Pensie de întreţinere. Criterii de stabilire

Instanţa reţine că hotărârile pronunţate în materia obligaţiei de întreţinere se bucură de o autoritate de lucru judecat rebus sic standibus, cuantumul pensiei de întreţinere fiind susceptibil de modificare în funcţie de variaţiile celor doi factori la care se raportează: nevoile creditorului şi mijloacele debitorului.

Prin sentinţa civilă nr. 5379 pronunţată la data de 27.06.20179, în dosarul nr. 4018/182/2015 al Judecătoriei B.M., s-a admis excepţia lipsei de interes a reclamantei în ceea ce priveşte petitul referitor la stabilirea în favoarea pârâtului a unui program de vizitare a minorei N. F.D. , s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta C.L.D., în contradictoriu cu pârâtul N.F.M., având ca obiect majorare pensie de întreţinere.

S-a dispus majorarea pensiei lunare de întreţinere stabilite în favoarea minorei mai sus menţionate prin sentinţa nr. 4027 din 19 aprilie 2012, pronunţată în dosarul nr. 2125/182/2012 al Judecătoriei B.M.- Secţia Civilă şi rămasă irevocabilă la data de 22 iunie 2012, de la suma de 81,50 lei la 1/4 din venitul net lunar al pârâtului, de la data  de 20 mai 2015 până la majoratul minorei respective sau noi dispoziţii ale instanţei de judecată.

A fost respins ca lipsit de interes petitul referitor la stabilirea în favoarea pârâtului  a unui program de vizitare a minorei amintite, precum şi petitul privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

S-a luat act de faptul că pârâtul va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a analizat cu prioritate, conform prevederilor art. 248 alin. (1) din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările ulterioare, excepţia lipsei de interes a reclamantei în ceea ce priveşte petitul referitor la stabilirea în favoarea pârâtului a unui program de vizitare a minorei N.F.D., invocată de pârât prin întâmpinare, instanţa, apreciind-o ca fiind întemeiată, a admis-o, întrucât nu a dovedit necesitatea stabilirii unui astfel de program, cu atât mai mult cu cât, potrivit conţinutului înscrisului aflat la f. 132-134, întâlnirile minorei amintite cu pârâtul de desfăşoară în mod corespunzător, astfel că s-a respins petitul respectiv.

Pe fondul cauzei, instanţa, în baza prevederilor art. 499 alin. (1), ale art. 529 alin. (1) şi alin. (2) teza I, ale art. 530 alin. (3), ale art. 531 alin. (1) şi ale art. 532 alin. (1) din Codul civil, republicat, cu modificările ulterioare, a dispus majorarea pensiei lunare de întreţinere stabilite în favoarea minorei mai sus menţionate prin Sentinţa nr. 4027 din 19 aprilie 2012, pronunţată în dosarul nr. 2125/182/2012 al Judecătoriei B.M.- Secţia Civilă şi rămasă irevocabilă la data de 22 iunie 2012 (f. 12-14), de la suma de 81,50 lei la 1/4 din venitul net lunar al pârâtului, de la data de 20 mai 2015 până la majoratul minorei respective sau noi dispoziţii ale instanţei de judecată, având în vedere faptul că din conţinutul înscrisurilor aflate la f. 130 şi 132-134 rezultă că au crescut atât nevoile minorei amintite, cât şi veniturile pârâtului, precum şi faptul că reclamanta nu a dovedit că introducerea cererii sale de chemare în judecată a fost întârziată din culpa pârâtului, pentru a se putea face aplicarea în cauză a prevederilor art. 532 alin. (2) din acelaşi cod.

Totodată, instanţa a respins petitul privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de ju¬decată, întrucât reclamanta nu a justificat alte asemenea cheltuieli decât cele constând în ta¬xa judiciară de timbru, or, singurul petit care a fost admis, dar în parte, este cel referitor la ma¬jo¬ra¬¬¬rea pensiei de întreţinere, pentru care reclamanta este scutită de la plata taxei judiciare de tim¬bru, conform dispoziţiilor art. 29 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, cu modificările şi completările ulterioare, aceasta având posibilitatea să solicite aceleiaşi instanţe, în cadrul unei proceduri necontencioase, restituirea sumei de 20 lei, achitată cu titlu de taxă judiciară de timbru aferentă petitului respectiv, în termen de un an de la naşterea dreptului la restituire, potrivit prevederilor art. 45 alin. (1) lit. a), alin. (3) şi alin. (4) teza I din acelaşi act normativ.

De asemenea, instanţa a luat act de faptul că pârâtul a solicitat cheltuieli de judecată pe cale separată..

În consecinţă, faţă de cele expuse, instanţa a admis în parte cererea formulată de reclamantă, potrivit dispozitivului.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, pârâtul N.F.M., solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinţei instanţei de fond, în sensul respingerii cererii de majorare a pensiei de întreţinere.

În motivarea cererii de apel, precizează pârâtul, că a susţinut şi a probat susţinerile sale, conform căror plăteşte cu titlu de pensie de întreţinere, suma de 42,37 Lire Sterline pe săptămână, deci aproximativ 200 – 250 Euro pe lună, sau 1000 lei – 1200 lei, sumă net superioară celei stabilite în România în anul 2012 în favoarea minorei.

Această pensie a fost stabilită de un magistrat din Anglia.

Apelantul arată că, aşa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, părţile locuiesc de muţi ani în Anglia, unde s-a şi stabilit o pensie de întreţinere în favoarea minorei, iar dacă se solicită de către reclamantă majorarea acesteia, atunci pensia stabilită în Anglia ar trebui să fie majorată şi nu cea din România.

În drept, apelantul s-a prevalat de dispoziţiile legale anterior citate.

În probaţiune, s-a solicitat proba cu înscrisurile.

Intimata C.L.D. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului şi menţinerea sentinţei instanţei de fond, astfel cum a fost pronunţată în primă instanţă.

În cuprinsul întâmpinării, intimata a arătat că prin sentinţa civilă nr. 5379 pronunţată la data de 27 iunie 2017, s-a dispus majorarea pensiei lunare de întreţinere stabilite în favoarea minorei N.F.D. prin sentinţa nr. 4027 din 19 aprilie 2012, de la suma de 81,50 lei la ¼ din venitul net lunar al pârâtului, de la data de 20 mai 2015 până la majoratul minorei sau noi dispoziţii ale instanţei de judecată.

Intimata a precizat că nu a solicitat apelantului, potrivit sentinţei, pensia de întreţinere astfel cum a fost stabilită, întrucât a continuat sa primească de la  apelant suma de 170 lire lunar, fără să-i solicite acestuia să-i achite şi diferenţa faţă de ce achita lunar, la valoarea de ¼ din venitul net lunar.

Apoi, intimata a arătat că nu a solicitat două pensii de întreţinere şi nici plata retroactivă a pensiei de întreţinere sau plata diferenţei cuvenite prin recalcularea întregii sume de achitat, raportat la împrejurarea că există o diferenţă de la 170 lire la 340-3560 lire, cât reprezintă ¼ din venitul lunar al apelantului.

În esenţă, intimata a precizat că a solicitat în luna august 2014, majorarea pensiei de întreţinere ce fusese stabilită în anul 2012 la nivelul sumei de 81,50 lei, deoarece suma stabilită raportată la venitul mediu pe economie la acea dată, nu mai reprezenta acelaşi raport la valoarea reală a veniturilor salariale din anul 2014. Solicitarea a fost de majorare a pensiei la o cotă parte din venitul net al apelantului, dosar în care s-a dispus anularea cererii de chemare în judecată.

Apoi a formulat o nouă cerere în 20 mai 2015, cu aceeaşi solicitare de majorare a pensiei de întreţinere la o cotă parte din venitul net lunar al tatălui minorei. Procesul s-a dovedit a fi unul anevoios, întrucât părţile aveau reşedinţa în UK, astfel că a solicitat printr-o autoritate locală care se ocupa de calcularea procentuală a unei pensii de întreţinere din UK, să stabilească o cotă parte din venitul tatălui minorei pentru plata pensiei de întreţinere, până la momentul în care se va definitiva sentinţa în dosarul înregistrat în România.

Intimata a menţionat că va renunţa la suma stabilită de autoritatea din Anglia în cazul în care se va definitiva sentinţa dată de instanţa de judecată din România, nesolicitând astfel două pensii de întreţinere.

Analizând cererea de apel prin prisma motivelor invocate, a dispoziţiilor legale incidente şi a probaţiunii administrate, tribunalul apreciază că cererea de apel formulată este întemeiată pentru următoarele considerente:

Prin cererea introductivă de instanţă, reclamanta C.L.D. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul N.F.M. pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti de majorare a pensiei de întreţinere stabilită în sarcina acestuia prin sentinţa civilă nr. 4027/2012 a Judecătoriei B.M.şi stabilirea unui program de vizitare a minorei.

Pe parcursul procedurii judiciare desfăşurate la Judecătoria B.M., probaţiunea administrată a relevat că reclamanta, fiica sa N.F.D. dar şi pârâtul locuiesc în Marea Britanie, iar în această ţară, la solicitarea reclamantei, Serviciul de Întreţinere a Copilului a stabilit în sarcina pârâtului obligaţia de plată a unei pensii de întreţinere de 42,37 lire sterline săptămânal.

Anterior, prin sentinţa civilă nr. 4027/2012 pronunţată de instanţa română, pârâtul fusese obligat la plata unei pensii de întreţinere de 81,5 lei lunar.

Aşa cum rezultă din cuprinsul înscrisurilor obţinute prin comisie rogatorie internaţională de prima instanţă, pârâtul este angajat în Marea Britanie, obţine aprx. 12.669 lire sterline anual cu titlu de salariu, iar Serviciul de Întreţinere a Copilului a stabilit în sarcina sa o pensie de întreţinere în favoarea minorei superioară celei stabilite de instanţa română.

În cauză nu s-a probat împrejurarea că plata pensiei astfel stabilite de autorităţile britanice ar fi provizorie sau ar face obiectul unei proceduri judiciare iniţiate de către pârât, rezultând prezumţia caracterului definitiv al obligaţiei.

Reclamanta şi-a menţinut cererea astfel cum a fost formulată, nesolicitând majorarea pensiei de întreţinere stabilite în Marea Britanie ci a celei stabilite judiciar în România în anul 2012.

Prima instanţă a admis excepţia lipsei de interes în privinţa petitului vizând programul de vizitare a minorei, respectiv a admis cererea de majorare a pensiei de întreţinere de la 81,5 lei la ¼ din venitul net lunar al reclamantului.

Apelul pârâtului vizând exclusiv dispoziţia vizând pensia de întreţinere este întemeiat.

Potrivit dispoziţiilor art. potrivit art. 499 Cod civil, tatăl şi mama sunt obligaţi, în solidar, să dea întreţinere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum şi educaţia, învăţătura şi pregătirea sa profesională. Părinţii sunt obligaţi să îl întreţină pe copilul devenit major, dacă se află în continuarea studiilor, până la terminarea acestora, dar fără a depăşi vârsta de 26 de ani.

Prevederile art. 529, 530 din acelaşi act normativ dispun că, întreţinerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere şi cu mijloacele celui care urmează a o plăti. Când întreţinerea este datorată de părinte, ea se stabileşte până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii şi o jumătate pentru 3 sau mai mulţi copii. Obligaţia de întreţinere se execută în natură, prin asigurarea celor necesare traiului şi, după caz, a cheltuielilor pentru educare, învăţătură şi pregătire profesională. Dacă obligaţia de întreţinere nu se execută de bunăvoie, în natură, instanţa de tutelă dispune executarea ei prin plata unei pensii de întreţinere, stabilită în bani. Pensia de întreţinere se poate stabili sub forma unei sume fixe sau într-o cotă procentuală din venitul net lunar al celui care datorează întreţinere.

Pensia de întreţinere are ca scop să asigure satisfacerea nevoilor celui care o cere în virtutea raporturilor fireşti de familie. Conform Legii 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului (art. 44, 31, 32), copilul are dreptul de a beneficia de un nivel de trai care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală şi socială. Părinţilor le revine în primul rând responsabilitatea de a asigura, în limita posibilităţilor, cele mai bune condiţii de viaţă necesare creşterii şi dezvoltării copiilor; părinţii sunt obligaţi să le asigure copiilor condiţiile necesare pentru creştere, educare, învăţătură şi pregătirea profesională.

Instanţa reţine că hotărârile pronunţate în materia obligaţiei de întreţinere se bucură de o autoritate de lucru judecat rebus sic standibus, cuantumul pensiei de întreţinere fiind susceptibil de modificare în funcţie de variaţiile celor doi factori la care se raportează: nevoile creditorului şi mijloacele debitorului.

Majorarea pensiei de întreţinere se justifică, prin prisma prevederilor Codului civil, cu întrunirea cumulativă a două condiţii: debitorul să dispună de mijloace financiare mai mari, iar nevoile creditorului să fi sporit. În ce priveşte nevoile creditorului, instanţa apreciază că acestea s-au majorat o dată cu vârsta, cu necesitatea pregătirii şcolare a minorului aflat la vârsta de 11 ani şi cu evoluţia preţurilor.

În cauză, cererea de majorare a pensiei de întreţinere stabilite prin sentinţa din anul 2012, în contextul în care în prezent pârâtul, debitor al obligaţiei a fost obligat de autorităţile britanice la plata unei pensii superioare în favoarea minorei, nu poate fi primită.

Tribunalul reţine că în prezent apelantul a fost obligat să achite suma de 42,37 lire sterline săptămânal în favoarea minorei, o pensie mult superioară celei vizată de acţiunea de faţă, iar în acest context constată că suma datorată cu acest titlu a fost deja majorată anterior introducerii acţiunii de faţă, astfel că faţă de modul în care a fost susţinută acţiunea dedusă judecăţii, solicitarea nu putea fi admisă.

Faţă de aceste considerente, în baza dispoziţiilor art. 480 alin. 2, constatând temeinicia motivelor de apel în cauză, Tribunalul va admite apelul împotriva sentinţei civile nr. 387/12.02.2019, pronunţată de către Judecătoria S.M., în dosar nr. 3535/307/2017, pe care o va schimba în parte în sensul că va respinge cererea reclamantei C.L.D. în contradictoriu cu pârâtul N.F.M., de majorare a pensiei de întreţinere stabilită prin sentinţa civilă nr. 4027/2012 a Judecătoriei B.M., conform dispozitivului prezentei decizii.

Domenii speta

Spete similare