Contracte de muncă/încadrare activitate în condiţii speciale de muncă

- Solicitarea de reîncadrare a activităţii în condiţii speciale de muncă pentru  perioada 16.11.2004-01.02.2015, excedează competenţei instanţei de drept comun, cât timp legea specială prevedea atât o procedură administrativă  pentru încadrarea locurilor de muncă în condiţii superioare, procedură care a fost urmată la nivelul fostului angajator, cât şi o procedură jurisdicţională de contestare a actelor administrative.

Faţă de probele administrate în cauză şi de dispoziţiile obligatorii ale deciziei în interesul legii nr.12/2016, Tribunalul constată că în cadrul RAAN-SRP a fost urmată procedura administrativă prevăzută de lege, iar locul de muncă al reclamantului a fost încadrat în condiţii deosebite de muncă pentru activitatea desfăşurată în perioada 16.11.2004-01.02.2015, iar activitatea desfăşurată în perioada 01.02.2015-01.10.2015 a fost încadrată în condiţii speciale de muncă, urmare a reanalizării condiţiilor de la locul de muncă al acestuia.-

Tribunalul Mehedinţi  - sentinţa din 12.09.2019

Deliberând asupra acţiunii de faţă, reţine  următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 04.03.2019, reclamantul PC a chemat în judecată pe pârâta RAAN - SRP, solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se constate că activitatea desfăşurată în perioada 16.11.2004-10.10.2015, în meseria de automacaragiu în cadrul SM, se încadrează în grupa I de muncă şi să fie obligată pârâta să-i elibereze o adeverinţă în acest sens.

În fapt, reclamantul a arătat că şi-a desfăşurat activitatea la RAAN-SRP, ca automacaragiu, în perioada 21.03.1994 - 10.10.2015, în condiţii speciale de muncă care determină încadrarea în grupa I de muncă şi nu grupa a II-a de muncă, cum greşit a fost încadrat în perioada 21.03.1994-01.02.2015, când i s-a schimbat încadrarea şi i-a fost acordată grupa I de muncă, până la încetarea raporturilor de muncă.

În acest sens, reclamantul a arătat că a desfăşurat activitate pe automacaraua de 25 de tone, în toate zonele din incinta combinatului chimic;  iniţial a desfăşurat activitatea la ST care deservea toate obiectivele din combinat, în care salariaţii erau încadraţi în grupa I de muncă (condiţii speciale de muncă), deoarece se lucra în mediu toxic cu substanţe, precum: sodă, hidrogen sulfurat, azot, propan, acid clorhidric, acid sulfuric, etc.

Potrivit carnetului de muncă, începând cu 16.11.2004 şi până la încetarea raporturilor de muncă/10.10.2015, şi-a desfăşurat activitatea în cadrul SM, participând la revizii tehnice, avarii, defecţiuni accidentale în timpul funcţionării instalaţiilor, care erau foarte periculoase şi unde trebuia să folosească masca de gaze şi aparate izolante cu alimentare cu  tuburi de oxigen, toţi colegii săi (sudorii şi lăcătuşii mecanici) fiind încadraţi în grupa I de muncă.

Prin acţiune reclamantul a mai arătat că i s-a acordat grupa I de muncă pentru condiţii speciale de muncă începând cu data de 01.02.2015, în baza Avizului nr. 55/2005 prelungit, fiindu-i eliberată adeverinţa nr. 8683/30.09.2015.

În concluzie, reclamantul a arătat că în toată perioada de activitate a lucrat la SM, alături de colegii sudori şi lăcătuşi mecanici, fiind expus zilnic riscurilor de gazare şi explozie, iar colegii de secţie au fost încadraţi în grupa I de  muncă, în timp ce lui nu i s-a acordat, deşi mediul de lucru era acelaşi pentru  toţi salariaţii.

În drept, acţiunea a fost  întemeiată pe Legea nr. 19/2000, Legea nr. 226/2006, Anexa 2, poz.36, HG nr. 1025/2003, Legea nr.263/2010, Anexa 3, poz.36, Codul muncii, avizul CNPAS nr.55/2005.

În susţinerea acţiunii reclamantul a depus la dosar în copie următoarele înscrisuri: carnetul de muncă, adeverinţa  nr. 8683/30.09.2015,  decizia nr. 824/21.09.2015 emise de angajator, cartea de identitate.

În baza art.200 alin.3 Cod proc. civilă s-a solicitat reclamantului să completeze cererea de chemare în judecată în sensul de indica denumirea administratorului/lichidatorului judiciar şi faţă de perioada în litigiu, să completeze motivele de fapt şi temeiurile de drept, urmând să indice dacă solicită încadrarea în grupa I de muncă sau în condiţii speciale de muncă. 

Ca urmare, reclamantul a depus la dosar note  scrise prin care a arătat că înţelege să se judece în contradictoriu cu pârâta RAAN - SRP prin lichidator SC EI SPRL pentru a se constata că activitatea desfăşurată în perioada 16.11.2004-10.10.2015 se încadrează în condiţii speciale de muncă, reluând, în esenţă,  motivele de fapt expuse  în acţiunea introductivă.

În baza art. 201 al.1 Cod proc. civilă, acţiunea a fost comunicată pârâtei care nu a formulat întâmpinare.

În baza art.22 alin.2 Cod proc.civ. s-a  solicitat pârâtei să  comunice relaţii şi înscrisuri, respectiv: secţia la care a desfăşurat activitate reclamantul în perioada în litigiu, funcţia îndeplinită de acesta,  dacă funcţia a fost încadrată în condiţii deosebite sau condiţii speciale de muncă, urmând să se înainteze la dosar avizele de încadrare corespunzătoare; dacă în cadrul secţiei în care a desfăşurat activitate reclamantul în perioada în litigiu au fost salariaţi încadraţi în condiţii speciale de muncă, în caz afirmativ să se indice meseriile /funcţiile încadrate în aceste condiţii şi să se înainteze avizele în baza cărora s-a dispus încadrarea; actele emise de angajator, respectiv deciziile de încadrare a activităţii în condiţii deosebite/speciale de muncă pentru secţia la care a desfăşurat reclamantul activitate în perioada 16.11.2004-10.10.2015.

În cauză, a fost încuviinţată cererea formulată de reclamant referitoare la depunerea foilor de parcurs de la punctele de lucru unde a desfăşurat activitate în instalaţiile GS1, GS2, GS3, GS 4, obiectivul 303 (fabrica H2S), depozitul H2S facla, schimb ionic (epurarea apei), distilare, secţia electrică, să se comunice frecvenţa  intervenţiilor la instalațiile menționate, care erau condiţiile de lucru în timpul  intervenţiilor.

Ca urmare, pârâta a depus la dosar note scrise, înaintate cu adresele nr. 751/04.06.2019 şi nr.1061/04.09.2019, prin care a comunicat relaţiile solicitate,  arătând că în perioada în litigiu, 16.11.2004-10.10.2015, reclamantul a lucrat continuu în acelaşi loc de muncă şi pe acelaşi post, respectiv la SM -  ARUDS, ca  macaragiu, activitate ce se desfăşura fără prezenţa hidrogenului sulfurat,  fiind încadrată în condiţii deosebite de muncă.

Cu privire la salariaţii care au fost încadraţi în condiţii speciale de muncă,  pârâta a arătat că în cadrul atelierului în care reclamantul a desfăşurat activitate, erau angajate 54 de persoane, dintre care: lăcătuş mecanic (32), sudori ( 5), mecanic (15) şi macaragiu (2), însă  numai macaragii  au fost  încadraţi în condiţii deosebite de muncă, restul  funcţiilor fiind încadrate în condiţii speciale de muncă .

Pârâta a mai arătat că raportat la locul de muncă al reclamantului, acesta a fost încadrat în condiţii deosebite de muncă, cu atât mai mult cu cât din documentele existente nu rezultă că locul său de muncă a fost la instalaţiile GS, care vehiculează şi depozitează hidrogen sulfurat, care epurează ape cu H2S ( personalul secţiei H2S, GS şi epurare ape ).

În susţinerea notelor scrise, pârâta a depus la dosar, în copie, următoarele înscrisuri : decizia nr. 359/1995, fişa postului reclamantului, fişele posturilor de sudor, lăcătuş mecanic, încadrarea nominală a personalului în condiţii deosebite pe locuri de muncă conform avizului nr.5/2007, avizele nr.13/2002, nr.4/2003, nr.3/2009, nr.3/2010, nr.4/2011, nr.4/2012, nr.102/2013, nr. 98/2014, de încadrare a  locurilor de muncă în condiţii deosebite şi anexele aferente, avizul nr.55/2005  pentru  încadrarea locurilor de muncă în condiţii speciale, 6 decizii emise de angajator şi anexe  cu privire la încadrarea nominală a personalului în condiţii deosebite de muncă, foile de parcurs pentru autovehicule transport marfă pentru perioada 2010-2012.

Analizând acţiunea în raport de probatoriul administrat în cauză şi de dispoziţiile legale incidente în materie, Tribunalul constată şi reţine următoarele:

Reclamantul PC a fost angajatul pârâtei RAAN - SRP şi a desfăşurat activitate ca automacaragiu în perioada 21.03.1994-01.10.2015, conform menţiunilor din carnetul de muncă ( poz.43-109 )şi adeverinţei nr.8683/30.09.2015.

Prin decizia nr.824/21.09.2015 s-a dispus încetarea contractului individual  de muncă  al reclamantului, începând cu data de 01.10.2015, în baza art. 65, 66 ipoteza a II-a Codul muncii, urmare a concedierii colective.

Prin acţiunea dedusă judecăţii, aşa cum a fost precizată, se solicită să  se constate că activitatea desfăşurată în perioada 16.11.2004-01.02.2015 se încadrează în condiţii speciale de muncă şi să fie obligată pârâta să eliberereze  o adeverinţă în acest sens.

În raport de solicitările reclamantului, Tribunalul reţine că potrivit art.1 din Decretul nr.92/1976 „Carnetul de muncă este actul oficial prin care se dovedeşte vechimea în muncă, vechimea neîntreruptă în muncă, vechimea neîntreruptă în aceeaşi unitate, vechimea în  funcţie, meserie sau specialitate, timpul lucrat în locuri de muncă cu condiţii deosebite, retribuţia tarifară de încadrare şi alte drepturi ce se includ în aceasta.”

Pentru perioada dedusă judecăţii 16.11.2004-01.02.2015  se constată că la poziţiile nr.102, 108 din carnetul de muncă al reclamantului s-au efectuat menţiuni de către pârâtă cu privire la încadrarea activităţii desfăşurate în perioada 01.01.2001- 31.12.2010 în condiţii deosebite de muncă în procent de 100%, indicându-se temeiurile juridice  şi avizele în baza cărora s-a dispus încadrarea.

De asemenea, fostul angajator a eliberat reclamantului şi adeverinţa nr.8683/30.09.2015 din care rezultă că în perioada 01.01.2011-01.02.2015 activitatea desfăşurată a fost încadrată în condiţii deosebite, iar pentru perioada 01.02.2015-30.09.2015 reclamantul a beneficiat de încadrarea activităţii în condiţii speciale, indicându-se dispoziţiile legale, avizele de încadrare şi deciziile emise de angajator, fila 22 vol. I dosar.

Cât priveşte solicitarea reclamantului referitoare la încadrarea activităţii în condiţii speciale de muncă  pentru  perioada 16.11.2004-01.02.2015, Tribunalul reţine următoarele:

În cadrul pârâtei RAAN - SRP a fost urmată procedura prevăzută de lege  pentru încadrarea locurilor de muncă în condiţii superioare, respectiv condiţii deosebite sau speciale, fiind emise avize corespunzătoare, respectiv decizii de către angajator din care rezultă modul în care secţiile din cadrul regiei au fost încadrate în condiţii de muncă.

În acest sens, se constată că prin avizul nr.55/04.07.2005 s-a dispus încadrarea în condiţii speciale de muncă a Secţiei nr.2 - schimb izotopic şi Secţiei nr.6 - preparare, depozitare hidrogen sulfurat/H2S, respectiv activitatea desfăşurată în instalațiile care fabrică vehiculează şi depozitează H2S, de distilare a apei grele, de schimb izotopic şi de epurare a apelor reziduale cu H2S.

Ulterior, prin hotărârea nr.45/2012 a ITM B a fost menţinut avizul nr.55/2005 de încadrare în condiţii speciale a locurilor de muncă din Secţiile nr.2 şi nr.6.

Cât priveşte celelalte secţii şi locuri de muncă din cadrul RAAN- SRP, s-a dispus încadrarea activităţii în condiţii deosebite, conform avizelor nr.4/2003,  nr.5/2007, nr.3/2009, nr. 3/2010, nr.4/2011, nr.4/2012, nr.102/2013, nr.98/2014, nr.90/2015, avize depuse de pârâtă la dosar.

Corelativ acestor avize, pârâta a emis decizii prin care a nominalizat locurile de muncă ce se încadrează în condiţii deosebite, respectiv deciziile nr.163/2006, nr.86/2009, nr.93/2010, nr.46/2011, nr.52/2012, nr.105/2014, decizii  depuse de pârâtă la dosar .

 Pentru perioada 16.11.2004-01.02.2015 activitatea de automacaragiu desfăşurată de reclamant în cadrul SM-ARUDS a fost încadrată în condiţii deosebite de muncă, acesta regăsindu-se în anexele la deciziile menţionate anterior.

Se mai reţine că în cadrul ARUDS desfăşurau activitate un număr de 54 de salariaţi având funcţiile de lăcătuş mecanic, sudor, mecanic şi macaragiu, iar angajatorul a procedat la încadrarea posturilor în condiţii superioare de muncă în funcţie de profilul de activitate: lăcătuşii mecanici, sudorii şi mecanicii fiind încadraţi în condiţii speciale de muncă, aceștia petrecând mai mult timp în instalațiile cu risc ridicat,  în timp ce  activitatea macaragiilor a fost încadrată în condiţii deosebite, desfăşurându-se efectiv în condiţii de oprire (izolare) a locurilor de intervenţie din instalaţiile  respective, fără existenţa în instalaţii a H2S.

Cât priveşte încadrarea, pe cale judiciară, a locurilor de muncă în condiţii speciale, se constată că prin decizia în interesul legii nr.12/2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a statuat că „În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 20 alin. 2,3 din Legea nr. 19/2000,  modificată, a dispoziţiilor art. 1 alin. 1,2 şi art. 2 alin. (2 din Legea nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiţii speciale, raportate la prevederile art. 2 - 6, art. 9, 13 şi 16 din HG nr. 1.025/2003 privind metodologia şi criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiţii speciale, modificată, precum şi a prevederilor art. 30 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 263/2010, modificată, în ceea ce priveşte condiţiile speciale, acest tip de acţiuni nu sunt deschise, atunci când nu sunt întrunite condiţiile cumulative privind înscrierea activităţii şi a unităţii angajatoare în anexele nr. 1 şi 2 la Legea nr. 226/2006 şi, respectiv, în anexele nr. 2 şi 3 la Legea nr. 263/2010, modificată...”

Din considerentele acestei decizii rezultă că în raport de dispoziţiile legale care au reglementat încadrarea locurilor de muncă în condiţii speciale, legiuitorul a optat pentru reglementarea imperativă şi exhaustivă a locurilor de muncă cu condiţii speciale şi a unităţilor în care se găsesc acestea ( pct.80).

Faţă de  dispoziţiile legale cu caracter special în materie, Înalta Curte a reţinut că „…instanţa nu se poate substitui organelor administrative, eludând procedura ce intră în competenţa acestora, pentru a recunoaşte apartenenţa unor locuri de muncă la categoria celor aflate în astfel de condiţii. În acest sens, dacă avizele emise pentru angajator, ce nu includ locurile de muncă ale reclamanţilor, nu au fost contestate în procedura administrativă prevăzută de art. 18 din HG nr. 261/2001, cu modificările şi completările ulterioare, iar ulterior, la instanţa de contencios administrativ ori, după caz, în condiţiile art. 4 din HG nr. 246/2007, cu modificările şi completările ulterioare, fie la Inspecţia Muncii, fie direct, la instanţa de judecată competentă, acestea se bucură de prezumţia de legalitate. (pct. 81)

Încadrarea locurilor de muncă în condiţii superioare de muncă era de competenţa autorităţilor administrative, competenţă ce se exercita prin emiterea şi, după caz, refuzul de emitere a avizelor ori de reînnoire a celor deja acordate. Aceste acte administrative tipice ori asimilate, după caz, erau supuse controlului de plină jurisdicţie din partea instanţelor de contencios administrativ prin care se putea sancţiona pasivitatea ori neglijenţa angajatorului şi/sau a reprezentanţilor angajaţilor de a iniţia şi derula procedura pentru încadrarea locurilor de muncă ale angajaţilor în condiţii superioare. ( pct.90)

Prin aceeaşi decizie Înalta Curte a mai reţinut că „Probele administrate în faţa instanţei, chiar dacă, în principiu, confirmă existenţa unor condiţii de muncă dăunătoare, pentru care s-au achitat sporuri salariale de compensare a lucrului în aceste condiţii, nu pot fi valorificate în favoarea salariatului pe calea dreptului comun, întrucât această constatare reprezintă doar o cerinţă, alături de alte condiţii care, cumulat, fac dovada cerută de lege pentru acordarea de către autoritatea competentă a avizului. În plus, pentru munca desfăşurată în condiţii deosebite/speciale, angajatorul era obligat la cote de contribuţii sociale majorate procentual faţă de contribuţia datorată pentru un loc de muncă în condiţii normale, pentru ca, la deschiderea drepturilor de pensie, petentul să poată beneficia de sporurile de punctaj aferent încadrării. - pct.97, 98.

Aşa fiind, Înalta Curte a concluzionat că „ excedează abilitării instanţei de drept comun a statua asupra încadrării/reevaluării locului de muncă, întrucât legiuitorul nu a deschis, în această situaţie, calea dreptului comun, abilitând instanţa de judecată să preia atribuţiile organului administrativ din respectiva procedură (în ceea ce priveşte constatarea tehnico-ştiinţifică şi medicală şi avizarea locului de muncă ca fiind încadrabil în condiţii speciale.- pct.101

Potrivit art. 517 alin. 4 din Codul de procedură civilă, dezlegarea dată  problemelor de drept  prin decizia în interesul legii este obligatorie.

În raport de probele administrate în cauză şi de dispoziţiile obligatorii ale deciziei în interesul legii  nr.12/2016, Tribunalul constată că în cadrul RAAN-SRP a fost urmată  procedura administrativă prevăzută de lege, iar locul de muncă al reclamantului a fost încadrat în condiţii deosebite de muncă pentru activitatea desfăşurată în perioada 16.11.2004-01.02.2015, iar activitatea desfăşurată în perioada 01.02.2015-01.10.2015 a fost încadrată în condiţii speciale de muncă, urmare a reanalizării condiţiilor de la locul de muncă al acestuia.

Solicitarea reclamantului referitoare la reîncadrarea/reevaluarea activităţii în condiţii speciale de muncă pentru  perioada 16.11.2004-01.02.2015, excedează competenţei instanţei de drept comun, cât timp legea specială prevedea atât o procedură administrativă  pentru încadrarea locurilor de muncă în condiţii superioare, procedură care a fost urmată la nivelul fostului angajator, cât şi o procedură jurisdicţională de contestare a actelor administrative.

Faţă de considerentele în fapt şi în drept anterior expuse, urmează ca  acţiunea precizată să fie respinsă.

Această sentinţă a rămas definitivă prin decizia nr. 3120 din  28 noiembrie 2019

pronunțată de Curtea de Apel Craiova, prin care a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamant.

Domenii speta

Spete similare