Verificare măsuri preventive

Prin rechizitoriul nr. 000/P/2020 întocmit la data de 01.04.2020 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Mizil, înregistrat pe rolul acestei instanţe la data de 02.04.2020 sub nr. 0000/259/2020, a fost trimis  în judecată inculpatul M.I., fiul lui L. și G., născut la data de ..................., în mun. R.S., jud. B., domiciliat în mun. R.S., str. D., nr. 20, jud. B., posesor al C.I. seria 00 nr. 0000, eliberată de către SPC. R.S., la data de 06.01.2014, CNP ............., pentru săvârşirea infractiunii de tâlhărie calificată, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 233 alin.1 - art. 234 alin. 1 lit. d din C. pen.

În actul de sesizare s-a arătat că, la data de 01.02.2020, ora 04.05, lucrătorii Poliției Orașului Mizil au fost sesizați prin S.N.U.A.U. 112 de către numitul B.V.C. cu privire la faptul că, în urmă cu câteva minute, în timp ce se deplasa pe jos, pe str. N.B. din orașul Mizil, împreună cu prietena sa, I.B.E., conducătorul unui autoturism i-a sustras acesteia din urmă telefonul mobil.

La nivelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Mizil a fost înregistrat dosarul cu nr.000/P/2020.

Din analiza probatoriului s-au constatat următoarele:

La data de 01.02.2020, ora 04.05, lucrătorii Poliției Orașului Mizil au fost sesizați prin S.N.U.A.U. 112 de către numitul B.V.C. cu privire la faptul că, în urmă cu câteva minute, în timp ce se deplasa pe jos, pe str. N.B. din orașul Mizil, împreună cu prietena sa, I.B.E., conducătorul unui autoturism i-a sustras acesteia din urmă telefonul mobil.

La faţa locului s-au deplasat organele de poliţie, iar din discuțiile purtate cu apelantul B.V.C. și prietena acestuia I.B.E. a rezultat faptul că, în timp ce se întorceau de la o petrecere, pe str. N.B. din orașul Mizil, în dreptul imobilului cu nr. 9, a oprit lângă ei un autoturism marca M.B.de culoare gri închis, posibil înmatriculat în Mun. București. Conducătorul autoturismului, bărbat de aproximativ 25 – 30 ani, i-a solicitat numitei I.B.E. telefonul mobil pentru a apela un număr, lucru cu care aceasta a fost de acord. Persoana respectivă nu a coborât din mașină, lăsând geamul portierei din dreapta față deschis, iar numita I.B.E.a pătruns parțial în interiorul vehiculului, cu partea superioară a corpului, folosind spațiul pus la dispoziție de conducătorul auto, a format numărul de telefon indicat de către conducătorul auto, însă nu a reușit să inițieze apelulul. În continuare, conducătorul autoturismului i-a solicitat telefonul pentru a reapela numărul indicat anterior, persoana în cauză s-a conformat, rămânând în aceeași poziție descrisă mai sus, moment în care conducătorul auto a demarat, iar numita I.B. E.s-a prins de mânerul interior al portierei dreapta față, fiind tărâtă aproximativ 5 metri, după care a renunțat la acțiunea de a se mai ține de vehicul, fiind proiectată la sol.

În momentul în care persoana vătămată nu s-a mai ținut de vehicul, conducătorul autoturismului a demarat în trombă, astfel părăsind locul incidentului, deplasându-se pe str. N.B., str. M.B., continuând deplasarea în viteză către limita cu jud. Buzău.

Fiind audiată persoana vătămata I.B.-E. cu respectarea drepturilor procesuale, a declarat  faptul că la data de 01.02.2020, în jurul orei 04.00, a plecat de la Restaurantul „La Han” din or. Mizil, fiind însoțită de mai mulți prieteni, respectiv, T.H., C.P., B.V.-C., N.R., I.A., C. R..

 În timp ce se deplasa către zona centrală a or. M., mergând pe jos, la un moment dat, aceasta și numitul B.V.-C. au rămas în urma grupului, aceștia aflându-se în fața lor la o distanță de aproximativ 200 metri. În momentul în care a  ajuns în zona centrului de colectare fier vechi, de pe str. N.B., a putut observa cum se deplasa un autoturism de culoare gri, închis, marca M.-B. CLS, având aceiași direcție de deplasare, respectiv din str. M.B.către zona centrală a or. Mizil. La un moment dat, autoturismul descris mai sus, a frânat și a întors în zona intersecție str. N. B. cu str. D., rulând în sens invers, către ea și prietenul său, B.V.-C.. Autoturismul marca M.-B. de culoare gri, închis, a oprit în dreptul acestora, ei aflându-se pe trotuar, iar conducătorul autoturismului, respectiv un bărbat cu vârsta de aproximativ 25-30 ani, a deschis geamul portierei dreapta față, întrebându-l pe numitul B.V.-C. dacă îl poate ajuta să-i apeleze telefonic pe o prietenă de a lui. În acel moment, numitul B.V.-R. i-a răspuns conducătorului auto faptul că a rămas fără baterie la telefon, și este închis, neputându-l ajuta.

În continuare, persoana vătămată I.B.-E. a relatat că, dupa ce a auzit conversatia dintre inculpat şi prietenul său, B.V.C., s-a oferit să-l ajute pe acest domn, mergând în dreptul portierei dreapta față și, profitând de faptul că geamul este coborât, a pătruns, parțial, în interior în sensul că a intrat cu partea superioară a corpului pe geamul deschis de către conducător, și a format un număr de telefon indicat de către acesta, totodată solicitându-i activarea funcției speaker a telefonului. După ce a apelat numărul de telefon, aceasta a constatat faptul că nu se putea iniția apelul, spunându-i șoferului faptul că nu sună, în același timp arătându-i  telefonul mobil, pentru a se convinge că nu se poate apela numărul indicat de către acesta. În acest moment, conducătorul autoturismul  i-a solicitat să îi dea să vadă. În continuare, persoana vătămată a declarat faptul că, inculpatul a format un număr de telefon mobil, de această dată, utilizând el telefonul, putând observa cum s-a încurcat de 2 ori în formarea numărului, întrebând-o care este ultima cifră a numărului tastat inițial, lucru care i-a atras atenția, în acest moment fiindu-i trezită suspiciunea cu privire la credibilitatea conducătorului auto, determinând-o să-l privească insistent. După acest episod, în timp ce se afla cu partea superioară a corpului, parțial introdusă în interiorul autoturismului, așteptând să-i fie restituit telefonul, a simțit cum, conducătorul autoturismului a demarat în trombă, moment în care l-a intrebat ce face, în același timp, ținându-se cu mâinile de mânerul interior al portierei dreapta față, alergând în paralel cu autoturismul.

 La un moment dat, datorită vitezei cu care acesta rula, persoana vătămată a precizat că și-a ridicat picioarele de la sol, luând decizia, ca urmare a faptului că nu putea continua alergarea, să își dea drumul la mâini, căzând pe partea carosabilă, și provocându-și mai multe excoriații la nivelul piciorului drept, precum și distrugerea lentilei ochelarilor de vedere.

La data de 01.02.2020, s-a dispus efectuarea unei constatări medico-legale asupra corpului persoanei vătămate I. B.-E., medicul specialist din cadrul S.M.L. Ploiești eliberând următoarele concluzii preliminarii : „ Numita I.B.-E. prezintă leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire de corpuri/planuri dure și târâre, pot data din 01.02.2020 și necesită 3-4 zile de îngrijiri medicale de la data producerii lor, în lipsa complicațiilor”.

Fiind audiat martorul B.V.C.,acesta a sustinut cele relatate de persoana vătămată I. B. E..

În cauză, s-a procedat la efectuarea cercetării la faţa locului ocazie cu care nu au fost identificate urme sau alte mijloace materiale de probă care să conducă la identificarea autorului.

De asemenea, s-a procedat la parcurgerea traseului urmat atât de victimă cât și cel urmat de autorul faptei, fiind identificate patru locații prevăzute cu TVCI, procedându-se la ridicarea și vizualizarea momentelor de interes operativ, confirmând cele declarate de către persoana vătămată și martorul B.V.-C..

Totodată, organele de cercetare penală, din cadrul Poliției Orașului Mizil au stabilit faptul că telefonul sustras marca Iphone XS Max, este prevăzut cu un sistem de operare avansat tip Icloud, care beneficiează și de opțiunea de localizare a terminalului mobil, prin GPS/satelit, cu condiția ca titularul acestuia să își creeze un cont și să activeze funcția de localizare.

Din discuțiile purtate cu persoana vătămată I.B.-E., a rezultat faptul că aceasta, după ce i-a fost sustras telefonul mobil, a apelat numărul cartelei SIM introdusă în acesta, constatând că telefonul este închis.

De asemenea, a mai rezultat că persoana vătămată  și-a creat un cont și a activat opțiunea de localizare anterior momentului comiterii infracțiunii cercetate, a terminalului mobil, motiv pentru care în prezența organelor de politie, s-a conectat pe contul de Icloud, iar în momentul în care a verificat localizarea terminalului sustras, a rezultat că acesta a fost activ în data de 01.02.2020, în jurul orei 09.16, iar conform hărții GPS, oferită de aplicația Icloud a rezultat faptul că activarea terminalului mobil a fost făcută pe raza mun. B. la intersecția străzilor D. cu C., punctul fiind evidențiat pe harta GPS.

Având în vedere datele rezultate din verificarea aplicației mai sus-menționate, organele de cercetare penala, s-au deplasat pe raza jud. B., mun. B., în zona indicată de aplicație, respectiv, intersecția străzilor D. cu C., unde, ca date de interes operativ, au identificat un service de telefonie mobilă S.C. Azteca Alternativ S.R.L.- Service GSM, care la ora identificării nu avea program cu publicul, fiind închis.

În urma verificarilor efectuate de catre organele de politie, s-a constatat ca un autoturism cu specificațiile rezultate în urma anchetei este folosit de către numitul M. I. din Mun. R.-S., jud. B. iar numărul de înmatriculare al acestuia este  BZ-00-RON.

Fiind audiat in calitate de martor, numitul R.S.A. a declarat că, în cursul zilei de 01.02.2020, în jurul orei 09.15, în timp ce se afla în timpul programului de lucru, la sediul Service-ului GSM, s-a prezentat o persoană de sex masculin,  cu vârsta de aproximativ 25 ani, care i-a oferit spre vânzare un telefon mobil marca IPHONE XS, de culoare gri. În continaure, a declarat că i-a solicitat persoanei în cauză telefonul mobil pentru a-l analiza, totodată a procedat la pornirea sa, constatând faptul că softul aparatului este blocat, iar pe displayul acestuia era prezent următorul mesaj : Acest telefon este pierdut, vă rog sunați la numărul….(nr. atribuit rețelei de telefonie mobilă ORANGE, pe care nu l-a reținut). Sesizând aceste aspecte, l-a întrebat pe cel care îl oferea spre vânzare, care este motivul mesajului de pe display și care este cauza blocării softului, acesta precizându-i că este al vărului său, și dorește să-l vândă pentru suma de 1850 lei. I-a comunicat ca nu este interesat de acest telefon, însă o să îl intrebe pe asociatul său, P.V.I.. I-a comunicat asociatului său ce defecte a constatat, precum și suma solicitată, trimițându-i doua fotografii cu telefonul oferit spre vânzare, pentru a-și forma o părere, fotografii puse la dispoziția organelor de cercetare penală, din care rezultă caracteristicile specifice precizate de către persoana vătămată, ca urmare a audierii sale. În continuare, a precizat ca l-au refuzat, spunandu-i că are dubii cu privire la proveniența sa, moment în care vânzătorul a afirmat că telefonul nu este furat și că nu se pretează la astfel de fapte, arătându-i în parcare ce autoturismul ce il deține, respectiv un M.-B. CLS, după care a plecat.

S-a procedat la efectuarea unei recunoașteri după planșa fotografică, și dintr-un număr de 5 fotografii prezentate, fără a-i fi sugerat ceva, martorul R.S.A. a indicat fără ezitare fotografia ce aparține numitului M.I..

De asemenea, s-a stabilit faptul că Service-ul GSM, ce aparține S.C. AZTECA ALTERNATIV SRL este prevăzut cu sistem de supraveghere TVCI, motiv pentru care, conform dispoziţiilor legale, s-a procedat la ridicare și vizualizarea imaginilor video, putându-se observa aspectele declarate de către martorul R.S. A., precum și faptul că numitul M.I. avea în posesie un telefon mobil marca IPHONE XS, de culoare gri.

La  data de 02.02.2020, s-a procedat la efectuarea unei recunoașteri după planșa fotografică, și dintr-un număr de 5 fotografii prezentate, persoana vătămată I.B.-E., a indicat fără ezitare fotografia ce aparține numitului M.I., precizând faptul că acesta este autorul infracțiunii.

La aceeaşi dată, s-a procedat la efectuarea unei recunoașteri după planșa fotografică, și dintr-un număr de 5 fotografii prezentate, martorul B.V.-C., a indicat fără ezitare fotografia ce aparține numitului M.I., precizând faptul că acesta este conducătorul autoturismului marca M.-B. CLS.

La data de 11.02.2020, la sediul Poliției Orașului Mizil s-a prezentat inculpatul M. I. însoțit de un apărător ales, ca urmare a verificărilor efectuate de către lucrători Poliției Orașului Mizil la domiciliul acestuia, și având emis pe numele acestuia un mandat de aducere.

Cu ocazia audierii, inculpatul a declarat faptul că recunoaște fapta săvârșită, precizând din punctul său de vedere modul de derulare al evenimentului prin care a intrat în posesia telefonului mobil, cât și modul de valorificare a  bunului sustras, acesta procedând la predarea către lucrătorii de poliție a telefonului mobil sustras, precum și a sumei de 500 lei ce reprezintă distrugerea ochelarilor de vedere purtaţi de victimă în momentul săvârşirii faptei, care au fost deterioraţi ca urmare a proiectării la sol, în momentul desprinderii de autoturismul condus de suspect. Totodată, inculpatul M.I. a precizat faptul că o asemenea faptă, dar nu încadrată ca şi tâlhărie, a mai săvârşit în cursul lunii ianuarie 2020, pe timpul nopţii, unde a procedat ca în situaţia din or. Mizil, jud. Prahova, însă datorită faptului că fapta săvârşită  a fost încadrată ca şi furt, persoana vătămată nesuferind leziuni fizice, şi datorită prevederilor legale a reuşit să se împace cu persoana vătămată, restituindu-i prejudiciul creat.

La data de 24.02.2020, inculpatul M.I., prin apărător a solicitat administrarea de probe, cerere care a fost admisă parţial, prin ordonanţa din data de 28.02.2020.

În urma cererii de probatorii, s-a procedat la efectuarea unui supliment la raportul de expertiză medico-legală nr.86 din 03.02.2020, iar la data de 31.03.2020, SML Prahova ne-a comunicat următoarele concluzii: leziunile traumatice de la nivelul cotului drept, buzei superioare şi suprasprâncenos dreapta, putea fi produse prin lovire de corpuri dure( posibil zone ale portierei, geam), în condiţiile în care numita I.B. E. se ţinea de portiera autoturismului. Celelalte leziuni au putut fi produse prin mecanism de târâre.

Analizând actele dosarului prin raportare la dispozițiile legale menționate, judecătorul de cameră preliminară reține următoarele:

Potrivit disp. art. 348 alin.2 C.proc.pen., în cauzele în care faţă de inculpaţi s-a dispus o măsură preventivă, judecătorul de cameră preliminară verifică legalitatea şi temeinicia măsurii preventive, procedând potrivit dispoziţiilor art.207 C.proc.pen.

Conform dispoz art.207 alin.2 Cod proc pen, judecătorul de cameră preliminară, în termen de 3 zile de la înregistrarea dosarului, verifică, din oficiu, legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive .

În conformitate cu dispoziţiile art.207 alin.4 C.proc.pen., când constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii se menţin sau există temeiuri noi care justifică o măsură preventivă, judecătorul de cameră preliminară dispune prin încheiere menţinerea măsurii preventive faţă de inculpat.

Potrivit dispoziţiilor art. 242 alin. 1 Cod procedură penală, măsura preventivă se revocă, din oficiu sau la cerere, în cazul în care au încetat temeiurile care au determinat-o ori au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii, dispunându-se, în cazul reţinerii şi arestării preventive, punerea în libertate a suspectului ori a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.

Prin încheierea nr. 1 din data de 12.02.2020, pronunţată de Judecătoria Mizil în dosarul nr.000/259/2020, judecătorul de drepturi şi libertăţi a dispus arestarea preventivă a inculpatului M.I. pe o perioadă de 30 de zile, emiţându-se de către Judecătoria Mizil mandatul de arestare nr.0/UP din 12.02.2020.

La acel moment, în faţa judecătorului de drepturi şi libertăţi, acesta a recunoscut acuzaţiile şi fapta reţinută în sarcina sa, a învederat că se afla în stare de ebrietate şi a arătat că regretă cele întâmplate.

 L adata de 09.03.2020 a fost admisă propunerea de prelungire a măsurii preventive dispuse faţă de inculpat conform încheierii din cameră de consiliu pronunţate de Judecătoria Mizil în dosarul nr. 000/259/2020.

 Astfel în baza art. 236 alin.2 C. pr. pen., s-a dispus  prelungirea măsurii arestării preventive, pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 12.03.2020 şi până la data de 10.04.2020 inclusiv, a inculpatului M.I..

În temeiul art. 242 alin.2 C.pr. pen., a fost  respinge ca neîntemeiată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura preventivă a arestului la domiciliu.Pentru a pronunţa această soluţie, judecătorul de drepturi şi libertăţi  a reţinut în cauză, se impune prelungirea măsurii arestării preventive dispuse faţă de inculpat, restricţiile specifice acestei măsuri fiind necesare pentru înlăturarea unei stări de pericol concret pentru ordinea publică.

La aprecierea necesităţii prelungirii măsurii arestării preventive s-a avut în vedere  gravitatea faptei, modul şi circumstanţele de comitere a acesteia, anturajul şi mediul din care provine suspectul şi alte împrejurări privitoare la persoana acestora (art. 223 alin. (2) din Codul de procedură penală).

 Totodată, s-a apreciat că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii subzistă şi în prezent , nu au intervenit temeiuri noi care să impună înlocuirea arestării preventive, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică, existând temerea justificată că ar putea comite fapte de acelaşi gen.

Judecătorul a subliniat modalitatea de comitere a faptei reţinute în sarcina inculpatului, respectiv pe timp de noapte, prin recurgerea la un atac surpriză pentru punerea în imposibilitate a victimei de a reacționa, cu atât mai mult cu cât aceasta este minoră, atitudinea de a scăpa imediat de bunul sustras pentru a nu fi depistat, faptă săvârșită la o distanță de aproximativ 60 km față locul de domiciliu, mijloacele folosite de către acesta la săvârșirea faptei (autoturism de lux folosit, pentru a induce în eroare atât persoanele vătămate, cât și posibilii cumpărători), precum și modul în care acesta a intenționat să vândă bunul sustras, cât mai repede, pentru a nu fi depistat de către autorități și pentru a îngreuna activitatea de identificare).

Totodată, acesta a evidenţiat şi faptul că din actele dosarului rezultă că inculpatul M. I., în urma verificării bazelor de date ale cazierului judiciar, figurează cu menţiuni operative, fiind condamnat pe teritoriul Germaniei pentru infracţiuni legate de traficul ilicit de stupefiante, substanţe psihotrope şi precursori care nu sunt destinate în mod exclusiv pentru consumul personal.

S-a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă în continuare o stare de pericol social pentru ordinea publică, pericol ce rezultă atât din analiza în raport cu periculozitatea concretă a faptei, dar şi în raport de persoana inculpatului.

De asemenea, judecătorul a precizat că prelungirea măsurii preventive dispusă în cauză este necesară şi în scopul asigurării bunei desfăşurări a procesului penal, cercetările fiind într-un anumit stadiu, iar finalizarea acestora presupune efort susţinut şi activităţi în vederea definitivării materialului probator din partea organelor de cercetare penală, lăsarea în libertate a inculpatului îngreunând administrarea probatoriului.

 Totodată, judecătorul de drepturi şi libertăţi a apreciat că, din probatoriul administrat până în prezent în cursul urmăririi penale, rezultă că există probe care conturează bănuiala rezonabilă în sensul art.5 pct.1 lit. c din CEDO că inculpatul a săvârşit infracţiunea reţinută în sarcina lui şi pe care a recunoscut-o.

 În raport cu prevederile art.5 din CEDO, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârşit o infracţiune sau există motive temeinice de a crede în posibilitatea săvârşirii de noi infracţiuni, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, desfăşurarea în bune condiţii a procesului penal.

Din probatoriul administrat în faza de urmărire penală la acel moment a rezultat că este îndeplinită şi această condiţie necesară detenţiei preventive a inculpatului.

S-a evidenţiat şi faptul că menţinerea stării de arest nu înlătură prezumţia de nevinovăţie de care se bucură inculpatul.

În ceea ce priveşte caracterul rezonabil al perioadei de privare de libertate, respectiv de restricţionare a libertăţii de mişcare, judecătorul a reţinut că inculpatul a fost arestat preventiv pe o perioadă de 30 zile, începând cu 12.02.2020, ora 14.10 şi până la data de 12.03.2020, inclusiv, ora 14.10.

Astfel, CEDO a statuat cu valoare de principiu că în cursul desfăşurării procesului penal inculpatul trebuie să se afle în stare de libertate şi numai în cazuri deosebite, ca de exemplu atunci când fapta sau persoana făptuitorului prezintă un pericol social grav (cauza Contrada c. Italiei; cauza Dinler c. Turciei), acuzatul să se afle în stare de deţinere, fără ca privarea de libertate să apară ca o anticipare a pedepsei închisorii (cauza Letellier c. Franţei). Prin urmare, analiza caracterului rezonabil al perioadei privării de libertate a inculpatului ca urmare a luării/prelungirii succesive a măsurii arestării preventive trebuie realizată în funcţie de circumstanţele cauzei ( cauza Labita c. Italiei; cauza Tudorache c. României), mai exact: a. complexitatea cauzei, b. atitudinea inculpatului şi c. comportamentul autorităţilor.

Nu în ultimul rând, judecătorul de drepturi şi libertăţi a constatat că realizarea scopului prevăzut de art. 202 alin. 1 C.pr.pen. poate avea loc numai prin prelungirea măsurii arestării preventive, prin raportare la criteriile prevăzute de art. 202 alin. 3 C.pr.pen. Pentru a se răspunde  şi exigenţelor impuse de art. 5 pct. 1 lit. c CEDO instanţa trebuie să analizeze - din oficiu - şi posibilitatea luării unor măsuri alternative pentru a asigura prezentarea persoanei la proces (cauza Vrencev c. Serbiei; cauza Lelievre c. Belgiei) şi numai dacă acestea nu se justifică în cazul concret să se procedeze la prelungirea măsurii arestării preventive faţă de inculpat ( cauza McKay c. Regatului Unit). 

În consecinţă, judecătorul de drepturi şi libertăţi a apreciat că nu era suficientă la acel moment luarea faţă de inculpat a altor măsuri preventive,  astfel că a admis propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive a inculpatului M.I. pentru o perioadă de 30 zile, respectiv până la data de 10.04.2020, inclusiv.

La acest moment, judecătorul de cameră preliminară reţine că luarea măsurii preventive a avut loc cu respectarea tuturor dispoziţiilor legale în vigoare, atât sub aspectul condiţiilor de fond, cât şi sub aspectul condiţiilor de procedură şi întinderii în timp a măsurii, că probele administrate până în acest moment procesual reflectă subzistenţa temeiurilor care justifică măsura preventivă a a arestării preventive, întrucât, probele generează suspiciunea rezonabilă că, inculpatul ar putea fi autorul infracţiunii pentru care au fost trimis în judecată în prezenta cauză, mai ales că acesta a recunoscut fapta mai puţin circumstanţele care vizează încadrarea faptei în cea de tâlhărie .

Astfel, potrivit art. 202 alin. (1) C. proc. pen., „măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârşit o infracţiune şi dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfăşurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârşirii unei alte infracţiuni.”

Potrivit alin. (3) al art. 202 C. proc. pen., “orice măsură preventivă trebuie să fie proporţională cu gravitatea acuzaţiei aduse persoanei faţă de care este luată şi necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia”.

Potrivit alin. (2) art.223 C.pen., „măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată şi dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârşit o infracţiune intenţionată contra vieţii, o infracţiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, etc. iar privarea de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

Prin urmare, au fost respectate condiţiile procedurale pentru luarea măsurii arestării preventive şi există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani şi anume fapta de tâlhărie calificată , iar măsura este necesară atât pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia şi anume buna desfăşurare a procesului penal şi prevenirea săvârşirii altor infracţiuni, cât şi pentru înlăturarea unei stări de pericol identificate pe baza evaluării gravităţii faptei, a modului şi a circumstanţelor de comitere, a circumstanţelor personale ale inculpatului.

Astfel, împrejurările concrete în care a fost săvârşită fapta respectiv pe timp de noapte, recurgerea la un atac surpriză pentru punerea în imposibilitate a victimei de a reacționa, atitudinea de a scăpa imediat de bunurile sustrase pentru a nu ti depistat, faptă săvârșită la o distanță de aproximativ 60 km față locul de domiciliu, mijloace folosite de către acesta la săvârșirea faptei (autoturism de lux folosit, pentru a induce în eroare atât persoanele vătămate, cât și posibilii cumpărători), precum și modul în care acesta intenționează să vândă bunul sustras, cât mai repede, pentru a nu fi depistat de către autorități, și pentru a îngreuna activitatea de identificare indică faptul că manifestarea antisocială a inculpatului  nu este specifică unei persoane aflate întâmplător în conflict cu legea penală (ci a unei persoane care încalcă legea penală cu bună-ştiinţă), dovedind o mare îndrăzneală şi dezinhibiţie în săvârşirea unor fapte antisociale.

Referitor la necesitatea menţinerii măsurii privative de libertate pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, judecătorul menţionează faptul că prin ordinea publică, se înțelege acea caracteristică a unei societăți în care domină siguranța, securitatea, respectul față de drepturile cetățenilor și care presupune existența unor măsuri care să asigure funcționarea normală a sistemului, menținerea liniștii cetățenilor și a respectării drepturilor acestora, astfel că, ori de câte ori săvârșirea unei fapte penale pune în pericol această ordine publică, organele judiciare trebuie să acționeze prompt pentru înlăturarea stării de pericol.

Pericolul concret pentru ordinea publică are un sens mai larg și presupune o rezonanță a faptei în rândul colectivității, de natură a naște temerea că împotriva unor astfel de persoane periculoase organele judiciare nu reacționează eficient. Condiția pericolului pentru ordinea publică a fost  analizată în concret, raportat atât la circumstanțele personale ale inculpatului cât și la circumstanțele reale ale săvârșirii faptelor, fără ca aceste categorii de circumstanțe să fie ierarhizate în vreun fel.

În acord cu judecătorul de drepturi şi libertăţi, atitudinea inculpatului de recunoaştere a săvârşirii faptelor nu este de natură să atenueze pericolul social a faptei reţinute în sarcina acestuia.

Măsura arestării preventive nu încalcă prezumţia de nevinovăţie care nu exclude luarea măsurilor preventive, ci garantează că acestea nu vor fi luate decât în cadrul şi în condiţiile riguros prevăzute de normele constituţionale şi de dispoziţiile procedurii penale. Concilierea prin existenţa şi aplicarea măsurilor preventive privative de libertate şi recunoaşterea şi prezenţa perpetuă a prezumţiei de nevinovăţie pe tot parcursul  procesului penal se realizează prin observarea dinamicii acesteia din urmă, a modului în care dintr-o noţiune abstractă cu valoare de garanţie a drepturilor fundamentale ale individului, aceasta capătă substanţă pe măsura derulării procesului penal. În cursul procesului penal, forţa prezumţiei de nevinovăţie scade sau creşte în funcţie de probatoriul efectuat, ajungând în final, la stadiul de certitudine a nevinovăţiei sau, dimpotrivă, la negarea sa completă.

Judecătorul de cameră preliminară analizează oportunitatea menținerii măsurii preventive și prin prisma duratei , care la acest moment este până în 60 de zile ,corespunzând noţiunii de durată rezonabilă , fiind de altfel necesară şi o ripostă fermă din partea autorităţilor pentru a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credinţa că justiţia nu acţionează suficient de ferm împotriva unor manifestări infracţionale de mare pericol social.

Judecătorul apreciază că , în raport de împrejurările reale şi circumstanţele personale ale inculpatului, există un risc crescut de a fi reluată de către inculpat activitatea infracţională, odată pus în libertate, şi ar fi generată o stare de temere şi s-ar crea un sentiment de insecuritate colectivă, în sensul că organele statului nu acţionează suficient împotriva unor persoane ce comit fapte penale, având în vedere data relativ recentă a comiterii faptei dar şi impactul puternic al consecinţelor faptei în rândul colectivităţii, având în vedere şi frecvenţa comiterii unor  astfel de fapte .

În acest sens poate fi invocată şi jurisprudenţa C.E.D.O., dedusă din cauza Brenobic c.Croaţiei, potrivit căreia nu este necesar să existe suspiciunea rezonabilă sau certitudinea că va săvârşi infracţiuni, ci doar un „risc”, dedus din circumstanţele concrete ale cauzei.

În final, faţă de dispoziţiile art.202 alin.2 C.proc.pen., arestarea preventivă este proporţională cu gravitatea acuzaţiilor aduse inculpatului şi este necesară pentru realizarea scopului urmărit, întrucât asigurarea bunei desfăşurări a precesului penal şi împiedicarea inculpatului de a comite noi infracţiuni.

Pentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 alin.1 C.proc.pen., judecătorul apreciază că înlăturarea stării concrete de pericol pentru ordinea publică nu poate fi realizată doar prin luarea măsurii controlului judiciar sau a arestului la domiciliu, ci tocmai prin înlăturarea temporară a inculpatului din comunitatea afectată de ecoul faptei sale penale având în vedere şi gravitatea faptei pentru care este cercetat inculpatul şi faţă de circumstanţele personale ale acestuia (comiterea unei fapte similare pe raza judeţului B. precum şi condamnarea sa pentru alte fapte penale pe teritoriul Germaniei), astfel că nu  prezintă nici o garanţie că, lăsat în stare de libertate, nu va comite în continuare noi infracţiuni. 

În conformitate cu dispoziţiile art. 348 C.p.p. raportat la art. 207 al.2 şi  4 Cpp, la  acest moment procesual, judecătorul de cameră preliminară, verificând din oficiu legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive, constată că temeiurile avute în vedere la momentul dispunerii măsurii arestării preventive a inculpatului se menţin, nu s-au schimbat si nici nu au dispărut, dovedind necesitatea privării de libertate a inculpatului pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

Pentru argumentele expuse, judecătorul de cameră preliminară va respinge ca neîntemeiată şi cererea inculpatului privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar sau cea a arestului la domiciliu.

Întocmit,

Judecător DINU MĂDĂLINA

Domenii speta

Spete similare