desfăsurare a activitătii.”

În art. 2 din același regulament sunt explicate semnificațiile unor termeni, astfel: lit. a)„ spor pentru condiții de muncă - compensație financiară a riscurilor, acordată personalului care își desfășoară activitatea în condiții de muncă vătămătoare, periculoase, deosebit de periculoase, condiții grele de muncă, periculoase sau vătămătoare, în unități cu specific deosebit, în condiții deosebite cum ar fi stres sau risc"; lit. c) condiții de muncă deosebit de periculoase totalitatea condițiilor de muncă care pot produce îmbolnăviri ale lucrătorilor prin expunere la agenți biologici, substanțe chimice periculoase, suprasolicitare neuropsihică deosebită și unde riscul este prezent, indiferent de utilizarea mijloacelor de protecție individuală sau colectivă.”

Având în vedere aceste principii ale salarizării personalului bugetar conform Legii nr. 153/2017 și rațiunea pentru care legiuitorul a prevăzut acordarea sporului pentru condiții deosebit de periculoase, reclamanta a apreciat că este îndreptățită la plata acestui spor începând cu luna martie 2018, așa cum se prevede în art.38 alin.3 lit. c) din Legea nr. 153/2017.

Instanța de fond a menționat greșit faptul că reclamanta face parte din Serviciul de Zi de Recuperare de prevenire a separării copilului de familie și serviciul de zi,  întrucât asa cum rezultă din fişa postului, aceasta face parte din Centrul de zi de recuperare, iar sporul prevăzut de Legea 153/2018 și Regulamentul cadru aprobat prin HGR 153/2018 este de minim 50%, așa cum rezultă și din art. 14 alin. (1) lit. a) de la cap. II din anexa nr. II la Legea 153/2018 având în vedere că lucrează în condiţii deosebit de periculoase.

Prin neacordarea acestui spor de angajator, reclamanta a apreciat că i s-a creat un prejudiciu constând in lipsirea unui drept prevăzute de lege.

Potrivit art. 253 alin. 1 Codul muncii: „angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul".

Având în vedere că pârâta nu a acordat sporul pentru condiții deosebit de periculoase, este pertinentă și solicitarea de obligarea acesteia ca sumele acordate cu acest titlu să fie actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective.

Reactualizarea conform indicelui de inflație intervenit în perioada în care sporul nu au fost plătit, reprezintă cel mai fidel prejudiciu real suferit prin privarea de aceste drepturi.

De asemenea, consideră că se impune și repararea prejudiciului constând în lipsa de folosință a sumelor cuvenite, prin obligarea pârâtei și la plata dobânzii legale, potrivit art. 1531 al. 1, 2 Cod civil .

Natura juridică a dobânzii este diferită de natura juridică a actualizării obligației cu rata inflației, prima reprezentând o sancțiune - daune moratorii pentru neexecutarea obligației de plată, iar a doua reprezentând valoarea reală a obligației bănești la data efectuării plății — daune compensatorii.

Prin urmare, este admisibil cumulul dobânzii cu actualizarea obligației cu rota inflației, întrucât nu se ajunge la o dublă reparare.

În mod cert, pârâta a recunoscut și depus înscrisuri în acest sens din care rezultă fără dubiu că începând cu data de 01.10.2018 a fost pus în aplicare Regulamentul cadru și majoritatea colegilor reclamantei au primit sporul de 50% amintind prin acțiune cu titlu de exemplu colegii  nominalizaţi în cuprinsul cererii de apel.În aceste condiții, reclamanta se consideră discriminată în raport cu ceilalți colegi ai săi,  având in vedere nesocotirea principiilor stabilite prin art. 6 lit a-d din Legea nr. 153/2017 .

Intimata- pârâtă D.G.A.S.P.C.  M. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat, reiterând în esenţă argumentele expuse în faţa primei instanţe.

Apelul este fondat şi urmează a fi admis pentru următoarele considerente:

Prin  cererea de chemare în judecată dedusă judecăţii, reclamanta a solicitat acordarea sporului pentru condiţii deosebit de periculoase, în procent de 50 % din salariul de bază, începând cu luna octombrie  2018, în temeiul dispoziţiilor art. 14 din Cap. II ale Anexei II la Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice şi respectiv Anexa 9, pct. I, lit. A, pct. 3 din HG nr. 153/2018 pentru aprobarea Regulamentului-cadru privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiţii de muncă prevăzut în anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, precum şi a condiţiilor de acordare a acestuia, pentru familia ocupaţională de funcţii bugetare "Sănătate şi asistenţă socială”,  acte normative care stabilesc acordarea acestui spor, alături de alte categorii de personal, şi personalului de specialitate din modulele de reabilitare comportamentală şi unităţile de asistenţă socială/centre cu sau fără personalitate juridică/servicii sociale cu cazare/fără cazare,destinate persoanelor cu nevoi de recuperare neuromotorie, neuropsihomotorie, neuromusculară şi neurologică.

 Prima instanţă a respins acţiunea, reţinând în esenţă că reclamanta  nu era îndreptăţită la acordarea acestui  spor începând cu data de 1.10.2018,  în baza art. 38 alin. 3 lit. c din Legea nr. 153/2017, în contextul aplicării etapizate a dispoziţiilor legale privind salarizarea personalului bugetar, sens în care au fost invocate prevederile art. 38 alin. 3 lit. a din Legea nr. 153/2017 şi respectiv art. 34 alin. 1 şi 2 din OUG nr. 114/2018.

Referitor la aceste aspecte, se constată că reclamanta este salariata pârâtei D.G.A.S.P.C.  M i,  în funcţia de kinetoterapeut , desfăşurându-şi activitatea în cadrul Centrului de zi de recuperare. Prin urmare, salarizarea apelantei reclamante este  reglementată de prevederile Anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, care stabilesc  salariile de baza, sporurile si alte drepturi salariale specifice domeniului de activitate corespunzător familiei ocupaţionale de funcţii bugetare „Sănătate si Asistenţă Sociala”.

 Modalitatea de stabilire a sporurilor cuvenite acestei categorii de personal începând cu  data de 1 martie 2018  a fost reglementată de  art. 38 alin. 3 lit. c din Legea nr. 153/2017, în sensul că începând cu această dată cuantumul sporurilor pentru condiţii de muncă se determină conform Regulamentului - cadru de acordare a sporurilor, elaborat de Ministerul Sănătăţii şi aprobat prin hotărâre a Guvernului  până la data de 1 martie 2018, fără a depăşi limita  prevăzută la art. 25.

În aplicarea acestor dispoziţii legale, prin HG nr. 153/2018 a fost aprobat Regulamentul-cadru privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiţii de muncă prevăzut în anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi a condiţiilor de acordare a acestuia pentru familia ocupaţională de funcţii bugetare "Sănătate şi asistenţă socială", în vigoare din 30.03.2018, în Anexa nr.  9, pct. I, lit. A, pct. 3  la acest Regulament – cadru stabilindu-se şi posibilitatea acordării sporului pentru condiţii deosebit de periculoase personalului de specialitate din modulele de reabilitare comportamentală şi unităţile de asistenţă socială/centre cu sau fără personalitate juridică/servicii sociale cu cazare/fără cazare, destinate persoanelor cu nevoi de recuperare neuromotorie, neuropsihomotorie, neuromusculară şi neurologică.

Prevederile art. 38 alin. 3 lit. c din Legea nr. 153/2017 au stabilit în mod expres că începând cu data de 01.03.2018 cuantumul sporurilor pentru condiţii de muncă cuvenite personalului prevăzut în anexa nr. II este cel determinat în condiţiile Regulamentului – cadru de acordare a sporurilor, ce urma a fi aprobat. În consecinţă, câtă vreme în aplicarea prevederilor acestui Regulament s-a stabilit îndreptăţirea reclamantei la plata sporului de condiţii deosebit de periculoase în cuantum de 50%, data acordării acestuia nu putea fi alta decât cea stabilită de legiuitor.

Îndreptăţirea reclamantei la acordarea şi  plata sporului de condiţii deosebit de periculoase  a fost stabilită în cadrul procedurii prevăzute de HG nr. 153/2017, conform buletinului de expertizare nr. 37/20.07.2018 întocmit de D.S.P. M. şi procesului – verbal de şedinţă nr. 30445/09.08.2018, angajatorul susţinând în mod eronat că  în contextul aplicării etapizate a Legii nr. 153/2017, nu puteau beneficia de sporurile prevăzute de Regulamentul cadru aprobat prin HG nr. 153/2018 decât salariaţii care au ajuns la nivelul salariului din 2022,  şi respectiv personalul promovat/nou încadrat, în timp ce reclamanta putea beneficia doar de majorarea cu 25% a drepturilor salariale de care beneficia în luna decembrie 2017, inclusiv sporul pentru condiţii deosebite de muncă, conform art. 38 alin. 3 lit. a din Legea nr. 153/2017.

Într-adevăr, la data intrării în vigoare a Legii nr. 153/2017 reclamanta beneficia de spor pentru condiţii deosebite, stabilit în condiţiile anexei II/2 la Legea cadru nr. 330/2009 şi Ordinului MS nr. 547/26.05.2010, spor care a fost majorat cu 25% începând cu 01.01.2018 când, prin dispoziţia nr. 2476/29.12.2017 emisă de angajator, în temeiul art.38 alin.3 lit. i din Legea – cadru nr.153/2017 şi conform prevederilor  art.16 alin.1 din Anexa nr.1 la Regulamentul cadru de organizare şi funcţionare a Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Mehedinţi aprobat prin Hotărârea nr.797/2017pentru aprobarea regulamentelor – cadru de organizare şi funcţionare ale serviciului public de asistenţă socială şi a structurii orientative de personal, reclamantei i s-a stabilit  un salariu de bază de 3461 lei, la care s-a adăugat un spor pentru condiţii deosebite de muncă în cuantum de 495 lei.

De asemenea, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 153/2017 (01.07.2017), s-a prevăzut  un nou cadru legislativ pentru stabilirea sistemului de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului, stabilindu-se în acelaşi timp,  prin art. 36 alin. 1, că la data intrării în vigoare a Legii nr.153/2017, reîncadrarea personalului salarizat potrivit acestei legi se face pe noile funcţii, grade/trepte profesionale, gradaţie corespunzătoare vechimii în muncă şi vechime în specialitate/vechime în învăţământ avute, cu stabilirea salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare şi indemnizaţiilor lunare potrivit art. 38.

Prin urmare, legiuitorul a înţeles să facă distincţie între reîncadrare, care se face, într-adevăr,  potrivit noii legi-cadru de salarizare, şi stabilirea şi respectiv plata efectivă a drepturilor salariale, care urmează a se realiza aşadar potrivit dispoziţiilor art. 38, care reglementează aplicarea în timp a acestei legi.

În acest context, se constată că dispoziţiile art. 38 din Legea nr. 153/2017, după ce stabilesc, la alin. 1, că aceasta se aplică etapizat, începând cu data de 1 iulie 2017, prevăd în continuare, în alin. 2 – 4,  regulile în funcţie de care se va face aplicarea etapizată a legii, astfel:

- potrivit alin. 2 lit. a,  se menţin în plată la nivelul acordat pentru luna iunie 2017, până la 31 decembrie 2017, cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie şi indemnizaţiilor de încadrare, precum şi cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, indemnizaţia brută de încadrare, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii (cu excepţia personalului menţionat la lit. b şi c din acelaşi alin.)

- potrivit alin. 3 lit. a, începând cu data de 1 ianuarie 2018,  cuantumul brut al salariilor  de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare,  precum şi cuantumul brut al sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor, premiilor  şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare, solda lunară/salariul lunar de care  beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează cu 25% faţă de nivelul  acordat pentru luna decembrie 2017, fără a depăşi limita prevăzută la art. 25, în măsura  în care personalul respectiv îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii (în continuare,  la literele b – j  fiind reglementate excepţii şi derogări  pentru anumite categorii de  personal);

- potrivit alin. 4, în perioada 2019 - 2022 se va acorda anual o creştere a salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare, fiecare creştere reprezentând 1/4 din diferenţa dintre salariul de bază, solda de funcţie/salariul de funcţie, indemnizaţia de încadrare prevăzute de lege pentru anul 2022 şi cel/cea din luna decembrie 2018. Creşterea respectivă şi data de aplicare se stabilesc prin legea anuală a bugetului de stat cu respectarea prevederilor art. 6 lit. h).

Or, după cum s-a arătat mai sus, reclamanta face parte din personalul prevăzut în anexa nr. II, fiindu-i aşadar aplicabile dispoziţiile art. 38 alin. 3 lit. c din lege, care reglementează o excepţie de la aplicarea dispoziţiilor art. 38  alin. 3 lit. a, în sensul că  începând cu data de 1 martie 2018 cuantumul sporurilor pentru condiţii de muncă se determină conform Regulamentului-cadru de acordare a sporurilor, elaborat de Ministerul Sănătăţii şi aprobat prin hotărâre a Guvernului până la data de 1 martie 2018, anume HG nr. 153/2018.

Prin urmare, începând cu data de 01.03.2018, sporurile cuvenite personalului prevăzut de Anexa II sunt cele stabilite în cadrul procedurii prevăzute de HG nr. 153/2018, anume, în cazul reclamantei, sporul de 50 % pentru condiţii deosebit de periculoase.

În acest context, apar ca neîntemeiate susţinerile angajatorului, validate eronat de prima instanţă,  referitoare la încălcarea art. 34 alin. 2 din OUG 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, potrivit cărora începând cu 1 ianuarie 2019, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, se menţine cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2018, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

Aceasta în condiţiile în care, după cum s-a arătat mai sus, reclamanta era îndreptăţită la plata sporului de 50% încă din luna martie 2018, aşadar şi în luna decembrie 2018, acest cuantum urmând aşadar a fi menţinut în plată începând cu ianuarie 2019, conform art. 34 alin. 2 din OUG nr. 114/2018.

Soluţia de admitere a acţiunii apare astfel ca legală şi temeinică prin prisma dispoziţiilor legale din  Legea  nr. 153/2017 şi respectiv HG nr. 153/2018, care au fost în mod greşit  interpretate şi aplicate de prima instanţă, situaţie în care, apreciind ca fondate criticile formulate de apelanta reclamantă, ca efect al admiterii apelului şi a schimbării sentinţei în sensul admiterii acţiunii, devin lipsite de obiect şi deci inutil de examinat criticile expuse în motivele de apel  referitoare la discriminarea reclamantei în raport cu alţi salariaţi aflaţi în situaţii analoage sau comparabile,  care beneficiază de un tratament diferenţiat cât priveşte acordarea sporului de 50% de condiţii deosebit de periculoase , în condiţiile prevederilor  art. 1, art. 2 alin. 3 şi art. 27 alin. 1 din OG nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare .

Faţă de aceste considerente, constatând că sunt fondate criticile formulate de apelanta reclamantă, în temeiul dispoziţiilor art. 480 alin. 2 Cod pr. civ., Curtea va admite apelul, va schimba sentinţa, în sensul  că în sensul  că  va admite acţiunea, urmând ca pârâta  să fie obligată să plătească reclamantei sporul de 50% din salariul de bază pentru condiții deosebit de periculoase .

 Curtea va obliga angajatorul la plata acestor sume începând cu data de 1.10.2018 şi până la data pronunţării prezentei decizii, având în vedere precizarea reclamantei sub acest aspect din data de 2.10.2019( fila 83, dosar prima instanţă), sume care, potrivit art. 1531alin.1 şi 2 şi 1535 alin.1 Cod civil, vor fi reactualizate cu indicele de inflaţie, la care  se va adăuga dobânda  legală, calculate  de la data scadenţei până  la data plăţii efective. 

 În temeiul art. 453 Cod pr. civ., va obliga intimata pârâtă către apelanta reclamantă la 1100 lei cheltuieli  judecată reprezentând onorariu de avocat în primă instanţă (500 lei, conform dovezii depuse la fila 88 dosar Tribunal), şi onorariu  de avocat în faza procesuală a apelului

Domenii speta

Spete similare