Acţiune în constatare respinsă; Excepţii admise: lipsa interesului şi lipsa obiectului juridic al cauzei

Decizie *** din 05.12.2017


Prin acţiunea înregistrată la această instanţă sub dosar cu nr.de mai sus, reclamanţii A şi B au chemat în judecată, în calitatea de pârâtă, UNITATEA ADMINISTRATIV-TERITORIALĂ – D, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa în cauză:

- să se constate că parcelele de teren mai jos enumerate formează strada X din D, înscris în nomenclatorul stradal aprobat prin HCL .../ZZ.LL.2010 anexa ... şi fac ca atare parte din domeniul public al D:

• imobil înscris în CF 1 D sub nr.cad.1, în natură teren neproductiv în suprafaţă de 161 mp;

• imobil înscris în CF 2 D sub nr.cad.2 în natură teren arabil intravilan în suprafaţă de 183 mp;

• imobil înscris în CF 3 D sub nr.cad.3 în natură teren arabil intravilan în suprafaţă de 518 mp;

• imobil înscris în CF 4 D sub nr.cad.4 în natură teren arabil intravilan în suprafaţă de 1313 mp;

• imobil înscris în CF 5 D sub nr.cad.5 în natură teren arabil intravilan în suprafaţă de 1020 mp;

• imobil înscris în CF 6 D sub nr.cad.6 în natură teren arabil intravilan în suprafaţă de 524 mp;

• imobil înscris în CF 7 D sub nr.cad.7 în natură teren arabil intravilan în suprafaţă de 1021 mp şi

• imobil înscris în CF 8 D sub nr.cad.8 în natură teren intravilan arabil în suprafaţă de 530 mp;

- să se dispună înscrierea în cărţile funciare mai sus indicate a dreptului de proprietate publică a D cu destinaţia de "drum";

- cu cheltuieli de judecată în caz de opoziţie la admiterea cererii.

În motivarea acţiunii reclamanţii arată că sunt foştii proprietari al imobilului teren intravilan în suprafaţa de 5686 mp, imobil înscris iniţial în CF 2091 D sub nr. top. 10, în prezent comasat sub nr.cad. 11 înscris în CF 11 D, actualmente proprietatea tabulară a UAT D.

Învederează că pe rolul Tribunalului ... se află cauza dosar nr. .../.../20l5, cauză în care au, de asemenea, calitatea de reclamanţi. Prin cererea de chemare în judecată formulata în acea cauză reclamanţii au solicitat retrocedarea bunului expropriat, având în vedere neutilizarea imobilului potrivit scopului pentru care a fost expropriat. Acest litigiu se află în curs de soluţionare, având termen intermediar de judecată la data de ZZ.LL.2017, pentru efectuarea unei expertize.

Menţionează că imobilul care a aparţinut reclamanţilor anterior exproprierii, era compus din teren şi casă de locuit, situat în D, str.X, cu un generos front la stradă, aspect ce se poate constata cu uşurinţă prin consultarea hărţii zonei respective.

Precizează că în cursul judecării acestei cauze, prin care reclamanţii tind la redobândirea dreptului de proprietate asupra terenului expropriat, au sesizat faptul că acele parcele care anterior exproprierii au format strada X, prin care s-a realizat accesul la terenul lor şi care formează proprietatea D, scriptic fac parte din domeniul privat şi nu domeniul public al unităţii administrativ teritoriale, cum ar fi firesc, având în vedere destinaţia acestor parcele.

În cadrul prezentului litigiu, reclamanţii încearcă să lămurească situaţia acestor parcele, iar interesul lor este evident: asigurarea unei căi de acces la parcela ce urmează să le fie restituită ca urmare a nerealizării scopului pentru care a fost expropriat.

1. În primul rând, reclamanţii apreciază că suprafeţele de teren intravilan din litigiu care, potrivit hărţilor cadastrale vechi, au formal strada X, sunt terenuri cu destinaţie de utilitate publică, aceea de stradă, care, potrivit legii fac parte din domeniul public al D.

Învederează că prin HCL .../ZZ.LL.2010 al Consiliului Local D s-a aprobat nomenclatorul stradal al D - zona ..., iar în anexa nr.... apare str. X. Potrivit descrierii din nomenclator această stradă este delimitată de ... şi str. ..., având pe o parte o serie de imobile cu numere de recenzământ pare, numerotarea începând din intersecţia cu ....

Mai mult, strada X apare la poz. ... în anexa nr. ... la HG 967 privind atestarea domeniului public al jud. D, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din jud. D, ca făcând parte din domeniul public al D. Este adevărat, că în acest inventar al domeniului public nu apar numerele topografice care formează strada şi care au efectiv destinaţia de utilitate publică, însă scopul prezentului litigiu este chiar lămurirea acestor aspecte, pentru a dispare orice fel de nelămurire cu privire la existenţa căii de acces la terenul reclamanţilor.

Clarificarea apartenenţei la domeniul public sau privat al municipiului D este esenţială ţinând cont şi de regimul juridic diferit aplicabil celor două categorii de bunuri. Astfel, reclamanţii arată că potrivit art. 5 din Legea 18/1991 "aparţin domeniului public terenurile pe care sunt amplasate construcţii de interes public, pieţe, căi de comunicaţii, reţele stradale şi parcuri publice, porturi şi aeroporturi, terenurile cu destinaţie forestieră, albiile râurilor şi fluviilor, cuvetele lacurilor de interes public, fundul apelor maritime interioare şi al marii teritoriale, ţărmurile Marii Negre, inclusiv plajele, terenurile pentru rezervaţii naturale şi parcuri naţionale, monumentele, ansamblurile şi siturile arheologice şi istorice, monumentele naturii, terenurile pentru nevoile apărării sau pentru alte folosinţe care, potrivit legii, sunt de domeniul public ori care, prin natura lor, sunt de uz sau interes public.

(2) Terenurile care fac parte din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile şi imprescriptibile. Ele nu pot fi introduse în circuitul civil decât dacă, potrivit legii, sunt dezafectate din domeniul public.

(3) Terenurile pe care sunt amplasate reţele stradale şi parcuri publice, terenurile pentru rezervaţii naturale şi parcuri naţionale, monumentele, ansamblurile şi siturile arheologice şi istorice, monumentele naturii nu pot fi dezafectate din domeniul public decât în cazuri de excepţie pentru lucrări de interes naţional."

În speţă, arată reclamanţii, nu este cazul de executarea unor lucrări de interes naţional, care să facă posibilă dezafectarea din domeniul public a suprafeţei unei străzi, iar după cunoştinţele reclamanţilor nici nu a avut loc o asemenea dezafectare.

Evident, dispoziţiile legale de mai sus se completează cu prevederile Codului civil, în cuprinsul căruia art.858-865 conţin reglementări de ordin general în ceea ce priveşte proprietatea publică, precum şi de prevederile Legii 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acestuia.

2. În al doilea rând reclamanţii arată că deşi această stradă există, figurează în nomenclatorul stradal şi figurează în inventarul domeniului public al D, în evidenţele de publicitate imobiliară nu apare vreo înscriere în acest sens, deşi delimitarea domeniului public de domeniul privat prezintă un interes deosebit, atât pentru titularul acestui drept, cât şi pentru terţele persoane.

În drept, invocă textele de lege din cuprinsul cererii de chemare în judecată, precum şi art.194 şi art.453 Cod proc.civ.

În probaţiune, reclamanţii au depus în copie certificată pentru conformitate cu  originalul următoarele înscrisuri: extras CF 11 D; sentinţa civilă nr. .../ a Tribunalului ...; HCL .../ZZ.LL.2010 privind aprobarea nomenclatorului stradal ...; planuri de situaţie cu privire la identificarea parcelelor din litigiu şi suprapunerea acestora cu vechea hartă cadastrala, cuprinzând fostul teren al reclamanţilor; extras din anexa ... la HG .../2002, cuprinzând str.X.

Prin întâmpinarea formulată (filele 56-57), D prin PRIMAR, în principal, invocă excepţia necompetenţei generale a instanţei de judecată în soluţionarea cererii reclamanţilor, solicitând admiterea excepţiei şi respingerea cererii ca inadmisibilă, precum şi excepţia lipsei de interes a reclamanţilor în promovarea prezentului litigiu, solicitând admiterea acestei excepţii şi, în consecinţă, respingerea cererii reclamanţilor ca fiind lipsită de interes, iar, în subsidiar, solicită respingerea cererii, ca neîntemeiate.

În fapt, pârâta arată că reclamanţii solicită concursul instanţei de judecată pentru a se constata faptul că parcelele de teren enumerate formează str.X din D şi fac parte din domeniul public al D.

În opinia pârâtei, instanţa de judecată este necompetentă general (art. 129 Cod proc.civ.) să se pronunţe pe cererea reclamanţilor, având în vedere prevederile exprese ale art.6 din Legea nr.213/1998, unde se arată că instanţele de judecată sunt competente să stabilească doar valabilitatea titlului, nu să constate că unele terenuri aparţin sau nu domeniului public al unităţilor administrativ-teritoriale. De altfel, domeniul public al municipiilor este atestat prin hotărâre de Guvern, şi nu printr-o hotărâre judecătorească, potrivit prevederilor din  Legea nr.213/1998, iar modalitatea concretă de trecere a bunurilor în domeniul public este reglementată de acest act normativ.

Drept urmare, solicită admiterea excepţiei necompetenţei generale a instanţei de judecată şi respingerea cererii, ca inadmisibilă, potrivit prev.art.132 alin.(4) Cod proc.civ.

În ipoteza în care se va aprecia că instanţa de judecată este competentă general, pârâta invocă şi excepţia lipsei de interes a reclamanţilor în promovarea prezentului litigiu, motivat de următoarele: Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că interesul, una din condiţiile de exerciţiu ale acţiunii civile, este folosul practic pe care o parte îl urmăreşte prin declanşarea procedurii judiciare, iar acesta trebuie să fie legitim, născut, direct şi actual (Decizia nr. 1724 din 16 mai 2014).

Or, în speţa pendinte lipseşte tocmai folosul practic al cererii, deoarece reclamanţii nu urmăresc obţinerea în proprietatea lor a terenului în litigiu, ci să se constate faptul că parcelele de teren enumerate formează str. X din D şi fac parte din domeniul public al D. Astfel că nu se poate vorbi despre un interes legitim, născut, actual, determinat şi personal al reclamanţilor, ci eventual despre unul obştesc, al comunităţii. Însă, pârâta arată că municipalitatea intenţionează să reglementeze acest aspect, al căii de acces în zonă, având în vedere că în zonă se preconizează o investiţie majoră pentru municipiu, dar nu în modalitatea solicitată de reclamanţii de azi, ci în funcţie de necesităţile economiei oraşului nostru, pentru deservirea optimă a tuturor cetăţenilor, şi nu în funcţie de interesul unei familii.

Învederează că pârâta susţine lipsa interesului în sens juridic şi prin prisma faptului că oportunitatea şi modul de administrare a domeniului public şi privat din municipiu intră în atribuţiile Consiliului Local şi nu a unor persoane fizice. Potrivit prev. art. 36 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, Consiliul local are iniţiativă şi hotărăşte, în condiţiile legii, în toate problemele de interes local, cu excepţia celor care sunt date prin lege în competenţa altor autorităţi ale administraţiei publice locale sau centrale, iar la alin. (2) din Legea nr. 215/2001 se arată: Consiliul local exercită următoarele categorii de atribuţii:

a) atribuţii privind organizarea şi funcţionarea aparatului de specialitate al primarului, ale instituţiilor şi serviciilor publice de interes local şi ale societăţilor comerciale şi regiilor autonome de interes local;

b) atribuţii privind dezvoltarea economico-socială şi de mediu a comunei, oraşului sau municipiului;

c) atribuţii privind administrarea domeniului public şi privat al comunei, oraşului sau municipiului;

d) atribuţii privind gestionarea serviciilor furnizate către cetăţeni;

e) atribuţii privind cooperarea interinstituţională pe plan intern şi extern.

Pe fond, pârâta susţine respingerea cererii, ca neîntemeiată, având în vedere faptul că imobilele teren la care se face referire în acţiune nu au figurat şi nu figurează în domeniul public al D atestat prin H.G. nr. 967/2002, strada X figurând la poziţia ... a Anexei ... a hotărârii Guvernului anterior menţionată, fără însă a fi identificată prin număr topografic.

După finalizarea litigiilor printr-o eventuală restituire a bunurilor expropriate, urmează ca municipalitatea să asigure acces la calea publică proprietarilor acestor terenuri prin stabilirea cu exactitate a numerelor cadastrale care vor forma strada şi prin atestarea acesteia la domeniul public, în conformitate cu legislaţia în vigoare şi raportat la noua situaţie din teren. Mai mult decât atât, s-a constatat la faţa locului că terenurile specificate sunt în stare avansată de degradare, nefiind amenajate nici măcar ca o cale de acces, urmând ca după efectuarea procedurilor de mai sus să se facă şi amenajările necesare.

De asemenea, pârâta arată faptul că acest teren este prevăzut pentru realizarea unor investiţii majore pentru municipiu, fapt ce reiese şi înscrisurile de la dosar.

În drept, invocă art.205 şi urm.Cod proc.civ., art.6 din Legea nr.213/1998, art.132 alin.(4) Cod proc.civ., H.G. nr.967/2002, art.36 din Legea nr.215/2001 şi textele legale aplicabile.

Prin încheierea şedinţei publice din data de ZZ.LL.2017, instanţa a respins excepţia de necompetenţă generală a instanţelor, în temeiul art.130 Cod proc.civ., încheierea fiind interlocutorie poate fi atacată odată cu fondul.

În cauză, a depus cererea de intervenţie accesorie (f.80) intervenienta E SRL sprijinind astfel apărarea pârâtului D şi în contradictoriu cu reclamanţii A şi B.

Pe cale de excepţie, invocă excepţia de inadmisibilitate cu referire la pct.1 din cerere, întrucât acţiunea are ca obiect constatarea unei stări de fapt şi nu de drept, iar modificarea destinaţiei imobilelor înscrise în cartea funciară o poate face numai proprietarul.

Prin precizările ulterioare (f.96-97) intervenienta invocă excepţia lipsei de interes şi de obiect, raportat la faptul că loturile adiacente lotului pe care îl pot dobândi în proprietate reclamanţii, în urma HCL nr. .../ZZ.LL.2017 adoptată de către Consiliul local al D, s-a aprobat documentaţia Planului de Urbanism Zonal – Construire ....

În baza acestui plan de urbanism zonal, terenurile care formează obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv loturile cu nr.cadastrale 1, 7, 8, 6, 3, 2, 5 şi 4, au căpătat destinaţia de drum public. Pe detaliul mărit din planşa 0.2 s-a marcat unde sunt localizate cele şapte loturi, pentru a fi evident că ele sunt amplasate în zona reglementată ca drum public prin planul de urbanism zonal. Ca atare, atât timp cât folosul declarat de reclamanţi a fost obţinut, se impune respingerea acţiunii ca rămasă fără obiect.

Nu a mai fost susţinută excepţia lipsei calităţii de reprezentant şi a lipsei calităţii procesuale active.

Pe fond, solicită respingerea acţiunii ca neîntemeiată, în conformitate cu art.52 alin.4, art.307 alin.1 şi 2 din Ordin ANCPI nr.700/2014, coroborat cu art.2 din Lg.18/1991. Din conţinutul textelor de lege arătate, intervenienta arată că imobilele la care fac trimitere reclamanţii nu reprezintă drumuri în sensul legii, iar înscrierea din cartea funciară, destinaţia „teren intravilan” este corectă, întrucât toate terenurile se găsesc în D – intravilan.

Loturile indicate în acţiune nu fac parte din str.X, sunt situate între ... şi str. ..., nu între ... şi str. ..., prin urmare nu are nicio relevanţă în cauză HCL nr. .../ZZ.LL.2010 prin care s-a aprobat nomenclatorul stradal al D – ....

În consecinţă, faţă de între probatoriul administrat în cauză, solicită respingerea acţiunii reclamanţilor, atât pe cale de excepţie pentru pct.1, cât şi pe fond.

Prin încheierea de şedinţă din ZZ.LL.2017, instanţa a admis în principiu cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenienta SC E SRL.

În probaţiune intervenienta a depus documentaţia tehnică P.U.Z.(f.154-183, f.128-139) şi HCL nr. .../ZZ.LL.2017.

Tribunalul, examinând cu prioritate excepţiile invocate, respectiv lipsa interesului şi a obiectului juridic al cauzei, apreciază ca întemeiate apărările formulate pe cale de excepţie pentru parcelele de teren care formează proprietatea intervenientei accesorii, după cum urmează:

Temeiurile indicate iniţial în cererea de chemare în judecată, cuprind loturile cu nr.cadastrale 1, 7, 8, 6, 3, 2, 5 şi 4 (f.1-2).

Din aceste parcele cadastrale, pe parcursul judecării procesului, în proprietatea pârâtului D au rămas numai parcelele cadastrale 1 (f.189), 2(f.191), 4 (f.193), restul parcelelor cadastrale, respectiv: 6 (f.195), 7 (f.197), 3 (f.199), 12 (f.1 vol.II), 13 (f.3, vol.II), 14 (f.5, vol.II), 15 (f.7, vol.II), au intrat în proprietatea intervenientei accesorii SC E SRL, respectiv F SRL, conform datelor menţionate în O.N.R.C., adresa nr. ..., din care rezultă schimbarea denumirii.

În consecinţă, această schimbare a drepturilor tabulare se regăseşte în documentaţia amplă care fundamentează P.U.Z.-ul pentru construire centru comercial de retail şi alte lucrări conexe, drumuri, platforme, parcare (ş.a.), aşa cum au fost reliefate pe planşele ce însoţesc documentaţia, întreaga procedură fiind aprobată prin HCL nr. .../ZZ.LL.2017 (f.128).

Din perspectiva Lg.nr.350/2001 privind urbanismul, planul urbanistic zonal (PUZ) odată ce este aprobat prin hotărâre a consiliului local are forţa juridică a unui act administrativ normativ şi obligă la respectarea reglementărilor urbanistice în cadrul procesului de autorizare pentru lucrările de construire aprobate atât din punct de vedere urbanistic, cât şi normativ (art.44 alin.3 din Lg.350/1991, art.2 alin.2 ind.1, art.7 alin.2 din Lg.50/1991.

Prin urmare, odată ce o anumită suprafaţă de teren are aprobat un PUZ în care este cuprinsă destinaţia de drum public, pe lotul respectiv doar asemenea lucrări de construire pot fi ridicate, conform specificaţiilor tehnice şi constructive prevăzute în PUZ.

Parcelele de teren cu destinaţie „căi de acces” sau „profil drum propus” sunt reliefate în mod evident în planşele ce alcătuiesc documentaţia P.U.Z. depusă în probaţiune şi asigură accesul pentru parcela reclamanţilor de sub nr.cadastral 16, pentru care nu au fost finalizate lucrările de expropriere, conform Sentinţei civile nr. .../ZZ.LL.2017 a Tribunalului D (nedefinitivă).

În acest context nu rezultă care este folosul practic, material sau moral ce poate fi realizat de către reclamanţi, în cazul admiterii acţiunii promovate, întrucât interesul trebuie să fie concret şi nu abstract, personal şi actual (art.33 şi urm.Cod proc.civ.). Scopul principal al acţiunii a şi fost atins în sensul că terenurile învecinate cu lotul reclamanţilor asigură acces la calea publică şi nu este un loc înfundat, potrivit marcajelor şi a specificaţiilor tehnice  cuprinse în P.U.Z.

Reclamanţii nu au mai solicitat efectuarea unei expertize topografice din care să rezulte contrariul celor afirmate în documentaţia P.U.Z.-ului, iar o eventuală viitoare modificare a căilor de acces nu poate fi reglementată în această procedură judiciară, existând alte mijloace juridice specifice pentru anularea actelor administrative emise nelegal.

Faţă de cele de preced, în temeiul art.245, tribunalul a admis excepţiile, consecinţa admiterii lipsei de interes are drept efect şi constatarea lipsei de obiect a acţiunii reclamanţilor.

Pe fondul cauzei, tribunalul va admite apărarea de fond invocată de pârât şi intervenienta accesorie privind inadmisibilitatea acţiunii pentru parcelele care formează proprietatea D, redate anterior.

Astfel, pe de o parte, modificarea unor drepturi reale imobiliare, respectiv corectarea destinaţiei imobilelor înscrise în cărţile funciare vizate, aparţine doar proprietarului, fiind astfel inadmisibil să fie efectuate alte înregistrări în evidenţele de publicitate imobiliară, de către terţe persoane, singurul în măsură să decidă astfel de modificări este numai proprietarul, conform art.886, art.908, 911, 914 Cod civil.

În aceste condiţii, faţă de conţinutul explicit a disp.art.914 Cod civil, „proprietarul imobilului înscris în cartea funciară va putea cere oricând modificarea menţiunilor din cartea funciară privitoare la descrierea, destinaţia sau suprafaţa acestuia în condiţiile legii”, acţiunea reclamanţilor pentru capătul 2 din cerere este inadmisibil. Întrucât în cauză au fost analizate punctual drepturile tabulare ale părţilor, aşa cum rezultă din conţinutul înscrierilor de carte funciară, instanţa a înlăturat apărările reclamanţilor întemeiate pe denumirea stradă fără identificare topografică, cuprinsă inclusiv în HGR nr.967/17.09.2002, întrucât nu s-a dovedit că există această suprapunere între denumirea stradală „str.X” cu parcelele topografice cuprinse în cererea de chemare în judecată.

Pe de altă parte, ca urmare a schimbării titularului dreptului de proprietate asupra parcelelor de teren arătate anterior în considerentele expuse, D nu poate fi obligat să includă aceste terenuri în domeniul public, fără a se dispune în prealabil desfiinţarea actului care a dat naştere acestor noi raporturi juridice.

În considerarea celor prezentate ca argumente de fapt şi de drept, tribunalul, în baza art.94 pct.1 Cod proc.civ., raportat la disp.art.914, art.2 din Lg.18/1991, art.36 din Lg.215/2001, a respins acţiunea reclamanţilor conform dispozitivului prezentei hotărâri.