Fond funciar. Schimbarea categoriei de folosinţă a terenului reconstituit

Raportat la modul în care s-a făcut reconstituirea dreptului de proprietate, raportat la categoria de folosinţă a terenurilor preluate de la reclamant, instanţa constată că nu se poate reţine existenţa unei erori materiale în privinţa înscrierii în procesul-verbal de punere în posesie (act însuşit de reclamantul-intimat prin semnătură, presupunându-se că acesta a fost de acord cu punerea în posesie şi cu actele întocmite cu această ocazie) sau a înscrierii în titlul de proprietate a categoriei de folosinţă a terenului.

În prezenta cauză nu se identifică o eroare în sensul invocat de reclamantul-intimat C.I., respectiv înscrierea categoriei de folosinţă „alte terenuri neagricole” în actele a căror rectificare se solicită, în locul categoriei de folosinţă „pădure”, deoarece reclamantului nu i s-a reconstituit teren cu categoria de folosinţă pădure.

Eroare nu este una de scriere, ci se poate discuta dacă reclamantului i s-a reconstituit sau nu teren cu categoria de folosinţă pădure sau cu altă categorie de folosinţă

Prin sentinţa civilă nr. 2986 din 21.11.2018, pronunţată de Judecătoria S.M., în dosarul civil nr. 2482/307/2017 a fost admisă acţiunea civilă formulată de recla¬man¬¬¬tul C.I.în contradictoriu cu pârâtele C.L.Sarasău pentru stabilirea drep¬-tului de proprietate privată asupra terenurilor şi C.J.MMpentru sta¬bi¬¬lirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, privind modificarea titlului de pro¬pri¬etate nr. 60487/8 din 12.05.2003 şi a Procesului-verbal de punere în posesie nr. 835/2003, e¬mise pe seama reclamantului şi în consecinţă s-a dispus modificarea titlului de proprietate nr. 60487/8 din 12.05.2003 şi a procesului verbal de punere în posesie nr. 835/2003, emise pe sea¬ma reclamantului, în privinţa terenului în suprafaţă de 3.100 mp, înscris la categoria „alte te¬renuri neagricole” în sensul înscrierii acestuia la categoria păduri, făcând parte din ame¬na¬ja¬men¬tul silvic al Ocolului Silvic Sighet UP II RUNC ua 10B, potrivit expertizei extrajudiciare e-fectuată de ing. Stan Daniel.

Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut că, în baza procesului ver¬bal de punere în posesie nr. 835/2003 emis de C.L.Sarasău, s-a eliberat pe seama re¬cla¬mantului titlul de proprietate nr. 60487/8 din 12.05.2003, pentru suprafaţa totală de 5.800 mp. teren situat în comuna Sa¬ra¬său, din această suprafaţă făcând parte şi terenul în suprafaţă de 3.100 mp situat la locul nu¬mit „Cetăţea”, situat între vecinii: vâlcea, D. G., O.S. şi C.P.  îns¬cris în titlu la categoria alte terenuri neagricole.

Nu s-a contestat de către reclamant că reconstituirea dreptului de proprietate s-a re¬a¬li¬zat avându-se în vedere menţiunile din registrul agricol, unde terenul de la locul numit „Ce¬ta¬tea” avea categoria de folosinţă teren arabil şi fânaţ, aşa cum susţine pârâta C.L..

Reclamantul nu şi-a operat în cartea funciară dreptul de proprietate.

Într-adevăr, potrivit art. 62 din Hotărârea de Guvern nr. 890/2005, persoanele fizice care solicită reconstituirea dreptului de proprietate pe vechile amplasamente, pentru suprafeţe de teren care fac obiectul art. 29 ind. 1 din Legea nr. 1/2000, cu modificările şi completările ul¬terioare, pentru o suprafaţă de teren cu destinaţie agricolă pe care în prezent se află vegetaţie fo¬restieră cuprinsă în fondul forestier naţional, se va acorda, la cerere, teren agricol sau pă¬du¬re.

Reclamantul a acceptat punerea în posesie asupra unui teren pe vechiul amplasament care, în titlu a fost înscris la categoria alte terenuri neagricole, însă, în realitate, potrivit ex¬per¬ti¬zei extrajudiciare efectuată în cauză de ing. Stan Daniel cu încunoştinţarea părţilor, terenul are categoria de folosinţă pădure (suprafaţa de 3.100 mp).

Potrivit expertizei, această suprafaţă de pădure este inclusă în amenajamentul silvic al Ocolului Silvic Sighet UP II RUNC, ua 10B, terenul având vecinătăţile menţionate în titlul de proprietate şi procesul verbal de punere în posesie.

Astfel, apare ca neîntemeiată afirmaţia C.L. în sensul că terenul a fost i¬den¬tificat greşit deoarece între vecinii D.G. şi C.P. nu există teren dis¬po¬ni¬bil, atâta timp cât şi în titlul de proprietate şi în procesul verbal de punere în posesie cei doi a¬par ca vecini ai terenului şi rezultă din aceste acte, la fel ca din cuprinsul expertizei că, între te¬renurile lor există un teren al Ocolului silvic.

Faptul că în zonă au fost emise titluri de proprietate şi pe seama altor persoane, iar în¬tre acestea şi terenul reclamantului există suprapunere, conform susţinerii comisiei locale, nu are relevanţă raportat la obiectul cauzei, situaţia de suprapunere putând fi clarificată într-un alt cadru procesual.

În speţă se solicită modificarea titlului de proprietate şi a procesului verbal de punere în posesie, în sensul schimbării categoriei de folosinţă a terenului, susţinându-se că din eroare a fost menţionată categoria de folosinţă  alte terenuri neagricole în loc de pădure.

Modificarea titlurilor se realizează de OCPI în baza Hotărârii Comisiei Judeţene în si¬tuaţiile prevăzute de art. 591 din Legea nr. 18/1991 raportat la art. 235 alin. 1-3 din Ordinul ANCPI 700/2014 (când este vorba de erori).

Conform art. 59 ind. 1 din Legea nr. 18/1991: „(1) Îndreptarea erorilor materiale în¬s¬cri¬se în titlurile de proprietate care sunt produse din cauza erorilor de scriere se efectuează de oficiul de cadastru şi publicitate imobiliară.

(2) Rectificarea titlurilor de proprietate se poate face de oficiul de cadastru şi pu¬bli¬ci¬ta¬te imobiliară, în temeiul hotărârii comisiei judeţene.

(3) Procedura de îndreptare a erorilor materiale şi de rectificare a titlurilor de pro¬pri¬e¬ta¬te va fi aprobată prin ordin cu caracter normativ al directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară”.

Potrivit art. 235 alin. 1 lit. e din Ordinul ANCPI nr.700/2014 „Oficiile teritoriale pot so¬luţiona cereri de îndreptare a erorilor din titlurile de proprietate dacă, în urma verificărilor se constată că acestea sunt datorate transcrierii eronate pe titlul de proprietate a unora dintre in¬formaţiile de pe procesul-verbal de punere în posesie sau din documentele care au stat la ba¬za punerii în posesie şi se referă la alte erori cu privire la identificare cadastrală a parcelei, fă¬ră afectarea amplasamentului şi a suprafeţei”.

Potrivit alin. 5 „Modificarea titlurilor de proprietate rezultate din hotărârile jude¬că¬to¬reşti definitive se efectuează de oficiul teritorial în baza unei hotărâri de punere în executare a ho¬tărârii judecătoreşti emise de comisia judeţe”.

În speţă, instanţa a apreciat că ne aflăm în prezenţa unei erori de identificare a te¬re¬nu¬lui în momentul punerii în posesie, doar sub aspectul categoriei de folosinţă, eroare ce poa¬te fi  corectată în raport de dispoziţiile legale mai sus evocate, ca urmare a admiterii cererii re¬cla¬mantului.

Asta cu atât mai mult cu cât, şi la momentul punerii în posesie, dacă terenul era iden¬ti¬ficat corect sub aspectul categoriei de folosinţă, petentul putea cere punerea în posesie pe a¬ce¬laşi vechi amplasament ocupat în prezent de pădure (evident că de la preluarea terenului şi pâ¬nă la reconstituire, terenul fânaţ putea deveni pădure) chiar dacă vechiul amplasament fi¬gu¬ra în actele de proprietate ca fânaţ sau alte terenuri neagricole.

În consecinţă instanţa a constatat că se impune modificarea titlului de proprietate şi a pro¬cesului verbal de punere în posesie, conform cererii reclamantului, care a fost admisă.

Împotriva sentinţei civile nr. 2986 din 21.11.2018, pronunţată de Judecătoria S.M., în dosarul civil nr. 2482/307/2017 a promovat apel pârâta C.L.Sarasău pentru stabilirea drep¬¬tului de proprietate privată asupra terenurilor.

În motivarea cererii de apel se arată că hotărârea pronunţată este lipsită de temei le¬gal şi a fost dată cu aplicarea greşită a legii, respectiv a dispoziţiilor art. 58 din Legea nr. 18/ 1991, care a constituit temeiul juridic al acţiunii.

O acţiune în „modificarea” unui titlu de proprietate emis în conformitate cu hotărârea co¬misiei judeţene de fond funciar, după ce titlul de proprietate a intrat în circuitul civil, nu a fost reglementată prin legea specială.

Sentinţa a fost dată cu aplicarea greşită a legii deoarece modificarea titlului pre¬su¬pu¬ne probarea existenţei unei erori materiale la emiterea actului administrativ a cărui analiză este dedusă judecăţii, iar finalitatea acţiunii constă în corectarea erorilor intervenite, în sens for¬mal, fără afectarea substanţei sau întinderii însuşi a dreptului recunoscut.

Modificarea titlului de proprietate nr. 60487/8/12.05.2003 şi a procesului verbal de pu¬nere în posesie nr. 835/2003 în sensul celor dispuse de instanţa de fond-schimbarea ca¬te¬go¬riei de folosinţă din alte terenuri neagricole în teren cu vegetaţie forestieră-presupune o a¬na¬liză de fond, nu corectarea unei simple erori materiale, în sensul arătat în acţiune, însă ins¬tan¬ţa nu a dat dovadă de rol activ şi nu a pus în discuţie obiectul acţiunii în raport de temeiul ju¬ridic invocat, pronunţând o hotărâre motivată foarte sumar.

Schimbarea categoriei terenului în teren cu vegetaţie forestieră presupune intro¬du¬ce¬rea în cauză sau cel puţin solicitarea unui punct de vedere Direcţiei Silvice Maramureş în ca¬li¬tate de administrator al fondului forestier proprietate publică a statului, aspect ce a fost ignorat de instanţă cu toate că a fost solicitat atât de către C.L.cât şi de Comisia Judeţeană în întâmpinările depuse.

Sentinţa astfel pronunţată nu poate fi pusă în executare deoarece terenul, fiind inclus în amenajament silvic, se află în administrarea Romsilva şi având în vedere că aceasta nu a fost parte în proces şi nici măcar nu li s-a solicitat punctul de vedere, Garda Forestieră va re¬fuza semnarea titlului de proprietate astfel cum a fost modificat.

Pe de altă parte modificarea titlului de proprietate în sensul schimbării categoriei de folosinţă a terenului afectează însăşi substanţa acestuia raportat la faptul că terenurile cu vegetaţie forestieră fac parte din domeniul public al statului, acesta fiind inalienabil, imprescriptibil, insesizabil conform prevederilor Deciziei nr. 395/13.06.2017 a Curţii Constituţionale.

Raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză nu este corect deoarece când a fost pre¬zent reprezentantul C.L. Sarasău nu s-au făcut măsurători pe motiv că re¬cla¬man¬tul nu şi-a putut identifica terenul, nu au fost chemaţi/consultaţi vecinii terenului, nu s-a sta¬bilit în concret de când este inclus terenul în cauză în amenajament silvic aşa cum a so¬li¬citat C.L.prin întâmpinarea din 14.09.2017. Raportat la aceste aspecte se impune în¬cuviinţarea efectuării unei expertize judiciare. Conform raportului de expertiză terenul este situat în extravilanul comunei Sarasău, în locul numit „Cetatea”, între vecinii; V., D.G., O.S. şi C.P., or între D.G. şi C.P. nu există te¬ren disponibil aşa cum reiese din titlul de proprietate nr. 60487/8 emis în data de 12.05.2003.

Din analizarea celorlalte titluri de proprietate, se constată că titlul de proprietate nr. 60487/8/12.05.2003 emis pe seama numitului C.I., a fost emis ulterior celor două ti¬tluri de proprietate nr. 59890/63 emis pe seama numitului C.P. şi nr. 44293/22 emis pe sea¬ma numitului D.G., adică peste terenurile deja puse în proprietate. Intimatul nu fo¬loseşte terenul din locul numit „Cetatea” după anul 1989, nu plăteşte impozit pentru res¬pec¬ti¬vul teren, nu l-a declarat la registrul agricol al comunei Sarasău, iar moştenitorii legali ai pro¬prietarilor C.P.şi D.G. folosesc în mod paşnic terenurile.

În urma deplasării în teren s-a identificat această suprapunere de titluri şi astfel a¬pe¬lanta propune schimbul amplasamentului pentru suprafaţa de teren din locul numit „Cetatea” din titlul de proprietate nr. 60487/8 emis pe seama numitului C.I. în data de 12.05. 2003.

În drept, au fost invocate prevederile art. 466 din Legea nr. 134/2010, Legea nr. 18/ 1991, Legea nr. 46/2008 şi decizia nr. 395/2017 a Curţii Constituţionale.

În probaţiune, s-au depus înscrisuri şi s-a solicitat încuviinţarea probei cu expertiza ju¬diciară.

Intimatul C.I.prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea apelului şi men¬ţinerea sentinţei atacate ca fiind temeinică şi legală.

În motivarea întâmpinării s-a arătat că motivele de apel expuse de către apelantă nu au fost invocate prin întâmpinarea depusă la dosar în faţa Judecătoriei S.M.. In¬ti¬matul arată că a solicitat doar îndreptarea erorilor intervenite în titlul de proprietate fără a a¬fec¬ta substanţa sau întinderea dreptului recunoscut, nesolicitând mărirea suprafeţei sau modi¬fi¬carea amplasamentului.

Motivele de apel vizează în fond modalitatea de reconstituire a dreptului de pro¬pri¬e¬tate şi de emitere a titlului de proprietate al intimatului. Se invocă de către apelantă că cererea de reconstituire şi adeverinţa de validare emise în baza Legii nr. 18/1991 prin care a fost va¬li¬da¬tă cererea şi a fost emis titlul de proprietate nr. 60487/12.05.2003 nu se regăsesc. Se mai invocă faptul că terenul face parte din domeniul public al statului acesta fiind inalienabil, imprescriptibil şi insesizabil, precum şi existenţa mai multor titluri de proprietate emise pe acelaşi teren, precum şi faptul că titlul de proprietate al intimatului a fost emis peste terenurile deja puse în posesie.

Raportat la apărarea realizată de către apelantă, intimatul arată că dosarul de fond fun¬ciar şi documentele pe care le-a depus în vederea reconstituirii dreptului de proprietate au fost analizate de către apelanta C.L.Sarasău, care în urma analizei dosarului, a si¬tu¬aţiei din teren, a înaintat propunerea de validare a cererii intimatului, cu punerea acestuia în po¬sesie şi emiterea titlului de proprietate. Prin urmare, dacă există vreo eroare în modalitatea de emitere a titlului de proprietate peste terenurile deja puse în proprietate, vina aparţine ape¬lan¬tei.

Legalitatea hotărârii prin raportare la admisibilitatea acţiunii intimatului, este confir¬ma¬tă de poziţia exprimată de către C.J.MM de fond funciar care, prin în¬tâmpinarea depusă la instanţa de fond, confirmă că în baza documentaţiei întocmite - ane¬xe¬le validate, planurile parcelare, schiţa amplasamentului, procesul verbal de punere în po¬se¬sie, s-a eliberat în temeiul Legii nr. 18/1991 titlul de proprietate nr. 60487/8/12.05.2003, în fa¬voa¬rea intimatului.

C.J. confirmă că este posibilă schimbarea categoriei de folosinţă a te¬re¬nului raportat la prevederile art. 62 din HG nr. 890/2005, pentru o suprafaţă de teren cu des¬ti¬naţie agricolă pe care în prezent se află vegetaţie forestieră cuprinsă în fondul forestier na¬ţi¬o¬nal, arătând că nu se opune admiterii cererii în măsura în care intimatul va face dovada fap¬tu¬lui că vechiul amplasament, la momentul reconstituirii, a avut destinaţia de teren cu vegetaţie fo¬restieră şi a fost cuprins în amenajament silvic.

Intimata C.J.MMpentru stabilirea dreptului de proprietate pri¬¬va¬tă asupra terenurilor prin întâmpinarea formulată arată că reiterează susţinerile din întâmpinarea depusă la instanţa de fond.

În motivarea întâmpinării învederează instanţei că, titlul de proprietate nr. 60487/8 e¬mis în 12.05.2003 în favoarea numitului C.I., pentru suprafaţa totală de 5.800 mp te¬ren cu destinaţie agricolă în temeiul Legii nr. 18/1991, pe baza documentaţiilor întocmite şi î¬na¬intate de către C.L.Sarasău de fond funciar. Astfel culpa pentru emiterea e¬ro¬na¬tă a titlului de proprietate aparţine în exclusivitate comisiei locale de la locul situării te¬re¬nului.

De asemenea, raportat la faptul că prin cererea introductivă de instanţă s-a solicitat modificarea titlului de proprietate în sensul schimbării categoriei de folosinţă a acestuia din „alte terenuri neagricole” în categoria pădure, a solicitat introducerea în cauză a Direcţiei Sil¬vice Maramureş şi solicitarea unui punct de vedere raportat la calitatea acesteia de ad¬mi¬nis¬tra¬tor al terenurilor cu vegetaţie forestieră. Aceasta se impunea cu atât mai mult cu cât potrivit ex-pertizei tehnice întocmite în cauză terenul este parţial inclus în amenajament silvic.

Intimata arată că prin întâmpinare au arătat că nu se opun admiterii cererii, în măsura în care reclamantul face dovada faptului că vechiul amplasament la momentul reconstituirii a avut destinaţia de teren cu vegetaţie forestieră şi a fost cuprins în amenajament silvic, soli¬ci¬tând potrivit art. 454 Cod procedură civilă, să nu fie obligaţi la plata cheltuielilor de judecată.

Cu toate acestea, nu se opun admiterii apelului, apreciind ca fiind necesară clari¬fi¬ca¬rea situaţiei de fapt a terenului ce face obiectul titlului de proprietate, raportat la motivele de apel invocate şi având în vedere caracterul devolutiv al apelului, solicită instanţei de apel să în¬cuviinţeze completarea probelor administrate la pria instanţă, precum şi administrarea altor probe, dacă le consideră necesare pentru soluţionarea cauzei.

În drept, au fost invocate prevederile art. 205 Cod procedură civilă, precum şi ale Legii nr. 18/1991, cu modificările şi completările ulterioare.

Analizând sentinţa atacată, prin prisma motivelor de apel formulate şi în consi¬de¬rarea dispoziţiilor legale incidente în cauză, tribunalul reţine următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată formulată, reclamantul-intimat C.I.a solicitat instanţei modificarea titlului de proprietate şi a procesului-verbal de punere în posesie, în sensul de a se dispune înscrierea terenului în suprafaţă de 3100 mp în categoria de folosinţă „pădure”, iar nu în categoria de folosinţă „alte terenuri neagricole”, cum este menţionat în actele a căror rectificare se solicită.

Reclamantul a arătat că nu se solicită schimbarea amplasamentului terenului, solicitându-se doar rectificarea datelor care se susţine că nu corespund adevărului, constituind, potrivit propriilor susţineri, o eroare materială.

În cuprinsul titlului de proprietate nr. 60487/8 din data de 12.05.2003 se constată că reclamantul deţine 2 terenuri în locul numit „Cetăţea” din localitatea Sarasău, imobilele având aceleaşi vecinătăţi. Terenul în suprafaţă de 2700 mp. are categoria de folosinţă fâneţe, iar terenul în suprafaţă de 3100 mp. are categoria de folosinţă „alte terenuri neagricole”. Titlul de proprietate a fost depus în copie la filele 5-6 din dosarul Judecătoriei S.M.. Procesul-verbal de punere în posesie nr. 835/2003 a fost ataşat la fila 7 din dosarul judecătoriei.

Judecătoria S.M. a admis acţiunea apreciind că menţiunea categoriei de folosinţă „alte terenuri neagricole” reprezintă o eroare materială, aceasta fiind remediată, prin înscrierea corectă a categoriei de folosinţă.

În cuprinsul memoriului de apel formulat de C.L.Sarasău pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor s-a invocat faptul că soluţia a fost dată prin interpretarea eronată a legii.

Instanţa a solicitat C.L. să comunice toate înscrisurile care au stat la baza emiterii titlului de proprietate. Deşi în adresa depusă la dosar s-a menţionat că se comunică toate înscrisurile deţinute, nu a fost comunicată cererea de reconstituire, deşi potrivit art. 8 alin. 3 din Legea nr. 18/1991, reconstituirea dreptului de proprietate se face la cerere.

La dosar a fost depusă copia registrului agricol aferent perioadei 1959-1963. Din cuprinsul înscrisului aflat la fila 61 din dosar se constată că reclamantul-intimat C.I.a avut înregistrat în actul amintit suprafaţa de 0,58 hectare în locul numit „Cetăţea”, suprafaţa fiind constituită din 3 parcele, respectiv 0,21 hectare teren arabil, suprafaţa de 0,08 hectare fânaţ, respectiv suprafaţa de 0,29 hectare având categoria de folosinţă „alte terenuri”.

Reclamantul a fost înscris în Anexa 2a întocmită de C.L.Sarasău pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor (f.62-63), fiind menţionată suprafaţa totală propusă pentru reconstituire ca fiind 0,58 hectare. Întreaga suprafaţă este menţionată la poziţia nr. 15, respectiv „fânaţ”.

Prin Hotărârea nr. 980 din 24.06.1992 (f.64 dosarul din apel) a fost validată Anexa nr. 2A a C.L.S., fiind reconstituite suprafeţele de teren propuse de entitatea locală.

În concluzie reclamantului C.I.i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafaţă de 0,58 hectare, însă categoria de folosinţă a terenului nu a fost „teren cu vegetaţie forestieră” sau „pădure”.

În luna aprilie 2003 a fost întocmit procesul-verbal de punere în posesie. În cuprinsul acestui act se face referire la 2 parcele, respectiv parcela în suprafaţă de 2700 mp. având categoria de folosinţă fâneaţă, între vecinii: vâlcea, D.G., O.S. şi C.P., respectiv parcela având suprafaţa de 3100 mp. cu aceleaşi vecinătăţi, categoria de folosinţă a acesteia fiind „alte terenuri neagricole”.

Procesul-verbal a fost semnat de reclamantul-intimat C.I.

În baza hotărârii de reconstituire a dreptului de proprietate, precum şi a procesului-verbal de punere în posesie, reclamantului-intimat i s-a eliberat titlul de proprietate, la data de 12.05.2003.

Actele arătate anterior nu au fost contestate de reclamant la momentul emiterii, C.I.semnând procesul-verbal de punere în posesie cu terenul având categoria de folosinţă „alte terenuri neagricole”.

Diferenţa dintre „alte terenuri neagricole” şi „teren cu vegetaţie forestieră” sau „pădure” este semnificativă. Cu toate acestea reclamantul a acceptat şi şi-a însuşit prin semnătură modul în care a fost pus în posesie pentru terenul având categoria de folosinţă „alte terenuri neagricole”.

De asemenea, se constată că prin hotărârea de reconstituire a dreptului de proprietate reclamantului-intimat C.I. nu i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru teren cu vegetaţie forestieră. Din probele administrate şi din susţinerile părţilor nu rezultă că această hotărâre ar fi fost modificată în sensul reconstituirii dreptului de proprietate pentru teren cu vegetaţie forestieră. Astfel, reconstituirea necontestată se bucură de prezumţia de legalitate a dispoziţiei C.J. Maramureş pentru stabilirea dreptului  de proprietate privată asupra terenurilor.

Raportat la modul în care s-a făcut reconstituirea dreptului de proprietate, raportat la categoria de folosinţă a terenurilor preluate de la reclamant, instanţa constată că nu se poate reţine existenţa unei erori materiale în privinţa înscrierii în procesul-verbal de punere în posesie (act însuşit de reclamantul-intimat prin semnătură, presupunându-se că acesta a fost de acord cu punerea în posesie şi cu actele întocmite cu această ocazie) sau a înscrierii în titlul de proprietate a categoriei de folosinţă a terenului.

Potrivit art. 591 din Legea nr. 18/1991 privind fondul funciar „îndreptarea erorilor materiale înscrise în titlurile de proprietate care sunt produse din cauza erorilor de scriere se efectuează de oficiul de cadastru şi publicitate imobiliară.

(2) Rectificarea titlurilor de proprietate se poate face de oficiul de cadastru şi publicitate imobiliară, în temeiul hotărârii comisiei judeţene.

(3) Procedura de îndreptare a erorilor materiale şi de rectificare a titlurilor de proprietate va fi aprobată prin ordin cu caracter normativ al directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară.”

În prezenta cauză nu se identifică o eroare în sensul invocat de reclamantul-intimat Coman Ioan, respectiv înscrierea categoriei de folosinţă „alte terenuri neagricole” în actele a căror rectificare se solicită, în locul categoriei de folosinţă „pădure”, deoarece reclamantului nu i s-a reconstituit teren cu categoria de folosinţă pădure.

Eroare nu este una de scriere, ci se poate discuta dacă reclamantului i s-a reconstituit sau nu teren cu categoria de folosinţă pădure sau cu altă categorie de folosinţă.

În concluzie, în prezenta cauză nu se poate reţine existenţa unei erori de scriere, ci se încearcă punerea în discuţie a reconstituirii dreptului de proprietate, respectiv a se dispune în fapt reconstituirea dreptului de proprietate asupra unui teren cu categorie de folosinţă pădure, în loc de teren cu categoria de folosinţă alte terenuri neagricole. O astfel de cerere nu reprezintă îndreptarea unei erori de scriere.

Prima instanţă a mai arătat, în susţinerea soluţiei pronunţate faptul că la momentul la care a fost realizată punerea în posesie, dacă terenul ar fi fost corect identificat petentul ar fi putut cere punerea în posesie pe vechiul amplasament ocupat în prezent de pădure.

Instanţa constată că reclamantul-intimat a arătat că nu solicită schimbarea amplasamentului. Eventuala eroare de punere în posesie nu face obiectul prezentului dosar. Prin punerea în posesie se realizează operaţiunea de identificare şi delimitare a suprafeţei de teren pentru care există o dispoziţie de reconstituire a dreptului de proprietate. Punerea în posesie identifică terenul. Odată realizată această operaţiune prin întocmirea procesului-verbal de punere în posesie însuşită de persoana beneficiată a reconstituirii, se prezumă că acesta corespunde adevărului, iar persoana împroprietărită cunoaşte sub toate aspectele posibile parcela sa, vecinătăţile parcelei de teren sau categoria de folosinţă.

Eventuala eroare de identificare a parcelei nu constituie o eroare materială sau de scriere din cuprinsul procesului-verbal de punere în posesie, ci eventual o problemă de fond care vizează reconstituirea dreptului de proprietate.

În cuprinsul cererii de chemare în judecată, reclamantul-intimat a invocat şi prevederile art. 58 din Legea nr. 18/1991, potrivit cărora „Instanţa soluţionează cauza potrivit regulilor prevăzute în Codul de procedură civilă şi în Legea nr. 92/1992*) pentru organizarea judecătorească. Pe baza hotărârii judecătoreşti definitive, comisia judeţeană, care a emis titlul de proprietate, îl va modifica, îl va înlocui sau îl va desfiinţa.”

Este adevărat că instanţa poate dispune modificarea titlului de proprietate, însă această modificare este rezultatul constatării unor neconcordanţe dintre actele emise în aplicarea legii fondului funciar şi menţiunile din titlul de proprietate.

Punerea efectivă în posesie pe un teren cu categoria de folosinţă „alte terenuri neagricole”, punere în posesie acceptată de beneficiarul reconstituirii şi emiterea titlului în concordanţă cu procesul-verbal de punere în posesie nu poate constitui temei pentru modificarea titlului.

Sub un alt aspect se consideră că presupusa eroare trebuie să fie în legătură cu un element existent la momentul întocmirii actului. În prezenta cauză punerea în posesie pe un teren având categoria de folosinţă „alte terenuri neagricole” a fost însuşită de reclamantul-intimat.

Având în vedere totalitatea considerentelor expuse, instanţa, în temeiul art. 480 C.proc.civ., va admite apelul declarat de C.L.pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Sarasău, sentinţa atacată va fi schimbată în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.

Domenii speta

Spete similare