Luare de mită

Prin rechizitoriul întocmit în dosarul nr. xxx/P/201xx, Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați a dispus trimiterea în judecată a inculpatei T.L.G. pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, faptă prevăzută de art. 254 alin. 1 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969 și art. 5 Cod penal (68 acte materiale).

In cuprinsul acestuia s-a reținut, în esență, că inculpata T.L.G., în perioada 2009-2012, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a solicitat și a primit de la 28 de persoane sume de bani și bunuri în vederea eliberării acestora a unor decizii medicale de încadrare în grad de invaliditate deși nu îndeplineau condițiile prevăzute de lege încălcându-și astfel, cu știință, atribuțiile de serviciu.

Referitor la legea penală mai favorabilă, instanța reține faptul că, art.289 alin.1 din actualul cod penal prevede o limită a pedepsei între 3 și 10 ani de închisoare, în vreme ce dispozițiile art. 254 alin.1 Vechiul Cod penal, prevăd o limită a pedepsei între 3 și 12 ani, limita maximă a pedepsei fiind în acest caz mai mare.

Cu toate acestea, având în vedere că instanța urmează să se orienteze spre limita minimă a pedepsei (pentru considerentele ce vor fi expuse la capitolul individualizarea judiciară a pedepsei), se observă cu ușurință că prevederile vechiului cod penal sunt mai favorabile inculpatei, având în vedere, pe de o parte, faptul că există posibilitatea aplicării art.86 ind.1 V.C.pen., privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, chiar și atunci când se reține săvârșirea unui concurs de infracțiuni (aplicabilitatea unui spor de pedeapsă fiind facultativă față de prevederile noului cod penal-această faptă fiind concurentă cu cea din Sentința Penală nr. 45/2012 a Tribunalului Galați), iar pe de altă parte, după cum urmează a fi arătat, nu se pune problema incidenței împlinirii termenului de prescripție a răspunderii penale.

Referitor la împlinirea termenului de prescripție a răspunderii penale în ipoteza aplicării prevederilor noului cod penal ca lege penală mai favorabilă, instanța reține că, prin Decizia nr. 297/2018, instanța de contencios constituțional a declarat neconstituționalitatea dispoziției din art. 155 alin. (1) C. pen., în care se regăsea sediul materiei cauzelor de întrerupere a termenului de prescripție. Reamintim că, potrivit dispozitivului Deciziei nr. 297/2018, Curtea Constituțională: „constată că soluția legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea „oricărui act de procedură în cauză”, din cuprinsul dispozițiilor art. 155 alin. (1) din Codul penal, este neconstituțională„

Conform dispozițiilor art. 147 alin. (1) din Constituție: „Deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor”.

Pentru a putea decela efectele imediate ale Deciziei nr. 297/26 aprilie 2018 trebuie amintit că, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, atât dispozitivul, cât și considerentele pe care se sprijină acesta se bucură de putere de lucru judecat (a se vedea, spre exemplu, Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1/17 ianuarie 1995, Decizia nr. 1415/4 noiembrie 2009) fiind general obligatorii și impunându-se cu aceeași forță tuturor subiectelor de drept.

Potrivit literaturii de specialitate „Din cele arătate rezultă că diversitatea sub care se pot înfățișa deciziile Curții Constituționale face aproape imposibilă aplicarea acestora în litera și spiritul Constituției fără o atentă examinare a motivării instanței de contencios constituțional și fără a da eficiență chiar considerentelor pe care se sprijină dispozitivul deciziei pronunțate. Chiar și în cadrul controlului a posteriori, în multe cazuri, efectul deciziei Curții Constituționale nu presupune doar stricta și literala aplicare a prevederilor art. 147 alin. 1 din Constituție (…) ci și de a desluși, prin examinarea motivării soluției pronunțate, motivul neconstituționalității și sensul desprins din dispozițiile Legii fundamentale care trebuie avut în vedere, precum și consecințele atât asupra activității de legiferare, cât și asupra celei de aplicare a legii, lato sensu”.

Așadar, obligativitatea erga omnes a deciziilor Curții Constituționale presupune în mod necesar ca în procesul de interpretare și aplicare a legii să se asigure eficiență deplină atât dispozitivului, cât și considerentelor.

Cum considerentele expuse îndeosebi în paragraful 28 și urm. din decizia supusă analizei fundamentează însăși soluția dată criticii de neconstituționalitate, rezultă în mod evident caracterul obligatoriu al acestora.

Mai mult, având în vedere prevederile art. 147 alin. (1) din Constituția României, conform cărora „Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept”, rezultă că Decizia nr. 297/26 aprilie 2018 produce efecte ex nunc, mai exact începând cu data de 25 iunie 2018, data publicării deciziei în Monitorul Oficial.

Față de lipsa de intervenție a legiuitorului pentru modificarea prevederilor neconstituționale, apreciem că în prezent întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale se produce în condițiile reținute la paragraful 34 din Decizia nr. 297/2018, respectiv doar „prin îndeplinirea unui  act care, potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului în desfășurarea procesului penal”, în mod asemănător soluției legislative anterioare, prevăzute la art. 123 alin. (1) din Codul Penal din 1969, care, în opinia judecătorului constituțional, „îndeplinea condițiile de previzibilitate impuse prin dispozițiile constituționale analizate în prezenta cauză”.

Așadar, în cauzele pendinte la momentul publicării deciziei și până la eventuala intervenție a legiuitorului se aplică art. 155 alin. (1) Cod Penal în interpretarea dată de Decizia nr. 297/26 aprilie 2018.

Astfel amintind cele reținute de Curtea Constituțională în considerentele Deciziei nr. 297/2018, mai precis paragrafele  28-31, 34 instanța de judecată concluzionează că instanța de contencios constituțional a opinat că întreruperea cursului prescripției răspunderii penale nu poate fi realizată prin orice act de procedură, ci numai prin acelea care trebuie comunicate, potrivit legii procesual penale, suspectului sau inculpatului.

Un argument în plus pentru opinia că Decizia nr. 297/2018 este una interpretativă, este acela că, inclusiv prin opinia separată a doamnei Livia Doina Stanciu, la pct.4.12 se arată: „Dacă s-ar admite punctul de vedere exprimat în opinia majoritară - în sensul că întreruperea cursului termenului de prescripție a răspunderii penale s-ar realiza doar prin îndeplinirea oricărui act de procedură ce trebuie comunicat suspectului sau inculpatului…”.

Având în vedere cele expuse mai sus, față de  dispozițiile art. 155 alin. (1) Cod Penal interpretat în lumina deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 518 din 25.06.2018), că în prezenta cauză, chiar dacă ar fi fost reținut noul cod penal ca lege penală mai favorabilă, și am fi raportat totul la activitatea infracțională desfășurată în perioada 2009-2011, termenul de prescripție s-ar împlini în anul 2027.

Domenii speta

Spete similare