Conflict negativ de competentă. Nulitate absolută a contractului de vânzare-cumpărare. Valoarea impozabilă a bunului imobil – singurul criteriu de stabilire a competentei materiale a instantei.

În determinarea (ne)competenţei materiale a judecătoriei se are în vedere, potrivit opţiunii legiuitorului, valoarea obiectului contractului pentru care se solicită nulitatea absolută, înţelegând desigur prin ,,obiect al contractului’’ bunul mobil sau imobil pentru care se pretinde că ar opera sancţiunea de drept civil în legătură cu actul contestat. Valoarea obiectului contractului reprezintă în acest caz reperul patrimonial la care părţile trebuie să se raporteze şi în cazul în care se cere repunerea în situaţia anterioară, fiind de neconceput ca în situaţia anulării actului, valoarea restituită de către una dintre ele să fie mai mare decât cea efectiv achitată în cadrul actului anulat.

Nu este aplicabil în acest caz, cum corect a stabilit Tribunalul Constanţa, textul art. 104 cod proc. civilă, unde evaluarea bunului imobil care face obiectul disputei pe dreptul real trebuie să ţină seama de modul în care el este impozitat; valoarea impozabilă este într-o atare ipoteză singurul criteriu obiectiv în raport de care judecătorul cauzei poate stabili timbrajul şi competenţa materială a instanţei.

Art. 101 Cod de procedură civilă

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei Mangalia sub nr. …/254/2017, reclamanta [...] a solicitat, în contradictoriu cu pârâ?ii [...], [...] [...], [...] ?i [...] [...] (fostă [...]) pronun?area unei hotărâri prin care să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. [...] din 09.03.1995 la Notariatul de Stat Jude?ean Constan?a. S-a arătat că prin acest act translativ de drepturi au fost înstrăinate de către vânzătorii [...] şi [...] Neculai două terenuri împreună cu construcţiile aflate pe acestea, unul în suprafaţă de 240 mp situat în Mangalia, [...], către reclamantă şi celălalt în suprafaţă de 177 mp, cu aceeaşi locaţie, către numita [...] [...]. Reclamanta a susţinut că actul este lovit de nulitate întrucât la data încheierii actului autentic, vânzătorii nu erau titularii dreptului de proprietate asupra terenului, acesta fiind doar atribuit în folosinţă veşnică de către autoritatea locală, conform deciziei 35/1957 a fostului Sat Popular al oraşului Mangalia.

La termenul de judecată din data de 21.06.2018, instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale, faţă de valoarea obiectului cererii, pe care a reţinut-o conform rezoluţiei datate  08.12.2017 ca fiind de 850.949,40 lei, în considerarea valorilor evidenţiate în certificatul de atestare fiscală pentru persoane fizice nr. 47383/12.09.2017 emis de Municipiul Mangalia.

Prin sentinţa civilă nr. 904/21.06.2018 a Judecătoriei Mangalia s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Mangalia şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa, reţinându-se în esenţă că faţă de prevederile art. 94 pct. 1 lit. j cod proc. civilă judecătoriile nu sunt competente să soluţioneze litigii al căror obiect material are o valoare mai mare de 200.000 lei.

Dosarul fost înregistrat pe rolul Tribunalului Constanţa la data de 26.07.2018, iar la termenul de judecată din data de 10.09.2018, tribunalul a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Constanţa.

Prin sentinţa civilă nr. 2024 din 10 septembrie 2018, Tribunalul Constanţa a admis excepţia necompetenţei sale materiale, a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta [...] [...], în contradictoriu cu pârâţii [...], [...] [...], [...] şi  [...] [...] (fostă [...]), în favoarea Judecătoriei Mangalia; a constatat ivit conflict negativ de competenţă între Tribunalul Constanţa şi Judecătoria Mangalia şi a înaintat dosarul Curţii de Apel Constanţa pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă ivit.

S-a avut în vedere că, faţă de dispoziţiile art. 248 alin. 1 Cod de procedură civilă, instanţa este obligată să se pronunţe cu prioritate asupra excepţiei necompetenţei materiale, excepţie de procedură cu caracter dilatoriu, deoarece, în caz de admitere a acesteia, jurisdicţia învestită de reclamantă devine necompetentă pentru cercetarea în fond a pricinii.

În speţă, reclamanta [...] [...] a învestit instanţa cu o acţiune prin care se solicită nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. [...]/09.03.1995, obiectul acestuia fiind un imobil compus din teren în suprafaţă de 417 mp şi 20 de încăperi, situat în Mangalia, [...].

Potrivit art. 101 alin. 2 şi 3 Cod de procedură civilă, în cererile privitoare la executarea unui contract ori a unui alt act juridic, pentru stabilirea competenţei instanţei se va ţine seama de valoarea obiectului acestuia sau, după caz, de aceea a păţii din obiectul dedus judecăţii. Aceeaşi valoare va fi avută în vedere şi în cererile privind constatarea nulităţii absolut, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea actului juridic, chiar dacă nu se solicită şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, precum şi în cererile privind constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept.

Conform art. 104 alin. 1 Cod de procedură civilă, în cererile având ca obiect un drept de proprietate sau alte drepturi real asupra unui imobil, valoarea lor se determină în funcţie de valoarea impozabilă, stabilită potrivit legislaţiei fiscale. Potrivit alineatului 2 al aceluiaşi articol, în cazul în care valoarea impozabilă nu este stabilită, sunt aplicabile dispoziţiile art.98 NCPC, adică în funcţie de evaluarea făcută de reclamant prin cererea de chemare în judecată.

Tribunalul a arătat că Judecătoria Constanţa s-a raportat pentru verificarea competenţei la dispoziţiile art. 104 alin. 1 Cod de procedură civilă, însă această dispoziţie legală are în vedere cererile reale imobiliare, şi anume pe cele ce au ca obiect valorificarea unui drept real asupra unui imobil, fie dreptul de proprietate, fie un dezmembrământ al acestuia, indiferent de pretenţia concretă şi de cauza dreptului dedus judecăţii (de ex. cererea în revendicarea imobilului, cererile confesorii şi negatorii, cererile în materie de ipotecă, gaj, drept de preferinţă, drept de retenţie, cererea în constatarea dobândirii dreptului  de proprietate prin efectul uzucapiunii). În toate aceste cazuri, valoarea obiectului cererii înseamnă valoarea imobilului, calculată în funcţie de valoarea impozabilă, stabilită potrivit legislaţiei fiscale sau, dacă aceasta nu este stabilită, valoarea este considerată ca fiind cea indicată de reclamant prin cererea de chemare în judecată, cu posibilitatea contestării de către partea adversă ori din oficiu. 

Astfel, nu intră în sfera de aplicare a acestei norme (art. 104 Cod de procedură civilă), cererile personale ori mixte, chiar dacă au ca obiect un bun imobil.

Cererile în anularea, rezoluţiunea, rezilierea (revocarea în cazul donaţiei) a unui act juridic prin care s-a transmis ori s-a constitut un drept real, precum cererea de chemare în judecată pendinte, este o cerere mixtă, iar valoarea acesteia se determină raportat la art. 101 Cod de procedură civilă, în funcţie de valoarea obiectului actului juridic. Aceasta înseamnă, că, în asemenea cazuri, valoarea obiectului cererii este egală cu valoarea bunului mobil/imobil ce reprezintă obiectul material vizat de contract sau de un alt act juridic, precum un act juridic unilateral. În cauză se constată ca valoarea obiectului contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. [...]/09.03.1995 (a cărui nulitate absolută se solicită a se constata), este de 300.000 ROL, fără a se depăşi plafonul instituit de art. 94 lit. k NCPC pentru a atrage competenţa tribunalului în soluţionarea cauzei.

Mai mult decât atât, chiar luând în considerare valoarea impozabilă a imobilului care a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare încheiat în anul 1995, aceasta este în sumă de 171.948 lei (fila 15 dosar nr. …/254/2017 al Judecătoriei Mangalia), din nou sub pragul de 200.000 RON.

Art. 94 lit. k Cod de procedură civilă dă în competenţa judecătoriei cererile evaluabile în bani, în valoare de până la 200.000 lei, indiferent de calitatea părţilor, profesionişti sau neprofesionişti, dispoziţii care sunt aplicabile în speţă deoarece cererea de faţă este una cu caracter evaluabil, iar art. 117 alin. NCPC arată că cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc numai la instanţa în a cărei circumscripţie este situat imobilul.

Prin urmare, având în vedere valoarea obiectului cererii pendinte de până la 200.000 lei, şi faptul că imobilul litigios este situat în circumscripţia Judecătoriei Mangalia, instanţa competentă să se pronunţe cu privire la cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta [...] [...] este Judecătoria Mangalia, în conformitate cu dispoziţiile art. 94 pct.1 lit. k Cod de procedură civilă, art. 101 alin. 2 Cod de procedură civilă şi art. 117 alin. 1 Cod de procedură civilă.

Fiind legal sesizată, în condiţiile art. 135 alin. 1 cod procedură civilă, cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, Curtea de Apel Constanţa reţine următoarele aspecte:

-obiectul material al cererii în constatarea nulităţii actului juridic îl reprezintă, în raport de considerentele cererii de chemare în judecată, doar terenul înstrăinat, nu şi construcţiile regăsite pe acesta, contextul în care reclamanta a apreciat că operează sancţiunea nulităţii fiind acela al înstrăinării de către vânzători a unui bun asupra căruia nu aveau, în anul 1995, drept de proprietate (terenul fiind atribuit în folosinţă veşnică); prin urmare, raportarea la valorile regăsite în certificatul fiscal şi care privesc exclusiv imobilele – construcţii înregistrate fiscal în anul 2017 pe acest teren nu îşi găsea raţiunea în determinarea valorii acestui obiect;

-prevederile art. 94 lit. k cod procedură civilă constituie norma care stabileşte limitele competenţei materiale ale judecătoriei, nu şi textul care determină modalitatea de evaluare patrimonială a acestui plafon; pentru a ajunge la soluţia necompetenţei materiale după valoarea obiectului cererii, instanţa astfel sesizată trebuie să se raporteze la conţinutul normelor regăsite în art.98 şi urm. cod procedură civilă;

-prima regulă în acest caz, al determinării competenţei după valoarea obiectului cererii introductive, este aceea a valorii obiectului, arătate în capătul principal de cerere, în cazul contestării ea stabilindu-se după înscrisurile prezentate şi explicaţiile date de părţi;  a doua regulă este aceea a evaluării posibilităţii aplicării unor norme derogatorii de la regula de drept comun, iar art. 101 alin. 2 cod procedură civilă dă soluţia, prin trimitere la alin. 1, speţei de faţă.

Astfel fiind, în determinarea (ne)competenţei materiale a judecătoriei se are în vedere, potrivit opţiunii legiuitorului, valoarea obiectului contractului pentru care se solicită nulitatea absolută, înţelegând desigur prin ,,obiect al contractului’’ bunul mobil sau imobil pentru care se pretinde că ar opera sancţiunea de drept civil în legătură cu actul contestat. Valoarea obiectului contractului reprezintă în acest caz reperul patrimonial la care părţile trebuie să se raporteze şi în cazul în care se cere repunerea în situaţia anterioară, fiind de neconceput ca în situaţia anulării actului, valoarea restituită de către una dintre ele să fie mai mare decât cea efectiv achitată în cadrul actului anulat.

Nu este aplicabil în acest caz, cum corect a stabilit Tribunalul Constanţa, textul art. 104 cod proc. civilă, unde evaluarea bunului imobil care face obiectul disputei pe dreptul real trebuie să ţină seama de modul în care el este impozitat; valoarea impozabilă este într-o atare ipoteză singurul criteriu obiectiv în raport de care judecătorul cauzei poate stabili timbrajul şi competenţa materială a instanţei.

În raporturile contractuale, însă, valoarea decurge din voinţa părţilor, din convenţia lor cu privire la echipolenţa dintre imobilul tranzacţionat şi preţul plătit (în cazul vânzării, închirierii etc.). În cauză, Judecătoria Mangalia nu a operat cu acest criteriu, aplicând totodată eronat valoarea de impozitare a unor construcţii la cea a terenului pentru care s-a invocat nulitatea contractului, astfel că stabilirea competenţei materiale în favoarea tribunalului a constituit o greşită statuare a instanţei mai întâi sesizate.

Domenii speta

Spete similare