Act administrativ asimilat. Litigiu având ca obiect obligarea la emiterea autorizaţiei de construire. Condiţia obţinerii acordului vecinilor prevăzută de lege, dar neprevăzută în certificatul de urbanism.

- art. 2 din Legea nr. 51/1990

- art. 2.5.6 din anexa 1 la Legea nr. 50/1991

- art. 30 din Normele metodologice de aplicare ale Legii nr. 50/1991

Condiţiile pentru eliberarea autorizaţiei de construire sunt cele prevăzute de lege, chiar dacă nu au fost prevăzute în certificatul de urbanism. În speţă, reclamanţii solicită schimbarea destinaţiei imobilului pe care îl deţin din locuinţă în aceea de spaţiu comercial şi că destinaţia de facto de service auto este incompatibilă cu funcţiunea de locuit pe care o are zona în care este amplasat imobilul, în imediata vecinătate a hotelului deţinut de intervenienţii accesorii, cărora li se cauzează un disconfort evident.

Prin sentinţa civilă nr.1176/CA din data de 16.11.2017, pronunţată de Tribunalul Braşov – Secţia a – II – a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal în dosarul nr. xxx/62/2016 s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Unitatea Administrativ Teritorială A..

S-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii B. şi C. în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială A. prin Primar.

S-a admis cererea de intervenţie accesorie în interesul pârâtei formulată de intervenienţii S.C.  D. S.R.L., E. şi F.

Împotriva acestei hotărâri, recurenţii reclamanţi C. şi B. au declarat recurs, în termenul legal, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei cu consecinţa admiterii cererii de chemare în judecată.

Se reiterează starea de fapt arătându-se în esenţă că reclamanţii au solicitat să se dispună obligarea pârâtei să elibereze actul administrativ privind schimbarea destinaţiei de ,,locuinţă” a imobilului situat în A., str. G., FN, jud. H., în ,,spaţiu comercial” şi la plata de despăgubiri datorate întârzierii în emiterea actului menţionat. Autoritatea locală a refuzat în mod netemeinic soluţionarea acestei cereri iar în proces au intervenit accesoriu în favoarea autorităţii publice locale S.C. D. S.R.L., E. şi F., solicitând respingerea acţiunii, prima instanţă reţinând că acordul intervenienţilor, în calitate de vecini era obligatoriu în condiţiile art. 2.5.6 din Anexa 1 la Legea nr. 50/1991, art. 27 lit. b şi c şi art. 30 din Normele metodologice de aplicare ale acestei legi.

Prima critică de recurs vizează interpretarea prevederilor art. 6 alin. 1 din Legea nr. 50/1991, în opinia recurenţilor acordul vecinilor nefiind obligatoriu dacă acesta nu a fost inserat în certificatul de urbanism. Certificatul de urbanism cuprinde aspecte care ţin de natura juridică şi economică a imobilului astfel că aceste chestiuni particulare nu sunt prevăzute în lege pentru a se putea trage concluzia că inserarea în certificatul de urbanism a acordului vecinilor nu este obligatorie atât timp cât această cerinţă este una prevăzută de norma legală.

O altă critică de recurs se referă la obligativitatea avizului vecinilor pentru cazul în speţă raportat la textele de lege invocate şi solicitarea recurenţilor reclamanţi. Reclamanţii au solicitat prin cererea depusă la UAT A. schimbarea parţială a destinaţiei imobilului în speţă din aceea de locuinţă în spaţiu comercial. Prin această solicitare reclamanţii nu au solicitat avizarea unor lucrări de construcţii, amenajări sau extinderi întrucât nu sunt necesare pentru obiectivul propus de aceştia. Prevederile legale pe care se întemeiază sentinţa recurată se referă la necesitatea acordului vecinilor pentru construcţiile noi, amplasate adiacent construcţiilor existente sau în imediata lor vecinătate, …pentru lucrări de construcţii necesare în vederea Schimbării destinaţiei de clădiri existente, în cazul amplasării de construcţii cu altă destinaţie decât cea a clădirilor învecinate.

În al treilea rând, se critică faptul că prima instanţă a reţinut că certificatul de urbanism expirase la data de 06.03.2016. Recurenţii reclamanţi susţin că nu li se poate imputa acest fapt câtă vreme certificatul de urbanism a expirat la 06.03.2016, iar la data introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv 23.07.2015 acesta era în vigoare.

În drept s-au invocat dispoziţiile art. 488 pct. 6 şi 8 Cod procedură civilă, dar şi prevederile precitate din Legea nr. 50/1991.

Cererea de recurs a fost legal timbrată cu 200 lei taxa judiciară de timbru.

Intimata UAT Oraşul A. a formulat întâmpinare ( f. 45) invocând excepţia tardivităţii cererii de recurs formulată de recurenta reclamantă C. Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea recursului şi menţinerea sentinţei recurate, arătându-se că certificatul de urbanism de care se prevalează reclamanţii este expirat, reclamanţii nu au solicitat prelungirea acestuia şi nici nu au obţinut acordul vecinilor cerinţă inserată în respectivul certificat de urbanism. Necesitatea obţinerii acordului rezultă fără putinţă de tăgadă din prevederile reţinute de prima instanţă. Imobilul reclamanţilor are destinaţia de locuinţă şi se regăseşte în Planul Urbanistic General în UTR 35 (unitate teritorială de referinţă) funcţiunile predominante fiind cele de locuit şi de agrement cu dotările aferente. Reclamanţii recurenţi desfăşoară în respectivul imobil edificat cu destinaţia de locuinţă activităţi de service auto fiind de la sine înţeles că desfăşurarea unor astfel de activităţi într-o zonă de locuinţe şi hoteluri nu face altceva decât să perturbe liniştea zonei şi a locuitorilor.

Intimaţii intervenienţi accesorii în favoarea pârâtei UAT Oraşul A., S.C. D. S.R.L., E. şi F. au formulat întâmpinare ( f. 47) invocând excepţia tardivităţii cererii de recurs formulată de recurenta reclamantă C. Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea recursului şi menţinerea sentinţei recurate, arătându-se că certificatul de urbanism de care se prevalează reclamanţii este expirat, reclamanţii nu au solicitat prelungirea acestuia şi nici nu au obţinut acordul vecinilor cerinţă inserată în respectivul certificat de urbanism. Necesitatea obţinerii acordului rezultă fără putinţă de tăgadă din prevederile art. 2.5.6 din Anexa 1 la Legea nr. 50/1991, art. 27 lit. b şi c şi art. 30 din Normele metodologice de aplicare ale acestei legi reţinute de prima instanţă. Din cuprinsul acestor dispoziţii legale rezultă fără putinţă de tăgadă că acordul vecinilor este necesar pentru orice schimbare de destinaţie a unui imobil „atât în situaţia în care se aduc modificări de destinaţie a spaţiilor din interiorul unei clădiri”.

Imobilul reclamanţilor este amplasat într-o zonă de locuinţe şi de agrement, or un service auto lipit de un hotel ar încălca toate normele legale în vigoare. Prin cerinţa acordului vecinilor la schimbarea de destinaţie a unui imobil legiuitorul a urmărit înlăturarea creării unor situaţii de disconfort generate de funcţiunea preexistentă şi cea propusă, cele mai frecvente fiind cele legate de afectarea funcţiunii de locuit prin implementarea unor funcţiuni incompatibile datorită zgomotului, circulaţiei, degajării de noxe, etc.

Reclamanţii recurenţi nu se pot sustrage de la respectarea legii, încercând prin intermediul acestui proces să eludeze normele legale şi să solicite legalizarea unei ilegalităţi prin intermediul instanţei. Se mai arată că între intervenienţi şi reclamanţi există o situaţie litigioasă, pe rolul instanţelor existând alte 2 dosare având ca obiect readucerea imobilului reclamanţilor la destinaţia de locuinţă şi încetarea oricărei activităţi cu caracter comercial.

 Excepţia tardivităţii cererii de recurs formulată de recurenta reclamantă C. a fost respinsă pentru considerentele expuse în cuprinsul încheierii de şedinţă din 10.10.2017.

În probaţiune s-a administrat proba cu înscrisuri noi în recurs depuse de intimaţii intervenienţi accesorii (f. 50-61).

Examinând cauza prin prisma motivelor invocate şi a dispoziţiilor art. 488 pct. 6 şi 8 Cod procedură civilă, instanţa de control judiciar constată că recursul este nefondat.

Analizând sentinţa recurată prin prisma primei critici de recurs, respectiv greşita aplicare de către prima instanţă a dispoziţiilor legale incidente în cauză, respectiv greşita aplicare a condiţiilor de emitere a autorizaţiei de construcţie cu referire la neîndeplinirea cerinţei obţinerii acordului vecinilor, Curtea reţine următoarele:

În speţă, prima instanţă a reţinut ca stare de fapt necontestată împrejurarea că reclamanţii au solicitat pârâtei schimbarea destinaţiei imobilului în cauză din aceea de locuinţă aşa cum el a fost autorizat, în aceea de spaţiu comercial, necesar desfăşurării unor activităţi comerciale. La cererea mai sus menţionată s-au depus o serie de acte, avize şi acorduri prevăzute în certificatul de urbanism nr. 62/2015, însă nu au depus şi acordurile vecinilor necesare schimbării destinaţiei imobilului din locuinţă în spaţiu comercial.

Curtea urmează să valideze raţionamentul juridic al primei instanţe care a reţinut necesitatea obţinerii acordului vecinilor. Astfel potrivit art. 2.5 şi 6 din anexa 1 la Legea nr. 50/1991 anexă privind CONŢINUTUL-CADRU al documentaţiei tehnice D.T. pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii - Documentaţia tehnică - D.T. pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii se elaborează de proiectanţi autorizaţi, persoane fizice sau juridice, în condiţiile prevederilor art. 9 din prezenta lege şi, după vizarea spre neschimbare, se dezvoltă în proiectul tehnic întocmit conform prevederilor legale în vigoare, în concordanţă cu cerinţele certificatului de urbanism, cu conţinutul avizelor, acordurilor, punctului de vedere al autorităţii pentru protecţia mediului competente, precum şi, după caz, al actului administrativ al acesteia, cerute prin certificatul de urbanism.

Documentaţia tehnică - D.T. pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii se întocmeşte pentru:

- autorizarea executării lucrărilor de construire - D.T.A.C.;

- autorizarea executării lucrărilor de desfiinţare - D.T.A.D.;

- autorizarea executării organizării lucrărilor - D.T.O.E.

Conţinutul-cadru al documentaţiei tehnice - D.T. pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii cuprinde opisul pieselor scrise şi desenate, necesar a fi prezentate spre autorizare.

 „2.5.6. Acordul vecinilor, conform prevederilor legale în vigoare, exprimat în formă autentică, pentru construcţiile noi, amplasate adiacent construcţiilor existente sau în imediata lor vecinătate - şi numai dacă sunt necesare măsuri de intervenţie pentru protejarea acestora -, pentru lucrări de construcţii necesare în vederea schimbării destinaţiei în clădiri existente, precum şi în cazul amplasării de construcţii cu altă destinaţie decât cea a clădirilor învecinate.”

De asemenea potrivit art. 27 lit. b şi c din Normele metodologice de aplicare ale Legii nr. 50/1991 „art. 27.  Acordul vecinilor (1) Acordul vecinilor, prevăzut la pct. 2. 5. 6. al secţiunii I "Piese scrise" a cap. A. "Documentaţia tehnică pentru autorizarea executării lucrărilor de construire - D.T.A.C.", prevăzut în anexa nr. 1 la Lege, este necesar în următoarele situaţii:  …

b) pentru lucrări de construcţii necesare în vederea schimbării destinaţiei în clădiri existente;

c) în cazul amplasării de construcţii cu altă destinaţie decât cea a clădirilor învecinate.

(3) Situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. b) şi c) corespund cazurilor în care, urmare investiţiei noi pot fi create situaţii de disconfort generate de incompatibiltăţi între funcţiunea preexistentă şi cea propusă, atât în situaţia în care se aduc modificări de destinaţie a spaţiilor în interiorul unei clădiri, cât şi în situaţia în care funcţionalitatea unei construcţii noi este incompatibilă cu caracterul şi funcţionalitatea zonei în care urmează să se integreze. Cauzele cele mai frecvente sunt cele legate de afectarea funcţiunii de locuit prin implementarea unor funcţiuni incompatibile datorită zgomotului, circulaţiei, degajării de noxe etc.

(4) Acordul vecinilor se va da condiţionat de asigurarea, prin proiectul tehnic P.Th. şi autorizaţia de construire/desfiinţare, a măsurilor de punere în siguranţă a construcţiei preexistente rezultate în urma raportului de expertiză tehnică întocmit la comanda investitorului noii construcţii.

(5) Acordul vecinilor este valabil numai în formă autentică.

(6) Refuzul nejustificat de a-şi da acordul se constată de către instanţa de judecată competentă, hotărârea acesteia urmând să fie acceptată de către emitentul autorizaţiei de construire/desfiinţare în locul acordului vecinilor. ”.

 În speţă este limpede că reclamanţii solicită schimbarea destinaţiei imobilului pe care îl deţin din locuinţă în aceea de spaţiu comercial şi că destinaţia de facto de service auto este incompatibilă cu funcţiunea de locuit pe care o are zona în care este amplasat imobilul, în imediata vecinătate a hotelului deţinut de intervenienţii accesorii, cărora li se cauzează un disconfort evident.

Critica referitoare la împrejurarea că acest acord nu a fost inserat în certificatul de urbanism, pe de o parte pentru că certificatul de urbanism a expirat la data de 06.03.2016, iar, pe de altă parte această cerinţă este prevăzută de dispoziţiile legale mai sus enunţate.

Astfel, Curtea reţine care sunt efectele certificatului de urbanism potrivit art. 30 din Normele metodologice de aplicare ale Legii nr. 50/1991 „(1) Certificatul de urbanism este actul de informare al autorităţii administraţiei publice competente să emită autorizaţii de construire/desfiinţare, prevăzute la art. 4 alin. (1) şi art. 43 lit. a) din Lege, care se emite, în principal, în vederea începerii procedurii de autorizare a executării lucrărilor de construcţii, precum şi a instalaţiilor aferente acestora, inclusiv pentru desfiinţarea construcţiilor ori a altor lucrări ori amenajări.

(2) Prin Certificatul de urbanism, potrivit prevederilor art. 6 alin. (1) din Lege, se aduc la cunoştinţă investitorului/solicitantului informaţii - existente la data solicitării, în conformitate cu prevederile planurilor urbanistice şi ale regulamentelor aferente acestora ori ale planurilor de amenajare a teritoriului, după caz, avizate şi aprobate potrivit legii - cu privire la cerinţele tehnice ale amplasamentului, precum şi la obligaţiile pe care acesta le are în procedura de autorizare a executării lucrărilor de construcţii, privind:

a) regimul juridic, economic şi tehnic al imobilului - teren şi/sau construcţii existente la data solicitării -, în conformitate cu prevederile planurilor urbanistice şi ale regulamentelor aferente acestora, ori ale planurilor de amenajare a teritoriului, după caz, avizate şi aprobate potrivit legii;

b) cerinţele urbanistice specifice amplasamentului;

c) avizele/acordurile legale necesare în vederea autorizării;

d) obligaţia de a contacta autoritatea competentă pentru protecţia mediului, în scopul obţinerii punctului de vedere şi, după caz, al actului administrativ al acesteia, în vederea autorizării.

(3) Certificatul de urbanism se eliberează solicitantului în termen de cel mult 30 de zile calendaristice de la data înregistrării cererii, menţionându-se în mod obligatoriu scopul emiterii acestuia.

(4) Potrivit prevederilor art. 6 alin. (5) din Lege, în baza Certificatului de urbanism nu este permisă executarea lucrărilor de construcţii. ”.

Astfel, Curtea reţine că certificatul de urbanism prevede o listă de condiţii pe care solicitantul autorizaţiei de construcţie trebuie să le satisfacă, însă aceste cerinţe nu sunt exhaustive, emiterea autorizaţiei de construire urmând a se realiza doar dacă condiţiile prevăzute de lege sunt îndeplinite.  Ori, în ce priveşte acordul vecinilor, aşa cum s-a reţinut mai sus acesta trebuie obţinut „conform prevederilor legale”.

 În acest sens Curtea reţine că potrivit art. 2 din legea nr. 51/1990 1) Autorizaţia de construire constituie actul final de autoritate al administraţiei publice locale pe baza căruia este permisă executarea lucrărilor de construcţii corespunzător măsurilor prevăzute de lege referitoare la amplasarea, conceperea, realizarea, exploatarea şi post-utilizarea construcţiilor.

(2) Autorizaţia de construire se emite în baza documentaţiei pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii, elaborată în condiţiile prezentei legi, în temeiul şi cu respectarea prevederilor documentaţiilor de urbanism, avizate şi aprobate potrivit legii.

(2^1) Procedura de autorizare a executării lucrărilor de construcţii începe odată cu depunerea cererii pentru emiterea certificatului de urbanism în scopul obţinerii, ca act final, a autorizaţiei de construire şi cuprinde următoarele etape:

a) emiterea certificatului de urbanism;

b) emiterea punctului de vedere al autorităţii competente pentru protecţia mediului pentru investiţiile care nu se supun procedurilor de evaluare a impactului asupra mediului;

c) notificarea de către solicitant a autorităţii administraţiei publice competente cu privire la menţinerea solicitării de obţinere, ca act final, a autorizaţiei de construire, pentru investiţiile la care autoritatea competentă pentru protecţia mediului a stabilit necesitatea evaluării impactului asupra mediului şi a emis îndrumarul conform legislaţiei privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice şi private asupra mediului;

d) emiterea avizelor şi acordurilor, precum şi a actului administrativ al autorităţii pentru protecţia mediului competente privind investiţiile evaluate din punctul de vedere al impactului asupra mediului;

e) elaborarea documentaţiei tehnice necesare pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii, denumită în continuare documentaţie tehnică - D. T. ;

f) depunerea documentaţiei pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii la autoritatea administraţiei publice competente;

g) emiterea autorizaţiei de construire. ”

Faţă de aceste considerente de fapt şi de drept Curtea validează concluzia primei instanţe în sensul că nu se poate aprecia că refuzul pârâtei de a emite autorizaţia privind schimbarea destinaţiei de ,,locuinţă” a imobilului situat în A., str. G., FN , jud. H., în ,,spaţiu comercial” este unul nejustificat în sensul dispoziţiile art. 2 litera i din Legea nr. 554/2004.

În concluzie, Curtea reţine că argumentele primei instanţe reflectă o justă aplicare a dispoziţiilor legale incidente, iar criticile recurenţilor reclamanţi bazate pe motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 Cod procedură sunt neîntemeiate.

Curtea mai reţine că recurenţii reclamanţi au invocat şi motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 6 Cod procedură civilă, fără însă a-l dezvolta, iar instanţa de recurs, prin prisma prevederilor art. 489 alin. 2 Cod procedură civilă nu a decelat nicio critică de recurs care să poată fi circumscrisă acestui motiv de recurs. Dimpotrivă se reţine că soluţia pronunţată de prima instanţă este motivată în fapt şi în drept, nefiind invocate de recurenţi presupuse considerente contradictorii ori străine de natura cauzei.

Pentru aceste considerente, Curtea va respinge, în temeiul art. 496 Cod procedură civilă, recursul declarat menţinând sentinţa recurată.

Faţă de soluţia pronunţată, reţinând culpa procesuală a recurenţilor reclamanţi în condiţiile art. 453 cod procedură civilă, va obliga recurenţii reclamanţi în solidar la plata sumei de 1500 lei către intimatul E. cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, onorariu avocaţial potrivit chitanţei depuse la dosar.

Domenii speta

Spete similare