Numai în situaţia în care contractul se reziliază înainte de termen se poate acorda despăgubirea contractuală

Prin sentinţa civilă nr. 11352/19.XII.2018 Judecătoria Baia Mare a admis în parte cererea reclamantei SC R & R SA,  formulată împotriva pârâtei V T V, şi în consecinţă: a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 535,68 lei debit aferent facturilor emise în perioada mai 2016 – septembrie 2016; a respins restul pretenţiilor reclamantei şi a obligat  pârâta să plătească reclamantei suma de 40 lei cheltuieli de judecată.

Prima instanţă a reţinut că între reclamantă şi pârâtă s-a încheiat contractul de furnizare servicii nr. 8629061301 completat cu actele adiţionale din 08.03.2016,  din 08.04.2016 şi din 06.05.2016, având ca obiect furnizarea de către reclamantă către beneficiar a serviciilor de telefonie. Contractul a fost încheiat pe o perioadă de minim 24 luni.

Potrivit art. 3 pct. 3.5 din contract, termenul de scadenţă al facturii este în ultima zi a lunii respective.

Potrivit art. 3 pct. 3.6 din acelaşi contract, neachitarea facturii în termen de 10 de zile de la data scadenţei atrage penalităţi de întârziere de 0,2 %/zi de întârziere, calculate asupra cuantumului facturilor neachitate, penalităţi care pot depăşi cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate.

Acest contract şi facturile fiscale emise în temeiul acestuia fac dovada, art. 1270 alin. 1 noul Cod civil, a existenţei creanţei faţă de pârâtă, aceasta trebuind să probeze plata.

Reclamanta a făcut dovada, cu ajutorul contractului şi facturilor fiscale, a existenţei unei creanţe certe, lichide şi exigibile în patrimoniul său.

Creanţa este certă atunci când, potrivit art. 663 alin. 2 Cod procedură civilă, existenţa ei neîndoielnică rezultă din însuşi titlul executoriu.

Existenţa creanţei rezultă din contractul semnat de părţi.

Creanţa este lichidă atunci când, conform art. 663 alin. 3 Cod procedură civilă, obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conţine elementele care permit stabilirea lui.

Cuantumul creanţei rezultă din facturile seria F1601 nr. 26759029/31.05.2016; seria F1601 nr.  30274149/30.06.2016; seria F1601 nr.  33811841/31.07.2016; seria F1601 nr.  37349930/31.08.2016 şi seria F1601 nr.  40898252/30.09.2016.

Creanţa este exigibilă atunci când, conform art. 663 alin. (4) Cod procedură civilă, dacă obligaţia pârâtului este ajunsă la scadenţă sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.

Scadenţa este stipulată în contract.

Pârâta trebuia să facă dovada plăţii contravalorii facturilor fiscale menţionate mai sus.

Cum acesta nu a făcut dovada plăţii, va fi obligat să achite reclamantei contravaloarea facturilor fiscale indicate mai sus.

Faţă de prevederile art. 1270 alin. 1 noul Cod civil, instanţa a considerat că pârâtului îi revenea obligaţia de a achita integral contravaloarea serviciilor de telefonie mobilă de care a beneficiat de la data scadenţei facturilor.

În ceea ce priveşte cererea referitoare la obligarea pârâtei la plata sumelor reprezentând justa despăgubire, instanţa a reţinut faptul că reclamanta nu a făcut dovada rezilierii contractului înainte de termen, motiv pentru care, a respins acest capăt de cerere.

În ceea ce priveşte cererea referitoare la obligarea pârâtului la plata penalităţilor de întârziere, instanţa a reţinut faptul că părţile au posibilitatea ca prin convenţia pe care o încheie să evalueze anticipat prejudiciul ce ar rezulta urmare a neexecutării sau a executării necorespunzătoare de către una dintre ele a obligaţiilor contractuale, conf. art. 1538 Cod civil.

În cazul în care cauza penală se prevede ca modalitate de stabilire anticipată a prejudiciilor rezultate din neexecutarea la termen a obligaţiilor contractuale, aceasta se poate cumula cu executarea în natură a obligaţiei, conf. art.  1539 Cod civil.

Conform art. 3 pct. 3.4 teza I din contractul încheiat de părţi, „în cazul neefectuării plăţii la termen  RCS & RDS poate percepe o penalitate de 0,2% pe zi de întârziere, calculată asupra sumei scadente şi neplătite…”.

De asemenea, potrivit art. 3 pct. 3.4 teza II din acelaşi contract penalităţile pot depăşi cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate.

În opinia instanţei, stipularea unei penalităţi de 0,2% pe zi de întârziere contravine dispoziţiilor imperative ale Legii nr. 193/2000, privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori.

Împotriva sentinţei a declarat apel reclamanta solicitând modificarea în parte a sentinţei pronunţate de instanţa de fond în sensul admiterii în totalitate a cererii de chemare în judecată si pe cale de consecinţa obligarea intimatei si la plata penalităţilor de întârziere în cuantum de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere; sumei de 1789 lei reprezentând justa despăgubire – discount-ul acordat la achiziţionarea unui telefon mobil marca AllView E3 Living si a unui telefon mobil marca Philips S396 ; suma de 217,74 lei reprezentând justa despăgubire - contravaloare activare serviciu si utilizare reţea; sumei de 160 lei reprezentând diferenţa cheltuieli de judecata avansate în prima instanţa.

În motivarea apelului s-a arătat că,  clauzele contractuale privind perceperea unor penalităţi de întârziere pentru neplata la termen, nu poate fi considerată clauza abuzivă. O concluzie contrară ar încuraja toţi participanţii la raporturi juridice de a nu plaţi la termen, ştiind că nu vor fi sancţionaţi în niciun fel.

Potrivit notificării de reziliere unilaterale, comunicate pârâtului, contractul de furnizare servicii 8629061301, completat cu acte adiţionale, a încetat la sfârşitul lunii noiembrie 2016, înainte de data expirării perioadei contractuale de 24 de luni, a actelor adiţionale din 08.04.2016 si din 06.05.2016: 08.04.2018, respectiv 06.05.2018.

Având în vedere că prin neexecutarea culpabilă a contractului din partea intimatei a intervenit rezilierea contractului încheiat între părţi, intimata se obliga la plata discount-ului de care a beneficiat, iar respingerea acestor capete de cerere de către instanţa de fond, nu reprezintă decât o încurajare a unei conduite incorecte în cadrul relaţiilor comerciale.

Prin sentinţa civila dată pe fondul cauzei, prejudiciul produs apelantei a rămas neacoperit, în pofida faptului că intimatul-pârât a fost cel care a dat dovadă de rea credinţă în îndeplinirea obligaţiilor contractuale.

Rezilierea contractului a intervenit ca urmare a neplăţii din partea intimatului, apelanta expediind în acest sens o notificare către intimată, aceasta notificare reprezentând o încercare de a soluţiona pe cale amiabilă conflictul ivit, un act de bine-voinţă din partea societăţii, nicidecum o obligaţie contractuală, rezilierea contractului operând automat prin simplul fapt al neplăţii, din partea intimatului.

Având in vedere cele de mai sus, instanţa trebuia să admită si capătul de cerere privind obligarea intimatei la plata taxei de activare serviciu si utilizare reţea, în cuantum total de 217,74 lei.

Analizând sentinţa atacată tribunalul reţine următoarele:

Cu privire la penalităţile de întârziere într-adevăr clauza în care acestea au fost prevăzute nu poate fi considerată ab iniţio ca şi abuzivă. Reclamanta apelantă este îndreptăţită la penalităţile contractuale de întârziere, însă doar limitat până la  concurenţa valorii debitului principal,  impunându-se reducere acestei clauze penale la un nivel rezonabil care să nu creeze un dezechilibru contractual.

Contractul încheiat între părţi la data de 08.04.2016, încetează prin expirarea termenului în 08.04.2018.

Actul adiţional încheiat la data de 06.05.2016 la achiziţionarea telefonului Philips S396,  încetează prin expirarea termenului în 06.05.2018.

Art. 6 din anexa 1 a contractului de prestări servicii prevede: contravaloarea discount-urilor, justă despăgubire şi contravaloarea taxei de utilizare reţea acordată cu titlu de promoţie că acestea se datorează în cazul încetării contractului înainte de expirarea termenului. Or, rezilierea s-a declarat de către reclamantă prin notificare de la sfârşitul lunii noiembrie 2016, însă notificarea rezilierii a fost comunicată reclamantei în data de 23.07.2018, adică după încetarea contractului şi a actelor adiţionale ca efect al ajungerii la termen.

Ca urmare, rezilierea produce efecte din data de 23.07.2018, data notificării, conform art. 1326 alin. 1 şi alin. 3 Cod civil, rezilierea fiind un act juridic unilateral care, în speţă, stinge un drept al pârâtei.

Numai în situaţia în care contractul se reziliază înainte de termen se poate acorda despăgubirea, aşa cum se stipulează în art. 6 din anexa 1 a contractului de prestări servicii.

Întrucât contractul nu a fost desfiinţat nu se impune nici restituirea contravalorii discount-urilor, adică repunerea părţilor în situaţia anterioară.

Raportat la considerentele de mai sus în mod corect prima instanţă a respins capătul de cerere privind discount-urile şi cererea de despăgubire.

Domenii speta

Spete similare