Constatare nulitate absoluta

Prin acţiunea civilă înregistrată sub nr.137/329/2013 la data de 19 ianuarie 2013, reclamanta  Direcţia Silvică Teleorman, a chemat în judecată pe pârâţii Ţ. C. M., Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor a comunei, jud. Teleorman şi Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Teleorman, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa, să constate nulitatea absolută a titlului de proprietate nr.300550/16.02.2004 şi, pe cale de consecinţă, şi a procesului verbal de punere în posesie emis de Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor a comunei, jud. Teleorman şi a hotărârii de validare, dată de pârâta Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Teleorman, acte ce au stat la baza emiterii titlului de proprietate contestat; să constate dreptul său de administrare asupra terenului neproductiv, cu destinaţie forestieră, în suprafaţă de 9100 mp, situat în extravilanul comunei , jud. Teleorman, în tarlaua 98 (actuală 99/4), conform planului parcelar, având următoarele vecinătăţi: N- râul Olt, E- R. P., S- dig Olt şi V- R. N., teren care face obiectul titlului de proprietate nr.300550.

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că reconstituirea dreptului de proprietate pentru pârâtul Ţ. C M. s-a făcut din terenul ce aparţine Ocolului Silvic Turnu Măgurele, teren ce este situat în tarlaua 98, actuală 99/4, conform amenajamentului silvic din anul 1986.

În acelaşi condiţii au fost emise şi alte 41 titluri de proprietate, ce însumează toate o suprafaţă de 26,9 ha.

Prin urmare, reclamanta a susţinut că reconstituirea dreptului de proprietate a fost făcută pentru o persoană neîndreptăţită şi că reconstituirea s-a făcut din terenul neproductiv, cu destinaţie forestieră, proprietatea RNP- ROMSILVA, administrată de Direcţia Silvică Teleorman - Ocolul Silvic Turnu Măgurele.

Reclamanta a mai arătat că prin Decretul prezidenţial nr.309/31.12.1983 a fost aprobată scoaterea din fondul forestier naţional a unei suprafeţe de aproximativ 360 ha, la nivelul judeţului Teleorman, pentru realizarea Complexului hiroenergetic Turnu Măgurele - Nicopole, iar, în conformitate cu prevederile art.4 al acestui act normativ, terenurile ce au fost preluate s-au recuperat din terenurile neproductive, aflate în administrarea Consiliului Popular al judeţului Teleorman.

Astfel, prin decizia nr.308/29.10.1985, Consiliul Popular al judeţului Teleorman a transmis Ocolului Silvic Turnu Măgurele, în compensare, suprafaţa de 223 ha teren neproductiv, destinat împăduririi, din care suprafaţa de 56,95 ha teren în extravilanul comunei I.

Compensarea menţionată a fost cuprinsă în amenajamentul silvic, privind delimitarea fondului forestier şi stabilirea suprafeţelor aflate în administrarea Ocolului Silvic Turnu Măgurele, încheindu-se în acest sens, procesul verbal nr.816/22.04.1986.

În acest mod, la data intrării în vigoare a Legii nr.18/1991, suprafaţa de teren pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate pe numele lui T. C M., era teren cu destinaţie forestieră, aparţinând domeniului public al statului şi aflat în administrarea Direcţiei Silvice Teleorman - Ocolul Silvic Turnu Măgurele, în conformitate cu planul cadastral existent în anul 1986.

În prezent, terenul ce face obiectul titlului de proprietate este situat în tarlaua 99/4 fostă tarla 98, fapt confirmat prin adresa nr.4233/27.05.2011 emisă de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Teleorman, în care se menţionează că nu se cunosc cauzele pentru care s-a procedat la reparcelarea tarlalei 98.

Reclamanta a precizat că totalitatea pădurilor, a terenurilor destinate împăduririi, a celor care servesc nevoile de cultură, producţie sau administraţie silvică, a iazurilor, a albiilor sau pâraielor, a altor terenuri cu destinaţie forestieră şi neproductive, cuprinse în amenajamentele silvice, la data de 01.01.1990, sunt terenuri care aparţin RNP Romsilva şi subunităţilor sale.

În drept şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile Legii nr.18/1991, Codului Silvic,  Legii nr.213/1998, Legii nr.241/2003 şi HG nr.1105/2003.

A anexat acţiunii (în copie)n Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr.309/31.12.1983, Decizia nr.308/29.10.1985, dată de Consiliul Popular al Judeţului Teleorman, adresa nr.330/08.02.1986, emisă de Inspectoratul Silvic Judeţean Teleorman,  adresa nr.98/13.01.2010, extrase din registrele cadastrale 1987, 1975, 1990, proces verbal nr.816 din 21.04.1986, adrese nr.62/11.01.2010, nr.2308/09.08.2010, 1096/13.04.2010, 7242/04.10.2011, nr.263/03.02.2011, nr.1119/07.04.2011, nr.2575/25.03.2010, referat nr.711/06.04.2011, convocator,  planuri cadastrale, notă informală nr.6916/30.07.2010 şi titlu de proprietate nr.300550/16.02.2004, emis de Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Teleorman.

Pârâta Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor a comunei I, jud. Teleorman  a depus o cerere (fila 151 ce a fost înregistrată la data de 11 februarie 2013, prin care a învederat instanţei că pârâtul Ţ. M. este decedat.

Prin aceeaşi cerere, pârâta a invocat excepţia de conexitate a prezentei cauze, cu cauza ce formează obiectul dosarului nr.138/329/2013, al aceleiaşi instanţe, precum şi excepţia perimării.

În motivarea excepţiei de conexitate, pârâta a arătat că dosarele nr.137/329/2013 şi 138/329/2013 au acelaşi obiect, respectiv  constatarea nulităţii absolute a titlurilor de proprietate emise pentru anumite suprafeţe de teren, din tarlaua 98, actuală 99/4, din extravilanul comunei I. şi că părţi figurează atât comisia locală, cât şi comisia judeţeană.

În motivarea excepţiei perimării prezentei cauze, pârâta a arătat că dosarul nr.1942/329/2011, ce a avut acelaşi obiect, a fost respins, instanţa constatând, din oficiu, perimarea acţiunii civile.

Prin cererea înregistrată la data de 25 februarie 2013, pârâta Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor a comunei I., jud. Teleorman.

A depus o cerere (fila 154), prin care a solicitat instanţei să constate perimarea acţiunii civile ce formează obiectul prezentului dosar.

În motivarea excepţiei, pârâta a arătat că prin hotărârea pronunţată în dosarul nr.1942/329/2011 s-a constatat perimarea acţiunii civile formulate de reclamanta Direcţia Silvică Teleorman, acţiune ce a avut ca obiect constatarea nulităţii a unui număr de 42 de titluri de proprietate, reclamanta fiind obligată să-i plătească suma de 2000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

La data de 5 martie 2013, reclamanta a depus o cerere (fila 155) prin care a indicat numele moştenitorilor defunctului Ţ. C M.A anexat cererii (în copie certificată) adresa nr.1449/22.02.2013, emisă de Primăria comunei I.

Din oficiu, instanţa a solicitat Primăriei comunei I. să comunice extras din registrul de decese privind pe defunctul Ţ. M..

Extrasul a fost comunicat instanţei prin adresa nr.1853/13.03.2013, emisă de Primăria comunei I., jud. Teleorman.

Prin încheierea de şedinţă din data de 26 martie 2013, în temeiul dispoziţiilor art.132 alin.1 V Cod procedură civil, instanţa a luat act că reclamanta şi-a modificat acţiunea, în sensul că aceasta este formulată în contradictoriu cu pârâţii Ţ. G., Gh. D. şi M. F., în calitate de moştenitori ai defunctului Ţ. M..

La data de 26 martie 2013, reclamanta a depus o cerere (fila 165) prin care a solicitat respingerea excepţiilor invocate de pârâta Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor a comunei I, jud. Teleorman.

Cât priveşte excepţia perimării acţiunii, reclamanta a arătat că, în dosarul nr.1942/329/2011, instanţa nu s-a pronunţat asupra fondului cauzei.

A invocat în apărare dispoziţiile art.248 din Vechiul Cod de procedură civilă, ce reglementează perimarea cererii de chemare în judecată şi dispoziţiile art.254 alin.1 din acelaşi cod.

La data de 2 august 2013, reclamanta a formulat în scris cererea de modificare a acţiunii introductive (filele 169 -170).

La solicitarea instanţei, aceasta a depus sentinţa civilă nr.2070/7 decembrie 2012, pronunţată de Judecătoria Turnu Măgurele, în dosar nr.1942/329/2011.

Prin încheierea de şedinţă din data de 07 mai 2013, instanţa a respins ca neîntemeiată, excepţia perimării acţiunii, invocată de pârâta Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor a comunei I., jud. Teleorman, cu motivarea că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art.248 alin.1 V Cod procedură civilă, respectiv că prezenta cauză nu a fost suspendată şi că aceasta nu a rămas în nelucrare, timp de un an.

În urma relaţiilor comunicate de Biroul Arhivă-registratură, prin încheierea de şedinţă din data de 21 mai 2013, instanţa a respins, ca neîntemeiată, excepţia de conexitate, invocată de pârâta Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor a comunei I., jud. Teleorman, apreciind că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art.164 V Cod procedură civilă, respectiv că nu este vorba de aceleaşi părţi, iar, pe de altă parte, că scopul conexării celor două dosare, respectiv buna administrare a justiţiei, nu poate fi îndeplinit în condiţiile în care dosarul nr.138/329/2013, era suspendat.

Pârâta Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Teleorman nu a formulat întâmpinare dar, la cererea instanţei, prin adresa nr.3866/4315 din 29 mai 2013, aceasta a comunicat documentaţia ce a stat la baza emiterii titlului de proprietate contestat.

La solicitarea instanţei, pârâta Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor a comunei I, jud. Teleorman, a depus întâmpinare, filele 13-15 (vol. II), prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii.

În motivarea excepţiei, pârâta a arătat că acţiunea a fost introdusă de reclamantă, după expirarea termenului de 30 de zile, prevăzut de dispoziţiile art.53 alin.2 din Legea nr.18/1991.

Pe de altă parte, reclamanta nu a solicitat terenul de la comisia locală în termenul prevăzut de lege, termenul limită fiind 30 nov. 2005, deşi aceasta era şi membră a comisiei judeţene.

Pe fondul cauzei, pârâta a arătat că ea a pus în aplicare dispoziţiile Legii nr.18/1991 şi că a atribuit terenul unui număr de 42 de foşti proprietari.

A susţinut că terenul s-a aflat la dispoziţia comisiei locale, pentru a fi atribuit cetăţenilor îndreptăţiţi şi că aceste operaţiuni de restituire au fost validate de comisia judeţeană.

De asemenea, la data de 01 ianuarie 1990, dată de referinţă pentru aplicarea Legii nr.18/1991, terenul se află în folosinţa cooperativei agricole de producţie I, aşa cum rezultă din registrul cadastral 1989-1990, al OCPI- Teleorman.

În acest sens, pârâta a invocat dispoziţiile art.11 alin.3 din Legea nr.18/1991.

Cât priveşte motivarea reclamantei, potrivit căreia terenul ar fi proprietatea statului şi s-ar afla în administrarea acesteia, fiind preluat în compensare, pentru construirea complexului hidroenergetic Turnu Măgurele - Nicopole, pârâta a susţinut că acest complex nu s-a mai realizat şi că terenul nu a mai fost preluat de reclamantă, ci a rămas la CAP, fiind folosit ca păşune.

A mai arătat că procesul de atribuire a terenului s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor legale.

În drept şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile Legii nr.18/1991, Regulamentul de punere în aplicare a legilor fondului funciar şi Codului de procedură civilă.

A anexat cererii (în copii certificate): plan situaţie şi plan parcelar.

La solicitarea instanţei, a comunicat şi documentaţia ce a stat la baza emiterii titlului de proprietate.

Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare (filele 19-21 vol. II), prin care a solicitat respingerea excepţiei inadmisibilităţii acţiunii, invocate de pârâta Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor a comunei I, jud. Teleorman, ca fiind neîntemeiată.

A susţinut că pârâta a invocat în motivarea excepţiei dispoziţiile legale ce vizează hotărârile adoptate de comisiile locale de fond funciar şi contestaţiile introduse de persoanele ce au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate.

Ea nu a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate  pentru că avea calitatea de administrator al terenului cu destinaţie forestieră, proprietate publică a Statului Român. A mai arătat că Decretul nr.309/1983 şi Decizia nr.308/1985 a fostului Comitet executiv al Consiliul Popular al Judeţului Teleorman, nu au fost anulate sau revocate, iar pârâta nu a făcut dovada că terenul ar fi trecut în administrarea sau proprietatea fostului CAP Islaz, printr-un act normativ.

În această situaţie, a apreciat că reconstituirea dreptului de proprietate s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor art.5 alin.1 şi 2 din Legea nr.18/1991.

Astfel la data intrării în vigoare a Legii nr.18/1991, suprafaţa de teren reconstituită pe numele autorului T. M. era teren cu destinaţie forestieră, aparţinând domeniului public al statului şi aflat în administrarea Direcţiei Silvice Teleorman - Ocolul Silvic Turnu Măgurele.

În conformitate cu planul cadastral existent în anul 1986, suprafaţa de 56,95 ha teren neproductiv, primită în compensare de către Ocolul Silvic Turnu Măgurele, era situată în extravilanul comunei Islaz, astfel: NP 132 (Np 47)- 30 ha, NP 1204 (Np 599)- 22,8 ha, Np 1210 (A 606) – 4,15 ha.

Terenul pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate se afla în tarlaua 98, care acum poartă nr.99/4, fapt confirmat prin adresa nr.4233/27.05.2011 a OCPI- Teleorman, în care se menţionează că nu se cunosc cauzele pentru care s-a procedat la reparcelarea tarlalei 98.

În acest mod, pârâta a reconstituit dreptul de proprietate asupra unui teren consemnat în propriile  înscrisuri ca fiind păşunea Ocolului Silvic Turnu Măgurele.

A anexat cererii (în copii certificate) Amenajamentul U.P.I Dunărea -  Ocolul Silvic Turnu Măgurele, proces verbal C.T.E. (fără număr), adresă nr.62/11.01.2010, proces verbal încheiat la 21 aprilie 1986, adresă nr.6916/30.07.2010 şi adresă nr.4322/27.05.2011 (în copii certificate).

Prin încheierea de şedinţă din data de 6 august 2013, instanţa în temeiul dispoziţiilor art.137 alin.2 V Cod procedură civilă, a dispus unirea cu fondul cauzei a excepţiei inadmisibilităţii acţiunii, invocate de pârâta Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor a comunei I., jud. Teleorman.

Din oficiu, instanţa a dispus efectuarea unei expertize topografice ce a fost efectuată în cauză, de expert B. M.

Cât priveşte excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată de pârâta Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor a comunei I., jud. Teleorman, instanţa a apreciat că aceasta este neîntemeiată, motiv pentru care urmează să o respingă.

Astfel, instanţa va înlătura apărările pârâtei, potrivit căreia reclamanta nu a depus, în termenul limită (30 nov. 2005) o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului, menţionat în titlul de proprietate contestat.

Instanţa reţine că reclamanta nu face parte dintre persoanele juridice care erau îndreptăţite, potrivit Legilor fondului funciar, să solicite retrocedarea terenurilor ce i-ar fi fost preluate anterior.

Aplicabile în cauză sunt dispoziţiile art. III alin.1 lit. (vi)din Legea nr.167/1997, conform cărora sunt lovite de nulitate absolută potrivit dispoziţiilor legislaţiei civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, actele de reconstituire a dreptului de proprietate asupra unor terenuri forestiere pentru persoanele care nu au deţinut anterior, în proprietare, astfel de terenuri, acte ce au fost emise cu încălcarea prevederile Legii nr.18/1991 şi Legii nr.1/2000.

Potrivit dispoziţiilor art.III alin.2 din acelaşi act normativ, nulitatea poate fi invocată de către primar, prefect, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi de alte persoane care justifică un interes legitim.

Din interpretarea dispoziţiilor legale expuse mai sus, reiese că au calitate procesuală activă alături de primar, prefect şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi persoanele care justifică un interes legitim. Astfel de persoane sunt acela care au fost prejudiciate prin actele de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate.

Cât priveşte calitatea procesuală activă a reclamantei, din materialul probator administrat în cauză, respectiv înscrisurile depuse de reclamantă, coroborate şi cu concluziile raportului de expertiză, instanţa reţine că prin Decretul nr.309/31.12.1983, dat de fostul Consiliu de Stat al Republicii Socialiste România, (filele 7-8 vol. I), a fost aprobată  scoaterea din fondul forestier naţional a unei suprafeţe estimate de circa 360 ha, la nivelul jud. Teleorman, pentru realizarea complexului Hidroenergetic Turnu Măgurele - Nicopole.

În schimbul terenului preluat prin decizia fostului Consiliu Popular al judeţului Teleorman, a fost transmisă în compensare, suprafaţa de 223 ha, din care 56,95 ha pe raza comunei I, jud. Teleorman, suprafaţă de teren ce a intrat în administrarea Inspectoratului Silvic al jud. Teleorman, (actuală Direcţia Silvică Teleorman) - Ocolul Silvic Turnu Măgurele.

Terenul primit în compensare a fost inclus în amenajamentele silvice administrate de reclamantă, prin Ocolul Silvic Turnu Măgurele, iar suprafaţa de 56,95 ha, aflată în extravilanul comunei I., jud. Teleorman, era situată în tarlaua 98 (renumerotată 99/4 şi 99/5 în prezent), tarla în care este cuprinsă şi suprafaţa de teren menţionată în titlul de proprietate contestat.

Potrivit art.5 şi art.35 din Legea nr.18/1991, terenurile care figurează în amenajamentele silvice până la 1 ianuarie 1990 sunt proprietate de stat şi constituie fondul forestier naţional, ce este administrat, conform dispoziţiilor art.10 din legea nr.42/2008 – Codul Silvic prin ocoale silvice autorizate.

Pentru aceste considerente expuse mai sus, instanţa va admite cererea reclamantei Direcţia Silvică Teleorman - Ocolul Silvic Turnu Măgurele şi va constata dreptul de administrare al acesteia asupra terenului neproductiv, cu destinaţie forestieră, în suprafaţă de 0,91 ha, situat în extravilanul comunei I, jud. Teleorman, în tarlaua 99/4, cu vecinătăţile: N- Râul Olt, E- Rezeanu Petre, S- dig Olt şi V- Rezeanu Neda, teren ce face obiectul titlului de proprietate contestat.

Având acest drept, instanţa apreciază că reclamanta are şi interesul să formuleze cererea de constatare a nulităţii titlului de proprietate, deci calitate procesuală activă.

Cât priveşte fondul cauzei, instanţa reţine că suprafaţa de teren preluată în compensare, în baza deciziei fostului Consiliu Popular al Judeţului Teleorman, face parte din domeniul public iar, potrivit art.5 şi 35 din Legea nr.18/1991, terenurile care figurau în amenajamentele silvice până la 1 ianuarie 1990 (cum este cazul în speţă) sunt proprietate de stat, fiind deci inalienabile, insesizabile şi imprescriptibile, astfel că acestea nu pot fi trecute în circuitul civil decât în baza unor legi speciale.

O astfel de lege specială, este Legea nr.18/1991, care permite restituirea unor terenuri ocupate cu păduri sau vegetaţie forestieră, ce constituie obiect al proprietăţii publice, dar cu respectarea legii, respectiv a dispoziţiilor art.45 din Legea nr.18/1991, ce au semnificaţia scoaterii prealabile a acestor terenuri din domeniul public.

Conform dispoziţiilor art. 45 alin.1 din Legea nr.18/1991, persoanele fizice sau, după caz, moştenitorii acestora, ale căror terenuri cu vegetaţie forestieră, păduri, zăvoaie, tufărişuri, păşuni şi fâneţe împădurite au trecut în proprietatea statului, prin efectul unor acte normative speciale, pot cere reconstituirea dreptului de proprietate.

Din aceste dispoziţii legale reiese că o condiţie pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra unor terenuri ce fac parte din fondul forestier naţional este ca persoana solicitantă să facă dovada că ea sau autorul ei a deţinut în proprietate teren cu destinaţiile enumerate în art.45 alin.1din Legea 18/1991, şi că acestea au fost preluate de către stat.

Din înscrisurile comunicate de pârâtele Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor a comunei I, jud. Teleorman şi Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor – Teleorman, nu reiese că pârâtul Ţ. M. ar fi deţinut în proprietate teren ocupat de păduri sau vegetaţie forestieră în sensul dispoziţiilor art.45 din Legea nr.18/1991, teren care să fi fost preluat de către stat.

Din acelaşi înscrisuri nu reiese nici că suprafaţa de teren primită de reclamantă, în administrare, ar fi fost preluată de CAP Islaz, aşa cum a susţinut pârâta Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor a comunei I, jud. Teleorman.

Astfel instanţa apreciază că reconstituirea dreptului de proprietate pentru autorul Ţ. M. s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor legale, motiv pentru care va admite cererea reclamantei şi va constata nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. nr.300550/16.02.2004, titular Ţ. C. M., emis de Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Teleorman, va constata nulitatea absolută a procesului verbal de punere în posesie nr.147/04.11.2003, emis de Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor a comunei I., jud. Teleorman, şi va constata nulitatea absolută parţială a hotărârii nr.814/30.10.1991 (cu referire numai la comuna Islaz), hotărâre prin care au fost validate hotărârea comisiei locale şi tabele anexă, suplimentare, acte de au stat la baza emiterii titlului de proprietare contestat.

În baza disp. art.274 V Cod procedură civilă, va obliga pe pârâta Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietare asupra Terenurilor a comunei I., jud. Teleorman să plătească reclamantei suma de 419,30 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu expert şi taxă judiciară de timbru , instanţa apreciind că aceasta este în culpă procesuală.

Domenii speta

Spete similare