Revizuire

CONTENCIOS ADMINISTRATIV

Revizuire

- art. 512, alin. 4 noul Cod de procedură civilă

Revizuirea trebuie motivată prin însăși cererea de revizuire sau în interiorul termenului de declarare a revizuirii, alte motive invocate printr-o cerere ulterioară neputând fi luate în considerare.

Curtea de Apel Oradea – Secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal

Decizia nr. 686 din 20 septembrie 2019

Prin Decizia nr. (...)/14.06.2019, Curtea de Apel (...) a respins ca nefondat recursul declarat de recurentul reclamant (R).

A admis recursul declarat de recurenții-pârâți Consiliul Local al Municipiului (...) și Primarul Municipiului (...) în contradictoriu cu intimatul-reclamant (R) împotriva Sentinței nr. (...) din 14.01.2019 pronunțată de Tribunalul (...), pe care a casat-o în tot și rejudecând fondul:

A respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul (R) în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului (...), Municipiul (...) prin primar și Consiliul Local al Municipiului (...), fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această decizie instanța a reținut, în ceea ce privește recursul declarat de recurentul (R), că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Recurentul a invocat incidența în cauză a dispozițiilor art. 488 alin. 1 pct. 5 și 6 și 8 Cod procedură civilă și ale art. 6 din Convenția Europeană, respectiv că hotărârea primei instanțe nu ar face trimitere la niciuna dintre probele administrate de reclamant, neputându-se deduce în raport de care probe a reținut instanța de fond starea de fapt pe baza căreia a pronunțat hotărârea, fiindu-i astfel încălcat dreptul la un proces echitabil.

Critica aceasta se referă exclusiv la soluționarea solicitării reclamantului-recurent privind acordarea de daune morale.

Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că, într-adevăr, obligația de motivare a hotărârii judecătorești servește la realizarea controlului judecătoresc în căile de atac, însă, judecătorul nu trebuie să răspundă fiecărui argument în mod separat, fiecărei nuanțe date de părți textelor pe care acestea și-au întemeiat cererile.

În condițiile în care instanța și-a prezentat argumentele pentru care a respins o parte din pretențiile reclamantului, nu se poate reține absența unei motivări care să mențină soluția pronunțată. Faptul că judecătorul interpretează elementele bazei factuale într-o altă manieră decât cea agreată de parte, relevanța acestora nu echivalează cu o nemotivare în sensul prevăzut art. 304 pct. 7 din vechiul Cod de procedură civilă, echivalentul art. 488 alin. 1 pct. 6 Noul Cod procedură civilă. Motivarea unei hotărâri este o chestiune de esență, de conținut, nu de volum, aceasta trebuind să fie clară, concisă și concretă. (Decizia nr. 820 din data de 6 aprilie 2016 pronunțată în recurs de Secția I civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție având ca obiect pretenții - daune morale).

Referitor la capătul de cerere vizând daunele morale solicitate de recurentul reclamant, instanța de fond a apreciat în mod justificat că acestea nu au fost dovedite, nefăcându-se dovada suferinței psihice și a cuantumului efectiv suferit, care să fi fost produs de către pârâți, nefiind întrunite condițiile art. 998 Cod civil.

Daunele morale sunt apreciate ca reprezentând atingerea adusă existenței fizice a persoanei, integrității corporale și sănătății, cinstei, demnității și onoarei, prestigiului profesional, iar pentru acordarea de despăgubiri nu este suficientă stabilirea culpei autorității, ci trebuie dovedite daunele morale suferite. Sub acest aspect, partea care solicită acordarea daunelor morale este obligată să dovedească producerea prejudiciului și legătura de cauzalitate dintre prejudiciu și fapta autorității. Or, în cauză, nu s-a făcut de către reclamant dovada existenței unui prejudiciu cert, determinat și cuantificat, nu s-a dovedit cu probe obiective prejudiciul, legătura de cauzalitate etc., condiții sine qua non pentru admiterea petitului privitor la daunele morale.

Este corectă aprecierea tribunalului în sensul că prin punerea în aplicare a actului administrativ atacat nu s-a produs un prejudiciu moral reclamantului de către pârâți, câtă vreme nu emitenții actului administrativ au publicat informația din presa locală, aceștia din urmă putând fi obligați doar la repunerea în situația anterioară actului administrativ nelegal, respectiv la achitarea de daune materiale.

Pe de altă parte, cu privire la probele efectiv administrate pentru dovedirea prejudiciului moral, instanța de recurs a reținut că rezultatele înregistrate de Teatrul (...) (...) sunt rezultatul unei munci de echipă, nefiind numai meritul recurentului (R). Proiectul de reabilitare a clădirii teatrului s-a realizat cu contribuția unei echipe întregi. De asemenea, extrasele din presa locală la care se face trimitere nu constituie mijloace de probă veritabile, fiind astfel omise de către instanța de control judiciar.

În ceea ce privește Dispoziția nr. (...)/30.05.2017 emisă de pârâtul Municipiul (...) prin care s-a constatat încetarea cu data de 03.06.2017 a contractului de management al reclamantului (R), la expirarea duratei pentru care a fost încheiat, în opinia instanței de recurs, tribunalul a reținut corect că potrivit art. 3 din contractul de management nr. (...)/02.06.2014, acesta se încheie pe o perioadă determinată de 3 ani, începând cu data de 02.06.2014, iar la art. 29 pct. 2 este specificat expres faptul ca durata prezentului contract nu poate fi prelungită prin act adițional, astfel că, în condițiile în care contractul de management a încetat de drept la data de 02.06.2017, în mod temeinic și legal a fost emisă dispoziția atacată.

Pe de altă parte, instanța de recurs a constatat că între anularea HCL (...) nr. (...)/2017 și anularea Dispoziției Primarului nr. (...)/2017 nu există nicio legătură juridică sau raport de cauzalitate, cele două acte administrative fiind emise de către instituții diferite: Consiliul local, care este autoritate deliberativă și Primarul municipiului, autoritate executivă, conform prevederilor Legii nr. 215/2001 a administrației publice locale.

HCL nr. (...)/27.04.2017 a aprobat rezultatul final al evaluării managementului la instituția de spectacole Teatrul (...) (...), care nu a condiționat încetarea de drept a contractului de management nr. (...)/02.06.2017, încheiat cu Primarul municipiului și nu cu Consiliul local.

Dispoziția Primarului nr. (...)/2017 a fost emisă având la bază clauzele contractului de management nr. (...)/02.06.2017, contract încheiat pe o durată determinată, de trei ani.

Conform prevederilor art. 43 ind. 1 din OUG nr. 189/2008, independent de rezultatul obținut la evaluarea finală, pentru un nou mandat se încheie un nou contract de management, singurul avantaj al unei note mai mari este că, în cazul în care rezultatul evaluării finale este mai mare sau egal cu 9, managerul are dreptul de a prezenta un nou proiect de management, în conformitate cu cerințele caietului de obiective întocmit de autoritate.

În ceea ce privește recursul declarat de recurenții pârâți Consiliul Local al Municipiului (...) și Primarul Municipiului (...), instanța l-a apreciat ca fiind fondat, pentru următoarele considerente:

Prin Hotărârea nr. (...)/27.04.2017 emisă de Consiliul Local al Municipiului (...) s-a aprobat rezultatul final, nota 7,62, la evaluarea anuală a reclamantului (R), director general-manager la instituția de spectacole Teatrul (...) (...).

Prin Dispoziția nr. (...)/30.05.2017 emisă de pârâtul Municipiul (...) s-a constatat încetarea cu data de 03.06.2017 a contractului de management al reclamantului (R), la expirarea duratei pentru care a fost încheiat.

Referitor la HCL (...) nr. (...)/27.04.2017, instanța de fond a reținut că a fost emisă în baza procesului Comisiei de soluționare a contestației înregistrată sub nr. (...)/05.04.2017, că prin Sentința civilă nr. (...)/18.10.2017 pronunțată de Tribunalul (...) în dosar nr. (...)/(...)/2017, definitivă prin Decizia nr. (...)/CA/26.03.2018 pronunțată de Curtea de Apel (...) (filele nr. 180 - 181 dosar nr. (...)/(...)/2017 vol. I, respectiv nr. 13 și urm. vol. II), a fost admisă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul (R) și au fost anulate Raportul Comisiei de evaluare al reclamantului și Procesul verbal nr. (...)/05.04.2017 al Comisiei de soluționare a contestației cu privire la raport, prin care reclamantului i s-a comunicat nota acordată de comisia de evaluare.

Cum actul care a stat la baza emiterii HCL atacate a fost anulat în mod definitiv de către o instanță de judecată, în virtutea principiului anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului inițial - resoluto jure dantis, resolvitur ius accipientis, tribunalul a constatat că și Hotărârea nr. (...)/27.04.2017 emisă de Consiliul Local al Municipiului (...) este nelegală.

În opinia instanței de recurs, este, însă justificată critica recurenților potrivit căreia, instanța de fond, în mod simplist și fără a analiza argumentele lor, a dispus anularea HCL nr. (...)/2017 a Consiliului Local al Municipiului (...), prin care s-a aprobat rezultatul final la evaluarea directorului general al Teatrului (...) (...), obligând instituțiile pârâte (adică și Consiliul Local, dar și Primarul Municipiului (...) să achite reclamantului drepturile salariale de care acesta ar fi beneficiat în situația finalizării în condiții de legalitate a raportului juridic rezultat din contractual de management nr. (...)/02.06.2014, respectiv până la data de 02.06.2017.

Astfel, evaluarea managementului la Teatrul (...) (...), instituție publică de cultură aflată în subordinea Consiliului Local al Municipiului (...) s-a făcut în conformitate cu prevederile O.U.G. nr.189/2008 privind managementul instituțiilor publice de cultură, cu modificările și completările ulterioare și a prevederilor Ordinului nr. 2799/2015 pentru aprobarea Regulamentului cadru de organizare și desfășurare a concursului de proiecte de management, a Regulamentului-cadru de organizare și desfășurare a evaluării managementului, a modelului-cadru al caietului de obiective, modelului-cadru al raportului de activitate, precum și a modelului-cadru al contractului de management.

În vederea evaluării managementului, la nivelul autorității s-a înființat comisia de evaluare, conform procedurilor prevăzute în Regulamentul-cadru de organizare și desfășurare a evaluării managementului.

Evaluarea anuală s-a desfășurat în concordanță cu grila de evaluare - criterii și subcriterii, comunicată Instituției de spectacole Teatrul (...) (...) prin adresa nr. (...)/02.03.2017, grilă elaborată în conformitate cu prevederile art. 9 pct. 2 din Regulamentul aprobat prin HCL nr. 67/2012 și ale art. 6 alin. 2 litera a) din Anexa nr. 2 Ia H.G. nr. 1301 din 28 octombrie 2009 pentru aprobarea Regulamentului-cadru de organizare și desfășurare a concursului de proiecte de management, Regulamentului-cadru de organizare și desfășurare a evaluării managementului, modelului-cadru al caietului de obiective, modelului-cadru al raportului de activitate, precum și modelului-cadru recomandat pentru contractele de management, pentru instituțiile publice de cultură.

Raportul privind rezultatul evaluării anuale a Instituției de spectacole Teatrul (...) (...) îndeplinește condiția de valabilitate reglementată de art. 41 alin. 1 din OUG nr. 128/200B, drept urmare Comisia de evaluare a elaborat un raport motivat asupra rezultatului obținut de manager în urma evaluării făcute.

Potrivit art. 36 din OUG nr. 139/2008 privind managementul instituțiilor publice de cultură:

„(1) Evaluarea managementului (...) reprezintă procedura prin care autoritatea verifică modul în care au fost realizate obligațiile asumate prin contractul de management, în raport cu resursele financiare alocate.

(2) În toate cazurile, evaluarea prevăzută la alin. (1) se face prin analizarea proiectelor realizate în cadrul programului asumat și, după caz, ținându-se cont și de activitățile realizate, altele decât cele prevăzute în programul minimal.”

Potrivit art. 6 alin. 2 lit. d) din Regulamentul aprobat prin H.C.L. nr. 29/23.03.2017, Comisia studiază și evaluează raportul de activitate, în corelare cu referatele analiză întocmite de reprezentanții compartimentelor de specialitate din cadrul autorității.

Drept urmare, potrivit art. 6 alin. 2 lit. c) din Regulamentul aprobat prin HCL nr. 29/23.03.2017, comisia de evaluare a hotărât în unanimitate și a stabilit punctajul de evaluare pentru criteriile în baza cărora s-a notat raportul de activitate a managerului, grila de evaluare -criterii și subcriterii ce a fost comunicată Instituției de spectacole Teatrul (...) (...) prin adresa nr. (...)/02.03.2017.

Membrii comisiei de evaluare potrivit art. 10 din Regulamentul aprobat prin H.C.L. nr. 29/23.03.2017 au acordat individual note pentru fiecare din cele două evaluări, iar rezultatul final s-a calculat prin media aritmetică a notelor acordate de fiecare membru al comisiei.

După finalizarea procedurii de evaluare, comisia de evaluare a elaborat, în temeiul art. 41 din O.U.G. nr. 189/2008 privind managementul instituțiilor publice de cultură cu modificările și completările ulterioare un raport motivat asupra rezultatului obținut de manager, rezultatul evaluării, nota finală și concluziile raportului de evaluare întocmit fiind aduse la cunoștința managerului.

În privința aprecierilor comisiei de evaluare, aprecieri criticate de dl. (R) prin contestația formulată și înregistrată cu nr. (...)/30.03.2017 și la care comisia de soluționare a contestației s-a pronunțat prin adresa nr. (...)/06.04.2017, respingând-o ca neîntemeiată, este corectă afirmația recurenților potrivit căreia, în conformitate cu prevederile legale, Consiliul Local (...) nu poate să se substituie comisiei de evaluare și să procedeze la evaluarea reclamantului, evaluarea competenței manageriale a reclamantului constituind atributul exclusiv al comisiei de evaluare și excede atribuțiilor Consiliului Local.

Drept urmare, constatând că s-au respectat dispozițiile legale referitoare la procedura evaluării, Hotărârea Consiliului Local (...) nr. (...)/27.04.2017 privind aprobarea rezultatului final al evaluării anuale a managementul la Instituția de spectacole Teatrul (...) (...), a fost adoptată cu respectarea prevederilor legale și prin urmare nu există motive pentru a fi revocată.

Referitor la împrejurarea că prin Sentința civilă nr. (...)/18.10.2017 pronunțată de Tribunalul (...) în dosar nr. (...)/(...)/2017, definitivă prin Decizia nr. (...)/CA/26.03.2018 pronunțată de Curtea de Apel (...) au fost anulate Raportul Comisiei de evaluare al reclamantului și Procesul verbal nr. (...)/05.04.2017 al Comisiei de soluționare a contestației cu privire la raport, prin care reclamantului i s-a comunicat nota acordată de comisia de evaluare, instanța de recurs a considerat că nu poate fi reținută culpa instituțiilor pârâte deoarece prin adresa nr. (...)/22.06.2017 acestea au răspuns solicitărilor reclamantului, însă au apreciat, la acel moment, că HCL (...) nr. (...)/27.04.2017 a fost adoptată cu respectarea prevederilor legale și nu există motive pentru a fi revocată.

Curtea a reținut și că H.C.L. nr. (...)/27.04.2017 a cărei anulare se cere, nu a fost atacată pentru nelegalitate de către Prefectul Județului (...), acesta exercitând tutela administrativă asupra actelor emise de către autoritățile publice locale, pe care le poate ataca dacă le consideră nelegale.

În ceea ce privește Dispoziția nr. (...)/30.05.2017 emisă de Primarul Municipiului (...) prin care s-a constatat încetarea cu data de 03.06.2017 a contractului de management al reclamantului (R), la expirarea duratei pentru care a fost încheiat, instanța de recurs a constatat, după cum s-a arătat și mai sus, că între anularea HCL nr. (...)/2017 și anularea Dispoziției Primarului nr. (...)/2017 nu există nicio legătură juridică sau raport de cauzalitate, cele două acte administrative fiind emise de către instituții diferite: Consiliul local, care este autoritate deliberativă și Primarul municipiului, autoritate executivă, conform prevederilor Legii nr. 215/2001 a administrației publice locale.

HCL nr. (...)/2017 a aprobat rezultatul final al evaluării managementului la instituția de spectacole Teatrul (...) (...), care nu a condiționat încetarea de drept a contractului de management nr. (...)/02.06.2017, încheiat cu Primarul municipiului și nu cu Consiliul local.

Dispoziția Primarului nr. (...)/2017 a fost emisă având la bază clauzele contractului de management nr. (...)/02.06.2017, contract încheiat pe o durată determinată, de trei ani.

Conform prevederilor art. 43 ind. 1 din OUG nr. 189/2008, independent de rezultatul obținut la evaluarea finală, pentru un nou mandat se încheie un nou contract de management, singurul avantaj al unei note mai mari este că, în cazul în care rezultatul evaluării finale este mai mare sau egal cu 9, managerul are dreptul de a prezenta un nou proiect de management, în conformitate cu cerințele caietului de obiective întocmit de autoritate.

În opinia instanței de recurs, tribunalul a reținut corect că potrivit art. 3 din contractul de management nr. (...)/02.06.2014, acesta se încheie pe o perioadă determinată de 3 ani, începând cu data de 02.06.2014, iar la art. 29 pct. 2) este specificat expres faptul ca durata prezentului contract nu poate fi prelungită prin act adițional, astfel că, în condițiile în care contractul de management a încetat de drept la data de 02.06.2017, în mod temeinic și legal a fost emisă dispoziția atacată.

Astfel, la data de 02.06,2017 contractul de management a încetat de drept, sens în care s-a emis Dispoziția nr. (...)/30.05,2017 privind constatarea încetării Contractului de management al domnului (R) - director general-manager la instituția de spectacole Teatrul (...) (...), dispoziție emisă cu respectarea prevederilor legale.

Prin urmare, instanța de recurs a considerat că nu există motive temeinice pentru a fi acordate reclamantului anumite drepturi salariale, în cazul de față nu există drepturi salariale neachitate raportat la funcția de director general - manager, funcție ce a fost deținută până la data de 02.06.2017 inclusiv, încetarea având la bază următoarele prevederi legale:

- art. 3 „prezentul contract se încheie pe o durata determinată de 3 ani începând cu 02.06.2014”;

- art. 21 alin (l) lit. b) „Contractul de management încetează la expirarea duratei pentru care a fost încheiat”;

- și art. 29 alin. (2) respectiv faptul că „Durata prezentului contract nu poate fi prelungită prin act adițional”,

- coroborate cu prevederile art. 32 alin 1 lit. b) din OUG nr. 189/2008 privind managementul instituțiilor publice de cultură cu modificările și completările ulterioare: „Contractul de management încetează în următoarele cazuri: ... la expirarea duratei pentru care o fost încheiat”.

Instanța de recurs a reținut și că în perioada 3 mai 2017 – 9 iunie 2017, reclamantul (R) s-a aflat în concediu medical, conform certificatelor de concediu medical depuse la dosar.

Drept urmare, contractul de management nr. (...)/02.06.2014 a încetat de drept în puterea legii, respectiv la expirarea termenului pentru care a fost încheiat - 02.06.2017, independent de situația dată de faptul că la acea dată d-nul (R) era în concediu medical, deoarece atât în cazul unui contract individual de muncă încheiat pe perioadă determinată, cât și a contractului de management încheiat pe o durată determinată, concediul medical nu amână termenul de încetare a contractului.

În situația dată, fiind vorba de o încetare de drept a contractului de management în virtutea legii, Dispoziția nr. (...)/30.05.2017 este emisă cu respectarea prevederilor legale iar constatarea încetării de drept a contractului de management s-a făcut ca urmare a expirării termenului pentru care a fost încheiat.

Prin urmare, soluția instanței de fond de a “obliga pârâții Consiliul Local al Municipiului (...) și Primarul Municipiului (...), în solidar, să achite reclamantului drepturile salariale de care acesta ar fi beneficiat în situația finalizării în condiții de legalitate a raportului juridic rezultat din contractul de management nr. (...)/02.06.2014, respectiv până la data de 02.06.2017”, este neîntemeiată.

Acordarea daunelor materiale nu poate fi justificată prin admiterea capătului de cerere privind anularea HCL nr. (...)/2017 de aprobare a rezultatului final al evaluării managementului la instituția de spectacole Teatrul (...) (...), care nu a condiționat încetarea de drept a contractului de management nr. (...)/02.06.2017, încheiat de reclamant cu Primarul municipiului, ci, eventual, acordarea drepturilor salariale s-ar fi impus în situația în care ar fi fost anulată Dispoziția nr. (...)/30.05.2017 emisă de Primarul Municipiului (...) prin care s-a constatat încetarea cu data de 03.06.2017 a contractului de management al reclamantului (R), la expirarea duratei pentru care a fost încheiat.

Mai mult, este corectă afirmația recurenților pârâți în sensul că, în lipsa unui nou contract de management și în lipsa prestării activității de management, acordarea contravalorii remunerației aferente funcției ar constitui o îmbogățire fără justă cauză a reclamantului.

De asemenea, referitor la capătul de cerere privind anularea HCL nr. (...)/2017, este întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a Primarului, acesta nefiind emitentul actului administrativ respectiv iar, în ceea ce privește solicitarea de obligare a Primarului la achitarea drepturilor bănești, aceasta este inadmisibilă, deoarece, reținându-se o eventuală culpă a Consiliului Local, care a emis HCL nr. (...)/2017, nu poate fi obligat Primarul Municipiului să achite despăgubiri, ci cel a cărui culpă a fost dovedită.

Astfel, este greșită soluția tribunalului care, urmare a reținerii conduitei culpabile a Consiliului Local, a obligat și Primarul, care este o instituție distinctă, cu atribuții diferite, reglementate în mod expres de dispozițiile Legii nr. 215/2001 a administrației publice locale, să achite reclamantului drepturi salariale.

Împotriva acestei decizii a declarat revizuire (R), solicitând admiterea, ca admisibilă, a cererii de revizuire, iar în consecință, schimbarea, în tot, a Deciziei civile nr. (...)/14.06.2019 pronunțată de Curtea de apel (...), cu cheltuieli de judecată pentru toate fazele judecății, fond, recurs și revizuire.

În motivare, revizuentul a susținut că cererea de revizuire este admisibilă, întemeiată pe dispozițiile prev. de art. 509 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, date fiind următoarele: prin decizia civilă nr. (...)/14.06.2019 a Curții de Apel (...), pe de o parte, instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor de recurs cu care a fost sesizată, făcând trimitere la împrejurarea că din analiza considerentelor acestei hotărâri rezultă că – relativ la recursul declarat de către reclamantul (R), acesta a fost analizat de către instanța de recurs doar parțial, cu referire la motivele de casare prev. de art. 488 alin. 1 pct. 6 Cod procedură civilă lăsând neanalizate motivele de casare prev. de art. 488 alin. l pct. 5 și 8 Cod procedură civilă, cu referire la criticile aduse soluției instanței de fond vizând solicitarea de acordare a daunelor morale.

Pe de altă parte, în ceea ce privește motivele de casare invocate cu referire la soluția instanței de fond pronunțată asupra cererii de anulare a dispoziției (...)/30.05.2017 privind constatarea încetării contractului de management, motivele de casare invocate fiind cele prev. de art. 488 alin. 1 pct. 5, 6, 8 Cod procedură civilă, instanța de recurs nu le-a analizat deloc, ci dimpotrivă, și-a argumentat soluția printr-o motivare străină de recursul cu care a fost sesizată.

În concret, instanța de recurs a reținut că „între anularea HCL nr. (...)/2017 și anularea Dispoziției Primarului nr. (...)/2017 nu există nicio legătură juridică sau raport de cauzalitate, cele două acte administrative fiind emise de către instituții diferite: Consiliul Local, care este autoritate deliberativă și Primarul municipiului, autoritate executivă, conform prevederilor Legii 215/2001 a Administrației Publice Locale” (pag. 14 alin. 2 din considerente).

Tot cu referire la solicitarea de anulare a Dispoziției anterior menționate, aceeași instanță de recurs, printr-o analiză vădit eronată și străină de obiectul recursului dedus judecății, reține că „Conform prev. art. 43 ind. 1 din OUG 189/2008, independent de rezultatul obținut la evaluarea finală, pentru un nou mandat se încheie un nou contract de management, singurul avantaj al unei note mai mari este că, în cazul în care rezultatul evaluării finale este mai mare sau egal cu 9, managerul are dreptul de a prezenta un nou proiect de management, în conformitate cu cerințele caietului de obiective întocmit de autoritate” (pag. 14 alin. 5 din considerente).

Soluția adoptată de instanța de recurs asupra motivelor de casare invocate relativ la solicitarea de anulare a Dispoziției nr. (...)/30.05.2017 o apreciază revizuentul ca fiind rezultatul pronunțării asupra unor lucruri care nu s-au cerut, în sensul disp. art. 509 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, pentru următoarele considerente: pe de o parte, raportul de dependență, ca și legătură juridică, invocat prin recursul formulat, este dat de calitatea Dispoziției atacate – de act subsecvent actelor în baza cărora s-a realizat evaluarea managementului, revizuentul-reclamant invocând prin recursul declarat același principiu de drept al anulării actului subsecvent unui act nul (resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis), apreciind că, câtă vreme în dosar nr. (...)/(...)/2017 al Tribunalului (...) s-a constatat nulitatea întregii proceduri de evaluare, în mod evident se impune și anularea Dispoziției prin care s-a constatat încetarea la termen a contractului de management, contract care nu putea înceta decât în condiții de legalitate, respectiv după realizarea evaluării anuale și a evaluării finale a managementului la Teatrul (...) (...).

În același sens s-a pronunțat, aceeași Curtea de Apel (...), într-o cauză similară, prin Decizia civilă nr. (...)/CA/2016 pronunțată în dosar nr. (...)/(...)/2015.

Este de remarcat, de asemenea, că instanța de recurs a ignorat cu desăvârșire împrejurarea că revizuentul-reclamant nu a beneficiat, finalmente, nici de evaluarea anuală, pentru toți anii de activitate, și nici de evaluarea finală în sensul disp. art. 37 alin. 2 și art. 43 ind. 1 din OUG 189/2008.

Același motiv de revizuire, prev. de art. 509, alin. l, pct. l, Cod procedură civilă, îl apreciază revizuentul ca fiind incident în cauză și cu referire la soluția adoptată asupra recursului formulat de către intimatele-pârâte, respectiv teza referitoare la nepronunțarea asupra unui lucru cerut.

Revizuentul face trimitere la împrejurarea că, analizând prin comparație, considerentele hotărârii a cărei schimbare o solicită, respectiv motivele de recurs formulate de către intimate, se poate cu ușurință constata că, considerentele Deciziei civile nr. (...)/14.06.2019 a Curții de Apel (...) reprezintă copierea ad litteram a conținutului recursului intimatelor, ca atare instanța de recurs nu a adus nici un raționament logico-juridic care să fundamenteze soluția adoptată, în sensul dispozițiilor art. 425, alin. l, lit. b) Cod procedură civilă. Toate considerentele expuse la pag. 15-17 ale deciziei atacate reprezintă argumentele logico-juridice ale intimatelor-pârâte și nicidecum ale instanței de recurs.

În acest context, revizuentul apreciază ca fiind justă solicitarea de revizuire întemeiată pe disp. art. 509 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, teza vizând nepronunțarea asupra unui lucru cerut.

Nu mai puțin adevărat este și faptul că, toți recurenții, atât reclamantul cât și instituțiile pârâte, au solicitat, prin recursurile formulate, casarea în parte a hotărârii primei instanțe, iar Curtea de Apel (...) prin Decizia civilă nr. (...)/14.06.2019 a respins recursul reclamantului și a admis recursul pârâților împotriva hotărârii primei instanțe, pe care însă a casat-o în tot, iar nu doar în parte.

Astfel fiind, revizuentul apreciază că, și din această perspectivă, este incident motivul de revizuire prev. de art. 509 alin. l pct. 1 prima teză Cod procedură civilă, vizând pronunțarea asupra unor lucruri care nu s-au cerut.

Tot acestui motiv de revizuire i se subsumează și pronunțarea Curții de Apel (...), ca instanță de recurs, asupra legalității procedurii de evaluare a managementului la Teatrul (...) (...), în contextul în care nici una dintre părți nu au sesizat instanța în dosar nr. (...)/(...)/2017, cu o astfel de cerere, cu atât mai mult cu cât această cerere, de anulare a întregii proceduri de evaluare, a făcut obiectul controlului de legalitate în dosar nr. (...)/(...)/2017 al Tribunalului (...). Cu toate acestea, în cea mai mare parte, întreaga motivare a instanței de recurs vizează analizarea legalității procedurii de evaluare a managementului, de această dată însă, soluția fiind contrară celei dintâi, împrejurări care au determinat incidența motivului de revizuire prev. de art. 509, alin. l, pct. 8 Cod procedură civilă, fiind sesizată în acest sens Înalta Curte de Casație și Justiție.

În drept, revizuentul a invocat art. 509, alin. l, pct. l, Cod procedură civilă, art. 513 Cod procedură civilă, art. 453 Cod procedură civilă.

Prin întâmpinare, intimații Consiliul Local al Municipiului (...) și Primarul Municipiului (...) au solicitat respingerea revizuirii și menținerea deciziei atacate, ca temeinică și legală.

În motivare, arată intimații că, în prezenta cauză, instanța de recurs a analizat toate cererile recurenților.

Astfel, instanța de recurs și-a argumentat soluția de respingere a recursului formulat de (R) în mod detaliat și amplu, de la fila 13 până la fila 17 din decizie. În motivare, se reține faptul că recursul său se întemeiază în drept pe prev. art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 Cod procedură civilă, cu referire la respingerea solicitării de acordare a daunelor morale pretinse de reclamant.

Așa cum au mai arătat, și cum a reținut și instanța de recurs, în consonanță cu Înalta Curte de Casație și Justiție, care a hotărât că într-adevăr obligația de motivare a hotărârii judecătorești servește la realizarea controlului judecătoresc în căile de atac. Însă, judecătorul nu trebuie să răspundă fiecărui argument în mod separat, fiecărei nuanțe date de părți textelor pe care acestea și-au întemeiat cererile. În condițiile în care instanța și-a prezentat argumentele pentru care a respins o parte din pretențiile reclamantului, nu se poate reține absența unei motivări care să mențină soluția pronunțată. Faptul că judecătorul interpretează elementele bazei factuale într-o altă manieră decât cea agreată de parte, relevanța acestora nu echivalează cu o nemotivare în sensul prevăzut de art. 304 pct. 7 vechiul Cod de procedură civilă (echivalentul art. 488 alin. 1 pct. 6 noul Cod de procedură civilă). Motivarea unei hotărâri este o chestiune de esență, de conținut, nu de volum, aceasta trebuind să fie clară, concisă și concretă. (Decizia nr. 820 din data de 6 aprilie 2016 pronunțată în recurs de Secția I civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție având ca obiect pretenții – daune morale).

Corect s-a reținut faptul că rezultatele înregistrate de Teatrul (...) (...) sunt rezultatul unei munci de echipă, nefiind meritul recurentului (R). Proiectul de reabilitare a clădirii teatrului s-a realizat cu contribuția unei echipe întregi. În altă ordine de idei, reclamantul-revizuent nu deține o calificare în domeniul cultural, nefiind recomandat să ocupe o astfel de funcție, de manager al unei instituții de cultură reprezentative pentru municipiu, iar extrasele din presa locală la care se face trimitere nu constituie mijloace de probă veritabile, fiind omise de către instanța de control judiciar.

S-a administrat proba cu martori, însă obiectivitatea lor a fost pusă la îndoială, având în vedere calitatea de fost primar a dlui (...), în mandatul căruia a ajuns manager reclamantul de azi. De asemenea, subiectivitatea dânsului poate fi pusă și pe seama calității de medic de familie al reclamantului. De aceea, trebuie avute în vedere aceste aspecte pentru aprecierea celor declarate de martori. În ceea ce îl privește pe martorul (...), acesta a fost coleg cu reclamantul, fiind regizor artistic la teatru. Și declarația acestuia este una subiectivă, raportat la amiciția dintre reclamant și dânsul.

Instanța de recurs și-a expus argumentele și față de critica Dispoziției Primarului cu nr. de înregistrare (...)/2017, respectiv în prima parte a filei 14 din decizie. La data de 02.06.2017 contractul de management a încetat de drept, sens în care s-a emis Dispoziția nr. (...)/30.05.2017 privind constatarea încetării Contractului de management al domnului (R) - director general-manager la instituția de spectacole Teatrul (...) (...), dispoziție emisă cu respectarea prevederilor legale și, prin urmare, intimații consideră că nu există motive temeinice pentru a fi acordate reclamantului anumite drepturi salariale, în cazul de față nu există drepturi salariale neachitate raportat la funcția de director general - manager, funcție ce a fost deținută până la data de 02.06.2017 inclusiv, încetarea având la bază următoarele prevederi legale: art. 3, art. 21 alin. (l) lit. b) și art. 29 alin. (2) din Contractul de management, coroborate cu prevederile art. 32 alin. 1 lit. b) din OUG nr. 189/2008 privind managementul instituțiilor publice de cultură cu modificările și completările ulterioare.

De asemenea, în perioada 3 mai 2017 - 9 iunie 2017, domnul (R) s-a aflat în concediu medical.

Drept urmare, contractul de management nr. (...)/02.06.2014 a încetat de drept în puterea legii, respectiv la expirarea termenului pentru care a fost încheiat 02.06.2017, independent de situația dată de faptul ca la acea dată d-nul (R) era în concediu medical, știut fiind faptul că atât în cazul unui contract individual de muncă încheiat pe perioadă determinată, cât și a contractului de management încheiat pe o durată determinată, concediul medical nu amână termenul de încetare a contractului.

În situația dată, fiind vorba de o încetare de drept a contractului de management în virtutea legii, intimații consideră că Dispoziția nr. (...)/30.05.2017 este emisă cu respectarea prevederilor legale, constatarea încetării de drept a contractului de management s-a realizat ca urmare a expirării termenului pentru care a fost încheiat, prin urmare solicitarea instanței de judecată de a “obliga pârâții Consiliului Local al Municipiului (...) și Primarul Municipiului (...), în solidar să achite reclamantului drepturile salariale de care acesta ar fi beneficiat în situația finalizării în condiții de legalitate a raportului juridic rezultat din contractul de management nr. (...)/02.06.2014, respectiv până la data de 02.06.2017” este nefondată și neîntemeiată.

De asemenea, instanța de control judiciar a motivat și admiterea recursului instituțiilor intimate pe larg, cu argumente de natură legală și faptică, reținând – între altele – și faptul că între anularea HCL nr. (...)/2017 și anularea Dispoziției Primarului nr. (...)/2017 nu există nicio legătură sau raport de cauzalitate, cele două acte administrative au fost emise de către instituții diferite: Consiliul Local, care este autoritate deliberativă, și Primarul municipiului, autoritatea executivă, conform prevederilor Legii nr. 215/2001 a administrației publice locale. Dispoziția Primarului sus-indicată a fost emisă având la bază clauzele contractului de management nr. (...)/02.06.2017, contract încheiat pe o durată determinată, de trei ani. HCL nr. (...)/2017 aprobă rezultatul final al evaluării managementului la instituția de spectacole Teatrul (...) (...), care nu a condiționat încetarea de drept a contractului de management nr. (...)/02.06.2017, încheiat cu Primarul municipiului, și nu cu Consiliul Local.

Conform prevederilor art. 43 indice 1 din OUG nr. 189/2008, independent de rezultatul obținut la evaluarea finală, pentru un nou mandat se încheie un nou contract de management, singurul avantaj al obținerii unei note mai mari este că, în cazul în care rezultatul evaluării finale este mai mare sau egal cu 9, managerul are dreptul de a prezenta un nou proiect de management, în conformitate cu cerințele caietului de obiective întocmit de autoritate.

În concluzie, între HCL nr. (...)/2017 și Dispoziției Primarului nr. (...)/2017 nu există nicio legătură juridică sau raport de cauzalitate.

Intimații arată că se opun la solicitarea ca, în urma admiterii cererii de revizuire, să fie acordate cheltuieli de judecată în toate fazele judecății, respectiv fond, recurs și revizuire.

În ipoteza în care s-ar admite cererea, cu privire la onorariul de avocat, intimații solicită ca instanța să facă aplicarea prevederilor art. 451 alin. (2) Cod procedură civilă, conform cărora instanța de judecată poate chiar și din oficiu să reducă onorariul avocațial, ținând cont de anumite particularități și circumstanțe ale cauzei, existând astfel temei de drept și motive de fapt pentru a se dispune reducerea la o sumă rezonabilă a onorariului, având în vedere că s-au conexat două dosare, iar volumul de muncă nu a fost unul deosebit, nu au fost multe înfățișări, iar pe rolul instanțelor sunt înregistrate mai multe dosare ale aceluiași reclamant, în care se fac apărări identice de către același avocat.

Examinând revizuirea, Curtea a constatat că este nefondată fiind respinsă ca atare, pentru considerentele ce urmează a fi prezentate în continuare.

Conform art. 509 alin. 1, pct. 1 din Noul Cod de procedură civilă (NCPC), „revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul, poate fi cerută dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut”.

Revizuientul și-a întemeiat revizuirea pe teza II și teza I a pct. 1 al art. 509, alin. 1 NCPC, respectiv ipoteza în care instanța a cărei hotărâre se solicită a fi revizuită nu s-a pronunțat asupra unor lucruri care s-au cerut (minus petita), și respectiv, ipoteza în care instanța a cărei hotărâre se solicită a fi revizuită s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut (extra petita), însă Curtea a constatat că nici una dintre aceste ipoteze nu sunt incidente în speța de față, așa cum se va arăta în continuare.

I.1. În concret, ca un prim aspect, revizuientul pretinde că suntem în prezența incidenței ipotezei de minus petita reglementate de teza II a pct. 1 al art. 509, alin. 1 NCPC, prin faptul că instanța a cărei hotărâre se solicită a fi revizuită nu ar fi analizat deloc sau ar fi analizat doar parțial anumite motive de casare invocate de către dânsul în cadrul recursului său. În cererea precizatoare a revizuirii sunt reiterate și dezvoltate aceste susțineri ale revizuientului.

Față de aceste susțineri, Curtea arată că omisiunea analizării vreunui motiv de casare nu reprezintă motiv de revizuire ci motiv de contestație în anulare, așa cum rezultă din prevederile art. 503, alin. 2, pct. 3 NCPC, care statuează:

“Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când: (...)

3.instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul din motivele de casare invocate de recurent în termen”.

Însă Curtea a constatat că revizuientul nu a formulat contestație în anulare ci a formulat revizuire, fundamentându-și pretențiile privind aspectul în discuție pe teza II a pct. 1 al art. 509, alin. 1 NCPC, dispoziții care nu sunt incidente în speță.

Astfel, Curtea subliniază că materia revizuirii este aplicabilă exclusiv „unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul”, așa cum rezultă din partea introductivă a art. 509, alin. 1 NCPC iar motivele de revizuire sunt în strânsă legătură cu fondul cauzei și nu cu criticile expuse în cadrul căilor de atac sau a soluțiilor dispuse cu privire la căile de atac propriu zise.

Cu titlu general, trebuie arătat faptul că în ceea ce interesează materia revizuirii, “a evoca fondul” în primă instanță înseamnă a examina raportul juridic dedus judecății prin prisma probelor administrate în cauză. În căile de atac, evocarea fondului se poate realiza doar în etapa subsecventă admiterii căii de atac, respectiv etapa rejudecării cauzei pe fond ca și consecință a admiterii căii de atac și presupune schimbarea situației de fapt în urma analizei probelor sau în urma aplicării altor dispoziții legale la împrejurări de fapt stabilite, de natură să conducă la o altă dezlegare a raportului juridic litigios.

Prin urmare, Curtea a constatat că în speța de față revizuientul nu învederează împrejurări care să vizeze ipoteze de minus petita, sau extra petita cu privire la evocarea fondului care s-a realizat în etapa subsecventă admiterii căii de atac, respectiv etapa rejudecării cauzei pe fond ca și consecință a admiterii căii de atac. Dimpotrivă, revizuientul învederează împrejurări care vizează calea propriu zisă de atac a recursului, respectiv pretinsa omisiune a instanței de recurs de a analiza anumite critici subsumate unor motive de casare sau chiar privind un motiv de casare în ansamblul său, însă o eventuală atare omisiune nu își poate găsi remediul în revizuire ci doar, eventual, într-o contestație în anulare.

În consecință, Curtea a constatat că în privința aspectelor ce se circumscriu evocării fondului instanța de recurs care a pronunțat hotărârea atacată cu revizuirea de față s-a pronunțat cu privire la toate petitele din acțiunea introductivă și nu s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, soluția dispusă de către respectiva instanță în etapa de rejudecare a fondului, subsecventă admiterii recursului, fiind aceea de respingere ca nefondată a acțiunii introductive.

I.2. Un alt aspect invocat de revizuient în susținerea incidenței ipotezei de minus petita reglementate de teza II a pct. 1 al art. 509, alin. 1 NCPC, vizează recursul intimatelor, revizuientul susținând că instanța a cărei hotărâre se solicită a fi revizuită ar fi preluat ad literam conținutul acestui recurs fără a expune un raționament logico-juridic propriu.

Față de această susținere a revizuientului, Curtea arată că această afirmație a revizuientului nu evidențiază vreo ipoteză de minus petita, fiind o critică privind felul de motivare a hotărârii în discuție, critică care nu se încadrează în motivele expres și limitativ prevăzute de legiuitor pentru calea extraordinară de atac a revizuirii.

În consecință, nefiind vorba despre vreo ipoteză de minus petita sau de un motiv de revizuire dintre cele reglementate de art. 509, alin. 1 NCPC, Curtea a constatat că aspectul invocat de către revizuient nu poate fi analizat în cadrul revizuirii, fiind irelevant în cadrul acestei căi extraordinare de atac.

II.1. Cu privire la pretinsa incidență a ipotezei de extra petita reglementate de teza I a pct. 1 al art. 509, alin. 1 NCPC, revizuientul arată, ca un prim aspect, faptul că instanța a cărei hotărâre se solicită a fi revizuită ar fi pronunțat o soluție de casare totală a sentinței recurate în pofida faptului că recurenții din ambele recursuri solicitaseră casarea parțială a sentinței recurate.

Față de această susținere, Curtea amintește că a arătat deja că motivele de revizuire sunt legate doar de evocarea fondului iar în cadrul căilor de atac evocarea fondului este o etapă subsecventă admiterii căii de atac propriu zise.

Prin urmare, aspectul învederat de către revizuent întrucât vizează etapa anterioară evocării fondului nu se poate circumscrie într-un motiv de revizuire.

Sub aspectul motivelor de revizuire, inclusiv a ipotezei de extra petita, trebuie analizată exclusiv etapa de evocare a fondului iar în speța de față, așa cum s-a arătat deja mai sus, Curtea a constatat că instanța de recurs care a pronunțat hotărârea atacată cu revizuirea de față s-a pronunțat cu privire la toate petitele din acțiunea introductivă și nu s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, soluția dispusă de către respectiva instanță în etapa de rejudecare a fondului, subsecventă admiterii recursului, fiind aceea de respingere ca nefondată a acțiunii introductive.

II.2. Un alt aspect invocat de către revizuient în susținerea incidenței ipotezei de extra petita reglementate de teza I a pct. 1 al art. 509, alin. 1 NCPC, privește afirmația că instanța a cărei hotărâre se solicită a fi revizuită s-ar fi pronunțat în considerentele hotărârii asupra legalității procedurii de evaluare a managementului la Teatrul (...) (...), în contextul în care nici una dintre părți nu au sesizat instanța în dosar nr. (...)/(...)/2017, cu o astfel de cerere, cu atât mai mult cu cât această cerere, de anulare a întregii proceduri de evaluare, a făcut obiectul controlului de legalitate în dosar nr. (...)/(...)/2017 al Tribunalului (...). În cererea precizatoare a revizuirii sunt reiterate și dezvoltate aceste susțineri ale revizuientului.

Față de aceste susțineri, Curtea arată mai întâi, cu titlu general, că în sensul art. 509, alin. 1, pct. 1 NCPC prin “lucru cerut “ trebuie să se înțeleagă numai cererile care au fixat cadrul litigiului, au determinat limitele acestuia și au stabilit obiectul pricinii deduse judecății. Ceea ce caracterizează aceste cereri și le delimitează de toate celelalte, este faptul că, prin pronunțarea asupra lor, instanța poate pune capăt litigiului, statuând prin admitere sau respingere, în aceea parte a hotărârii care poate fi pusă în executare, respectiv în dispozitiv.

Prin urmare, sub aspectul ipotezei de extra petita, prezintă relevanță în aprecierea incidenței acestui motiv de revizuire doar situația în care în dispozitivul hotărârii judecătorești atacată cu revizuire se regăsește o dispoziție care să vizeze un aspect cu a cărei soluționare instanța nu ar fi fost învestită.

Este evident că în speța de față nu ne aflăm în prezența unei atare situații, întrucât în dispozitivul Deciziei nr. (...)/14.06.2019 pronunțată de Curtea de Apel (...) în dosar nr. (...)/(...)/2017 nu se regăsește vreo dispoziție privind procedura de evaluare a managementului la Teatrul (...) (...). Dimpotrivă în dispozitivul acestei hotărâri, sub aspectul evocării fondului se regăsește doar dispoziția de respingere ca nefondată a acțiunii introductive.

Curtea mai arată că în cadrul analizării ipotezei de extra petita ca motiv de revizuire, instanța de revizuire nu are îndrituirea de a analiza felul în care instanța de recurs a motivat soluția dispusă ci doar dacă în dispozitivul hotărârii pronunțate de instanța de recurs există vreo dispoziție care să releve încălcarea limitelor învestirii.

Prin urmare Curtea a constatat că în speța de față nu poate fi reținută incidența ipotezei de extra petita reglementate de teza I a pct. 1 al art. 509, alin. 1 NCPC, nici prin prisma celui de al doilea aspect invocat de către revizuient.

III. Se impune a mai preciza faptul că revizuientul atât prin cererea inițială de revizuire cât mai ales prin cererea precizatoare a revizuirii, aduce anumite critici soluției în sine pe care a pronunțat-o instanța de recurs prin Decizia nr. (...)/14.06.2019 pronunțată de Curtea de Apel (...) în dosar nr. (...)/(...)/2017.

În raport cu respectivele critici Curtea subliniază că revizuirea este o cale de atac extraordinară care nu are ca scop repunerea în discuție a unei hotărâri judecătorești definitive, deoarece o astfel de practică ar fi contrară principiului securității raporturilor juridice încălcând implicit și jurisprudența C.E.D.O. cu privire la dreptul la un proces echitabil (spre exemplu cauza Stanca Popescu contra României). În această ordine de idei, trebuie amintit că modul de desfășurare al judecății recursului nu poate fi cenzurat de către instanța învestită cu soluționarea cererii de revizuire.

Prin urmare, întrucât nu este incident în speța de față vreun motiv de revizuire dintre cele reglementate de prevederile art. 509, alin. 1 NCPC, pentru salvgardarea principiului securității raporturilor juridice, a fost necesar ca demersul procesual formulat de revizuientul din prezenta să fie constatat ca nefondat.

În concluzie, revizuirea ce face obiectul prezentului dosar este nefondată și a fost respinsă ca atare. Curtea a luat act de faptul că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată în revizuire de către părțile intimate.

Domenii speta

Spete similare