Contestație la executare.

Analizând actele şi lucrările dosarului în primul rând în raport cu excepţia lipsei de interes invocată de intimaţii BF şi LI – conform art. 248 C.proc.civ. – instanţa apreciază că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Promovarea oricărei cereri în justiţie presupune îndeplinirea a trei cerinţe esenţiale: un interes – juridic, legitim, născut, actual şi personal –, calitatea şi capacitatea procesuală a părţilor. Aceste cerinţe sunt cumulative, iar sarcina de a proba îndeplinirea lor revine părţii care are poziţia procesuală de reclamant, neîndeplinirea oricărora dintre ele paralizând declanşarea sau continuarea acţiunii civile.

Dintre acestea, condiţia interesului presupune urmărirea de către reclamant a realizării unui interes legitim, juridic, născut, actual, personal şi direct, prin interes înţelegându-se folosul practic urmărit de cel care pune în mişcare acţiunea civilă, care poate fi patrimonial sau moral şi care trebuie să subziste pe tot parcursul judecăţii.

În speţă, împrejurarea că intimaţii au renunţat în data de 28.01.2015 la suma de 156,70 lei nu poate conduce la concluzia că cererea de chemare în judecată ar fi lipsită de interes. Prin introducerea acţiunii, contestatorii urmăresc realizarea unui interes legitim, juridic, năcut, actual, personal şi direct, respectiv anularea încheierilor de stabilire a cheltuielilor de executare suplimentare.

Faţă de aceste considerente, instanţa va respinge, ca neîntemeiată, excepţia lipsei de interes invocată de intimaţi, contestatorii justificând un interes legitim in promovarea acţiunii, interes care subzistă.

Analizând actele şi lucrările dosarului în vederea soluţionării fondului cauzei, instanţa reţine următoarele:

Prin încheierea privind suplimentarea cheltuielilor de executare silită emisă la data de 28.05.2014 în dosarul de executare nr. 530/2013 (creditori AV şi AE), executorul judecătoresc a stabilit în sarcina debitorului Municipiul B. prin primar G.  cheltuieli de executare silită în cuantum total de 2617,40 lei reprezentând: taxe OCPI notare somaţie şi notare act rectificator – 120 lei, taxe OCPI cerere extras carte funciară – 2x40 lei = 80 lei, taxe OCPI radiere somaţie – 2x60 lei = 120 lei, taxe Direcţia de I. – 2 lei, onorariu expert tehnic judiciar – 1500 lei, taxe publicare ziar – 596 lei, taxe de expediere poştală pentru comunicarea adreselor către autorităţi ale administraţiei publice centrale sau locale – 20x6,5 lei = 130 lei; 6x4,9 lei = 29,40 lei, taxă de timbru aferentă cererilor de intervenţie – 2x20 lei = 40 lei.

Prin încheierea privind suplimentarea cheltuielilor de executare silită emisă la data de 28.05.2014 în dosarul de executare nr. 573/2013 (creditor CE), executorul judecătoresc a stabilit în sarcina debitorului Primăria Municipiului B. cheltuieli de executare silită în cuantum total de 153,40 lei reprezentând: taxe O.P. notare somaţie – 60 lei, taxe OP radiere somaţie – 60 lei, taxe Direcţia de I. – 2 lei, taxe de expediere poştală pentru comunicarea adreselor către autorităţi ale administraţiei publice centrale sau locale – 11,40 lei, taxă de timbru aferentă cererii de încuviinţare – 20 lei.

Prin încheierea privind suplimentarea cheltuielilor de executare silită emisă la data de 28.05.2014 în dosarul de executare nr. 584/2013 (creditori LIM şi BF), executorul judecătoresc a stabilit în sarcina debitorului Municipiul B. prin primar G.  cheltuieli de executare silită în cuantum total de 156,70 lei reprezentând: taxe OP notare somaţie – 60 lei, taxe OP radiere somaţie – 60 lei, taxe Direcţia de I.  – 2 lei, taxe de expediere poştală pentru comunicarea adreselor către autorităţi ale administraţiei publice centrale sau locale – 11,40 lei, taxă de timbru aferentă cererii de încuviinţare – 20 lei.

Prin încheierea privind suplimentarea cheltuielilor de executare silită emisă la data de 28.05.2014 în dosarul de executare nr. 564/2013 (creditori BLD şi NCL), executorul judecătoresc a stabilit în sarcina debitorilor Municipiul B., Primăria Municipiului B., Consiliul G., Consiliul L., S.C. H.nS.A. cheltuieli de executare silită în cuantum total de 197 lei reprezentând: taxă de timbru şi timbru judiciar aferent cererilor de încuviinţare de executare silită – 20 lei, taxă OCPI notare somaţie – 60 lei, taxe de expediere poştală pentru comunicarea adreselor către autorităţi ale administraţiei publice centrale sau locale – 18x6,5 = 117 lei.

Prin încheierea privind stabilirea cheltuielilor de executare silită emisă la data de 28.05.2014 în dosarul de executare nr. 272/2011 (creditor BA), executorul judecătoresc a stabilit în sarcina debitorului Municipul B. prin primar general cheltuieli de executare silită în cuantum total de 190,10 lei reprezentând: taxe OP notare şi radiere somaţie – 120 lei, taxe de expediere poştală pentru comunicarea adreselor către autorităţi ale administraţiei publice centrale sau locale – 39,20 lei, taxă de timbru aferentă cererilor de încuviinţare – 3x10,30 lei = 30,90 lei.

În conformitate cu art. 711 alin. 1 Cod procedură civilă, împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare.

Astfel, contestaţia la executare este o cale specială de atac aplicabilă în faza executării silite prin care se poate obţine anularea întregii executări silite sau a actelor de executare efectuate cu încălcarea dispoziţiilor legale.

Criticile contestatorilor sunt, în opinia instanţei, neîntemeiate, prin prisma dispoziţiilor art. 711 şi urm. C.proc.civ.

În ceea ce priveşte cheltuielile de executare, instanţa reţine că devine incident art. 669 alin. 2 C.proc.civ., potrivit căruia cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, în afară de cazul când creditorul a renunţat la executare, situaţie în care vor fi suportate de acesta, sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ţinut să suporte cheltuielile de executare stabilite sau, după caz, efectuate după înregistrarea cererii de executare şi până la data realizării obligaţiei stabilite în titlul executoriu, chiar dacă el a făcut plata în mod voluntar. Cu toate acestea, în cazul în care debitorul, somat potrivit art. 667, a executat obligaţia de îndată sau în termenul acordat de lege, el nu va fi ţinut să suporte decât cheltuielile pentru actele de executare efectiv îndeplinite, precum şi onorariul executorului judecătoresc şi, dacă este cazul, al avocatului creditorului, proporţional cu activitatea depusă de aceştia. Sumele ce urmează a fi plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin încheiere, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condiţiile legii.

Pentru a evita plata cheltuielilor de executare, contestatorii aveau posibilitatea îndeplinirii benevole a obligaţiilor prevăzute în titlurile executorii. Neprocedând în acest mod, contestatorii au determinat părţile intimate să ceară îndeplinirea acestor obligaţii prin intermediul executorului judecătoresc şi, pe cale de consecinţă, să efectueze cheltuieli pe care altfel nu le-ar fi făcut.

Debitorul suportă cheltuielile de executare stabilite sau, după caz, efectuate după înregistrarea cererii de executare şi până la data realizării obligaţiei stabilite în titlul executoriu. Asupra cheltuielilor de executare executorul dispune prin încheiere, ţinând seama de costurile efectuării executării silite în baza dovezilor prezentate de partea interesată. Din enumerarea exemplificativă a cheltuielilor de executare se despinde concluzia că, pentru a intra sub incidenţa textului de lege, o cheltuială trebuie să fie prevăzută de lege ori să fie necesară desfăşurării executării silite.

Deşi nu există o prevedere expresă, pot fi emise, pe lângă încheierea iniţială privind stabilirea cheltuielilor de executare, şi alte încheieri pentru cheltuielile necesare desfăşurării executării silite, aferente etapei ulterioare înregistrării cererii şi care exced încheierii emise la momentul declanşării executării silite. Dacă pe parcursul executării silite sunt stabilite cheltuieli de executare prin mai multe încheieri, termenele în cadrul cărora pot fi atacate cu contestaţie la executare sunt distincte.

Sunt lipsite de relevanţă pentru soluţionarea prezentei contestaţii susţinerile contestatorilor în sensul că împotriva altor acte de executare din dosarele în discuţie au formulat contestaţii la executare şi cereri de suspendare a executării silite care se află în diferite stadii de soluţionare sau că s-au efectuat formalităţile pentru plată, iar unele debite au fost achitate. Atât timp cât cheltuielile de executare au fost efectuate până la data realizării obligaţiei stabilite în titlul executoriu, nu este nelegală stabilirea lor printr-o încheiere de cheltuieli de executare ulterioară, cu atât mai mult cu cât aceasta se emite pe baza dovezilor prezentate, potrivit legii.

În prezenta cauză, cheltuielile menţionate în încheierile contestate reprezintă cheltuieli necesare desfăşurării executării silite constând în taxe OP, taxe Direcţia de I., taxe de expediere poştală pentru comunicarea adreselor către autorităţi ale administraţiei publice centrale sau locale, taxe de timbru etc.

La acest moment, contestatorii nu pot invoca, drept motiv de nelegalitate al încheierilor de suplimentare a cheltuielilor de executare, împrejurarea că executorul judecătoresc a emis încheierile de conexare a executărilor fără citarea părţilor şi nu a stabilit, prin încheierile de conexare a executărilor (din 06.05.2014, 25.04.2014 etc.), cheltuielile de executare efectuate până la momentul conexării. Aceştia aveau posibilitatea să conteste încheierile respective sub acest aspect sau să atace refuzul executorului judecătoresc de a stabili cheltuielile de executare. Aceste motive invocate de contestatori puteau fi analizate doar pe aceste căi, nefiind suficient ca aceştia să rămână în expectativă şi să conteste doar actele de executare ulterioare având ca obiect cheltuieli de executare silită.

Faţă de toate aceste considerente, instanţa apreciază că nu există nicio neregularitate legată de emiterea încheierilor de cheltuieli de executare suplimentare, argumentele contestatorilor fiind neîntemeiate, motiv pentru care va respinge contestaţia la executare, ca atare.

Având în vedere soluţia la care a ajuns instanţa cu privire la cererea de chemare în judecată, în temeiul art. 453 C.proc.civ., instanţa va obliga contestatorii să plătească intimaţilor CGC şi JMV suma de 620 lei cu titlul de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocaţial.

Referitor la solicitarea intimatului BA de obligare a contestatorilor la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocaţial în cuantum de 14.518,55 lei potrivit art. 453 alin. 1 C.proc.civ. conform căruia partea care cade în pretenţii va fi obligată să plătească cheltuielile de judecată, instanţa constată că acţiunea ce a făcut obiectul procesului civil de faţă a fost soluţionată la al treilea termen de judecată în faţa instanţei competente, onorariul avocaţial perceput doar pentru redactarea întâmpinării şi reprezentarea la termenele de judecată fiind disproporţionat.

Potrivit art. 451 alin. 2 C.proc.civ., instanţa poate, chiar şi din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, atunci când acesta este vădit disproporţionat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată de avocat, ţinând seama şi de circumstanţele cauzei. Prin cenzurarea onorariului, instanţa nu intervine în raportul juridic existent între client şi avocatul său (contract care îşi va produce pe deplin efectele între părţi), ci doar apreciază în ce măsură onorariul stabilit de partea care a avut câştig de cauză trebuie suportat de către partea adversă, ţinând seama de natura şi complexitatea prestaţiei avocatului acestuia.

În aprecierea cuantumului, instanţa trebuie să aibă în vedere atât valoarea pricinii, cât şi proporţionalitatea onorariului cu volumul de muncă presupus de pregătirea apărării în cauză, determinat de elemente precum complexitatea, dificultatea sau noutatea litigiului.

În acest sens în jurisprudenţa CEDO s-a statuat că partea care a câştigat procesul nu va putea obţine rambursarea unor cheltuieli decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea şi caracterul lor rezonabil. De asemenea, jurisprudenţa CEDO a mai apreciat că „acestea (cheltuielile de judecată) urmează a fi recuperate de partea care a câştigat procesul, numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare, care au fost în mod real făcute, în limita unui cuantum rezonabil” (a se vedea cauza Nielsen şi Johnsen împotriva Norvegiei, cauza Sabou şi Pîrcălab împotriva României).

În această privinţă instanţa constată că acţiunea a fost soluţionată cu celeritate, iar activitatea concretă a avocatului nu a implicat un volum mare de muncă, de o complexitate deosebită, pe o durată îndelungată de timp, de natură să justifice onorariul pretins. În fapt, avocatul intimatului a formulat întâmpinarea şi a reprezentat partea la termenele de judecată, acestea fiind singurele activităţi desfăşurate. Nu poate fi negată necesitatea studierii problemei de drept existente în cauză, a înscrisurilor anexate la dosar, alocarea unui timp pentru documentarea juridică adecvată şi pentru consilierea clientului, însă solicitarea unui onorariu de 14.518,55 lei apare ca fiind nejustificat de mare în raport cu activitatea efectiv desfăşurată, cu natura pricinii, complexitatea acesteia, astfel că va fi redus la 1500 de lei, urmând a fi obligaţi contestatorii la plata acestei sume cu titlul de cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare