Recurs. Limite. Critici de nelegalitate şi de netemeinicie

C. pr. civ.:  art. 294 şi art. 304 pct. 9.

În ce priveşte cererea formulată în recurs, de a se constata existenţa pasivului succesoral s-a observat că numai în recurs s-a făcut această solicitare, astfel că această susţinere din memoriul de recurs a fost respinsă, în contextul în care, conform art. 294 C. pr. civ., în căile de atac nu se pot face cereri noi, iar în speţa dedusă judecăţii, la soluţionarea cauzei în prima instanţă, nu s-a solicitat a se constata existenţa vreunui credit în pasivul succesoral.

Criticile din memoriul de recurs referitoare la aprecierea probelor administrate în dosar nu reprezintă critici de nelegalitate, aşa cum prevede textul art. 304 pct. 9 C. pr. civ., astfel că au fost înlăturate.

Prin Sentinţa civilă nr. 3545 din 15.07.2014 a Judecătoriei Tg. Mureș, s-a admis în parte cererea principală formulată de reclamanta-pârâtă reconvenţională K. T., în contradictoriu cu pârâta-reclamantă reconvenţională M. K. şi s-a admis în parte cererea reconvenţională formulată de pârâta-reclamantă reconvenţională M. K., în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă reconvenţional  K. T..

 S-a constatat că, la data de 15.01.1995, s-a deschis prin moarte succesiunea după defuncta M.M. şi la data de 02.07.2011, s-a deschis prin moarte succesiunea după defunctul M. A.; s-a stabilit faptul că masa succesorală rămasă după defuncta M.M. se compune din cota de ½ din imobilul situat în xxx, înscris în CF nr.x. CF vechi 61589, nr. top 3522/348/XIII, că au calitatea de moştenitori ai defunctei M.M. soţul supravieţuitor M. A. cu o cotă succesorală de ¼ şi fiica reclamantă K. T., cu o cotă de ¾, că masa succesorală rămasă după defunctul M. A. se compune din:

-cota de 5/8 din imobilul situat în xxx, înscris în CF nr.xxx. CF vechi 61589, nr. top 3522/348/XIII;

-cota de ½ din următoarele bunuri mobile: mobilă dormitor, congelator, aragaz Indesit, frigider Indesit;

-cota de ½ din dreptul de creanţă constând în contravaloarea îmbunătăţirilor efectuate la imobilul situat în xxx, înscris în CF nr.xxx. CF vechi 61589, nr. top 3522/348/XIII, respectiv montarea gresiei şi faianţei din apartament, montarea uşii de intrare la apartament, modificarea instalaţiei de gaz şi montarea centralei termice, montare instalaţii sanitare, chiuvetă.

S-a stabilit că pârâta-reclamantă reconvenţională M. K. deţine un drept de creanţă asupra masei succesorale constând în cota de ½ din contravaloarea îmbunătăţirilor efectuate la imobilul din xxx, respectiv montarea gresiei şi faianţei din apartament, montarea uşii de intrare în apartament, modificarea instalaţiei de gaz şi montarea centralei termice, montare instalaţii sanitare, chiuvetă.

 S-a dispus ieşirea din indiviziune cu privire la masa succesorală prin atribuirea în deplină proprietate şi posesie a bunului imobil situat în xxx, înscris în CF nr.xxx. CF vechi 61589, nr. top 3522/348/XIII reclamantei – pârâte reconvenţional K. T., care a fost obligată la plata către pârâta-reclamantă reconvenţional M. K. a unei sulte valorice în cuantum de 22969 lei, reprezentând cuantumul valoric al cotei de 5/32 din valoarea apartamentului situat în xxx, înscris în CF nr.xxx. CF vechi 61589, nr. top 3522/348/XIII şi al cotei de ¼ din cota de ½ din dreptul de creanţă constând în contravaloarea îmbunătăţirilor efectuate la imobilul situat în xxx, înscris în CF nr.xxx. CF vechi 61589, nr. top 3522/348/XIII, respectiv montarea gresiei şi faianţei din apartament, montarea uşii de intrare la apartament, modificarea instalaţiei de gaz şi montarea centralei termice, montare instalaţii sanitare, chiuvetă.

 S-a stabilit în favoarea pârâtului reclamant un drept de retenţie asupra imobilului apartament mai sus menţionat până la achitarea integrală a sultei către pârâtă. S-au atribuit bunurile mobile (mobilă dormitor, congelator, aragaz Indesit, frigider Indesit) în natură pârâtei reclamante-reconvenţional M. K., care a fost obligată la plata către reclamanta-pârâtă reconvenţional a unei sulte valorice în cuantum de 1097 lei reprezentând cuantumul valoric al cotei de ¾ din cota de ½ din următoarele bunuri mobile: mobilă dormitor, congelator, aragaz Indesit, frigider Indesit.

 S-a dispus înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară nr.xxx. CF vechi 61589, nr. top 3522/348/XIII pe numele reclamantei-pârâte reconvenţional K.T. în cota de 1/1 părţi cu titlu de moştenire şi ieşire din indiviziune.

 Au fost compensate în parte cheltuielile de judecată şi obligată pârâta-reclamantă reconvenţional la plata către reclamanta-pârâtă reconvenţional a sumei de 375 lei cheltuieli de judecată reprezentând ½ din diferenţa de onorariu expert.

 Prin încheierea din 12.01.2015 a Judecătoriei Tg. Mureș, s-a dispus îndreptarea erorii materiale din cuprinsul minutei şi dispozitivului Sentinţei civile nr. 3545/15.07.2014 a Judecătoriei Tg. Mureș în sensul că imobilul ce face parte din masa succesorală, situat în xxx, înscris în CF nr. xxx, CF vechi 61589, are nr. top 3511/348/XIII şi nu 3511/348/XIII.

 Prin Decizia nr. 394 din 25.06.2015 a Tribunalului Mureş, s-a admis apelul declarat de pârâta-reclamantă reconvenţional M. K. împotriva încheierii civile din data de 25 februarie 2013 şi împotriva Sentinţei civile nr. 3545 din data de 15 iulie 2014, pronunţate de Judecătoria Tg.-Mureş în dosarul nr. 13090/320/2011, şi s-au schimbat în parte hotărârile atacate după cum urmează:

 - s-a constatat că au calitatea de moştenitori după defunctul M. A., decedat la data de 02.07.2011, reclamanta-pârâtă reconvenţională K. T., cu o cotă de ¾ din moştenire şi pârâta-reclamantă reconvenţională M. K., cu o cotă de ¼ din moştenire;

 - a fost obligată reclamanta-pârâtă reconvenţională K. T. la plata către pârâta-reclamantă reconvenţională M. K. a unei sulte în cuantum de 29.976,87 lei, reprezentând cuantumul valoric al cotei de 5/32 din valoarea apartamentului situat în xxx, înscris în CF nr.xxx, CF vechi 61589, nr. top 3522/348/XIII (în sumă de 21.146,87 lei) şi respectiv cuantumul valoric al cotei de ½ din investiţii ca drept de creanţă personal, precum şi al cotei de ¼ din cota de ½ din investiţii ca parte din masa succesorală rămasă după defunctul M. A. (în sumă totală de 8.830 lei).

 S-au menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate şi s-au compensat în întregime cheltuielile de judecată suportate de părţi în apel.

 În considerentele hotărârii judecătoreşti atacate s-a reţinut că în mod corect s-a respins de către instanţa de fond excepţia prescripţiei dreptului de opţiune succesorală, reţinându-se în mod corect că reclamanta este moştenitoarea defunctei M.M..

 S-a apreciat de către instanţa de apel că reclamanta K. T. are o cota de ¾ din moştenire şi pârâta M. K. o cotă de ¼ din moştenire, precum şi faptul că aportul fiecărui soţ la moştenire a fost de jumătate din masa partajabilă.

S-a schimbat hotărârea apelată, constatându-se că pârâta este îndreptăţită la ½ din valoarea investiţiilor, iar reclamanta a fost obligată la plata unei sulte de 29976,87 lei reprezentând cuantumul valoric al cotei de 5/32 din valoarea apartamentului în litigiu şi ½ din investiţii, ca drept de creanţă personală şi al cotei de ½ din cota de ½ din investiţii, ca parte din masa succesorală rămasă după defunctul M. A..

Împotriva acestei hotărâri judecătoreşti a declarat recurs pârâta M. K., solicitând admiterea căii de atac formulate, cu consecinţa admiterii excepţiei prescripţiei dreptului de opţiune succesorală a reclamantei K. T. după defuncta M.M.. De asemenea, s-a solicitat:

 - să se stabilească cota de 1/1 din apartament, ca masă succesorală după defunctul M. A.;

 - să se stabilească cota de 1/1 din investiţiile din apartament şi admiterea petitului referitor la contribuţia exclusivă a recurentei la dobândirea mobilierului din apartament.

În memoriul de recurs se arată că termenul de 6 luni prevăzut de art. 700 C. civ. este un termen de decădere, iar din probele administrate nu rezultă, în opinia recurentei, ca intimata a făcut un act de acceptare a succesiunii în acest interval de timp, relaţiile dintre tată şi fiică fiind deteriorate, astfel încât reclamanta K. T. este străină de succesiunea rămasă după defuncta sa mamă.

În continuare, recurenta susţine că sporul de valoare adus la apartament, bun propriu al defunctului soţ, este o contribuţie exclusivă a sa, realizată din vânzarea unui apartament în anul 1997, iar mobila de bucătărie a fost făcută la comandă în anul 1995, când nici nu se cunoştea cu tatăl reclamantei.

S-a precizat că defunctul M. A. a suferit de demenţă vasculară şi că soţii au contactat un împrumut la bancă,  care este încă în derulare, invocând existenţa pasivului succesoral referitor la aceste rate la bancă, aflate în derulare.

În întâmpinarea depusă s-a solicitat respingerea recursului declarat şi menţinerea hotărârii atacate.

Prin încheierea din 17.09.2015, s-a admis cererea de acordare a ajutorului public judiciar şi s-a dispus eşalonarea plăţii taxei de timbru de 1844,8 lei, datorată de recurenta M. K., în 5 rate lunare, începând cu luna octombrie 2015 şi până în luna februarie 2016.

Examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate şi a prevederilor art. 304 pct. 9 C. pr. civ., s-a constatat că este nefondat, urmând a se respinge avându-se în vedere următoarele considerente:

În ce priveşte cererea formulată în recurs, de a se constata existenţa pasivului succesoral - în speţă contractul de facilitate credit şi garanţie reală mobiliară xxx din 16.06.2008, încheiat între A.B.R. S.A.  şi M. K., cu un plan de rambursare până în anul 2018, se constată că numai în recurs s-a făcut această solicitare de a se constata că există un pasiv succesoral şi că există în derulare un contract de credit, astfel că această susţinere din memoriul de recurs se va respinge ca nefondată, în contextul în care, conform art. 294 C. pr. civ., în căile de atac nu se pot face cereri noi, iar în speţa dedusă judecăţii, la soluţionarea cauzei în prima instanţa, nu s-a solicitat a se constata existenţa acestui credit în pasivul succesoral după defunctul M. A., acest contract de credit fiind depus în susţinerea cererii de ajutor public judiciar, cerere soluţionată prin încheierea din 19.11.2012 a Judecătoriei Tg. Mureş, prin scutirea recurentei M. K. de plata taxei de timbru de 4200 lei şi 640,8 lei.

În ce priveşte celelalte critici din memoriul de recurs, se constată că sunt critici de netemeinicie şi nu de nelegalitate, aşa cum prevede C. pr. civ..

Criticile din memoriul de recurs referitoare la aprecierea probelor administrate în dosarul pendinte nu reprezintă critici de nelegalitate, aşa cum prevede textul art. 304 pct. 9 C. pr. civ., astfel că se vor respinge ca nefondate, cu precizarea că instanţa de apel a făcut o întemeiată aplicare a prevederilor art. 30 din Codul familiei referitoare  la faptul că bunurile dobândite în timpul căsătoriei reprezintă bunuri comune, constatând contribuţia egală a ambilor soţi la dobândirea acestora.

Recurenta s-a căsătorit cu tatăl reclamantei la 17.01.1998, iar contractul de vânzare-cumpărare prin care s-a înstrăinat un apartament cu două camere de către recurentă împreuna cu T.I. , este autentificat la 8 septembrie 1997, deci înainte de căsătoria părţilor, astfel încât, în condiţiile în care M. A. a decedat în anul 2011, se constată că părţile au fost căsătorite 13 ani, iar vânzarea acestui apartament a  avut loc înainte de căsătoria recurentei cu defunctul tată al pârâtei.

Aşa fiind, în mod firesc s-a considerat de către instanţa de fond şi instanţa de apel  că îmbunătăţirile aduse la apartamentul defunctului soţ al recurentei s-au efectuat în timpul căsătoriei acestora şi astfel s-a apreciat în mod justificat că au calitatea de bun comun şi s-a respins cererea de a se constata că aceste îmbunătăţiri au fost efectuate exclusiv de către recurentă.

 În ce priveşte excepţia prescripţiei dreptului de opţiune succesorală, Curtea a apreciat că Tribunalul a făcut o corectă apreciere a stării de fapt şi de drept în speţa dedusă judecăţii în sensul că în condiţiile în care pârâta s-a căsătorit cu tatăl reclamantei la 3 ani după decesul mamei reclamantei, nu avea posibilitatea să cunoască actele de acceptare a succesiunii făcute de fiică după  decesul mamei sale, acte efectuate de reclamantă, aşa cum reiese din declaraţia martorei S. R., astfel încât şi aceste critici aduse hotărârii atacate se vor respinge ca nefondate.

În consecinţă, s-a respins ca nefondat recursul declarat şi, în baza art. 274 C. pr. civ., a fost obligată recurenta la plata în favoarea intimatei a cheltuielilor de judecată de 1000 lei, conform chitanţei depuse la dosarul cauzei.

Domenii speta

Spete similare