Neacordarea unor sporuri în lipsa unor prevederi speciale, aplicabile funcţionarilor publici, care să prevadă plata suplimentară a muncii prestate în timpul nopţii, în zilele de repaus săptămânal şi de sărbători legale

Titlu: neacordarea unor sporuri în lipsa unor prevederi speciale, aplicabile funcţionarilor publici, care să prevadă plata suplimentară a muncii prestate în timpul nopţii, în zilele de repaus săptămânal şi de sărbători legale

Tip Sentinţă: sentinţă civilă

Nr. speţă 575

Dată speţă: 22.06.2017

Domeniu asociat: salarizare

Instituţie: Tribunalul Călăraşi – Secţia civilă – Complet specializat: contencios administrativ şi fiscal

Conţinut speţă: pe rol se află judecarea cauzei Contencios administrativ privind pe reclamanţii B.G. şi G. . prin SINDICATUL F.P.CĂLĂRAŞI în contradictoriu cu pârâta D.G.R.F.P. PLOIEŞTI, având ca obiect drepturi băneşti.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns avocat A. M. pentru SINDICATUL F. P. CĂLĂRAŞI, în baza împuternicirii avocaţiale aflată la dosarul cauzei, lipsă fiind pârâta.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care,

Avocatul reclamanţilor depune la dosar înscrisurile solicitate la termenul anterior.

Tribunalul pune în discuţie excepţia  prescripţiei dreptului la acţiune, invocată de pârâtă prin acţiune.

Avocat A. M. pentru reclamanţi, arată că  există o recunoaştere tacită a pârâtei privind plata acestor drepturi salariale. Cei doi membri ai sindicatului au formulat cerere pentru plata drepturilor salariale, iar în urma acestei cereri, pârâta nu a răspuns că nu ar datora aceste drepturi, ci a efectuat demersuri pentru plata drepturilor salariale. Apreciază că a intervenit recunoaşterea dreptului, astfel încât cursul prescripţiei a fost întrerupt. Solicită respingerea excepţiei prescripţiei.

Cu privire la fondul cauzei, avocat A. M. pentru reclamanţi, arată că  solicită admiterea acţiunii, aşa cum a fost completată, să se dispună obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale în cuantum de 29392 lei cuvenite lui B. G. pentru perioada iulie 2013 – aprilie 2016 şi în cuantum de 35 131 lei cuvenite lui G. C. pentru perioada iulie 2013 – mai 2016. Solicită actualizarea sumelor cu indicele de inflaţie de la scadenţă şi până la data plăţii. Solicită şi admiterea cererii completatoare, aşa cum a fost formulată şi obligarea la plata dobânzii legale aferente acestor sume.

Mai adaugă faptul că temeiul de drept invocat de pârâtă nu poate fi reţinut pentru respingerea cererii, întrucât se face confuzie cu privire la munca acordată suplimentar. Precizează că această muncă nu este o muncă suplimentara, nu s-a solicitat plata orelor suplimentare, ci se solicită plata drepturilor salariale aferente muncii prestate pe timp de noapte, în zilele de repaus săptămânal şi de sărbători legale şi în celelalte zile, în care, în conformitate cu dispoziţiile legale, nu se lucrează. Solicită obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Tribunalul, în conformitate cu dispoziţiile art. 394 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise şi reţine cauza în pronunţare.

INSTANŢA

Asupra acţiunii contencios administrativ:

Prin cererea introdusă la această instanţă la data de 30.03.2017 şi înregistrată sub nr. 508/116/2017, reclamantul Sindicatul F. P. Călăraşi, cu sediul în .... în numele şi pentru membrii săi B. G. domiciliat în ............şi G. C. domiciliat........, în contradictoriu cu pârâta D. G. R. F. P. Ploieşti, cu sediul ....... au solicitat obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale în cuantum de 29.392 lei cuvenite reclamantului B. G., pentru perioada iulie 2013-aprilie 2016, aferente muncii prestate pe perioada nopţii, în zilele de repaus săptămânal şi de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare, nu se lucrează, conform anexei 1, obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale în cuantum de 35.131 lei cuvenite reclamantului G. C. pentru perioada iulie 2013-mai 2016, aferente muncii prestate pe perioada nopţii, în zilele de repaus săptămânal şi de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare, nu se lucrează, conform anexei 2, precum şi  obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea în fapt a cererii, se arată că prin decizia nr.1181 din 12.08.2013, reclamantul B. G. a fost reîncadrat în funcţia publică de execuţie de INSPECTOR, grad profesional principal, clasa I, clasa 48 de salarizare, gradaţia 5, la Serviciul Inspecţie Fiscală Persoane Fizice, din cadrul Administraţiei judeţele a Finanţelor Publice Călăraşi, iar prin decizia nr.1256 din 12.08.2013, reclamantul G. C. a fost reîncadrat în funcţia publică de execuţie de inspector, grad profesional principal, clasa I, clasa 47 de salarizare, gradaţia 4, la Serviciul Inspecţie Fiscală Persoane Fizice, din cadrul Administraţiei judeţele a Finanţelor Publice Călăraşi.

În perioada iulie 2013 - mai 2016, în baza prevederilor OPANAF nr.3374/2013 şi OPANAF nr. 2499/18.08.2014, aceştia au fost delegaţi în Punctul de Trecere a Frontierei Silistra - Ostrov, în vederea îndeplinirii sarcinilor de serviciu privind monitorizarea traficului achiziţiilor intracomunitare.

Dată fiind activitatea din punctul de trecere a frontierei, programul de lucru a fost modificat faţă de programul normal al colegilor din cadrul Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice Călăraşi, în sensul că, faţă de programul de zi, s-a prestat şi ore de noapte (muncă de noapte) precum şi ore de noapte pe perioada zilelor de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează.

Cum nu s-a beneficiat de reducerea programului de lucru potrivit dispoziţiilor legale, prin cererile formulate din data de 25.05.2016, s-a solicitat plata drepturilor salariale, pentru munca orelor de noapte, precum şi drepturile salariale aferente orelor de noapte prestate în zilele de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările legale în vigoare, nu se lucrează, dovada muncii prestate fiind graficele privind monitorizarea traficului, anexate cererii.

În data de 03.08.2016, prin adresa nr.PLR-DSI/03.08.2016, emisă de D.G.F.P.-Servicii Interne, se aduce la cunoştinţă că, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Ploieşti nu are aprobate fonduri pentru anul 2016 în vederea achitării acestor drepturi salariale şi că cererile au fost înaintate Direcţiei Generale de Buget şi Contabilitate din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

Prin adresa nr.A_ECA_/14.12.2016 emisă de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Buget şi Contabilitate, s-a comunicat  reclamanţilor faptul că drepturile salariale solicitate pot fi achitate de la articolul bugetar 10.01 "Cheltuieli salariale în bani", alineat 10.01.01 "Salarii de bază", sau alineat 10.01.30 "Alte drepturi salariale în bani" după caz, în conformitate cu cadrul legal ce reglementează plata drepturilor băneşti invocate, rezultând astfel că aceste drepturi salariale puteau fi achitate, pârâta urmând să stabilească articolul bugetar din care să se efectueze această plată.

În data de 03.01.2017, cu adresa nr. PLR-DSI 21948/29.12.2016, li se comunică faptul că: "ca urmare a cererii dvs. înregistrată la DGRFP Ploieşti sub nr.22841/07.06.2016, referitoare la plata orelor suplimentare peste durata normală a timpului de muncă aferente perioadei iulie 2013 - mai 2016, in cadrul activităţii de monitorizare a traficului achiziţiilor intracomunitare de mărfuri din Punctul de trecere a frontierei Silistra - Ostrov....., în temeiul prevederilor art.9 alin.1 din OUG 103/14.11.2013 şi art.8 alin.1 din OUG 83/2013, munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul bugetar încadrat în funcţii de execuţie sau de conducere, precum şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările legale în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se vor compensa numai cu timp liber corespunzător”.

Cu privire la temeiul de drept în baza căruia a fost respinsă cererea, arată că, acesta nu poate fi reţinut în prezenta cauză, întrucât nu s-a solicitat să se plătească munca prestată suplimentar, ci plata drepturilor salariale aferente muncii prestate pe perioada nopţii, în zilele de repaus săptămânal şi de sărbători legale şi în celelalte zile în care în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare, nu se lucrează.

În ceea ce priveşte orele suplimentare efectuate în perioada iulie 2013 - mai 2016 menţionează faptul că, faţă de colegii din cadrul AJFP Călăraşi, reclamanţii lucrează cu 12 ore/lună mai mult decât aceştia, şi pentru această diferenţă li s-ar cuveni zile libere potrivit normelor legale arătate de pârâtă în adresa nr. PLR-DSI 21948/29.12.2016.

Precizează că, la data de 30.01.2017 au formulat contestaţie împotriva adresei nr.PLR-DSI 21948/29.12.2016, solicitând achitarea drepturilor salariale ce li se cuvin pentru munca prestată.

Prin adresa nr. PLR - DSI 1392 din 27.02.2017, pârâta comunică faptul că Ordinul Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr.3774/2013 şi nr.2499/2014, cu privire la procedura privind monitorizarea transporturilor de bunuri provenind din ţări membre ale Uniunii Europene de către personalul din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, nu cuprind prevederi referitoare la modalitatea de acordare a drepturilor salariale pe perioada nopţii şi pe perioada de noapte aferentă sărbătorilor legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările legale în vigoare, nu se lucrează.

Arătă că, plata drepturilor salariale solicitate este reglementată în cuprinsul dispoziţiilor art. 18 alin 1 din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice, ce stabilesc că pentru munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcţii de execuţie sau de conducere, precum şi munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se aplica prevederile Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările şi completările ulterioare.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art.125 alin.1 din Legea nr.53/2003 privind Codul muncii, este considerată muncă de noapte, munca prestată între orele 22, 00- 6,00.

Pentru munca prestată pe timp de noapte, potrivit dispoziţiilor art.126 din Legea nr.53/2006 salariaţii beneficiază, fie de program de lucru redus cu o oră faţă de durata normală a zilei de muncă, pentru zilele în care efectuează cel puţin 3 ore de muncă de noapte, fără ca aceasta să ducă la scăderea salariului de bază, fie un spor de muncă prestată în timpul nopţii de 25% din salariul de bază, dacă timpul astfel lucrat reprezintă cel puţin 3 ore de noapte din timpul normal de lucru.

Potrivit dispoziţiilor art. 142 din Codul Muncii, salariaţilor care lucrează în zilele de sărbătoare legală li se asigură compensarea cu timpul liber corespunzător în următoarele 30 de zile.

In cazul în care, din motive justificate, nu se acordă zile libere, salariaţii beneficiază, pentru munca prestată în zilele de sărbătoare legală, de un spor la salariul de bază ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de baza corespunzător muncii prestate in programul normal de lucru. Astfel, sporul de ore lucrate în zilele de sărbătoare legală este stipulat de art.142 din Codul Muncii.

Mai arată că pârâta refuză în mod nejustificat acordarea drepturilor salariale pe perioada nopţii şi pe perioada de noapte aferentă sărbătorilor legale si în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările legale în vigoare, nu se lucrează.

În considerarea celor expuse, reclamanţii solicită admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.

În drept au invocat dispoziţiile art. 18 din Lg.284/2010, Lg.53/2003 privind codul muncii, art.453 C.proc.civ., precum textele de lege invocate în cuprinsul cererii.

În dovedirea acţiunii au depus înscrisuri în copie.

Constatând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru cererea de chemare în judecată, instanţa a dispus comunicarea cererii pârâtei, care a depus la dosar întâmpinare.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta a solicitat pe cale de excepţie să se constate prescris dreptul la acţiune al reclamanţilor pentru perioada 1.07.2013-30.03.2014, având în vedere  data introducerii acţiunii şi dispoziţiile art. 2517 Cod civil şi ale art. 268 alin. 1 lit. c prin raportare la art. 171 alin. 1 Codul Muncii, care stipulează că termenul de prescripţie este de 3 ani şi curge de la data la care drepturile erau datorate.

Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acţiunii reclamanţilor ca neîntemeiată, având în vedere că cererile reclamanţilor nu pot fi primite, întrucât, potrivit prevederilor art.9 alin.( 1) din OUG nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice in anul 2014, precum si alte masuri in domeniul cheltuielilor publice si ale art.8 alin.( 1) din OUG nr.83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice in anul 2015, precum si alte masuri in domeniul cheltuielilor publice, munca suplimentara efectuata peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat in funcţii de execuţie sau de conducere, precum si munca prestata in zilele de repaus săptămânal de sărbători legale si in celelalte zile in care in conformitate cu reglementările in vigoare, nu se lucrează in cadrul schimbului normal de lucru, se vor compensa numai cu timp liber corespunzător.

De asemenea, potrivit OPANAF nr.3774/2013 si nr.2499/2014, care prevăd procedura privind monitorizare transporturilor de bunuri provenind din tari membre ale Uniunii Europene de către personalul din cadrul ANAF, acestea nu cuprind prevederi referitoare la modalitatea de acordare a drepturilor salariale pe perioada nopţii si pe perioada de noapte aferenta sărbătorilor legale si in celelalte zile in care, in conformitate cu reglementările legale in vigoare nu se lucrează.

În consecinţa, potrivit prevederilor legale sus menţionate, reclamanţii beneficiază numai de timp liber corespunzător, acesta acordându-se la cerere, reclamanţii neformulând o cerere in acest sens.

In concluzie, având in vedere cele prezentate, solicită respingerea acţiunii ca neîntemeiata.

A solicitat şi judecarea cauzei în lipsă.

Reclamanţii au formulat răspuns la întâmpinare, arătând că sunt neîntemeiate apărările formulate de pârât, atât pe cale de excepţie, cât şi pe fondul cauzei, pentru motivele expuse pe larg în cererea de chemare în judecată.

Cât priveşte excepţia prescripţiei, reclamanţii arată că pârâta a recunoscut drepturile solicitate prin cerere, recunoaştere de natură să producă efectul întreruptiv al cursului prescripţiei dreptului material la acţiune, în conformitate cu art. 2538 Cod civil, motiv pentru care solicită respingerea excepţiei.

În drept au invocat dispoziţiile art. 201 Cod de procedură civilă.

Au solicitat şi judecarea cauzei în lipsă.

La data de 18.05.2017 reclamanţii au formulat cerere completatoare la acţiunea iniţială, prin care au solicitat în contradictoriu cu pârâta, actualizarea cu indicele de inflaţie de la scadenţă şi până la data plăţii a sumei de 29.392 lei cuvenită reclamantului B. G. pentru perioada iulie 2013 - aprilie 2016, aferente muncii prestate pe perioada nopţii, în zilele de repaus săptămânal şi de sărbători legale şi în celelalte zile în care în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare, nu se lucrează, conform anexei 1; actualizarea cu indicele de inflaţie de la scadenţă şi până la data plăţii a sumei de 35.131 lei cuvenite reclamantului G. C. pentru perioada iulie 2013 - mai 2016, aferente muncii prestate pe perioada nopţii, în zilele de repaus săptămânal şi de sărbători legale şi în celelalte zile în care în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare, nu se lucrează, conform anexei 2; obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente sumei de 29.392 lei cuvenite reclamantului B. G. şi sumei de 35.131 lei cuvenite reclamantului G. C.de la scadenţă şi până la data plăţii.

În motivarea cererii reclamanţii arată că au solicitat plata drepturilor salariale, pentru munca orelor de noapte, precum „si drepturile salariale aferente orelor de noapte prestate în zilele de sărbători legale şi în celelalte zile în care, in conformitate cu reglementările legale în vigoare, nu se lucrează, dovada muncii prestate fiind graficele privind monitorizarea traficului.

Potrivit dispoziţiilor art.166 alin.(4) din Codul Muncii, întârzierea nejustificată ori neplata salariului poate determina obligarea angajatorului la plata daunelor interese pentru repararea prejudiciului adus salariatului, sens în care prin prezenta cerere completatoare solicităm obligarea pârâtei la plata sumelor de 29.392 lei şi 35.131 lei cuvenite celor doi membri de sindicat, B.G.şi G. C., actualizate cu rata inflaţiei şi dobânda legală de la scadenţă şi până la data plăţii.

Pentru cele ce preced, solicită în numele membrilor, B.G. şi G. C., admiterea cererii aşa cum a fost formulată şi completată.

În drept au invocat dispoziţiile art. 166 alin.(4) din Codul Muncii republicat; OG nr.13/2001 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţiile băneşti.

Pârâta a formulat întâmpinare la cererea completatoare prin care a invocat excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune al reclamanţilor pentru perioada 1.07.2013 – 30.03.2014 în raport de data introducerii acţiunii şi prevederile art. 2517 Cod civil şi ale art. 268 alin. 1 lit. c prin raportare la art. 171 alin. 1 Codul Muncii, care stipulează că termenul de prescripţie este de 3 ani şi curge de la data la care drepturile erau datorate.

A solicitat şi judecarea cauzei în lipsă.

Reclamanţii au formulat răspuns la întâmpinare prin care au reiterat susţinerile expuse în răspunsul formulat la întâmpinarea depusă de pârâtă la cererea iniţială.

La solicitarea instanţei, reclamanţii au depus la dosar înscrisuri din care rezultă că au împuternicit Sindicatul Finanţe Publice Călăraşi să formuleze acţiune în numele lor, ca membrii de sindicat.

Tribunalul a analizat cu prioritate, conform art. 248 Cod de procedură civilă excepţia prescripţiei invocată de pârâtă prin întâmpinare, excepţie pe care, în raport de dispoziţiile legale aplicabile, art. 268 alin. 1 lit.a din Codul Muncii, a apreciat-o întemeiată şi a admis-o, având în vedere că dreptul la acţiune cu privire la drepturile salariale, precum şi cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligaţiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.

În raport de dispoziţiile legale enunţate şi de data introducerii acţiunii, tribunalul constată prescris  dreptul la acţiune al reclamanţilor pentru perioada 1.07.2013-30.03.2014, considerent pentru care va admite excepţia prescripţiei şi, pe cale de consecinţă, va respinge ca prescrisă acţiunea reclamanţilor pentru pretenţiile anterioare  datei de 30.03.2014.

Nu pot fi primite apărările reclamanţilor cu privire la recunoaşterea cererii de către pârâtă, întrucât pârâta prin adresa A.E.C.A. nr. 4087/14.12.2016 nu a recunoscut drepturile solicitate de reclamanţi, ci doar a comunicat că drepturile salariale pot fi plătite de la articolul bugetar 10.01 "Cheltuieli salariale în bani", alineat 10.01.01 "Salarii de bază", sau alineat 10.01.30 "Alte drepturi salariale în bani" după caz, în conformitate cu cadrul legal ce reglementează plata drepturilor băneşti invocate.

Analizând actele dosarului, tribunalul a reţinut că reclamanţii în calitate de funcţionari publici în cadrul pârâtei s-au adresat cu o cerere prin care au solicitat pârâtei în calitate de angajator să le plătească drepturile salariale pentru perioada iulie 2013- aprilie 2016 aferente muncii prestate pe perioada nopţii, în zilele de repaus săptămânal şi de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare, nu se lucrează.

Prin adresa nr.PLR-DSI/03.08.2016, pârâta a soluţionat cererea reclamanţilor, comunicând că  nu pot fi plătite drepturile salariale solicitate, întrucât instituţia nu a beneficiat de prevederi bugetare cu această destinaţie în anul 2016 şi că cererile au fost înaintate Direcţiei Generale de Buget şi Contabilitate din cadrul ANAF.

Prin adresa nr.A_ECA_/14.12.2016 emisă de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Buget şi Contabilitate, s-a comunicat  reclamanţilor faptul că drepturile salariale solicitate pot fi achitate de la articolul bugetar 10.01 "Cheltuieli salariale în bani", alineat 10.01.01 "Salarii de bază", sau alineat 10.01.30 "Alte drepturi salariale în bani" după caz, în conformitate cu cadrul legal ce reglementează plata drepturilor băneşti invocate.

În data de 03.01.2017, cu adresa nr. PLR-DSI 21948/29.12.2016, reclamanţilor li se comunică faptul că: "ca urmare a cererii dvs. înregistrată la DGRFP Ploieşti sub nr.22841/07.06.2016, referitoare la plata orelor suplimentare peste durata normală a timpului de muncă aferente perioadei iulie 2013 - mai 2016, in cadrul activităţii de monitorizare a traficului achiziţiilor intracomunitare de mărfuri din Punctul de trecere a frontierei Silistra - Ostrov....., în temeiul prevederilor art.9 alin.1 din OUG 103/14.11.2013 şi art.8 alin.1 din OUG 83/2013, munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul bugetar încadrat în funcţii de execuţie sau de conducere, precum şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările legale în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se vor compensa numai cu timp liber corespunzător”.

Tribunalul, analizând pretenţiile reclamanţilor le apreciază nefondate pentru următoarele considerente:

Drepturile salariale ale funcţionarilor publici sunt prevăzute în Legea nr. 188//99R, Legea nr. 284/2010 şi Legea nr.285/2010, la care se adaugă şi reglementările anuale în materia salarizării funcţionarilor publici, respectiv OUG nr. 103/2013 şi OUG nr. 83/2014.

Aceste reglementări ulterioare stabilesc anumite categorii de sporuri şi alte drepturi salariale cuvenite funcţionarilor publici în condiţiile stabilite.

Astfel, drepturile salariale aferente muncii prestate pe perioada nopţii, în zilele de repaus săptămânal şi de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare, nu se lucrează, solicitate de reclamanţi nu se regăsesc printre drepturile salariale reglementate de dispoziţiile normative sus-arătate, motiv pentru care nu pot fi acordate reclamanţilor.

Potrivit art. 9 alin. 1 din OUG nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice in anul 2014, precum si alte masuri in domeniul cheltuielilor publice si ale art.8 alin.( 1) din OUG nr.83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice in anul 2015, precum si alte masuri in domeniul cheltuielilor publice, munca suplimentara efectuata peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat in funcţii de execuţie sau de conducere, precum si munca prestata in zilele de repaus săptămânal de sărbători legale si in celelalte zile in care in conformitate cu reglementările in vigoare, nu se lucrează in cadrul schimbului normal de lucru, se vor compensa numai cu timp liber corespunzător.

De asemenea, OPANAF nr.3774/2013 si nr.2499/2014, care prevăd procedura privind monitorizare transporturilor de bunuri provenind din tari membre ale Uniunii Europene de către personalul din cadrul ANAF, nu cuprind prevederi referitoare la modalitatea de acordare a drepturilor salariale pe perioada nopţii si pe perioada de noapte aferenta sărbătorilor legale si in celelalte zile in care, in conformitate cu reglementările legale in vigoare nu se lucrează.

Potrivit prevederilor  legale enunţate, reclamanţii beneficiază numai de timp liber corespunzător, timp liber care se acordă la cerere, însă reclamanţii nu au formulat cerere în acest sens.

Reclamanţii afirmă că se aplică prevederile Legii nr. 53/2003 – Codul Muncii, însă reclamanţii nu pot beneficia decât de drepturile salariale prevăzute de legislaţi specială ce le este incidentă, drepturile lor salariale neputând face obiectul negocierilor.

În concluzie, instanţa constată nefondată acţiunea formulată, având în vedere că reclamanţii nu pot beneficia de drepturile solicitate, întrucât nu se încadrează în categoria salariaţilor în considerarea  căreia au fost reglementate aceste drepturi, iar extinderea lor nu este posibilă decât prin voinţa legiuitorului.

A interpreta altfel dispoziţiile legale ce prevăd aceste drepturi înseamnă a adăuga la lege, ceea ce nu este admisibil în condiţiile în care instanţa aplică legea în vigoare şi nu are abilitatea de a modifica/completa dispoziţiile acesteia.

In mod constant  Curtea de Conturi a României a stabilit că instanţele de judecată nu au  competenţă să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, şi să le înlocuiască cu măsuri nou create pe cale judecătorească sau cu prevederi cuprinse în acte normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii.

Acesta a  şi fost raţionamentul adoptării unei legi  privind sistemul unitar de salarizare pentru salariaţii din instituţiile bugetare, respectiv Lg. nr. 284/2010 şi Lg. nr. 285/2010.

Pentru considerentele arătate şi dispoziţiile legale analizate, tribunalul urmează  a respinge acţiunea formulată de reclamanţii B. G. şi G.C. prin reprezentant legal SINDICATUL FINANŢE PUBLICE CĂLĂRAŞI în contradictoriu cu pârâta D.G.R.F.P. PLOIEŞTI.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge acţiunea formulată de reclamanţii B. G. şi G. C. prin reprezentant legal SINDICATUL FINANŢE PUBLICE CĂLĂRAŞI în contradictoriu cu pârâta D.G.R.F.P. PLOIEŞTI.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică de la 22 Iunie 2017.

Domenii speta

Spete similare