Contracte de muncă/Sancţiune disciplinară

- Nulitatea deciziei de sancționare disciplinară urmare a nedescrierii faptelor care constituie abateri disciplinare şi a neindicării, în concret, a prevederilor încălcate de salariat,  decizia fiind întocmită cu nerespectarea disp. art.252 alin.2 lit.a), b) Codul muncii .

În decizia de sancţionare nu sunt descrise faptele imputate contestatorului, ci numai se enumeră anumite deficienţe constatate în activitatea acestuia.

Descrierea faptelor şi implicit a abaterilor, aşa cum sunt prezentate în decizia de sancţionare, este generică, nu se indică o dată a săvârşirii pretinselor abateri, astfel că nu se poate verifica dacă decizia a fost emisă cu respectarea art.252 alin.1 Codul muncii, respectiv în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoştinţă despre săvârşirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de  6 luni de la data săvârşirii faptei.

Se mai constată că în decizia de sancţionare s-a făcut trimitere generică la anumite dispoziţii care au fost încălcate, fără a se arăta, în concret, care prevedere din procedurile operaţionale sau care clauză din contracte a fost încălcată, pentru a se putea stabili o corespondenţă între abaterea disciplinară şi prevederea încălcată. -

Tribunalul Mehedinţi  - sentinţa din 20.06.2019

Deliberând asupra contestaţiei de față,  reţine următoarele:

La data de 03.04.2019 s-a înregistrat pe rolul acestei instanţe contestaţia formulată de contestatorul SD împotriva deciziei de sancţionare nr.4/25.02.2019 emisă de RNP R-DS M, solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună anularea acestei decizii.

În fapt, contestatorul a arătat că este angajat în funcţia de contabil şef în cadrul O S B de A, subunitate a RNP R-DS M, iar prin decizia nr.4/25.02.2019 a fost sancţionat cu diminuarea salariului cu 10% pe două luni, angajatorul apreciind că nu a urmărit recepţionarea masei lemnoase fasonate, încălcând punctul 17 din fişa postului, că nu a urmărit derularea contractelor de vânzare cumpărare a masei lemnoase pe picior şi fasonată, necalculând penalităţi de neexploatare în termen a contractului nr.157/30.09.2006, că nu a facturat, conform contractului nr.32/2017, plata şi livrarea masei lemnoase, înainte de emiterea facturii.

Contestatorul a susţinut că decizia nr.4/25.02.2019 este netemeinică şi nelegală, fiind lovită de nulitate absolută, deoarece nu cuprinde  elementele obligatorii prevăzute de art.252 alin.2 lit.a) şi c) Codul muncii, în sensul că nu este descrisă fapta care constituie abatere disciplinară, în decizie fiind enumerate în mod generic faptele şi nici nu sunt indicate motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate în timpul cercetării disciplinare prealabile.

Contestatorul a mai arătat că decizia de sancţionare a fost emisă cu încălcarea dispoziţiilor art.252 alin.1 Codul muncii, care prevede că decizia se emite în formă scrisă, în termen de 30 de zile de la data luării la cunoştinţă, dar nu mai târziu de 6  luni de la data săvârşirii faptei.

Referitor la acest motiv contestatorul a arătat că se reţin ca abateri disciplinare că nu s-a urmărit  recepţionarea masei lemnoase şi derularea contractelor încheiate în anii  2016 şi 2017, că nu s-au emis facturi de penalităţi la contractul nr.32/2017, însă pretinsele abateri au fost săvârșite în  perioada 2016-2017, iar decizia a fost emisă  la data de 25.02.2019, depăşindu-se termenul de 6 luni de la data săvârşirii pretinselor abateri disciplinare.

Pe fondul cauzei, contestatorul a arătat că nu a săvârşit abaterile reţinute în sarcina sa de către angajator.

Referitor la prima  abatere - neurmărirea şi nerecepţionarea masei lemnoase fasonate, a arătat că nu a fost cercetat pentru această abatere.

Mai mult, el îndeplineşte funcţia de contabil şef în cadrul ocolului silvic, iar atribuţiile sale vizează activitatea economică a ocolului şi nu aspecte tehnice silvice, ca fasonarea şi recepţionarea masei lemnoase, aceste activităţi fiind în sarcina personalului de teren.

Altă abatere este cea referitoare la neurmărirea derulării contractelor de vânzare cumpărare a masei lemnoase pe picior şi fasonată, necalcularea de penalităţi de neexploatare în termen la contractul nr.157/30.09.2016, contestatorul  susţinând că nici această abatere nu a  fost cercetată de către comisie.

În calitate de contabil şef, primea actele întocmite de personalul de teren, emitea facturi şi încasa preţul, iar în cazul în care avea înscrisuri care atestau nerespectarea termenelor contractuale, calcula penalităţi şi emitea facturi.

Referitor la cea de a treia abatere, privitoare la faptul că a emis factura şi a încasat preţul masei lemnoase la contractul nr.32/2018, anterior emiterii facturii, contestatorul a arătat că potrivit contractelor, livrarea masei lemnoase se face cu plata anticipată, dar factura se emite în baza actelor emise de către personalul tehnic silvic, existând posibilitatea unor decalaje în ceea ce priveşte emiterea unor acte.

Privitor la abaterile reţinute de către organele de control ale RNP R şi menţionate în decizia de sancţionare, contestatorul a precizat faptul că, deşi sunt enumerate de către comisia de cercetare disciplinară, acestea nu au fost reţinute ca şi abateri în sarcina sa.

În susținerea contestației, s-a depus decizia de sancționare nr. 4/25.02.2019.

Intimata RNP R-DS M a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale a Secţiei conflicte de muncă şi asigurări sociale în raport de dispoziţiile  art.2 lit.a-d din Legea nr.554/2004, art.3 din OUG nr.59/2000 - Statut personal silvic şi HG nr.229/2009, învederând că  decizia contestată reprezintă un act administrativ unilateral care modifică/transformă raporturile juridice dintre RNP-R şi contestator, apreciind că competenţa de soluţionare aparţinând Secţiei contencios administrativ şi fiscal.

A fost invocată şi excepţia inadmisibilităţii contestaţiei, decizia contestată fiind un act administrativ unilateral, contestatorul nefăcând dovada îndeplinirii procedurii prealabile prevăzută de art.7 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ.

Referitor la excepţia nulităţii absolute a deciziei de sancţionare, s-a arătat că este neîntemeiată, deoarece în cuprinsul deciziei contestate sunt inserate elementele prevăzute de art.252 alin.2 lit.a) şi c) Codul muncii.

Cât priveşte excepţia tardivităţii emiterii deciziei de sancţionare, intimata a arătat că abaterile disciplinare au fost descoperite cu ocazia unui control efectuat de către reprezentanţii RNP R în perioada septembrie - octombrie 2018, fiind descoperite în interiorul termenului general de prescripţie de 3 ani privind răspunderea juridică.

În susţinerea excepţiilor invocate intimata a depus contractul  individual  de muncă  al contestatorului,  extras din contractul colectiv de muncă pe anii 2017/2019 - art.20 alin.1 lit.b), practică judiciară-extras portal T M.

Prin încheierea de şedinţă din data de 30.05.2019, a fost analizată excepţia necompetenţei materiale a Secţiei conflicte de muncă şi asigurări sociale, reţinându-se că obiectul cauzei este „contestaţie decizie de sancţionare ” a contestatorului care este încadrat în funcția de contabil şef la OS B de A.

S-a mai reţinut că contestatorul este personal contractual, fiindu-i încheiat contract individual de muncă, iar cât priveşte invocarea de către intimată a OUG nr.59/2000, s-a constatat că acest act normativ reglementează statutul personalului silvic, la art.4 prevăzându-se categoriile de personal silvic, art.3 din aceeaşi ordonanţă prevăzând că „În exercitarea atribuţiilor pe care le are, personalul silvic de toate gradele este învestit cu exerciţiul autorităţii publice, potrivit legii.”

Faţă de aceste dispoziţii, s-a constatat că contestatorul nu este personal silvic, iar invocarea de către DS M a unor hotărâri de speţă referitoare la sancționarea altor categorii de salariaţi/pădurari, nu prezintă relevanţă în cauza de faţă, având în vederea funcţia contestatorului şi împrejurarea că nu este personal silvic.

Faţă de motivele anterior expuse, s-a apreciat că Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale este competentă material şi teritorial conform art.208, art.210 din Legea dialogului social nr.62/2011, cu soluţionarea cauzei.

Prin aceeaşi încheiere s-a mai reţinut că reprezentantul intimatei nu mai susține excepţia inadmisibilității contestaţiei, întrucât această excepţie avea legătură cu excepţia necompetenței  materiale a instanţei.

Faţă de faptul că prin contestaţie s-a invocat excepția nulităţii deciziei de sancţionare, s-a solicitat intimatei să completeze înscrisurile de la dosar, sens în care a depus : raportul de control efectuat la OS B de A în perioada 10-28 septembrie 2018, adresa R nr.25567/GMH/16.10.2018 de comunicare a raportului către DS M, fişa postului contestatorului.

Analizând excepţia nulităţii deciziei de sancţionare în raport de probatoriul administrat în cauză şi de dispoziţiile legale incidente în materie, Tribunalul reţine următoarele: 

Contestatorul SD este angajatul intimatei RNP R-DS M, conform contractului individual de muncă nr. 24/1994, fiind încadrat în funcţia de contabil şef la OS B de A.

Prin decizia nr.4/25.02.2019 s-a dispus sancţionarea contestatorului cu reducerea salariului de bază şi a indemnizaţiei de conducere cu 10% pe o perioadă de 2 luni, conform art.106 (2) d) din contractul colectiv de muncă.

Această sancţiune disciplinară a fost pusă în aplicare, efectuându-se reţineri din salariul contestatorului în lunile februarie, martie, conform adeverinţei nr.1088/19.06.2019 emisă de intimată ( fila 117 dosar).

Prin contestația dedusă judecății, se invocă nulitatea absolută a deciziei de sancţionare disciplinară nr.4/25.02.2019 în raport de dispozițiile art.252 alin.2 lit. a), c) Codul muncii şi faptul că decizia a fost emisă cu nerespectarea termenului prevăzut de art.252 alin.1 Codul muncii, solicitându-se anularea deciziei şi restituirea sumelor reţinute cu titlu de sancţiune.

Examinând motivele de contestație, Tribunalul reţine că potrivit art.252 alin.2 Codul muncii ”Sub sancţiunea nulităţii absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu: a)descrierea faptei care constituie abatere disciplinară; b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat; c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condiţiile prevăzute la art.251 alin.3) nu a fost efectuată cercetarea; d) temeiul de drept în baza căruia sancţiunea disciplinară se aplică; e) termenul în care sancţiunea poate fi contestată; f) instanţa competentă la care sancţiunea poate fi contestată.”.

Din interpretarea dispoziţiilor art.252 alin.2 Codul muncii rezultă că textul de lege prevede expres elementele obligatorii pe care trebuie să le cuprindă decizia de sancționare disciplinară, lipsa oricăruia dintre acestea atrăgând nulitatea absolută a deciziei.

Raportând dispoziţiile art.252 alin.2 Codul muncii la decizia nr.4/25.02.2019, se reţine că în cuprinsul acesteia s-a menţionat „Văzând: Raportul nr. 1680/22.02.2019 întocmit de Comisia întrunită în baza deciziei nr. 154/21.10.2015, pentru a analiza propunerea de sancţionare a domnului SD - contabil şef al O S B de A,  propusă de RNP R cu adresa nr. 25567/GhM/16.10.2018.

Analizând propunerea RNP R, contractele de vânzare masă lemnoasă pe picior şi fasonat încheiate la nivelul OS B de A, fişa postului domnului S D şi procedurile operaţionale 10.01.01. şi 10.01.02 s-au constatat următoarele :

1. nu s-a urmărit recepţionarea masei lemnoase fasonate, încălcând astfel pct.17 din fişa postului;

2. nu a urmărit derularea contractelor de vânzare a masei lemnoase pe picior şi fasonate, necalculând penalităţi de neexploatare în termen  la contractul nr. 157/30.09.2016 şi altele;

3.  nu s-a facturat conform contractului contravaloarea masei lemnoase, astfel prin contractul nr. 32/2017, plata şi livrarea masei lemnoase s-a efectuat fără factură, încălcându-se prevederile art.2 din contractul de vânzare masă lemnoasă nr. 32/2017.

Prin nota de relaţii dată de domnul SD în data de 03.12.2018, nu a adus elemente noi de natură să înlăture vinovăţia acestuia.

Astfel motivaţia acestuia că în anul 2017 nu a existat personal angajat cu atribuţii în activitatea de producţie, nu exonerează pe acesta de obligativitatea urmăririi contractelor în derulare şi a recepţiilor  masei lemnoase fasonate.

Faptul că nu i-a fost adus la cunoştinţă de către personalul tehnic despre efectuarea livrării masei lemnoase în cadrul contractului nr.30/2018, nu înlătură vinovăţia acestuia, având obligativitatea de a solicita documentele primare care stau la baza operaţiunilor cuprinse la  marcarea partizilor, conform pct.17 din fişa postului.

Pentru aceste motive apreciem sancţiunea propusă fiind temeinică, recomandăm menţinerea acesteia.

Adresa nr. 25567/GhM/16.10.2018 a RNP R stabileşte următoarele deficienţe în sarcina domnului SD :

-neurmărirea respectării prevederilor contractuale de vânzare cumpărare masă lemnoasă;

-neurmărirea aplicării procedurilor operaţionale comercializarea masei lemnoase pe picior - PO 10.01.01. şi comercializarea lemnului fasonat - PO 10.01.02, precum Ordinul RNP R nr. 24207/AC/15.07.2014 în ceea ce priveşte :

1. recepţia masei lemnoase fasonate (lipsă inventare la recepţie);

2.derularea contracte de vânzare cumpărare masă lemnoasă pe picior şi fasonată (notificarea agenţilor economici în cazul întârzierii derulării contractelor sau chiar rezilierea acestora);

3.la contractul de vânzare cumpărare masă lemnoasă fasonată nr. 32/27.11.2017, plata şi livrarea masei lemnoase s-a efectuat înainte de emiterea facturii;

4.neemiterea în anul 2017 a dispoziţiilor de livrare pentru masa lemnoasă fasonată.

Toate acestea s-au făcut cu nerespectarea procedurilor operaţionale comercializarea masei lemnoase pe picior - PO 10.01.01. şi comercializarea lemnului fasonat - PO 10.01.02, Ordinul RNP R nr. 24207/AC/15.07.2014, prevederile contractelor de vânzare cumpărare masă lemnoasă, atribuţiile din fişa postului şi art.20 (1) b) din contractul colectiv de muncă al regiei, în vigoare.”

Analizând menţiunile din decizie referitoare la descrierea faptelor care constituie abatere disciplinară, Tribunalul apreciază că, în actul de sancţionare, nu au fost descrise aceste fapte.

Potrivit art.247 alin. 2 Codul muncii, republicat „Abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca şi care constă într-o acţiune sau inacţiune săvârşită cu vinovăţie de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele şi dispoziţiile legale ale conducătorilor ierarhici.”

În raport de dispoziţia legală care defineşte abaterea disciplinară, rezultă că din descrierea faptei în cuprinsul deciziei de sancţionare trebuie să rezulte, în mod concret, în ce a constat acţiunea sau inacţiunea salariatului prin care acesta a încălcat cu vinovăţie normele legale sau prevederile interne expres enunţate în art.247 alin.2 Codul muncii, numai în această modalitate putându-se determina o  imagine detaliată a faptei ilicite.

Fapta reţinută de angajator ca abatere disciplinară trebuie să fie descrisă în mod detaliat, ceea ce presupune indicarea locului, a momentului săvârşirii, a împrejurărilor în care a fost realizată pentru a se putea stabili o corespondenţă între gravitatea conduitei salariatului şi sancţiunea disciplinară aplicată.

Prin urmare, în decizia de sancţionare trebuie descrisă în mod concret şi precis fapta considerată abatere disciplinară de către angajator, pentru a permite instanţei să verifice legalitatea şi temeinicia sancţiunii aplicate, prin raportare la fapte concrete şi la obligațiile stabilite prin lege, contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă sau regulamentul intern, în sarcina persoanei sancționate.

În cauza dedusă judecăţii, se constată că în decizia nr.4/25.02.2019 nu se regăseşte o descrierea a faptelor care constituie abateri disciplinare, ci  în cuprinsul actului de sancţionare sunt enumerate pretinsele abateri care au constat în :neurmărirea recepţionării masei lemnoase fasonate,  neurmărirea derulării contracte de vânzare cumpărare masă lemnoasă pe picior şi fasonată, necalculând penalităţi de neexploatare în termen la contractul nr. 157/30.09.2016 şi altele, nefacturare conform contractului contravaloare masei lemnoase, livrarea efectuându-se fără factură.

Această enumerare a faptelor pretins săvârşite de contestator se regăseşte în prima parte a deciziei de sancţionare, pentru ca în partea finală să se stabilească în sarcina acestuia următoarele deficienţe: neurmărirea respectării prevederilor contractelor de vânzare cumpărare masă lemnoasă, neurmărirea aplicării procedurilor operaţionale de comercializare a masei lemnoase pe picior şi de comercializare a lemnului fasonat în ce priveşte recepţia masei lemnoase fasonate (lipsă inventare la recepţie), derulare contracte de vânzare cumpărare masă lemnoasă pe picior şi fasonată (notificarea agenţilor economici în cazul întârzierii derulării contractelor sau chiar rezilierea acestora), plata şi livrarea masei lemnoase s-a efectuat înainte de emiterea facturii - contract nr. 32/2017, neemiterea în anul 2017 a dispoziţiilor de livrare pentru masa lemnoasă fasonată.

Din cuprinsul deciziei de sancţionare nr. 4/25.02.2019, rezultă că nu sunt descrise faptele imputate contestatorului, ci numai se enumeră anumite deficienţe constatate în activitatea acestuia.

De fapt, din conţinutul deciziei de sancţionare rezultă că cercetarea disciplinară a contestatorului a fost demarată urmare a unui control efectuat de RNP R la O S B de A, rezultatele controlului fiind consemnate într-un raport de control care a fost comunicat DS M cu adresa nr. 25567/GhM/16.10.2018, intimata având în vedere  propunerea de sancţionare formulată de RNP R, fără a efectua o proprie analiză a deficientelor şi abaterilor reținute în sarcina contestatorului.

Din modul cum sunt reţinute abaterile disciplinare în sarcina contestatorului - neurmărirea respectării prevederilor contractuale de vânzare cumpărare masă lemnoasă, neurmărirea aplicării procedurilor operaţionale în ce priveşte recepţia masei lemnoase fasonate, derulare contracte de vânzare cumpărare masă lemnoasă pe picior şi fasonată, plata şi livrarea masei lemnoase s-a efectuat înainte de emiterea facturii - contract 32/2017, neemiterea în anul 2017 a dispoziţiilor de livrare pentru masa lemnoasă fasonată, se apreciază că această descriere a abaterilor disciplinare are un caracter foarte general şi nu răspunde exigenţei legale referitoare la descrierea faptei,  neputându-se stabili o corespondenţă între fapta arătată prin decizie şi atribuţiile a căror încălcare este reţinută prin actul de sancţionare.

Astfel  descrierea faptelor şi implicit a abaterilor, aşa cum sunt prezentate în  decizia de sancţionare, este generică, nu se indică o dată a săvârşirii pretinselor abateri, astfel că nu se poate verifica dacă decizia a fost emisă cu respectarea art.252 alin.1 Codul muncii, respectiv în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoştinţă despre săvârşirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de  6 luni de la data săvârşirii faptei .

Deşi în cuprinsul deciziei nr. 4/2019 se face referire la contractele de vânzare cumpărare nr. 157/2016, nr.32/2017,  aceste date nu sunt suficiente pentru a se aprecia dacă, decizia a fost emisă în termenul legal, cât timp nu se arată în concret în raport de care clauză din fiecare contract şi de data la care au fost încălcate aceste clauze, a fost reținută pretinsa abatere disciplinare.

Nu poate fi reţinută apărarea reprezentantului intimatei în sensul că abaterile disciplinare s-au constatat în toamna anului 2018, în urma controlului efectuat de R la OS B  de A, raportul de control fiind înaintat la DS M cu adresa nr. 25567/GhM/16.10.2018.

În acest sens, prin decizia în interesul legii nr.19/03.06.2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie  s-a statuat că actul de control efectuat de Curtea de Conturi sau de un alt organ cu atribuții de control, prin care s-a stabilit în sarcina angajatorului obligaţia de a acţiona pentru recuperarea unui prejudiciu produs de salariat, nu marchează începutul termenului de prescripţie extinctivă a acţiunii pentru angajarea răspunderii patrimoniale a salariatului.

Deşi această decizie a fost pronunţată în materia stabilirii/recuperării prejudiciului produs de salariat, prin diverse acte de control, se apreciază că are aplicabilitate şi în cauză, deoarece se invocă de către intimată un act de control al R în raport de care s-a emis decizia de sancţionare.

Aşa fiind, pentru calcularea termenelor prevăzute de art.252 alin.1 Codul muncii, în ceea ce priveşte emiterea deciziei de sancţionare,  se apreciază că nu poate fi avut în vedere actul de control, ci datele concrete la care au fost săvârșite pretinsele abateri disciplinare trebuie menţionate în decizia de sancţionare, date în raport de care se verifică emiterea deciziei în termenul legal.

Se mai constată că în decizia de sancţionare s-a făcut trimitere generică la anumite dispoziţii care au fost încălcate, respectiv : procedurile operaţionale comercializarea masei lemnoase pe picior - PO 10.01.01. şi comercializarea lemnului fasonat - PO 10.01.02, Ordinul RNP R nr. 24207/AC/15.07.2014, prevederile contractelor de vânzare cumpărare masă lemnoasă, atribuţiile din fişa postului şi art.20 ( 1) b din contractul colectiv de muncă al regiei, în vigoare.

Aşa cum se observă din această enumerare, dispoziţiile încălcate sunt invocate în mod  general, fără a se arătat în concret care anume prevedere din procedurile operaţionale sau care clauză din contracte a fost încălcată pentru a se putea stabili o corespondenţă între abaterea disciplinară şi prevederea încălcată.

În cuprinsul deciziei de sancţionare se face trimitere la pct.17 din fişa postului, însă această trimitere nu este suficientă, întrucât se reţine şi încălcarea altor prevederi interne/contractuale.

Art.20 alin.1 lit.b) din contractul colectiv de muncă, invocat prin decizia de sancţionare, nu are relevanţă, întrucât reglementează obligaţia personalului R de a realiza sarcinile de serviciu ce decurg din fişa postului.

Cât priveşte motivul invocat de contestator referitor la nerespectarea disp. art.252 alin.2 lit.c) Codul muncii în sensul că nu au fost arătate motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de contestator în timpul cercetării disciplinare, se constată că în cuprinsul deciziei a fost avută în vedere nota de relaţii dată de salariat în data de 03.12.2018 şi au fost analizate apărările invocate.

Având în vedere considerentele în fapt şi în drept anterior expuse, se constată că în decizia de sancționare disciplinară nr. 4/25.02.2019 nu sunt descrise faptele care constituie abatere disciplinară şi nici nu sunt indicate, în concret, prevederile încălcate de salariat,  apreciindu-se că este lovită de nulitate absolută, fiind întocmită cu nerespectarea disp. art.252 alin.2 lit.a), b) Codul muncii .

Aşa fiind, se apreciază întemeiată contestaţia, urmând să fie admisă în sensul că se va constata nulă decizia de sancţionare nr. 4/25.02.2019 emisă de intimată.

Faţă de faptul că decizia de sancţionare a fost pusă în executare de intimata angajatoare şi întrucât a fost constatată nulă, urmează să fie obligată intimata să restituie contestatorului sumele reţinute în baza deciziei.

Urmează să se ia act că contestatorul nu solicită cheltuieli de judecată.

Această sentinţă a rămas definitivă prin decizia nr. 2613 din  03 octombrie 2019

pronunțată de Curtea de Apel Craiova, prin care a fost respins ca nefondat apelul declarat de intimată.

Domenii speta

Spete similare