Pensie de întreținere în natură

PENSIE DE ÎNTREȚINERE ÎN NATURĂ

Dosar nr. ......./2018

Pe rol judecarea cauzei Minori și familie privind pe reclamant A și pe pârât B, având ca obiect pensie întreținere.

Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publica din data de 1.03.2019 si au fost consemnate în încheierea de ședința din acea data, încheiere ce face corp comun cu prezenta, pentru când, instanța având nevoie de timp pentru a delibera a dispus amânarea pronunțării la data de 15.03.2019.

INSTANȚA,

Deliberând asupra prezentei cauze civile, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată în data de 07.11.2018 pe rolul Judecătoriei C...... sub nr. ......./2018 reclamanta A asistată legal de  C a solicitat în contradictoriu cu pârâtul B obligarea tatălui la plata pensiei  lunare de întreținere în favoarea fiicei minore.

În  motivarea cererii, s-a arătat că din căsătoria pârâtului cu C s-a născut în data de ......2002 fiica reclamantă A. În primăvara anului 2018 minora și mama ei au fost nevoite să plece din domiciliul comun în urma unor conflicte de familie provocate de atitudinea autoritară a pârâtului. Reclamanta a mai precizat că pârâtul nu a mai contribuit la întreținerea fiicei sale, elevă în clasa a X a la Liceul G, iar în prezent mama și fiica locuiesc cu chirie.

S-a arătat că raportat la vârsta și nevoile minorei se impune stabilirea pensiei de întreținere în cuantumul maxim de ¼ din veniturile pârâtului.

În drept, s-au invocat dispozițiile art. 529 Cod civil.

În probațiune, s-a depus copie certificat de naștere, adeverință școlară.

Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a arătat că este de acord cu admiterea cererii, solicitând să execute obligația de întreținere în natură potrivit art. 530 Cod civil, pentru a exclude posibilitatea ca sumele de bani pentru nevoile personale ale copilului să fie folosite în alt scop.

În motivare, pârâtul a arătat că de la data părăsirii domiciliului de către soția sa și fiica minoră, în 17.03.2018, acesta s-a interesat permanent de nevoile lor, în special  de nevoile materiale ale fiicei, de situația școlară și anturaj. A mai precizat pârâtul că motivul indicat de reclamantă pentru părăsirea domiciliului, constând în atitudinea autoritară a pârâtului, se referă la refuzul exprimat de tată pentru ca fiica să petreacă încă o după- amiază în compania colegilor în incinta mall-ului. Pârâtul a mai precizat că soția și fiica sa au părăsit locuința familiei și au locuit o perioadă la bunica maternă, apoi la bunica paternă. În perioada 11-19 august 2018 soția și fiica minoră au fost într- o vacanță la Predeal, plătită de pârât, iar la întoarcerea din vacanță, cele două s- au mutat cu chirie într- o altă locuință.

Totodată, pârâtul a arătat că s-a interesat permanent de nevoile fiicei, de starea de sănătate, de situația școlară, și i-a dat soției mai multe sume de bani.

În probațiune, pârâtul a depus extrase din mesajele telefonice purtate cu reclamanta.

Prin cererea modificatoare depusă în data de 08.01.2018, reclamanta a solicitat și obligarea pârâtului la achitarea alocației de stat încasate începând cu data introducerii acțiunii și până la majoratul reclamantei.

Prin răspunsul la întâmpinare, reclamanta a arătat că solicită respingerea cererii pârâtului de executare a obligației de întreținere în natură, întrucât părțile nu mai locuiesc împreună și există o stare conflictuală în relația dintre tată și fiică, fiind în interesul minorei să primească de la tată o sumă de bani pentru nevoile de hrană, îmbrăcăminte, întreținere și educație.

În cauza a fost administrată proba cu înscrisuri.

Analizând probele administrate, instanța reține următoarele:

Din susținerile necontestate ale părților, rezultă că din căsătoria pârâtului cu C s-a născut în data de ......2002 fiica reclamantă A.

În primăvara anului 2018 minora și mama ei au părăsit domiciliul comun în urma unor conflicte de familie cu pârâtul. Cele două au locuit o perioadă la bunica maternă, apoi la bunica paternă, iar în prezent locuiesc într-un imobil închiriat.

 Potrivit art. 263 C. civil, în toate măsurile care privesc copiii trebuie să prevaleze interesul superior al copilului.

La luarea acestei decizii, instanța va avea in vedere si dispozițiile art. 5 alin. 2 din Legea nr. 272 / 21.06.2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului potrivit cărora  : Răspunderea pentru creșterea și asigurarea  dezvoltării copilului revin în primul rând părinților , aceștia având obligația de  a – și exercita drepturile și a – și îndeplini obligațiile față de copil , ținând seama cu prioritate de interesul superior al acestuia .

Potrivit dispozițiilor art.402 C. civ. „Instanța de tutelă, prin hotărârea de divorț, stabilește contribuția fiecărui părinte la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor.”.

Totodată, art. 499 Cod civil prevede că „Tatăl și mama sunt obligați, în solidar, să dea întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătirea sa profesională”, iar potrivit art. 529 din același act normativ „întreținerea este datorată în funcție de nevoia celui care o cere și de mijloacele celui ce urmează a o plăti”. Când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o pătrime din venitul său net pentru un copil, o treime pentru doi copii și o jumătate pentru trei sau mai mulți copii.

În plus, art. 525 C. civ. statuează că „minorul care cere întreținere de la părinții săi se află în nevoie dacă nu se poate întreține din munca sa, chiar dacă ar avea bunuri.”

În final, instanța reține că potrivit art. 530 Cod civil, obligația de întreținere se execută în natură prin asigurarea celor necesare traiului și după caz, a cheltuielilor pentru educare, învățătură și pregătire profesională. Dacă obligația de întreținere nu se execută de bună- voie în natură, instanța de tutelă dispune executarea ei prin plata unei pensii de întreținere stabilită în bani.

Astfel, instanța reține că obiectivul stabilirii unei pensii de întreținere este ca părintele la care nu locuiește minorul să contribuie la cheltuielile necesare creșterii și educării acestuia.

În prezenta cauză, reclamanta solicită obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în bani, în cota procentuală de ¼ din veniturile pârâtului, iar pe de altă parte, pârâtul solicită ca pensia de întreținere să fie executată în natură și nu prin plata unei sume de bani.

Cercetând dispozițiile legale mai sus enunțate, instanța reține că nu poate stabili de la început plata unei pensii de întreținere în bani, aceasta având doar caracter subsidiar, fiind prevăzută pentru situația în care obligația de întreținere în natură nu se execută de bună voie.

În ceea ce privește maniera de corelare a textelor de lege anterior menționate, se observă faptul că dispozițiile art. 402 Cod civil, care reglementează în alineatul 1 obligația instanței de tutelă de a stabili contribuția fiecărui părinte la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor, menționează expres în alineatul 2 faptul că prevederile art 530 cod civil se aplică în mod corespunzător.

Or, dispozițiile art. 530 Cod civil stabilesc modalitățile de executare a obligației de întreținere, acordând statut privilegiat executării în natură, care constituie regulă în această materie și de la care nu există nicio dispoziție derogatorie.

O eventuală lipsă de înțelegere a părinților, respectiv relațiile tensionate ale acestora nu pot constitui prin ele însele un impediment pentru a stabili executarea obligației de întreținere în natură.

Astfel, nu se poate reține un astfel de impediment, în măsura în care nu se dovedește  sau cel puțin nu există indicii că debitorul obligației nu va presta întreținere în maniera fixată de instanță sau că această modalitate de executare a întreținere nu corespunde interesului copilului.

 În prezenta cauză,  în condițiile în care părintele la care minorul nu locuiește,  în speță tatăl, își manifestă disponibilitatea de a contribui în natură la întreținerea copilului, conform necesităților acestuia și a posibilităților sale financiare și materiale concrete, instanța nu poate dispune executarea obligației de întreținere prin plata unei sume de bani în lipsa dovedirii de către reclamantă a încălcării dreptului său de întreținere prin stabilirea executării în natură a obligației de întreținere.

Astfel, în ipoteza în care părintele debitor al obligației de întreținere nu o execută în natură sau din orice alt motiv apare o imposibilitate reală de executare a întreținerii în această modalitate, minorul  poate solicita oricând reevaluarea pe cale judiciară, a modului de prestare a întreținerii.

Prin urmare, față de nevoile minorei apreciate prin raportare la vârsta acesteia și la preocupările sale școlare, instanța apreciază ca întemeiată solicitarea expresă a pârâtului de a-și executa obligația de întreținere  în natură, în cota de 1/4  din  venitul lunar net, efectiv realizat, dar nu mai puțin decât salariul minim pe economie, începând cu data pronunțării prezentei hotărâri- 15.03.2019,  și până la  majoratul minorei.

Astfel, contribuția la cheltuielile de creștere și îngrijire a minorei în cuantumul stabilit se va datora începând cu data pronunțării prezentei hotărâri, în condițiile în care, reclamanta însăși a solicitat acordarea întreținerii de la momentul pronunțării hotărârii pentru considerentul că pârâtul și-a îndeplinit obligația de întreținere pe toată durata derulării procesului civil.

În ceea ce privește solicitarea ca  pârâtul să remită reclamantei contravaloarea alocației de stat începând cu  data pronunțării prezentei hotărâri, instanța reține următoarele:

Potrivit art. 4 din Legea 61/1993 „ alocația de stat pentru copii se plătește unuia dintre părinți pe baza acordului acestora sau, în caz de neînțelegere, pe baza deciziei autorității tutelare ori a hotărârii judecătorești, părintelui căruia i s-a încredințat copilul spre creștere și educare ” .

Instanța  va avea în vedere că pârâtul nu s-a opus acestei solicitări a reclamantei,  astfel că va admite și acest capăt de cerere formulat de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta A în contradictoriu cu pârâtul B  astfel cum a fost precizată.

Dispune obligarea pârâtului la plata lunară către reclamantă a unei pensii de întreținere în cuantum 1/4  din  venitul lunar net, efectiv realizat, dar nu mai puțin decât salariul minim pe economie, începând cu data pronunțării prezentei hotărâri- 15.03.2019,  și până la  majoratul minorei, urmând ca executarea obligației să se realizeze în natură.

Obligă pârâtul să remită reclamantei contravaloarea alocației de stat începând cu  data pronunțării prezentei hotărâri.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare; cererea de apel se depune la Judecătoria C......, sub sancțiunea nulității.

Pronunțată conform art. 396 alin. (2) Cod procedură civilă, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, astăzi, 15.03.2019.

PRESEDINTE,GREFIER,

Domenii speta

Spete similare