Ordonanţă preşedinţială -suspendare provizorie poprire

Prin cererea de chemare în judecată având ca obiect ordonanţă preşedinţială înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi la data de ... sub nr. ..., reclamantul S.C. C S.A., reprezentat legal prin administrator judiciar E. L. SPRL, a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâtul Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi- A.J.F.P. Iaşi, pronunţarea unei ordonanţe preşedinţiale prin care să dispună suspendarea provizorie a măsurii indisponibilizării prin poprire a sumelor existente, precum şi cele viitoare din contul de insolvenţă deschis în lei la R BANK, din contul de SPLIT TVA deschis la Trezoreria Municipiului Iaşi şi din contul de garanţii de bună execuţie deschis la A BANK ROMÂNIA S.A., măsură luată de creditoarea Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi, până la soluţionarea pe fond a cererii de suspendare a măsurii, formulată împreună cu cererea de anulare şi ridicare a măsurii indisponibilizării.

În motivare, reclamantul a arătat că în data de 09.04.2019 a primit adresa nr. .../04.04.2019 emisă de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală- Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi, în răspuns la adresa reclamantului nr. ...-29.03.2019 prin care a solicitat să i se comunice un exemplar din adresa de înfiinţare a popririi nr. 8073/13.03.2019, în temeiul căreia din contul reclamantului a fost retrasă suma de 22263 lei. A susţinut reclamantul faptul că prin adresa nr. .../04.04.2019 i s-a comunicat faptul că la data de 12.03.2019, ca urmare a neachitării obligaţiilor fiscale înscrise în titlul executoriu nr. .../14.02.2019 şi somaţia nr. .../14.02.2019 emise de către organul fiscal în sarcina C . S.A, confirmate de primire de către E L SPRL la data de 20.02.2019, organul fiscal a emis adresele de înfiinţare a popririi asupra disponibilităţilor băneşti nr. .../12.03.2019. Reclamantul a mai învederat faptul că procedura ordonanţei preşedinţiale este compatibilă cu dispoziţiile Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, fiind îndeplinită condiţia urgenţei. Reclamantul a arătat că la anexa 1 a planului de reorganizare modificat, şi anume în cadrul programului de plăţi a creditorilor salariaţi se menţionează că în trimestrul I trebuie achitată suma de 2532 lei către creditorii salariaţi, iar prin poprirea conturilor nu se vor mai putea efectua plăţile stipulate în planul de reorganizare modificat, fiind astfel întrunite condiţiile pentru deschiderea procedurii de faliment. Referitor la caracterul vremelnic, reclamantul a precizat că este îndeplinit, deoarece măsura suspendării popririi este solicitată până la data la care judecătorul sindic învestit cu cererea principală va soluţiona cererea de suspendare formulată în cadrul acesteia. În ceea ce priveşte a treia condiţie, şi anume neprejudecarea fondului, reclamantul a arătat că îndeplinirea acesteia rezultă din vremelnicia măsurii dispuse. În continuare, reclamantul a mai susţinut faptul că creditorul îşi întemeiază măsura de indisponibilizare a contului de insolvenţă pe prevederi legale inaplicabile în mod evident, şi anume art. 143 alin. 1 din Legea nr. 85/2014, modificată prin O.U.G. nr. 88/2018.

În drept, reclamantul a invocat art. 581-582 Cod procedură civilă, art. 36 din Legea nr. 85/2006.

În dovedire, reclamantul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a arătat că instanţa de executare este competentă să soluţioneze cererile formulate împotriva actelor de executare. Mai mult, pârâtul a susţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate, fiind aplicabile dispoziţiile art. 260 Cod procedură fiscală, potrivit căruia dispoziţiile privind suspendarea provizorie a executării silite prevăzute de Codul de procedură civilă, republicat, nu sunt aplicabile. Pârâtul a mai precizat faptul că Codul de procedură fiscală dispune expres în art. 260-261 că împotriva somaţiei se poate introduce contestaţie la instanţa judecătorească competentă, în termen de 15 zile, sub sancţiunea decăderii. Ori, atâta timp cât pe calea contestaţiei la executare se poate solicita şi suspendarea executării, pârâtul a susţinut că prezenta acţiune este inadmisibilă. Pe fondul cauzei pârâtul susţine faptul că actele de executare au fost emise cu respectarea dispoziţiilor legale aplicabile, creanţa fiind certă, lichidă şi exigibilă. Posibilitatea de a solicita pe cale separată recuperarea creanţelor născute după data deschideri procedurii, necuprinse în plan ca obligaţii curente şi neachitate la timp, deci cu depăşirea termenului de 60 de zile de la data scadenţei reprezintă o obligaţie a organului fiscal în aplicarea disp. art. 143 alin. 1 din Legea nr. 85/2014, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 88/2018, coroborate cu disp. art. 230 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală.

În dovedire, pârâtul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

Prin sentinţa civilă nr. 535/2019 pronunţată în prezentul dosar a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Iaşi, invocată de instanţă din oficiu, şi s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cererii de emitere a ordonanţei preşedinţiale în favoarea Judecătoriei Iaşi.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În soluţionarea prezentei cauze instanţa va analiza condiţiile de admisibilitate ale cererii de ordonanţă preşedinţială, astfel cum sunt prevăzute de art. 997 Cod procedură civilă, şi având în vedere dispoziţiile art. 24 Cod procedură civilă, potrivit cărora dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare. Prin raportare la data înregistrării dosarului nr. ... pe rolul Tribunalului Iaşi, şi anume ....2019, în cauză urmează a fi aplicate dispoziţiile noului Cod de procedură civilă.

Potrivit art. 997 alin. 1 Cod procedură civilă, pe calea ordonanţei preşedinţiale instanţa de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Aşadar, cererea de suspendare a executării silite nu poate fi primită pe cale de ordonanţă preşedinţială prin raportare la faptul că în analiza condiţiilor de admisibilitate ale cererii de emitere a unei ordonanţe preşedinţiale, se urmăreşte înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări, pe când în cazul cererii de suspendare a executării se urmăreşte o încetare temporară a executării cu reluarea acesteia după încetarea cauzei de suspendare, ajungându-se astfel prin promovarea cererii de emitere a unei ordonanţe preşedinţiale la detunarea scopului pentru care a fost creată instituţia suspendării de executare şi a suspendării provizorii a executării silite.

 Ambele proceduri, atât procedura ordonanţei preşedinţiale, cât şi cea a suspendării executării silite sunt proceduri speciale, fiecare având domenii de aplicare diferite.

Cel care sesizează instanţa are dreptul de a alege o anumită cale procesuală din mai multe care îi sunt puse la dispoziţie prin lege, dar în cazul în care un astfel de drept de opţiune nu există, ci calea procesuală este imperativ prevăzută de lege, reclamantul nu poate eluda cerinţele imperative ale legii, invocând normele aplicabile unei alte căi procesuale, care nu sunt incidente în cauză.

Debitorul care urmăreşte să obţină suspendarea provizorie a executării silite, înainte de soluţionarea cererii de suspendare a executării silite formulate în cadrul contestaţiei la executare, trebuie să respecte cerinţele art. 719 alin. 7 Cod procedură civilă, inclusiv cele referitoare la plata cauţiunii, aceste cerinţe neputând fi eludate prin formularea cererii de suspendare provizorie pe calea ordonanţei preşedinţiale. Faţă de reglementarea legală a acestei instituţii, instanţa apreciază că folosirea procedurii ordonanţei preşedinţiale pentru suspendarea executării este inadmisibilă, aceasta putând fi solicitată exclusiv în temeiul art. 719 alin. 1 Cod procedură civilă şi cu îndeplinirea condiţiilor speciale în materia executării silite. Soluţia se impune şi prin aceea că art. 719 Cod procedură civilă  constituie reglementarea specială şi, în consecinţă, derogă de la dispoziţiile art. 997 şi următoarele Cod procedură civilă, cu o sferă mai largă de aplicabilitate. A considera că suspendarea executării silite poate fi dispusă şi în baza dispoziţiilor generale ce instituie materia ordonanţei preşedinţiale înseamnă a admite că legiuitorul a intenţionat crearea de căi paralele pentru obţinerea aceluiaşi rezultat, dar în condiţii diferite (neplata cauţiunii, posibilitatea atacării hotărârii cu apel), aspect lipsit de orice raţiune.  Altfel spus, a considera că suspendarea executării silite poate fi dispusă şi în baza dispoziţiilor generale ce instituie materia ordonanţei preşedinţiale înseamnă a permite eludarea dispoziţiilor art. 719 alin. 1 şi 2 Cod procedură civilă şi a condiţiilor stricte prevăzute de acestea.

Având în vedere cele de mai sus, instanţa constată că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 997 Cod procedură civilă, astfel că va respinge cererea reclamantului S.C. C S.A., reprezentat legal prin administrator judiciar E L SPRL, de emitere a unei ordonanţe preşedinţiale, ca inadmisibilă.

Domenii speta

Spete similare