Tentativă la infracțiunea de omor

Prin rechizitoriul nr. 441 / P / 2017 Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B.C., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de tentativă la omor, prevăzută de art. 32(1) raportat la art. 188(1) Cod Penal. Ca situație de fapt s-a reținut în sarcina acestuia că în noaptea de 19.05.2017, în jurul orei 23.50, s-ar fi deplasat în faţa restaurantului Olimpus din municipiul Galaţi, unde, pe fondul unei stări conflictuale mai vechi, ar fi agresat cu un cuţit persoana vătămată L.M.G., lovind-o o dată în zona gurii şi de două ori în zona inimii, cauzându-i acesteia leziuni care au necesitat pentru vindecare 14-15 zile de îngrijiri medicale.

(...)

În cauza de față, cercetările au fost inițiate sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lovire sau alte violențe – art. 193(1) Cod Penal, însă ulterior în cursul urmăririi penale, s- a dispus prin ordonanță la data de 25.05.2017 schimbarea încadrării juridice din cea inițială în cea de tentativă la infracțiunea de omor – art. 32(1) raportat la art. 188(1) Cod Penal. În motivarea ordonanței de schimbare a încadrării juridice, procurorul de caz a arătat că din probele administrate (modalitatea de comitere a faptei, obiectul folosit la săvârșirea faptei, respectiv cuțit, precum și leziunile produse persoanei vătămate), ar rezulta intenția indirectă a inculpatului de a suprima viața victimei. În acest sens, s-a reținut că potrivit jurisprudenței instanței supreme, relevante pentru caracterizarea juridică unei fapte ca tentativă la infracțiunea de omor sunt împrejurările în care aceasta a fost comisă, natura obiectului vulnerant cu care a fost lovită victima, intensitatea loviturii, regiunea corpului în care a fost aplicată și consecințele cauzate. Durata îngrijirilor medicale sau împrejurarea că, prin caracterul lor, leziunile au pus sau nu în primejdie viața, sunt mai puțin semnificative (Curtea Supremă de Justiție, Decizia penală nr. 366 din 7 martie 1991).

Deși din punct de vedere teoretic, Tribunalul este de acord cu considerentele din cuprinsul ordonanței de schimbare a încadrării juridice, în plan practic se apreciază că acestea nu au fost extrapolate în mod corespunzător la situația de fapt. În acest sens, instanța reține că practica judiciară și doctrina de specialitate au stabilit o serie de criterii care delimitează o infracțiune contra vieții (omor) de una îndreptată împotriva integrității corporale (lovire sau alte violențe, vătămare corporală ori vătămarea corporală gravă din Codul Penal 1969). Astfel, obiectul vulnerant folosit (instrument apt ori nu de a produce moartea), regiunea corpului vizată (o zonă vitală sau nu), numărul și intensitatea loviturilor (o singură lovitură ori mai multe lovituri aplicate cu forță ridicată) sunt aspecte ce trebuie avute în vedere la stabilirea poziției psihice a făptuitorului, pentru a se determina dacă acesta a acționat cu intenția (directă ori indirectă) de a provoca decesul victimei ori doar pentru vătăma integritatea corporală a acesteia.

Analizând aceste criterii prin prisma situației de fapt anterior expuse în prezenta hotărâre, se constată acestea sunt doar parțial îndeplinite. Este adevărat că zonele vizate sunt în principiu zone vitale al corpului (zona capului și zona toracică în regiunea inimii), însă îndeplinirea doar acestei condiții nu este suficientă. În primul rând, în ceea ce privește lovitura din zona obrazului drept, potrivit raportului de primă expertiză medico-legală, leziunea produsă nu a pus în primejdie viața persoanei vătămate, necesitând pentru vindecare 14-15 zile de îngrijiri medicale. În plus față de acest aspect, această zonă este una având un substrat osos semnificativ (mandibulă și maxilar) apt de a bloca pătrunderea mai profundă a obiectului tăietor. Prin urmare, este greu de imaginat că lovitura aplicată ar fi putut în mod efectiv să producă o leziune aptă de pune în primejdie ori de a suprima viața victimei. Din planșele foto aflate în dosarul de urmărire penală (foto nr. 2, 3 – f. 53 urm. penală), reiese că leziunea are doar aproximativ 2-2,5 cm lungime, ceea ce denotă că intensitatea loviturii a fost una redusă și prin urmare inaptă de a realiza o penetrare dincolo de substratul osos, astfel încât să intereseze organe vitale ale corpului.

(...)

Singurele indicii referitoare la intensitatea loviturilor aplicate pot fi deduse din gravitatea leziunilor produse persoanei vătămate. Din fotografiile efectuate de Serviciul Criminalistic din cadrul I.P.J. Galați (foto nr. 4-5 – f. 54 urm. penală) a doua zi după incident au surprins un număr de trei excoriații (după clasificarea Serviciului de Medicină Legală Galați) având o lungime de 2-3 cm, având orientarea aproximativ orizontală spre oblic. Toate cele trei leziuni sunt superficiale, unele abia putând fi observate în cele două fotografii menționate. În aceste condiții, chiar dacă leziunea vizată de lovituri a fost una vitală, Tribunalul apreciază că intensitatea acestora fost de asemenea una mult redusă, neputând pune în primejdie viața în mod efectiv, mai ales în condițiile în care oasele cutiei toracice constituie o barieră ce ar fi împiedicat o pătrundere adâncă a lamei cuțitului, iar loviturile au fost realizate prin „tăiere” transversală și nu prin „înțepare” printre coaste, modalitate ce ar fi favorizat în mai mare măsură interesarea organelor din zonă vizată.

Pentru aceste considerente, instanța de judecată apreciază că nu s-a dovedit intenția (directă sau indirectă) de a suprima viața persoanei vătămate, astfel că fapta inculpatului nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor; prin urmare, în temeiul art. 386 Cod Procedură Penală se va dispune schimbarea încadrării juridice date faptei din cea prevăzută în rechizitoriu în cea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 193(2) Cod Penal.

Domenii speta

Spete similare