Contract de mandat, nulitate absoluta, conditii, repunerea partilor in situatia anterioara prin obligarea paratului la restituirea sumelor incasate

 Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Corabia sub nr. X/213/2017 din 24.10.2017,  reclamata SC G E I P S.A a chemat in  judecata pe pârâtul C T-L si a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună constatarea nulităţii absolute a art. 3.8 şi art. 3.9 din Contractul de mandat X/09.05.2014 pentru încălcarea dispoziţiilor impertive ale OUG 109/2011 modificata şi repunerea părţilor în situaţia anterioară prin obligarea  pârâtului la restituirea sumelor încasate, respectiv a sumei de 4.773,75 lei ( 3263 lei contravaloare chirie, cote sociale angajator aferente în sumă de 906 lei şi 604,75 lei contravaloare carburant), actualizata cu indicele de inflatie plus dobânda legala pentru lipsa de folosinţa până la ahitrea efectiva a debitului şi a cheltuielilor de judecată.

Instanţa sesizată a pronunţat declinator de competenţă, prin Sentinţa nr. X/14.02.2018

Prin considerentele sentinţei se reţine faptul că sunt incidente mai multe dispoziţii legale.

Analizând cu prioritate, potrivit art. 248 C.pr.civ., excepţia de necompetenţă materială invocată din oficiu, în considerarea dispoziţiilor legale incidente şi prin raportare la materialul probator de la dosar, instanţa a reţinut următoarele aspecte care vor fi expuse în continuare.

În fapt între părţi a fost încheiat  contractul de mandat nr.X/09.05.2014, în temeiul căruia pârâtul a îndeplinit funcţia de membru al directoratului, respectiv Preşedinte al Directoratului, beneficiind de indemnizaţie şi alte beneficii de natură salarială stabilite prin contract .

În urma unei acţiuni de control a auditorilor publici externi din cadrul Curţii de Conturi a României-Departamentul III Direcţia 1, control efectuat în perioada 12.01.2015-27.02.2015, care viza „ Controlul situaţiei, evoluţiei şi modului de administrare a patrimoniului public şi privat al statului, precum şi realitatea realizării veniturilor şi a efectuării cheltuielilor” echipa de control a stabilit prin decizia nr.X/28/24.03.2015, plată nelegală de către reclamantă către pârât a altor drepturi de natură salarială în afara remuneraţiei prevăzute de OUG 109/2011 către pârât .

Prin notificarea nr.X/23.06.2015 reclamanta a solicitat pârâtului să achite în termen de 2 zile suma de 3867,75 lei, reprezentând contravaloarea chirie în cuantum de 3263 şi combustibil în valoare de 604,5 lei .

Prin cererea de chemare în judecată reclamantă a pretins pârâtului, în plus faţă de sumele menţionate în acea notificare, şi suma de 906 lei ce reprezintă cotele sociale obligatorii datorate pentru plata veniturilor din salarii. 

Instanţa a reţinut că reclamanta a pretins restituirea unor sume constând în drepturi de natură salarială,  acordate în baza contractului de mandat încheiat cu pârâtul, şi  în cotele sociale obligatorii datorate pentru plata veniturilor din salarii, pe care pârâtul le-a încasat fără a i se datora.

Referitor la invocarea plăţii nedatorate pentru a atrage competenţa materială, a Judecătoriei Corabia, instanţa a reţinut că potrivit art. 256 alin. 1 din Codul muncii, "salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie.". Având în vedere prevedere specială din Codul muncii, instanţa a apreciat că regimul comun al plăţii nedatorate este aplicabil şi în cadrul conflictelor de muncă, atâta timp cât legiuitorul nu a înţeles decât să enunţe incidenţa instituţiei plăţii nedatorate şi în dreptul muncii, fără a detalia condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru a se putea vorbi de o plată nedatorată.

În speţă drepturile de natură salarială şi contribuţiile sociale aferente acestora solicitate de către reclamantă ca fiind nedatorate provin din contractul de mandat în baza căruia, pârâtul îşi exercita activitatea în cadrul societăţii respective, iar contractul de mandat în baza căruia îşi desfăşoară activitatea este asimilat unui contract de muncă, cu toate atributele sale respectiv prestarea muncii, salarizarea, răspunderea şi subordonarea faţă de angajator

Cauza dedusa judecăţii intra în categoria conflictelor de munca întrucât vizează plata unor drepturi de natură salarială şi contribuţiile sociale aferente acestora derivând din raporturi juridice de munca, fiind incidente prin urmare normele ce guvernează jurisdicţia muncii.

Aşadar, analizând  excepţia  invocată din oficiu,  prin prisma  dispoziţiilor legale precitate şi a obiectului cererii, instanţa a constatat că aceasta este întemeiată, competenţa de soluţionare a prezentei acţiuni revenindu-i Tribunalului Olt.

Pentru aceste considerente, instanţa, raportat la art. 132 alin.3 C.pr.civ., a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei către Tribunalul Olt - Secţia de Contencios Administrativ, spre competentă solutionare.

Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Olt – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. X/213/2017.

În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că SC P. S.A este o societate comercială pe acţiuni înfiinţată în baza art.42 din Legea nr.31/1990 şi a HG nr.706/2002, prin care s-a aprobat înfiinţarea unor filiale ale C N C F SA. În prezent astfel cum rezultă din OUG nr.84/2011, G E I P  este o societate comercială cu capital integral de stat, al cărei acţionar unic este Ministerul T iar ca obiect principal de activitate al societăţii este administrarea imobilului P şi închirierea acestuia către beneficiari, imobil situat în B.Reclamanta a mai arătat că a încheiat cu pârâtul contractul de mandat nr.X/09.05.2014, în temeiul căruia a îndeplinit funcţia de membru al directoratului, respectiv Preşedinte al Directoratului, beneficiind de indemnizaţie şi alte beneficii stabilite prin contract.

Reclamanta a precizat că în urma unei acţiuni de control a auditorilor publici externi din cadrul Curţii de Conturi a României-Departamentul III Direcţia 1, control efectuat în perioada 12.01.2015-27.02.2015, care viza „ Controlul situaţiei, evoluţiei şi modului de administrare a patrimoniului public şi privat al statului, precum şi realitatea realizării veniturilor şi a efectuării cheltuielilor” echipa de control a stabilit prin decizia nr.X/28/24.03.2015, plată nelegală a altor drepturi de natură salarială în afara remuneraţiei prevăzute de OUG 109/2011 către pârât. În urma includerii clauzelor privind acordarea altor avantaje de natură salarială, pe lângă remuneraţia fixă singura stabilită expres prin OUG 109/2011, pârâtul a beneficiat necuvenit de decontarea cheltuielilor de carburant în valoare de 604,75 lei şi a cheltuielilor în cuantum de 3263 lei la care se adaugă cotele sociale angajator aferente de 906 lei .

Reclamanta a învederat că efectuarea unei plăţi presupune existenţa unei datorii, apreciată în speţă de Curtea de Conturi a României ca fiind nedatorată, şi că per a contrario, a plătit fără a datora, sens în care are dreptul la restituire.

În drept, s-au invocat dispoziţiile art.1236, art. 1238, art. 1247, art. 1254 şi urm din Codul Civil

În probaţiune reclamanta a înţeles să se folosească de proba cu înscrisuri, şi orice alte probe a  căror necesitate va reieşi din dezbateri.

La cererea de chemare în judecată au fost anexate în copie, cu menţiunea conform cu originalul, următoarele înscrisuri:  extras din raportul de control nr.X/27.02.2015,  extras din decizia nr.X/24.03.2015; contractul de mandat nr.X/09.05.2014; somaţia de plată (punere în întârziere); documente justificative creanţă.

A mai fost depusă la dosar dovada achitarii taxei de timbru în suma de 444 lei (fila 39).

Pârâtul a formulat întâmpinare în termenul prevăzut art.201 alin. 1 Cpc, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată pentru ca a dobandit autoritate de lucru judecat, aratand ca  litigiul dintre parti cu nr. X/213/2015 a fost solutionat definitiv prin Decizia Curtii de Apel Craiova cu nr. X/01.11.2016, fiind indeplinite conditiile autoritatii de lucru judecat respectiv identitatea de obiect, identitatea de cauza si parti, potrivit art. 431 Cpc.

Pârâtul invoca excepţita netimbrarii actiunii iar pe fondul cauzei solicita respingerea cererii ca nefondata şi neîntemeiată.

În motivarea în fapt a întâmpinării pârâtul a arătat  că a încheiat cu reclamanta contractul de mandat nr.X/09.05.2014 şi că forma contractului de mandat a fost aprobată în Adunarea  Generală Ordinară a Acţionarilor Societăţii G E I P nr.X/28.04.2014.

Pârâtul a învederat faţă de dispoziţiile art.3, alin.3.8 din contractul de mandat şi art.2025 din Codul civil solicitarea reclamantei de a-l obliga la plata sumei de 4773,75 lei din care 3263 lei contravaloare chirie, cote angajator aferente în sumă de 906 lei şi 604,75 lei contravaloare carburant, nu se justifică, aceste sume fiind decontate conform clauzelor din contractul de mandat şi realizate pentru a-şi putea îndeplini atribuţiile de serviciu.

Pârâtul a mai precizat că la data decontării acestor cheltuieli nu deţinea o locuinţă în Bucureşti şi că suma de 604,75 lei, contravaloarea carburantului aferent perioadei 09.05.2014-05.08.2014, reprezintă un consum modest iar scopul deplasărilor a fost exclusiv în interes de serviciu.

În ceea ce priveşte suma de 906 lei invocată de reclamantă ca fiind cote sociale angajator, pârâtul a precizat că nu ştie ce reprezintă şi că nu se regăseşte în somaţia de plată (punere în întârziere) nr.X/23.06.2015.

Pârâtul a mai învederat că în mod nereal reclamanta a invocat faptul că reprezentanţii Curţii de Conturi au stabilit în sarcina sa obligaţia returnării sumei de 4773,75 lei întrucât aşa cum se observă din materialele extrase din actele Curţii de Conturi, nu numai că nu a fost stabilită răspunderea individuală a lui C T L, ba chiar s-a precizat că reclamanta are obligaţia de a stabili întinderea prejudiciului şi recuperarea acestuia în condiţiile legii, adică prin identificarea persoanelor responsabile care aveau atribuţii, conform raporturilor juridice cu societatea, realizarea acelor acţiuni care au avut ca efect neregularitatea semnalată.

Pârâtul a subliniat că reclamanta nu a făcut dovada realizării unui demers care să stabilească că el este cel responsabil de neregularităţile semnalate şi că mai mult, în calitate de membru interimar al Directoratului, nu a avut nici un aport la stabilirea contractului de mandat, acesta fiind aprobat de reprezentanţii Ministrului Transporturilor în Adunarea Generală.

Pârâtul a mai precizat că reprezentanţii Curţii de Conturi în mod eronat au interpretat dispoziţiile art.38 din OUG nr.109/2011 atunci când au stabilit că acele cheltuieli din contractul de mandat reprezintă o parte a remuneraţiei şi când au aplicat limitarea valorică prevăzută de acest articol deşi în acest  sens  sunt dispoziţiile art.153, indice 18 din Legea nr.31/1990 şi art.2025  din Codul civil.

În drept întâmpinarea a fost motivată pe dispoziţiile art.430-431 Cpc şi 208 şi urm. Codul de Procedură Civilă şi au fost anexate întampinarii, în copie, cererea de chemare in judecata nr. X/24.09.2015 ce a facut obiectul dosarului X/213/2015, sentinta civila nr. X/07.06.2016 a Tribunalului Olt in dosarul cu nr. X/213/2015*, apelul cu nr. X/14.07.2016 transmisa la Curtea de Apel Craiova in dosarul X/213/2015* şi decizia civila nr. X/01.11.2016 pronunţată de Curtea de Apel Craiova in dosarul cu nr. X/213/2015*.

Analizând materialul probator administrat în cauză instanţa reţine următoarele:

Reclamata SC G E I P S.A a chemat in  judecata pe pârâtul C T-L si a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună constatarea nulităţii absolute a art. 3.8 şi art. 3.9 din Contractul de mandat X/09.05.2014 pentru încălcarea dispoziţiilor impertive ale OUG 109/2011 modificata şi repunerea părţilor în situaţia anterioară prin obligarea  pârâtului la restituirea sumelor încasate, respectiv a sumei de 4.773,75 lei ( 3263 lei contravaloare chirie, cote sociale angajator aferente în sumă de 906 lei şi 604,75 lei contravaloare carburant), actualizata cu indicele de inflatie plus dobânda legala pentru lipsa de folosinţa până la ahitrea efectiva a debitului şi a cheltuielilor de judecată.

În fapt, între părţi a fost încheiat contractul de mandat nr.X/09.05.2014, în temeiul căruia pârâtul a îndeplinit funcţia de membru al directoratului, respectiv Preşedinte al Directoratului, beneficiind de indemnizaţie şi alte beneficii de natură salarială stabilite prin contract .

În urma unei acţiuni de control a auditorilor publici externi din cadrul Curţii de Conturi a României-Departamentul III Direcţia 1, control efectuat în perioada 12.01.2015-27.02.2015, care viza „ Controlul situaţiei, evoluţiei şi modului de administrare a patrimoniului public şi privat al statului, precum şi realitatea realizării veniturilor şi a efectuării cheltuielilor” echipa de control a stabilit prin decizia nr. X/28/24.03.2015, plată nelegală de către reclamantă către pârât a altor drepturi de natură salarială în afara remuneraţiei prevăzute de OUG 109/2011 către pârât .

Prin notificarea nr.X/23.06.2015 reclamanta a solicitat pârâtului să achite în termen de 2 zile suma de 3867,75 lei, reprezentând contravaloarea chirie în cuantum de 3263 şi combustibil în valoare de 604,5 lei .

Conform art. 38 din OUG 109/2011 privind guvernanţa corporativă a întreprinderilor publice Remuneraţia directorilor este stabilită de consiliul de administraţie şi nu poate depăşi nivelul remuneraţiei stabilit pentru membrii executivi ai consiliului de administraţie. Ea este unica formă de remuneraţie pentru directorii care îndeplinesc şi calitatea de administratori.

 Pe de altă parte, dispozițiile art. 39 din acelaşi act normativ Remuneraţia şi celelalte avantaje oferite administratorilor şi directorilor în cadrul sistemului unitar, respectiv membrilor consiliului de supraveghere şi membrilor directoratului, în cazul sistemului dualist, vor fi consemnate în situaţiile financiare anuale şi în raportul anual al comitetului de nominalizare şi remunerare.

 (2) Politica şi criteriile de remunerare a administratorilor şi directorilor în cazul sistemului unitar, respectiv a membrilor consiliului de supraveghere şi a membrilor directoratului, în cazul sistemului dualist, sunt făcute publice pe pagina de internet a întreprinderii publice prin grija consiliului de administraţie sau, după caz, a consiliului de supraveghere.

Potrivit art. 11 cod civil Nu se poate deroga prin convenţii sau acte juridice unilaterale de la legile care interesează ordinea publică sau de la bunele moravuri.

Contractul este acordul de voinţe dintre două sau mai multe persoane cu intenţia de a constitui, modifica sau stinge un raport juridic.

Conform art. 1246 cod civil Orice contract încheiat cu încălcarea condiţiilor cerute de lege pentru încheierea sa valabilă este supus nulităţii, dacă prin lege nu se prevede o altă sancţiune.

Nulitatea reprezintă, aşadar, una din sancţiunile de drept civil care afectează un contract încheiat cu încălcarea dispoziţiilor legale reglementând condiţiile de formă şi/sau de fond ale valabilităţii acestuia, cauzele de nulitate fiind enumerate de art. 1250 – 1251 cod civil.

Din reglementarea specială instituită prin  dispoziţiile art. 38 şi 39 din OUG 109/2011 , forma în vigoare la data încheierii contractului a cărui nulitate se solicită, instanța reţine că remuneraţia directorilor „ este unica formă de remuneraţie pentru directorii care îndeplinesc şi calitatea de administratori” dar reglementarea vizează remuneraţia, nicidecum alte avantaje acordate acestora. 

Dispoziţia legală elimină posibilitatea cumulului de indemnizaţie în cazul în care un director este şi administrator.

Pe de altă parte, legea specială OUG nr. 109/2011, forma în vigoare la data încheierii contractului, nu conţine vreo interdicţie privind acordarea unor alte avantaje, dimpotrivă permite existenţa şi deci acordarea acestora  aşa cum rezultă din textul art. 39 „ Remuneraţia şi celelalte avantaje oferite administratorilor şi directorilor în cadrul sistemului unitar, respectiv membrilor consiliului de supraveghere şi membrilor directoratului, în cazul sistemului dualist, vor fi consemnate în situaţiile financiare anuale şi în raportul anual al comitetului de nominalizare şi remunerare”.

Din acest text de lege rezultă fără dubii că pot fi acordate cumulativ administratorilor – directori: „remuneraţia şi celelalte avantaje”.

Nu pot fi reţinute susţinerile reclamantei în sensul că prin convenţie ( Contractul de mandat nr. X/09.05.2014 ) au fost încălcate dispoziţiile art. 1247 şi respectiv 11 N.C.civ. ceea ce ar atrage nulitatea absolută a clauzelor din contract referitoare la aceste avantaje, înrtrucât legea nu interzice în mod expres acordarea altor avantaje, ci dimpotrivă permite acordarea acestora, cu obligaţia consemnării acestora în situaţiile financiare anulare şi în raportul anual al comitetului de nominalizare şi remunerare.

Totodată, este de reținut că avantajele acordate pârâtului, altele decât remuneraţia, au fost stabilite în condiţiile art. art. 153 ind 18 din Legea nr. 31/1990 M,  coroborat cu art. 2025 N.C.civ., care, ca lege generală se aplică în completarea legii speciale, respectiv forma contractului de mandat a fost aprobată în Adunarea  Generală Ordinară a Acţionarilor Societăţii GEI P nr.X/28.04.2014.

Invocarea de către reclamantă , drept motiv pentru constatarea nulităţii absolute a contractului de mandat, a deciziei Curţii de Conturi nr. X/28/24.03.2015, nu va fi reţinută de instanţă, având în vedere că o decizie a curţii de conturi emisă in exercitarea atribuţiilor sale de control, prin care s-a stabilit că anumite drepturi prevăzute in contractul colectiv de  muncă încheiat la nivelul unei instituţii publice finanţate integral din venituri proprii au fost acordate nelegal,  raportat la prevederile legale privind salarizarea in instituţiile publice, nu lipseşte de efecte clauzele contractului colectiv de muncă, prin care acele drepturi au fost stabilite, a căror nulitate nu a fost constatată de către instanţele judecătoreşti, în condiţiile legii.

Faţă de aceste considerente, neconstatându-se încălcarea vreunor norme legale la momentul încheierii contractului de mandat nr. X/09.05.2014, încheiat între părţi, instanţa va respinge cererea de constatare a nulităţii acestuia şi pe cale de consecinţă petitul privind obligarea pârâtului la restituirea sumelor acordate cu titlu de avantaje (respectiv suma de 3867,75 lei, reprezentând contravaloarea chirie în cuantum de 3263 şi combustibil în valoare de 604,5 lei).

Domenii speta

Spete similare