Contestatie decizie de concediere. Inexistenta acordului reclamantului pentru constatarea nulitătii contractului individual de muncă.

În conformitate cu prevederile art.57 alin.1 din Codul muncii: „Nerespectarea  oricăreia dintre condiţiile legale necesare pentru încheierea valabilă a contractului individual de muncă atrage nulitatea acestuia.

- alin.(6): „Constatarea nulităţii şi stabilirea, potrivit legii, a efectelor acesteia se pot face prin acordul părţilor.

- alin.(7): Dacă părţile nu se înţeleg, nulitatea se pronunţă de către instanţa judecătorească”.

Prin alin.6 din art.57 se reglementează constatarea convenţională a nulităţii.

Constatarea convenţională a nulităţii se va realiza printr-un acord semnat de ambele părţi.

Prin alin.7 din art. 57 se reglementează că în situaţia în care părţile nu se înţeleg cu privire la nulitatea convenţională, nulitatea se pronunţă de către instanţa judecătorească.

În cauză, pârâta a constatat prin decizia contestată nulitatea contractului individual de muncă al reclamantului în mod unilateral, fără să existe, un acord al angajatului în acest sens, iar cererea reconvenţională prin care s-a solicitat anularea contractului individual de muncă a fost tardiv formulată.

Art.57 alin.(1), alin.(6), alin.(7) din Codul muncii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa la data de 15.04.2016 sub număr de dosar …/118/2016, reclamantul [...] a chemat în judecată pârâta COMUNA [...] PRIN PRIMARUL COMUNEI [...] solicitând instanţei anularea deciziei nr. 66/11.03.2016 privind constatarea nulităţii contractului de muncă şi încetarea acestuia, obligarea intimatei la plata unor despăgubiri băneşti, egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate, precum şi cu celelalte drepturi băneşti de care aş fi beneficiat ca salariat, repunere părţilor în situaţia anterioară, în sensul reintegrării reclamantului în funcţia deţinută anterior desfacerii contractului individual de muncă, obligarea intimatei la plata salariului majorat cu 10% cu începere de la data de 01.12.2016, precum şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, la data de 12.03.2016, a primit dispoziţia nr. 66/2016 emisă de Comuna [...] prin care i s-a adus la cunoştinţă încetarea contractului individual de muncă, motivat de împrejurarea că acesta ar fi nul. Prin dispoziţia nr. 163/2014, a fost angajat pe perioadă nedeterminată în funcţia de referent I A, custode sală în cadrul Compartimentului cultură, sport, religie şi activităţi pentru tineret din cadrul primăriei [...]. La data de 16.10.2014 a semnat contractul individual de muncă nr. … iar prin dispoziţia nr. 196/2014, Primăria [...] a dispus angajarea sa în funcţia de director la acelaşi compartiment. Prin actul adiţional nr. 1/2.12.2014 au fost modificate felul muncii şi salariul de bază. Decizia contestată este nelegală deoarece nu conţine motivele de fapt şi de drept  iar nulitatea contractului de muncă nu poate fi constatată ulterior stabiliri culpei uneia dintre părţi. Nu există un acord cu privire la constatarea nulităţii şi stabilirea efectelor acesteia iar în lipsa unui astfel de acord existenţa cauzei de nulitate nu poate fi constatată decât de organul de jurisdicţie. Îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru managementul instituţiilor publice de cultură, în sensul că este cetăţean român şi are capacitate deplină de exerciţiu, a lucrat anterior ca referent în cadrul [...]. Este singurul salariat care nu a beneficiat de creşterea salarială de 10% începând cu data de 1.12.2015 potrivit dispoziţiilor O.U.G. nr. 35/2015.

În drept, au fost invocate prevederile art. 57, art. 78, art. 80, art. 266-275 din Codul muncii.

Pârâta nu a formulat întâmpinare.

La termenul de judecată din data de 22.09.2016, pârâta a depus note scrise prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, iar reconvenţional a solicitat să se dispună în sensul constatării nulităţii absolute  contractului individual de muncă al reclamantului. S-a  arătat că reclamantul a înţeles să cheme în judecată Comuna [...] şi nu primarul Comunei [...], persoana îndreptăţită şi recunoscută de lege ca fiind competentă să dispună măsuri cu privire la angajarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractului individual de muncă. Reclamantul nu a ocupat postul de director prin concurs, raportul de muncă născându-se doar prin emiterea unei dispoziţii de fostul primar al comunei [...]. Constatările privind nerespectarea prevederilor legale în materia angajării personalului în cadrul instituţiilor publice sunt consemnate în Raportul de audit înregistrat sub nr. 1241/25.02.2015.

Pentru soluţionarea cauzei, instanţa a încuviinţat şi a administrat proba cu înscrisuri.

La termenul de judecată din data de 20.10.2016, instanţa a respins ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Comuna [...] prin Primar. La acelaşi termen de judecată, instanţa a invocat excepţia tardivităţii formulării cererii reconvenţionale iar reclamantul a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii reconvenţionale.

Faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) NCPC, instanţa este obligată să se pronunţe cu prioritate asupra excepţiilor inadmisibilităţii şi tardivităţii formulării cererii reconvenţionale.

Referitor la excepţia inadmisibilităţii cererii reconvenţionale, se reţine că, în procesul civil, pârâtul poate să nu se mulţumească cu o poziţie defensivă faţă de cererea reclamantului, ci poate să adopte o poziţie ofensivă, formulând pretenţii proprii împotriva acestuia. Or, actul de procedură prin care pârâtul formulează aceste pretenţii proprii faţă de reclamant este tocmai cererea reconvenţională, care se deosebeşte de o simplă apărare.

Potrivit art. 209 alin. 1 NCPC, dacă pârâtul are, în legătură cu cererea reclamantului, pretenţii derivând din acelaşi raport juridic sau strâns legate de aceasta, poate să formuleze cerere reconvenţională.

În speţă, reclamantul a solicitat anularea dispoziţiei nr. …/11.03.2016, prin care s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al reclamantului, începând cu data de 14.03.2016, ca urmare a constatării nulităţii acestuia, conform art. 57 alin.1 din Codul muncii. Prin cererea reconvenţională, pârâta a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului individual de muncă al reclamantului. Or, având în vedere că pârâtul pretinde prin cererea sa pretenţii care derivă din aceleaşi raport juridic (raporturi de muncă în baza contractului individual de muncă nr. …/16.10.2014), cererea reconvenţională este admisibilă, astfel încât excepţia inadmisibilităţii acesteia va fi respinsă ca neîntemeiată.

În ceea ce priveşte excepţia tardivităţii formulării cererii reconvenţionale, se reţin dispoziţiile art. 209 alin. 4 NCPC potrivit cărora cererea reconvenţională se depune, sub sancţiunea decăderii, odată cu întâmpinarea sau, dacă pârâtul nu este obligat la întâmpinare, cel mai târziu la primul termen de judecată.

 Întrucât, în cauză, pârâtul nu a depus întâmpinare, deşi era obligat conform art. 208 alin. 1 NCPC, iar termenul stabilit de lege pentru depunerea cererii reconvenţionale este un termen procedural imperativ absolut, cererea reconvenţională formulată în speţă este tardivă, fiind depusă la al doilea termen de judecată,  motiv pentru care excepţia tardivităţii urmează a fi admisă, cu consecinţa respingeri cererii reconvenţionale ca tardiv formulată.

Prin sentinţa civilă nr.2715 din data de 03.11.2016, pronunţată în dosarul civil nr. …/118/2016, Tribunalul Constanţa, a respins excepţia inadmisibilităţii cererii reconvenţionale, ca neîntemeiată.

A admis excepţia tardivităţii formulării cererii reconvenţionale.

A admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul [...], în contradictoriu cu pârâta Comuna [...] prin Primar.

A anulat decizia nr. …/11.03.2016 emisă de către pârâtă.

A obligat pârâta la reintegrarea reclamantului în postul deţinut anterior concedierii.

A obligat pârâta să plătească reclamantei o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, de la data de 14.03.2016 şi  până la reintegrarea efectivă.

A obligat  pârâta la plata către reclamant a sumei de 1500 lei reprezentând  cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:

Între reclamant şi unitatea angajatoare au intervenit raporturi de muncă, conform contractului individual de muncă nr. …/16.10.2014, în temeiul căruia reclamantul a fost angajat pe o perioadă nedeterminată, modificat prin actul adiţional nr. 1/2.12.2014.

Urmare a raportului de audit înregistrat sub numărul 1241/25.02.2016, pârâta a emis dispoziţia nr. …/11.03.2016, prin care s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al reclamantului, începând cu data de 14.03.2016, ca urmare a constatării nulităţii acestuia, conform art. 57 alin.1 din Codul muncii.

 Potrivit art. 57 alin. 1, 6, 7 din Codul muncii, nerespectarea oricăreia dintre condiţiile legale necesare pentru încheierea valabilă a contractului individual de muncă atrage nulitatea acestuia. (6) Constatarea nulităţii şi stabilirea, potrivit legii, a efectelor acesteia se pot face prin acordul părţilor. (7) Dacă părţile nu se înţeleg, nulitatea se pronunţă de către instanţa judecătorească.

Nulitatea contractului individual de muncă, absolută sau relativă, decurge din lege, nu din voinţa părţilor. Ea trebuie să fie constatată prin actul organului care este competent să hotărască şi încheierea contractului. Dar, ori de câte ori părţile nu cad de acord asupra nulităţii trebuie să se pronunţe organul de jurisdicţie.

Or, în cauza pendinte, pârâta a procedat la constatarea nulităţii contractului individual de muncă al reclamantului, prin dispoziţia contestată, în lipsa acordului angajatului şi în lipsa unei hotărâri judecătoreşti.

Astfel, în condiţiile în care încetarea contractului individual de muncă, urmare a constatării nulităţii acestuia, s-a dispus cu nerespectarea procedurii prevăzute  de lege, instanţa apreciază că dispoziţia nr. …/11.03.2016 este nelegală, urmând a fi desfiinţată.

Potrivit principiului de drept qoud nullum est, nulum producit effectum, consecinţele juridice ale sancţiunii nulităţii constau în lipsirea actului anulat de efectele contrarii normelor edictate pentru încheierea valabilă şi restabilirea legalităţii. Restabilirea egalităţii, ca efect al nulităţii, presupune restabilirea situaţiei anterioare – restitutio in integrum, devenind aplicabile dispoziţiile art.80 alin.1 şi 2 din Codul muncii. Potrivit acestora, în cazul în care concedierea a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, instanta va dispune anularea ei şi va obliga angajatorul la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul. La solicitarea salariatului instanta care a dispus anularea concedierii va repune părţile în situatia anterioară emiterii actului de concediere.

Ca urmare, instanţa  a obligat pârâta la reintegrarea reclamantului în funcţia deţinută anterior încetării contractului individual de muncă. De asemenea, va obliga pârâta să plătească reclamantului o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate si reactualizate si celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, de la data de 14.03.2016 şi  până la reintegrarea efectivă.

În schimb, în ceea ce priveşte solicitarea reclamantului privind acordarea majorării salariale de 10% începând cu data de 01.12.2015, în lipsa indicării în concret a dispoziţiilor legale nerespectate de către pârâtă, instanţa apreciază solicitarea nejustificată.

În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, în conformitate cu dispoziţiile art. 453 NCPC, cererea reclamantului privind acordarea acestora este întemeiată, având în vedere faptul că pârâta se află în ipoteza prevăzută de textul de lege, aceea de a fi pierdut procesul.

Drept urmare, pârâta a fost obligată la plata către reclamant a sumei de 1500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat apel pârâta Comuna [...] prin Primar, pe care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub următoarele aspecte:

Apreciază că instanţa de fond a dezlegat cererea în mod greşit pronunţând o hotărâre netemeinică şi nelegală sub toate aspectele.

În mod eronat a respins excepţia lipsei calităţii procesual pasive a UAT Comuna [...], în condiţiile în care Primarul a fost cel care a emis Dispoziţia nr. …/2016.

Expresia „Comuna [...] prin primar” nu naşte în beneficiul reprezentantului „primar” calitatea de titular pasiv al cererii de chemare în judecată.

De altfel, la data emiterii Dispoziţiei nr. …/2016 UAT Comuna [...], intimatul reclamant nu mai avea primar în funcţie. Administraţia publică locală funcţiona prin viceprimarul comunei [...], domnul Resit Taner.

Or, calitatea de titular pasiv al cererii de chemare în judecată o are, potrivit celor menţionate inclusiv în dezbateri de intimatul reclamant, UAT Comuna [...] şi nu primarul Comunei [...], primar care,  aşa cum a arătat, nici nu mai exista la nivelul autorităţii publice locale la data emiterii actului contestat.

Primarul Comunei [...] nu este decât reprezentantul Comunei [...], concluzie ce se desprinde din modul de elaborare al cererii de chemare în judecată.

Subiectul pasiv al litigiului este comuna, nu primarul, iar instanţa, aşa cum a arătat mai sus, a înţeles să asimileze cele două calităţi deja definite de intimatul reclamant ca fiind una şi aceeaşi, respectiv de subiect pasiv al cererii de chemare în judecată.

Contestatorul înţelege să cheme în judecată Comuna [...] (subiect pasiv al cererii introductive) şi nu primarul comunei [...], persoana îndreptăţită şi recunoscută de lege ca fiind competentă să dispună măsuri cu privire la angajarea, modificarea, suspendarea şi încetarea unui contract individual de muncă.

Comuna [...] este o persoană juridică de drept public organizată şi care funcţionează ca unitate administrativ teritorială, potrivit Legii nr. 215/2001 a administraţiei publice locale, publicată cu modificările şi completările ulterioare.

În aceste condiţii, cererea îndreptată direct împotriva UAT Comuna [...] este îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.

De altfel, apreciază ca fiind îndeplinite condiţiile pentru constatarea nulităţii contractului individual de muncă al intimatului reclamant întrucât au fost încălcate dispoziţiile H.G. nr. 286/2011.

Intimatul reclamant nu a ocupat postul de director prin concurs, raportul de muncă născându-se doar prin emiterea unei dispoziţii de fostul primar al comunei [...].

Constatările privind nerespectarea prevederilor legale în materia angajării personalului în cadrul instituţiilor publice sunt consemnate în Raportul de audit înregistrat sub nr…./25.02.2015.

Apelanta pârâtă solicită instanţei de control judiciar să înlăture susţinerile contestatorului în ceea ce priveşte nemotivarea Dispoziţiei nr. …/11.03.2016, întrucât, aşa cum rezultă din acest act administrativ, motivarea există şi se susţine prin Referatul nr. 1485/09.03l.2016 al doamnei [...], precum şi prin Raportul de audit nr…./25.02.2016.

Deopotrivă, sunt arătate în Dispoziţia nr.66/2016, ca argumente şi motive de drept şi de fapt, şi prevederile legale încălcate la angajarea, fără concurs, a intimatului reclamant.

Consideră că nu este nevoie de existenţa vreunei culpe pentru a se constata nulitatea unui contract individual de muncă întrucât, potrivit art. 57 alin. 1 Codul muncii nulitatea unui contract individual de muncă apare/se naşte ca urmare a nerespectării oricărei condiţii legale necesare pentru încheierea valabilă a contractului individual de muncă.

Or, în cazul apelantei pârâte încheierea contractului individual de muncă a intimatului reclamant s-a făcut cu încălcarea prevederilor H.G. nr. 286/2011.

În ceea ce priveşte cerere reconvenţională, urmează a se avea în vedere prevederile art.57 alin.7 Codul muncii.

Instanţa  în mod corect a reţinut incidenţa acestui articol în cauza de faţă.

De asemenea, solicită să se constate că nu există un acord al părţilor cu privire la nulitatea contractului individual de muncă al intimatului reclamant, iar din punctul de vedere său de vedere, apelanta pârâtă consideră că la angajarea intimatului reclamant au fost încălcate dispoziţiile H.G. nr. 286/2011, în sensul că nu a fost organizat concurs pentru ocuparea postului de muncitor calificat.

Deopotrivă, au fost încălcate şi dispoziţiile art.30 din Codul muncii.

Potrivit acestuia:

„Art.30:

Încadrarea salariaţilor la instituţiile şi autorităţile publice şi la alte unităţi bugetare se

 face numai prin concurs sau examen, după caz.”

De altfel, nefiind organizat concurs sau examen nici intimatul reclamant nu a participat şi nu a fost evaluat într-un concurs pentru ocuparea postului de Director.

Apreciază îndeplinite condiţiile constatării nulităţii contractului individual de muncă al intimatului reclamant [...].

Analizând sentinţa apelată din prisma criticilor formulate Curtea a respins apelul ca nefondat pentru următoarele considerente:

În mod corect prima instanţă a respins excepţia lipsei calităţii procesual pasive a Comunei [...] prin Primar.

Calitatea procesual pasivă presupune existenţa unei identităţi între persoana pârâtului şi cel obligat în raportul juridic dedus judecăţii.

Prin cererea formulată s-a solicitat anularea Deciziei nr.66/11.03.2016 privind constatarea nulităţii contractului de muncă.

Decizia a cărei anulare se solicită precum şi contractul individual de muncă nr. …/16.10.2014 au fost semnate de primar, şi respectiv prin viceprimar în calitate de reprezentanţi ai Comunei [...].

În conformitate cu prevederile art. 20 din Legea nr. 215/2001: ”Comunele, oraşele, municipiile şi judeţele sunt unităţi administrativ teritoriale în care se exercită autonomia locală şi în care se organizează şi funcţionează autorităţi ale administraţiei publice locale”.

Prin art. 21 alin. (1) din acelaşi act normativ se prevede că: „unităţile administrativ teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate deplină şi patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală şi ale conturilor deschise la unităţile teritoriale de trezorerie, precum şi la unităţile bancare. Unităţile administrativ teritoriale sunt titulare ale drepturilor şi obligaţiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparţin domeniului public şi privat în care acestea sunt parte, precum şi în raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condiţiile legii ”

- alin.(21): „Pentru apărarea intereselor unităţilor administrativ-teritoriale, primarul, respectiv preşedintele consiliului judeţean stau în judecată ca reprezentanţi legali şi nu în nume personal”.

În mod corect prima instanţă a respins cererea reconvenţională prin care s-a solicitat constatarea nulităţii absolute a contractului individual de muncă al reclamantului [...] ca tardiv formulată”.

În conformitate cu prevederile art. 209 alin. 4 Cod procedură civilă  cererea reconvenţională se depune, sub sancţiunea decăderii, odată cu întâmpinarea sau, dacă pârâtul nu este obligat la întâmpinare, cel mai târziu la primul termen de judecată.

Cererea reconvenţională nu poate fi formulată oricând, ci legea stabileşte un anumit moment pentru depunerea acesteia, şi anume: odată cu întâmpinarea dacă aceasta este obligatorie.

Prin art. 208 alin.1 Cod procedură civilă se prevede că întâmpinarea este obligatorie, în afară de cazurile în care legea prevede în mod expres altfel.

În cauză pârâtul nu a depus întâmpinare, deşi era obligat conform art. 208 alin. 1 Cod procedură civilă.

Nerespectarea termenului stabilit de lege pentru depunerea cererii reconvenţionale, atrage decăderea pârâtului din dreptul de a mai formula pretenţii pe calea cererii reconvenţionale.

Depunerea cererii reconven?ionale peste termenul legale, atrage respingerea acesteia ca tardiv formulată.

Prin cererea de apel pârâtul nu aduce nici un fel de critici cu privire la modul de solu?ionare a excep?iei tardivită?ii cererii reconven?ionale.

În schimb prin cererea de apel se reiau apărările din cererea reconvenţională cu privire la nulitatea contractului individual de muncă, însă acestea nu pot fi analizate de către instanţa de apel atâta timp cât cererea reconvenţională nu a fost analizată pe fond ci a fost respinsă în mod corect ca tardiv formulată.

În ceea ce priveşte fondul cererii principale în mod corect prima instanţă a anulat decizia nr. …/11.03.2016 emisă de pârâtă.

Prin decizia menţionată pârâta a dispus încetarea contractului individual de muncă al reclamantului [...] ca urmare a constatării nulităţii acestuia conform art.57 alin.1 din Codul muncii.

Prima instanţă a anulat decizia contestată întrucât nu a existat acordul reclamantului la constatarea nulităţii contractului individual de muncă, nu pentru nemotivarea deciziei cum invocă apelanta.

În conformitate cu prevederile art.57 alin.1 din Codul muncii: „Nerespectarea  oricăreia dintre condiţiile legale necesare pentru încheierea valabilă a contractului individual de muncă atrage nulitatea acestuia.

- alin.(6): „Constatarea nulităţii şi stabilirea, potrivit legii, a efectelor acesteia se pot face prin acordul părţilor.

- alin.(7:) Dacă părţile nu se înţeleg, nulitatea se pronunţă de către instanţa judecătorească”.

Prin alin.6 din art.57 se reglementează constatarea convenţională a nulităţii.

Constatarea convenţională a nulităţii se va realiza printr-un acord semnat de ambele părţi.

Prin alin.7 din art. 57 se reglementează că în situaţia în care părţile nu se înţeleg cu privire la nulitatea convenţională, nulitatea se pronunţă de către instanţa judecătorească.

În cauză, pârâta a constatat prin decizia contestată nulitatea contractului individual de muncă al reclamantului în mod unilateral, fără să existe, un acord al angajatului în acest sens, iar cererea reconvenţională prin care s-a solicitat anularea contractului individual de muncă a fost tardiv formulată.

De altfel, apelanta pârâtă arată prin cererea de apel că nu există un acord al părţilor cu privire la nulitatea contractului individual de muncă al contestatorului [...].

Apelanta pârâtă  a formulat separat o nouă cerere de anulare a contractului individual de muncă care face obiectul dosarului nr. …/118/2016 al Tribunalului Constanţa, dosar ce a fost suspendat până la soluţionarea prezentului dosar.

Pentru considerentele expuse mai sus, potrivit art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă Curtea a  respins apelul ca nefondat.

Potrivit art. 453 Cod procedură civilă Curtea a obligat apelanta să plătească intimatului suma de 1000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.

În baza art. 451 alin. 1 Cod procedură civilă Curtea a redus onorariul de avocat la 1000 lei, apreciind că suma de 3000 lei este prea mare în raport cu complexitatea cauzei şi munca întreprinsă de avocat.

În acest sens, instanţa europeană, investită fiind cu soluţionarea pretenţiilor la rambursarea cheltuielilor de judecată, în care sunt cuprinse şi onorariile avocaţiale, a statuat că acestea urmează a fi recuperate în limita unui cuantum rezonabil.

Domenii speta

Spete similare