Recunoaşterea hotărârilor străine

Sentinţă penală 7/CC din 02.02.2018


-Art. 154 alin. 3 din Legea nr. 302/2004

„Perioada de extensie” aplicată de autorităţile britanice alături de pedeapsa de 8 ani închisoare nu reprezintă în statul emitent o pedeapsă sau o măsură privativă de libertate, ci este o măsură de supraveghere ulterioară executării pedepsei de 8 ani închisoare, măsură care potrivit art. 154 alin. 3 din Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, nu constituie obiect al procedurii judiciare de recunoaştere şi executare a hotărârii judecătoreşti străine.

1. Prin cererea înregistrată la această instanţă sub nr. 20/43/2018/23 ianuarie 2018, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg.-Mureş a solicitat recunoaşterea şi executarea sentinţei nr. T20137655 din data de 25 noiembrie 2013, pronunţată de Curtea Coroanei Woolwich, definitivă la data de 25 noiembrie 2013, prin care persoana condamnată T.M.G a fost condamnată la pedeapsa de 4383 zile închisoare.

În motivarea sesizării, se arată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 155 din legea nr. 302/2004 republicată, privind recunoaşterea sentinţei penale menţionate şi executarea pedepsei aplicate prin aceasta într-un penitenciar din România.

2. Analiza asupra condiţiilor de recunoaştere şi executare a sentinţei nr. T20137655 din data de 25 noiembrie 2013, pronunţată de Curtea Coroanei Woolwich. Analizând materialul dosarului (însemnând certificatul prevăzut la Anexa nr. 1 din Decizia-cadru a Consiliului 2008/909/JAI; sentinţa nr. T20137655 din data de 25 noiembrie 2013, pronunţată de Curtea Coroanei Woolwich; explicaţiile furnizate de către autoritatea emitentă a certificatului cu privire la perioada de extindere de 4 ani; ordinul de deportare nr. T1080289; extrasul după cazierul judiciar al celui în cauză), reţine următoarele:

a) Prin sentinţa nr. T20137655 din data de 25 noiembrie 2013, Curtea Coroanei Woolwich a dispus condamnarea lui T.M.G la pedeapsa de 8 ani închisoare şi o perioadă extinsă de 4 ani, pentru săvârşirea infracţiunilor de proferarea unor ameninţări cu moartea - art.16 din Legea britanică privind infracţiunile asupra persoanei 1861, viol - art. l din Legea britanică asupra infracţiunilor de natură sexuală 1956 şi agresare prin penetrare - art. 2 din Legea britanică asupra infracţiunilor de natură sexuală 2003. Prin Ordinul de deportare al Ministerului de Interne nr. T1080289 din 15 octombrie 2015 s-a dispus expulzarea condamnatului de pe teritoriul  Regatului Unit. Din pedeapsa aplicată, s-a scăzut perioada de „arest preventiv presentinţă” din 15 octombrie 2013 până la 25 noiembrie 2013.

Din certificatul anexat rezultă că sentinţa nr. T20137655 a rămas definitivă la data de 25 noiembrie 2013, iar executarea pedepsei aplicate d-lui T.M.G a început la 25 noiembrie 2013 şi expiră la 24 noiembrie 2021, persoana condamnată fiind deţinută în prezent.

Cât priveşte natura juridică în statul membru emitent a „perioada de extindere de 4 ani” şi condiţiile de aplicare a acesteia, în 6 decembrie 2017, în procedurile administrative care au precedat sesizarea Curţii de Apel Tg.-Mureş, autoritatea emitentă a oferit următoarele explicaţii:

„Persoana arestată este supusă unei pedepse extinse, în conformitate cu legea din Anglia şi Ţara Galilor. În temeiul secţiunii 226A a Legii Justiţiei Penale din 2003, judecătorul a dispus ca persoana arestată să execute o pedeapsă extinsă de 12 ani, care include o pedeapsă cu închisoarea de 8 ani şi o perioadă de extindere de 4 ani, ceea ce înseamnă o perioadă extinsă de eliberare condiţionată.

Perioada extinsă se poate acorda unui infractor cu vârsta de peste 18 ani, atunci când:

•infractorul este găsit vinovat pentru săvârşirea unei anumite infracţiuni violente sau sexuale;

•instanţa evaluează că infractorul prezintă un risc semnificativ pentru societate în ceea ce priveşte comiterea altor infracţiuni de acelaşi fel;

Aceste sancţiuni au fost introduse pentru a oferi protecţie suplimentară populaţiei în anumite cazuri în care instanţa a constatat că infractorul este periculos şi este necesară o perioadă extinsă de eliberare condiţionată pentru protejarea populaţiei împotriva riscului de vătămare. Judecătorul decide pentru ce perioadă trebuie să rămână încarcerat infractorul şi stabileşte, de asemenea, perioada extinsă de eliberare condiţionată de până la opt ani.

Infractorul va avea dreptul la eliberare automată la executarea a două treimi din pedeapsa cu închisoarea, sau va avea dreptul să ceară eliberarea condiţionată în acest moment.

Dacă se refuză eliberarea condiţionată, infractorul va fi eliberat la expirarea perioadei pedepsei cu închisoarea. în urma eliberării, infractorul va fi supus unei condiţionări în baza căreia se va afla sub supravegherea Serviciului de Penitenciare şi Probaţiune până Ia expirarea perioadei de eliberare condiţionată”.

În baza explicaţiilor furnizate de către autoritatea emitentă, instanţa de executare concluzionează că „perioada de extensie” de 4 ani aplicată d-lui T.M.G alături de pedeapsa de 8 ani închisoare nu reprezintă în statul emitent o pedeapsă sau o măsură privativă de libertate, ci este o măsură de supraveghere ulterioară executării pedepsei de 8 ani închisoare, măsură care potrivit art. 154 alin. 3 din Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, nu constituie obiect al procedurii judiciare de recunoaştere şi executare a hotărârii judecătoreşti străine.

De aceea, această „perioadă de extensie” nu va fi recunoscută prin hotărârea de faţă, ceea ce înseamnă că la acest moment executarea ei nu va fi preluată de către autorităţile române. De altfel, atât în comunicarea din 6 decembrie 2017, cât şi în corespondenţa din 30 ianuarie 2018, autorităţile competente ale statului emitent şi-au exprimat acordul ca autorităţile din România să preia doar pedeapsa cu închisoarea de 8 ani.

Desigur, dacă perioada de extensie în discuţie este însoţită şi de măsuri de probaţiune, autorităţile statului de condamnare au rezervată opţiunea să solicite separat recunoaşterea hotărârii din 25 noiembrie 2013 în partea privind perioada extinsă de liberare condiţionată, uzând însă de această dată de mecanismul clasic de cooperare judiciară internaţională, acela al cererii de recunoaştere şi executare adresate statului român, cât timp în statul partener nu au fost transpuşi termenii Deciziei-cadru 2008/947/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce în cazul hotărârilor judecătoreşti şi al deciziilor de probaţiune în vederea supravegherii măsurilor de probaţiune şi a sancţiunilor alternative.

b) În fapt, prin hotărârea de condamnare a d-lui T.M.G s-a reţinut, în esenţă, că în seara datei de 5 octombrie 2013, victima se afla în drum spre casă după o seară în oraş nu departe de Elephant and Castle. În timp ce victima stătea la o staţie de autobuz unde nu mai era nimeni în jur, a fost atacată de T.M.G, care i-a pus mâna la gură de la spate, a tras-o înspre scările ce se aflau în spatele staţiei de autobuz, i-a băgat pumnul în gură, a împins-o cu putere pe scări, timp în care a ameninţat-o că dacă nu tace o va ucide, după care şi-a deschis fermoarul de la pantaloni şi i-a băgat penisul în gură. In tot acest timp, victima plângea şi cu toate acestea, în timp ce stătea peste victimă, persoana condamnată i-a dat chiloţii într-o parte şi a împins două degete în vaginul ei. Victima a ţipat şi l-a muşcat pe T.M.G. Atacul a luat sfârşit pentru că un trecător l-a tras pe condamnat de pe victimă, moment în care persoana condamnată a fugit fiind urmărit de către un alt trecător, în timp ce un al treilea a rămas cu victima şi a sunat la poliţie şi la ambulanţă. Victima a suferit mai multe leziuni (amigdala ruptă, bărbia umflată, buzele şi obrajii umflaţi, vânătăi pe braţe, vânătăi pe gât, genunchi zgâriaţi, precum şi leziuni la nivelul vaginului). T.M.G a fost prins pentru că a lăsat în urmă unul dintre pantofii pe care îi purta şi pe care au fost făcute teste ADN.

Având în vedere această stare de fapt, constată că faptele pentru care s-a aplicat lui T.M.G pedeapsa de 8 ani închisoare şi o perioadă extinsă de 4 ani ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârşite pe teritoriul României, infracţiunea de viol, prevăzută de art. 218 alin. 1 şi 2 C. pen. şi autorul ar fi fost sancţionabil.

c) Potrivit datelor existente la dosar, d-l T.M.G este cetăţean român.

d) Deşi în certificat se menţionează că este anexată opinia persoanei condamnate, aceasta nu a fost totuşi comunicată autorităţilor române, motiv pentru care, în procedurile prealabile sesizării Curţii de Apel, s-a solicitat autorităţii emitente să comunice documentul în care se consemnează consimţământul persoanei condamnate la executarea pedepsei în România. Acesta nu a fost transmis până în prezent.

Cu toate acestea, în cauza pendinte, consimţământul persoanei condamnate nu este necesar, din moment ce prin Ordinul de deportare al Ministerului de Interne nr. T1080289 din 15 octombrie 2015 s-a dispus expulzarea condamnatului de pe teritoriul Regatului Unit. Dispensa de la acordul persoanei condamnate, ţinând de expulzarea acesteia din statul emitent, operează indiferent dacă decizia de expulzare a fost luată în statul membru emitent într-o procedură judiciară sau într-o procedură administrativă, dar în legătură cu hotărârea penală de condamnare, cum este cazul în speţă, legătura dintre Ordinul de deportare T1080289 şi hotărârea supusă recunoaşterii fiind confirmată în 1 februarie 2018 de către autorităţile emitente.

e) În cauză, nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute de art. 151 din Legea nr. 302/2004 republicată.

În lumina considerentelor de mai sus, s-a constatat că, în cauză, sunt îndeplinite condiţiile speciale prevăzute de art. 155 din Legea nr. 302/2004 republicată pentru recunoaşterea parţială a sentinţei nr. T20137655 din data de 25 noiembrie 2013, pronunţată de Curtea Coroanei Woolwich, definitivă la data de 25 noiembrie 2013, în privinţa pedepsei de 8 ani închisoare aplicate persoanei condamnate T.M.G.

În consecinţă, în temeiul art. 154 alin. 6 lit. a din Legea nr. 302/2004 republicată, a dispus executarea într-un penitenciar din România a pedepsei de 8 ani închisoare aplicate persoanei condamnate T.M.G prin hotărârea menţionată mai sus.

Din pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată persoanei condamnate T.M.G va computa arestului preventiv şi perioada deja executată, începând cu data de 15 octombrie 2013, la zi.

3. Cheltuielile judiciare. Potrivit art. 16 alin. 1 din legea nr. 302/2004 republicată, cheltuielile judiciare avansate de stat în cauză au rămas în sarcina statului.

Onorariul avocatului desemnat din oficiu, în sumă de 130 lei, a fost din fondurile Ministerului Justiţiei.