Reziliere contract

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA INEU, JUDEŢUL ARAD  OPERATOR 2826

DOSAR  NR. ----/----/----

SENTINŢA CIVILĂ NR.

Şedinţa publică din data de 21 februarie 2019

Instanţa constituită din:

Preşedinte:

Grefier:

S-a luat în examinare cauza civilă privind cererea formulată de Orasul I., în contradictoriu cu pârâta S.C A S.R.L, prin Administrator Judiciar G. M.  SPRL, având ca obiect rezilierea contractului nr.  din , rezoluţiunea contractului autentic de vânzare-cumpărare din şi radierea dreptului de proprietate şi restabilirea situaţiei anterioare de CF.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 13.02.2019, acestea fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanţa a amânat pronunţarea pentru data 21.02.2019, având nevoie de timp pentru a delibera, respectiv pentru a acorda posibilitate părţilor de a depune concluzii scrise.

I N S T A N Ţ A

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanţe în data de 26 septembrie 2018, reclamantul Oraşul I., cod fiscal, cu sediul în oraşul I., str., nr., judeţul A. în contradictoriu cu pârâta S.C S.R.L., cu sediul în oraşul , str., nr., judeţul , prin Administrator Judiciar G M SPRL, cu sediul în mun., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună rezilierea contractului de vânzare - cumpărare nr. din, din culpa pârâtei, în conformitate cu prevederile art. V, lit. b, pct. 13, 14, 15 din contract, respectiv; pentru faptul că pârâta nu a făcut dovada finalizării unei construcţii de 2000 mp în termen de 12 luni de la data obţinerii autorizaţiei de construire; pentru faptul că pârâta nu a făcut dovada investiţiei în valoare de minim 400.000 EURO; pentru faptul că pârâta nu a făcut dovada angajării unui număr de minim 150 de persoane; rezoluţiunea contractului autentic de vânzare-cumpărare din 29.03.2012, din culpa pârâtei, în conformitate cu prevederile pct. 2, 3,4 din contract, respectiv: pentru faptul că pârâta nu a făcut dovada finalizării unei construcţii de 2000 mp în termen de 12 luni de la data obţinerii autorizaţiei de construire; pentru faptul că pârâta nu a făcut dovada investiţiei în valoare de minim 400.000 EURO; pentru faptul că pârâta nu a făcut dovada angajării unui număr de minim 150 de persoane.

A mai solicita radierea dreptului de proprietate şi restabilirea situaţiei anterioare de Carte funciară;

Au solicitat cheltuieli de judecată.

Acţiunea a fost scutită de plata taxei judiciare de timbru potrivit OUG nr. 80/2013.

S-a solicitat judecarea cauzei şi în lipsă.

În fapt, s-a arătat că, între reclamant şi pârâtă a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. din.

Potrivit prevederilor art. V, lit. B, pct. 13 din Contractul nr , „Cumpărătorul are obligaţia construirii pe imobilul-teren de construcţie ce face obiectul prezentului contract, a unei construcţii industriale cu o suprafaţă de minim 2000 mp, într-un termen de maxim 12 luni şi să facă dovada finalizării acestei construcţii, acest termen curgând de la data obţinerii autorizaţiei de construire, sub sancţiunea rezoluţiunii unilaterale a contractului de către vânzător, conform prevederilor art. 1552 Cod Civil, în cazul neîndeplinirii acestei obligaţii de către cumpărător, acesta fiind de drept pus în întârziere, conform art. 1523 Cod Civil, simpla împlinire a termenului de mai sus având efectul punerii de drept în întârziere”.

Potrivit prevederilor art. V, lit. B, pct. 14 din Contractul nr. , „Cumpărătorul are obligaţia de a face pentru construcţia menţionată la art. 13, o investiţie constând într-o valoare a acesteia de minim 400.000 EURO, şi să facă dovada acestei valori a investiţiei, de la data finalizării construcţiei şi recepţiei la terminarea lucrărilor, în termen de 30 zile, sub sancţiunea rezoluţiunii unilaterale a contractului de către vânzător, conform prevederilor art. 1552 Cod Civil, în cazul neîndeplinirii acestei obligaţii de către cumpărător, acesta fiind de drept pus în întârziere, conform prevederilor art. 1523 Cod Civil, simpla împlinire a termenului de mai sus având efectul punerii de drept în întârziere”.

Potrivit prevederilor art. V, lit. B, pct. 15 din Contractul, „Cumpărătorul are obligaţia după finalizarea construcţiei menţionată la art. 13, de a angaja un număr de minim 150 persoane şi să facă dovada angajării acestora, de la data finalizării construcţiei şi recepţiei la terminarea lucrărilor, în termen de 3 luni, sub sancţiunea rezoluţiunii unilaterale a contractului de către vânzător, conform prevederilor art. 1552 Cod Civil, în cazul neîndeplinirii acestei obligaţii de către cumpărător, simpla împlinire a termenului sus-indicat, având efectul punerii de drept în întârziere”.

În drept, reclamantul a motivat acţiunea pe dispoziţiile art. 194 Cod procedură civilă, art. 1523 şi art. 1552 Cod civil.

În probaţiune, reclamantul a depus la dosar: contract de vânzare-cumpărare nr. f. 5-10, notă internă către Serviciul urbanism, f. 11, notă internă către Biroul Juridic, f. 12, autorizaţie de construire nr. f. 13-15, extras CF f. 16, 17.

Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 22.10.2018 filele 23-27, pârâta S.C A S.R.L., societate aflată în procedura de reorganizare judiciară, conform prevederilor Legii nr. 85/2014, a solicitat respingerea acţiunii invocând excepţia de necompetenţă materială a Judecătoriei Ineu în soluţionarea prezentei cauze, excepţia prescripţiei dreptului la acţiune şi respectiv excepţia tardivităţii formulării cererii de chemare în judecată, raportat la prevederile Legii nr. 85/2014.

În motivarea excepţiei de necompetenţă materială a Judecătoriei Ineu în soluţionarea prezentei cauze, pârâta a arătat că se află în procedura de insolvenţă conform încheierii nr. pronunţata de Tribunalul Arad în dosarul nr. .

Potrivit dispoziţiilor art. 120 Cod Procedură Civilă, coroborate cu dispoziţiile art. 41 din Legea nr. 85/2014, privind procedura insolvenţei, toate procedurile şi cererile în materia insolvenţei sunt de competenţa exclusivă a tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are sediul debitorul şi vor fi exercitate de un judecător – sindic.

În speţă, Primăria Oraşului I. are calitatea de creditor în procedura insolvenţei societăţii A. SRL, fiind înscrisă în tabelul definitiv de creanţe cu o creanţa solicitată de 3.010 lei, obiectul prezentei acţiuni având ca efect, în ipoteza admiterii cererii, diminuarea patrimoniului societăţii pârâte şi respectiv privarea unuia dintre cei mai importanţi creditori; (DGRFP T.) de o garanţie reală legal constituită (ipoteca instituită asupra terenului obiect al contractelor de vânzare-cumpărare).

Prin urmare, se consideră că soluţionarea cauzei în afara cadrului colectiv şi concursual al procedurii insolvenţei, dincolo de încălcarea dispoziţiilor legale imperative, aduce atingere intereselor creditorilor, impunându-se cu necesitate analizarea deopotrivă şi a poziţiei acestora raportat la speţa dedusă judecăţii, iar singurul cadru procedural în care, în opinia pârâtei, cercetarea judecătorească poate acoperi aceste neajunsuri, este cea a declinării competentei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului A. – judecător sindic, sens în care solicită admiterea excepţiei astfel invocate.

În motivarea excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune, în speţă sa constatat că, din punct de vedere temporal, se pot identifica următoarele elemente indicate chiar de reclamant: între Oraşul I. în calitate de vânzător şi societatea A SRL în calitate de cumpărător a fost încheiat contractul de vânzare - cumpărare sub semnătura privată nr., iar ulterior contractul autentificat sub nr. de BNP B. E. H.

Înscrierea în Cartea Funciara nr. I. a dreptului de proprietate deplin al A. SRL asupra terenului situat în I. jud. A., s-a realizat conform încheierii de Carte Funciară nr., Primăria Oraşului I. eliberând Autorizaţia de construire nr., al cărei termen de valabilitate a fost de 12 luni de la data emiterii, termenul împlinindu-se astfel la data de 22.06.2013.

Potrivit încadrării juridice date de reclamant cererii sale, în raportat cu prevederile contractelor de vânzare - cumpărare încheiate, aceasta reprezintă o acţiune întemeiată pe dispoziţiile art. 1523 si art. 1552 Cod Civil în materia declaraţiei de rezoluţiune.

Pârâta a arătat că potrivit art. 1552 Cod Civil, art. 2517 Cod Civil, art. 2523 Cod Civil Declaraţia de rezoluţiune nu a fost înscrisă în Cartea Funciara nr. I. (corespunzătoare terenului obiect al contractelor de vânzare - cumpărare indicate) și acţiunea corespunzătoare declaraţiei de rezoluţiune este o acţiune patrimonială, prescriptibilă în cadrul termenului general de prescripţie de 3 ani, potrivit art. 2501 Cod Civil

În speţă, în aplicarea art. 2523 Cod Civil, data la care reclamantul „a cunoscut sau, după împrejurări, trebuia să cunoască” pretinsa neîndeplinire de către pârâtă a obligaţiilor contractuale asumate, a fost data expirării duratei autorizaţiei de construire nr., respectiv data de 22.06.2013.

Legiuitorul a stabilit aşadar o limitare temporală în care se poate face declaraţia unilaterală, iar în ipoteza nerespectării termenului, consecinţa prescrierii dreptului la acţiune conduce la stingerea drepturilor pretinse de reclamant.

Faţă de argumentele sus-menţionate, având în vedere că prescripţia extinctivă reprezintă o excepţie de fond, peremptorie, care face inutilă administrarea de probe sau cercetarea în fond a cauzei, solicită, a se aplica prevederile art. 248 CPC, soluţionarea cu prioritate a acestei excepţii în sensul admiterii acesteia, iar în consecinţă, respingerea acţiunii.

 Excepţia tardivităţii formulării cererii de chemare in judecata raportat la prevederile Legii nr.85/2014.

Aşa cum a arătat, pârâta societatea A. SRL se află în procedura de insolenţă conform încheierii nr., pronunţata de Tribunalul A.  în dosarul nr..

Potrivit dispoziţiilor art. 102 alin. 1, coroborat cu art. 114 din Legea nr. 85/2014, privind procedura insolventei, toţi creditorii care pretind a avea orice pretenţii împotriva societăţii debitoare insolvente sunt obligaţi să formuleze cererea de admitere a creanţelor în termenul fixat prin hotărârea de deschidere a procedurii, în caz contrar fiind decăzuţi din dreptul de a-şi realiza creanţele asupra averii debitorului.

Potrivit art. 123 alin. 1 din Legea nr. 85/2014, orice cocontractant al debitorului insolvent poate solicita denunţarea contractelor anterior încheiate, notificând în acest sens administratorul judiciar într-un termen de decădere de 3 luni de la data deschiderii procedurii.

Pârâta a solicitat a se observa faptul că, reclamantul Primăria Oraşului I. are calitatea de creditor în cadrul procedurii de insolvenţă a A. SRL, fiind înscris în tabelul definitiv de creanţe în categoria creanţelor bugetare cu o creanţă în cuantum de 3.010 lei.

Prin urmare, reclamantul, deşi a cunoscut starea de insolvenţă a pârâtei, precum şi rigorile legii speciale aplicabile, nu a înţeles să îşi valorifice eventualele pretenţii nici măcar la momentul deschiderii procedurii, apreciind probabil, în mod justificat de altfel, că, chiar şi la acel moment, solicitările sale cu privire la terenul înscris în CF erau prescrise.

Pârâta a mai arătat că este surprinzătoare prezenta acţiune formulată după 5 ani de la expirarea termenului prevăzut în autorizaţia de construire şi respectiv după aproape 1 an şi jumătate de la deschiderea procedurii, când, ca efect al depăşirii tuturor acestor termene legale, dreptul de proprietate asupra terenului s-a consolidat retroactiv.

Faţă de aceste argumente, solicită a se respinge acţiunea ca tardiv formulată raportat la prevederile Legii nr. 85/2014 invocate mai sus.

Pe fond, a precizat că, dificultăţile întâmpinate de pârâtă în obţinerea în termen util a finanţării bancare, precum şi negocierile dificile cu partenerii contractuali din acea perioadă au fost de natură să întârzie îndeplinirea obligaţiilor contractuale asumate, respectiv realizarea PUZ şi prezentarea dovezii de aprobare a acestuia, construirea imobilului cu o suprafaţă de minim 2.000 mp şi respectiv realizarea unei investiţii de minim 400.000 Euro.

Cu toate acestea, în cadrul celor 12 luni în care Autorizaţia de Construire nr., a fost în vigoare pârâta a realizat lucrări de investiţii în cuantum total de 654.606 lei, conform situaţiei anexate.

Potrivit art. 1554 Cod Civil, „contractul desfiinţat prin rezoluţiune se consideră că nu a fost niciodată încheiat. Dacă prin lege nu se prevede altfel, fiecare parte este ţinută, în acest caz, să restituie celeilalte părţi prestaţiile primite”. Or, având în vedere că, în ipoteza, puţin probabilă a admiterii prezentei cereri, toate investiţiile realizate rămân câştigate imobilului şi respectiv reclamantului, restituirea prestaţiilor la care art. 1554 Cod Civil face referire vor include nu doar preţul terenului, ci şi contravaloarea acestor investiţii, actualizate la data formulării întâmpinării.

În acest sens, înţelege să formuleze cerere reconvenţională, solicitând în principal admiterea acesteia, iar în subsidiar, corelativ unei eventuale soluţii de admitere a cererii reclamantului.

În ipoteza în care instanţa va dispune cercetarea pe fond a cauzei, în susţinerea cererii reconvenţionale formulate, pârâta a solicitat administrarea probei cu expertiza contabilă menită a confirma valoarea lucrărilor de investiţii realizate în baza contractelor de vânzare - cumpărare din anul 2012, precizând că întreaga documentaţie originală este disponibilă la sediul pârâtei, putând fi consultată si analizată, dacă se va dispune în acest sens.

Potrivit art. 115 din Legea nr. 85/2014, cererea reconvenţională este scutită de plata taxei judiciare de timbru.

La data de 01 noiembrie 2018, reclamanţii au depus răspuns la întâmpinare prin care au solicitat admiterea acţiunii, motivând în fapt că, între reclamant şi pârâtă a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr., motivând că, potrivit prevederilor art. V, lit. B, pct. 13 din Contractul nr., „Cumpărătorul are obligaţia construirii pe imobilul-teren de construcţie ce face obiectul prezentului contract, a unei construcţii industriale cu o suprafaţă de minim 2000 mp., într-un termen de maxim 12 luni, cu obligaţia de a face dovada finalizării acestei construcţii, termenul urmând a curge de la data obţinerii autorizaţiei de construire, sub sancţiunea rezoluţiunii unilaterale a contractului de către vânzător, potrivit prevederilor art. 1552 Cod Civil, în cazul neîndeplinirii acestei obligaţii de către cumpărător, acesta fiind de drept pus în întârziere, conform art. 1523 Cod Civil, simpla împlinire a termenului de mai sus având efectul punerii de drept în întârziere”.

Potrivit prevederilor art. V, lit. B, pct. 14 din Contractul nr., „Cumpărătorul avea obligaţia de a face pentru construcţia menţionată la art. 13, o investiţie constând într-o valoare a acesteia de minim 400.000 EURO, şi să facă dovada acestei valori a investiţiei, de la data finalizării construcţiei şi recepţiei la terminarea lucrărilor, în termen de 30 zile, sub sancţiunea rezoluţiunii unilaterale a contractului de către vânzător, conform prevederilor art. 1552 Cod Civil, în cazul neîndeplinirii acestei obligaţii de către cumpărător, acesta urmând fi pus de drept în întârziere, conform prevederilor art. 1523 Cod Civil, simpla împlinire a termenului de mai sus având efectul punerii de drept în întârziere”.

Potrivit prevederilor art. V, lit. B, pct. 15 din contractul nr. , „Cumpărătorul avea obligaţia după finalizarea construcţiei menţionată la art. 13, de a angaja un număr de minim 150 persoane şi să facă dovada angajării acestora, de la data finalizării construcţiei şi recepţiei la terminarea lucrărilor, în termen de 3 luni, sub sancţiunea rezoluţiunii unilaterale a contractului de către vânzător, potrivit prevederilor art. 1552 Cod Civil, în cazul neîndeplinirii acestei obligaţii de către cumpărător, simpla împlinire a acestui termen având efectul punerii de drept în întârziere”.

Potrivit prevederilor art. 551 „Sunt drepturi reale: 1. dreptul de proprietate;” în speţă, fiind vorba despre un drept real, iar potrivit art. 2518 „Se prescrie în termen de 10 ani dreptul la acţiune privitor la drepturile reale care nu sunt declarate prin lege imprescriptibile, ori nu sunt supuse altui termen de prescripţie”, în opinia reclamanţilor neputând fi vorba de prescripţie.

În drept, art. 194 Cod procedură civilă, art. 551, art. 1523, art. 1552 şi art. 2581 Cod civil.

La data de 09 ianuarie 2019, prin serviciul registratură al instanţei G. M.  R. SPRL, a depus un înscris prin care a adus la cunoştinţa instanţei că îşi însuşeşte întâmpinarea formulată de către pârâta SC ASRL, respectiv confirmă mandatul de reprezentare acordat de avocat F. F.

La data de 09 ianuarie 2019, pârâta SC A  SRL a depus la dosar cerere de intervenţie accesorie în interesul ASRL, din partea ANAF – Direcţia generală regională a Finanţelor Publice – Timişoara – Serviciul Juridic, în contradictoriu cu Oraşul I. , prin care solicită instanţei admiterea în principiu a cererii de intervenţie accesorie în interesul societăţii A. SRL formulată în prezenta cauză; respingerea contestaţiei formulate de Primăria I. în principal ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca neîntemeiată; admiterea definitivă a cererii de intervenţie accesorie în interesul pârâţilor, formulată în prezenta cauză, ca urmare a respingerii contestaţiei, cu motivarea că:

La data de 19 iunie 2017, în temeiul art. 193 alin. 6. lit. c) şi art. 213 alin. 2 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de Procedură Fiscală, a fost întocmit Procesul verbal de sechestru asigurător pentru bunurile imobile nr. 9 pentru bunurile imobile ale debitoarei A SRL, teren înscris în CF, care face obiectul contractului de vânzare - cumpărare nr. şi a cărei reziliere face obiectul dosarului nr..

Prin Cererea de admitere a creanţei nr. din , depusă la dosar nr. 4071/108/2017, creanţa instituţiei lor în cuantum de 734.397 lei este garantată prin Procesul verbal de sechestru asigurător pentru bunurile imobile nr. 9.

Cererea de chemare în judecată formulată de către Primăra I. este în principal inadmisibilă, motiv pentru care a fost invocată excepţia necompetentei materiale a Judecătoriei Ineu în soluţionarea cauzei.

În motivarea excepţiei invocate, societatea pârâtă A. SRL precizează că se află în procedura de insolvenţă conform încheierii nr. pronunţata de Tribunalul Arad în dosarul nr.

Potrivit dispoziţiilor art. 120 Cod Procedură Civilă coroborate cu art. 41 din Legea nr. 85/2014, privind procedura insolvenţei, toate procedurile şi cererile în materia insolvenţei sunt de competenţa exclusivă a tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are sediul debitorul şi vor fi exercitate de un judecător - sindic.

În speţă, Primăria Oraşului I.  are calitatea de creditor în procedura insolvenţei societăţii A.  SRL, fiind înscrisă în tabelul definitiv de creanţe cu o creanţa solicitată de 3.010 lei.

Obiectul prezentei acţiuni având ca efect, în ipoteza admiterii cererii, diminuarea patrimoniului societăţii pârâte şi respectiv privarea unuia dintre cei mai importanţi creditori (DGRFP Timişoara) de o garanţie reală legal constituită (ipoteca instituită asupra terenului obiect al contractelor de vânzare-cumpărare).

Prin urmare, consideră că soluţionarea prezentei cauze în afara cadrului colectiv şi concursual al procedurii insolvenţei, dincolo de încălcarea dispoziţiilor legale imperative, aduce atingere intereselor creditorilor, impunându-se cu necesitate analizarea deopotrivă şi a poziţiei acestora raportat la speţa dedusă judecăţii, singurul cadru procedural în care, cercetarea judecătorească va putea acoperi aceste neajunsuri, este cea a declinării competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad – judecător - sindic, sens în care solicită admiterea excepţiei astfel invocate.

Cu referire la excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, analizând acţiunea ce formează obiectul prezentei cauze, constată că din punct de vedere temporal, pot fi identificate următoarele elemente indicate chiar de reclamant: a) Între Oraşul I., în calitate de vânzător şi societatea A. SRL în calitate de cumpărător a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată nr., iar ulterior Contractul autentificat sub nr. de BNP B. E. H. (I.); b) Înscrierea în Cartea Funciara nr. I. a dreptului de proprietate deplin al ASRL asupra terenului situat în jud. A. s-a realizat conform Încheierii de Carte Funciara nr.; c) Primăria Oraşului I, a eliberat Autorizaţia de construire nr. al cărei termen de valabilitate a fost de 12 luni de la data emiterii, termenul împlinindu-se astfel la data de 22.06.2013.

Potrivit încadrării juridice date chiar de reclamant cererii sale, raportat şi la prevederile contractelor de vânzare - cumpărare încheiate, aceasta reprezintă o acţiune întemeiată pe dispoziţiile art. 1523 şi art. 1552 Cod Civil în materia declaraţiei de rezolutiune.

Intervenienta DG.R.F.P. Timişoara, a arătat că înţelege să invoce excepţia prescripţiei dreptului la acţiune în ceea ce priveşte cererea din prezenta cauză având în vedere art. 1552 Cod Civil, art. 2517 Cod Civil , art. 2523 Cod Civil) precum și faptul că declaraţia de rezoluţiune nu a fost înscrisă în Cartea Funciara nr. (corespunzătoare terenului obiect al contractelor de vânzare - cumpărare indicate) iar acţiunea corespunzătoare declaraţiei de rezolutiune este o acţiune patrimonială, prescriptibilă în cadrul termenului general de prescripţie de 3 ani, potrivit art. 2501 Cod Civil.

În speţă, în aplicarea art. 2523 Cod Civil, data la care reclamantul ”a cunoscut sau, după împrejurări, trebuia sa cunoască” pretinsa neîndeplinire de către intervenientă a obligaţiilor contractuale asumate a fost data expirării duratei autorizaţiei de construire nr., respectiv data de 22.06.2013.

Legiuitorul a stabilit aşadar o limitare temporală în care se poate face declaraţia unilaterala, iar în ipoteza nerespectării termenului, consecinţa prescrierii dreptului la acţiune conduce la stingerea drepturilor pretinse de reclamant.

Faţă de argumentele menţionate, având în vedere că prescripţia extinctivă reprezintă o excepţie de fond, peremptorie, care face inutilă administrarea de probe sau cercetarea în fond a cauzei, solicită ca instanţa să facă aplicarea prevederilor art. 248 CPC şi să soluţioneze cu prioritate această excepţie şi, admiţând-o, să se dispună respingerea prezentei acţiuni.

Cu referire la excepţia tardivităţii formulării cererii de chemare în judecară raportat la prevederile Legii nr. 85/2014, arată că, societate ASRL se află în procedura de insolvenţă conform Încheierii nr. pronunţata de Tribunalul Arad în dosarul nr.

Potrivit dispoziţiilor art. 102 alin. 1 coroborat cu art. 114 din Legea nr. 85/2014 privind procedura insolventei, toţi creditorii care pretind a avea orice pretenţii împotriva societăţii debitoare insolvente sunt obligaţi să formuleze cererea de admitere a creanţelor în termenul fixat prin hotărârea de deschidere a procedurii, în caz contrar fiind decăzuţi din dreptul de a-şi realiza creanţele asupra averii debitorului.

De asemenea, conform art. 123 alin. 1 din Legea nr. 85/2014. orice cocontractant al debitorului insolvent poate solicita denunţarea contractelor anterior încheiate, notificând în acest sens administratorul judiciar într-un termen de decădere de 3 luni de la data deschiderii procedurii.

Totodată, solicită a se observa faptul ca reclamanta Primăria Oraşului I. are calitatea de creditor în cadrul procedurii de insolvenţă a ASRL, fiind înscris în tabelul definitiv de creanţe în categoria creanţelor bugetare cu o creanţa în cuantum de 3010 lei.

Prin urmare, reclamanta, deşi a cunoscut starea de insolvenţă a pârâtei, precum şi rigorile legii speciale aplicabile, nu a înţeles să îşi valorifice eventualele pretenţii nici măcar la momentul deschiderii procedurii, apreciind în mod justificat că, chiar şi la acel moment, solicitările sale cu privire la terenul înscris în CF erau prescrise.

Intervenienta a mai arătat că este surprinzător ca după 5 ani de la expirarea termenului prevăzut în autorizaţia de construire şi respectiv după aproape 1 an şi jumătate de la deschiderea procedurii, când, ca efect al depăşirii tuturor acestor termene legale, dreptul acesteia de proprietate asupra terenului s-a consolidat retroactiv.

La data de 23 ianuarie 2019, G M R SPRL, în calitate de administrator judiciar al SC A. SRL, a depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea cererii de chemare în judecată formulată de către Oraşul I. ca nefondată motivând că, în fapt, la data de 20.06.2017 s-a dispus deschiderea procedurii insolvenţei împotriva debitoarei SC A. SRL, conform sentinţei numărul pronunţată de Tribunalul Arad în dosar nr. rămasă definitivă prin Decizia Curţii de Apel Timişoara nr.

La data de 03.10.2017, judecătorul sindic a confirmat G M R SPRL în calitate de administrator judiciar al debitoarei.

Cu privire la cererea de chemare în judecată formulată de către Oraşul I, administratorul judiciar al debitoarei precizează următoarele: în primul rând consideră că se impune admiterea excepţiei necompentenţei materiale a Judecătoriei Ineu în soluţionarea prezentei cauze motivat de faptul că, în conformitate cu Sentinţ nr. pronunţată de Tribunalul Arad în dosar nr., rămasă definitivă prin Decizia Curţii de Apel Timişoara nr. debitoarea SC A. SRL se află în procedura de insolvenţă.

Având în vedere prevederile art. 123 alin. 3 din Legea nr. 85/2014: Debitorul decade din beneficiul termenului dacă, în primele 3 luni de la data deschiderii procedurii, cocontractantul notifică administratorului judiciar intenţia privind denunţarea contractului sau declararea anticipată a exigibilităţii. Ulterior menţinerii contractului, cocontractantul poate solicita rezilierea acestuia pentru culpa debitorului, soluţionarea cererii făcându-se de judecătorul-sindic respectiv art. 123 alin. 4 din Legea nr. 85/2014: În cazul denunţării unui contract, o acţiune pentru despăgubiri poate fi introdusă de către cocontractant împotriva debitorului şi va fi soluţionată de judecătorul-sindic consideră că se impune soluţionarea cauzei de către judecătorul sindic.

Mai mult raportat la prevederile Legii nr. 85/2014 şi la faptul că prezenta cauza este cu privire la un bun din averea debitoarei aflate în procedura insolvenţei consideră că soluţionarea acesteia este de competenţa judecătorului sindic, astfel că, pe cale de consecinţă solicită să se constatate că prezenta cauză este de competenţa judecătorului sindic, sens în care solicită admiterea excepţiei invocate şi trimiterea cauzei spre soluţionare către judecătorul sindic.

În al doilea rând consideră că reclamantul Oraşul I. este decăzut din dreptul de a-şi formula pretenţiile pe calea unei acţiuni de drept comun prin raportare la prevederile art. 114 din Legea nr. 85/2014 (...) titularul de creanţe anterioare deschiderii procedurii, care nu depune cererea de admitere a creanţelor până la termenul prevăzut la art. 100 alin. 1 lit. B, va fi decăzut, cât priveşte creanţele respective, din dreptul de a fi înscris în tabelul creditorilor (...).

Prin urmare, administratorul judiciar al debitoarei consideră că orice pretenţii derivând din contractul încheiat între părţi puteau fi solicitate numai în termenul prevăzut de art. 100 alin 1 lit. B, din Legea nr. 85/2014. De asemenea, în baza aceloraşi prevederi legale apreciază că cererea de chemare în judecată introdusă de către reclamantul Oraşul I. este tardiv formulată, doarece Oraşul I. a cunoscut starea de insolvenţă a debitoarei, înscriindu-se în tabelul preliminar de creanţe al debitoarei cu suma de 3010 lei.

În consecinţă, având în vedere faptul că reclamantul a cunoscut starea de insolvenţă a debitoarei însă nu şi-a valorificat eventualele pretenţii cu privire la contractul de vânzare cumpărare, consideră că cererea de chemare în judecată este tardiv formulată.

În al treilea rând, având în vedere prevederile art. 75 alin. 1 din Legea nr. 85/2014 potrivit cărora „De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiunile judiciare şi extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra averii debitorului, valorificarea drepturilor acestora se poate face numai în cadrul procedurii insolvenţei prin depunerea cererilor de admitere a creanţei”, şi faptul că prezenta cerere de chemare în judecată are ca obiect rezoluţiunea contractului de vânzare încheiat anterior deschiderii procedurii insolvenţei consideră că se impune suspendarea prezentei cauze.

Mai mult arată că trebuie avut în vedere şi faptul că rezoluţiunea contractului de vânzare cumpărare ar cauza un prejudiciu major şi nerecuperabil creditoarei DGRFP Timiş (care deţine o ipoteca asupra terenului) şi ar periclita activitatea economică a debitoarei SC A. SRL, care la momentul actual se află în reorganizare judiciară, iar intrarea acesteia în procedura falimentului ar presupune disponibilizarea a unui număr mai mare de 60 de angajaţi şi imposibilitatea achitării creanţelor creditorilor înscrişi la masa credală.

Din coroborarea acestor probaţiuni, instanţa reţine în fapt următoarele:

Între Oraşul I. în calitate de vânzător şi societatea A. SRL în calitate de cumpărător a fost încheiat contractul de vânzare - cumpărare sub semnătura privată nr., iar ulterior contractul autentificat sub nr. de BNP B EH (I) (f.8-10).

 În data de 29.03.2012 s-a înscris în Cartea Funciara nr. I dreptul de proprietate al A SRL asupra terenului situat în.

La data de 22.06.2012, Primăria Oraşului I.a eliberat autorizaţia de construire nr., al cărei termen de valabilitate a fost de 12 luni de la data emiterii (f.13-15).

Pârâta se află în insolvență conform încheierii nr. din dosarul Tribunalului Arad nr. .

La data de 27.06.2017 s-a intabulat în CF nr. dreptul de ipotecă legală al Directiei Generale Regionale a Finanțelor Publice  Timişoara, în baza actului administrativ nr.9 din data de19.06.2017 emis de DGRPF Timiș, pentru suma de 574.940 lei (f.16)

 Legea insolvenţei defineşte noţiunea de creditor în art. 5 pct. 19,20,21 , potrivit cu care ’’ 19. creditor îndreptățit să participe la procedură este acel titular al unui drept de creanță asupra averii debitorului, care a înregistrat o cerere de înscriere a creanței, în urma admiterii căreia acesta dobândește drepturile și obligațiile reglementate de prezenta lege pentru fiecare stadiu al procedurii. Calitatea de creditor încetează ca urmare a neînscrierii sau a înlăturării din tabelele creditorilor întocmite succesiv în procedură, precum și prin închiderea procedurii; au calitatea de creditor, fără a depune personal declarațiile de creanță, salariații debitorului; 20. creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței este creditorul a cărui creanță asupra patrimoniului debitorului este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 60 de zile. Prin creanță certă, în sensul prezentei legi, se înțelege acea creanță a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul. Creditorii vor putea solicita deschiderea procedurii insolvenței doar în cazul în care, după compensarea datoriilor reciproce, de orice natură, suma datorată acestora va depăși suma prevăzută la pct. 72; 21. creditor cu creanțe curente sau creditor curent este acel creditor ce deține creanțe certe, lichide și exigibile, născute în timpul procedurii de insolvență, și care are dreptul de a i se achita cu prioritate creanța, conform documentelor din care rezultă’’

Astfel, recunoaşterea calităţii de creditor participant la procedură, respectiv categoria celui care solicită instanţei înregistrarea creanţei în tabelul de creanţe, aceasta trebuie să îndeplinească aceaşi condiţie premisă, de a fi titularul unei creanţe certe, lichide şi exigibile ca și recunoaşterea calităţii de creditor îndreptăţit să solicite deschiderea procedurii, potrivit dispoziţiilor art. 5 din Legea insolvenţei. Instanța constată că aceste condiții nu sunt întrunite, astfel că în ceea ce privește competența, aceasta revine instanței de drept comun și nu judecătorului sindic, așa cum solicită pârâta prin întâmpinare (f.23)

Faptul că litigiul iniţiat de reclamant pe calea dreptului comun în vederea obținerii unei hotărâri prin care să fie rezoluținat contractul de vânzare cumpărare, pentru ca ulterior să se restabilească situația anterioară s-ar suspenda în condiţiile art. 75 din Legea insolvenţei, astfel cum solicită pârâta (f.55), ar zădărnici eforturile creditorului de a obţine titlu executoriu (care, odată obţinut, evident că ar urma să fie valorificat doar în conformitate cu prevederile art. 66 din Legea insolvenţei).

În baza art.248 din Cod proc.civ. instanța se pronunță mai întâi asupra excepțiilor  care fac inutilă în tot sau în parte, cercetarea pe fond a cauzei.

Analizând excepția prescripţiei se reține:

În drept, potrivit art. 1552 Cod Civil - (1) Rezoluţiunea sau rezilierea contractului poate avea loc prin notificarea scrisă a debitorului atunci când părţile au convenit astfel, când debitorul se află de drept în întârziere ori când acesta nu a executat obligaţia în termenul fixat prin punerea în întârziere. (2) Declaraţia de rezoluţiune sau de reziliere trebuie făcută în termenul de prescripţie prevăzut de lege pentru acţiunea corespunzătoare acestora. (3) În toate cazurile, declaraţia de rezoluţiune sau de reziliere se înscrie în cartea funciară ori, după caz, în alte registre publice, pentru a fi opozabilă terţilor. (4) Declaraţia de rezoluţiune este irevocabilă de la data comunicării ei către debitor sau, după caz, de la data expirării termenului prevăzut la alin. (1). Potrivit art. 1523 Cod Civil – (1) Debitorul se află de drept în întârziere atunci când s-a stipulat că simpla împlinire a termenului stabilit pentru executare produce un asemenea efect. [...] (4) Cazurile în care debitorul se află de drept în întârziere trebuie dovedite de creditor. Orice declaraţie sau stipulaţie contrară se consideră nescrisă. Potrivit art. 2517 Cod Civil: „Termenul prescripţiei este de 3 ani, dacă legea nu prevede un alt termen”;  Potrivit art. 2523 Cod Civil: „Prescripţia începe să curgă de la data când titularul dreptului la acţiune a cunoscut sau, după împrejurări, trebuia să cunoască naşterea lui”; potrivit art. 2501 Cod Civil ’’Drepturile la acţiune având un obiect patrimonial sunt supuse prescripţiei extinctive, afară de cazul în care prin lege s-ar dispune altfel.’’

În fapt, expirarea termenului de îndeplinire a obligaţiilor pârâtei, în 12 luni de la încheierea contractului, adică cel târziu până la data de 29.03.2013 conform pct. 1 din contractul de vânzare cumpărare (f.8) a marcat momentul neîndeplinirii de către pârâtă a obligaţiilor astfel că începând cu data de 29.03.2013, reclamantul era îndreptăţit să recurgă la orice remediu al neexecutării contractului, inclusiv la prezentul demers judiciar.

Aşadar, la data de 26.09.2018, când reclamantul a introdus prezenta cerere pe rolul Judecătoriei Ineu, termenul de prescripţie extinctivă era deja împlinit.

Prin urmare, instanţa va admite excepţia prescripţiei extinctive a dreptului material la acţiune, invocată de pârâtă, şi va respinge cererea formulată de reclamant ca prescrisă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

H O T Ă R Ă Ş T E

Admite excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi în consecinţă:

Respinge acţiunea formulată de reclamantul Oraşul I., în contradictoriu cu pârâta S.C A. S.R.L., cu sediul în, str., nr., judeţul, prin Administrator J.G. M. SPRL, cu sediul în pentru rezoluţiune.

Admite cererea de intervenţie voluntara accesorie în favoarea pârâtei, a D.G. R.a F. P. T., cu sediul in

Fără cheltuieli de judecată.

Cu apel în 30 zile de la comunicare, apel care se depune la Judecătoria I.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 februarie 2019.

Preşedinte,Grefier,

Domenii speta

Spete similare