Nulitate titlu de proprietate

Deliberând asupra apelului de faţă, se reţin următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. X/15.10.2019 pronunţată de Judecătoria Slatina în dosar nr. X/311/2019 s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active invocată de către pârâta Comisia Locală de fond funciar S.

S-a respins cererea de chemare în judecată formulată de către reclamant B A, cu domiciliul în N  , cu domiciliul procesual ales la Cab.Av. V I, situat în S, , jud. O în contradictoriu cu pârâţii COMISIA LOCALĂ S PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATA ASUPRA TERENURILOR, cu sediul în com. S, jud. O, COMISIA JUDEŢEANĂ O PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR, cu sediul în S,  jud. O, B V, cu domiciliul în T,  jud. D, B P, cu domiciliul în S, jud. O şi B A, cu domiciliul în B, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut următoarele:

Instanţa a analizat cu prioritate, excepţia lipsei calităţii procesuale active invocată de către pârâta Comisia Locală de fond funciar S, pe care a respins-o pentru următoarele considerente.

Orice persoană ale cărei drepturi ori interese au fost încălcate sau nesocotite la eliberarea titlului ori prin înscrierile ce s-au făcut în titlu are legitimitatea procesuală activă pentru a cere nulitatea unui titlu de proprietate emis în condiţiile Legii nr.18/1991.

Or, în prezenta cauză, instanţa reţine că reclamantul justifică atât dreptul, cât şi interesul promovării acţiunii, acesta având calitatea de moştenitor a autorului B Z.

Pe fond.

Prin cererea formulată reclamantul a solicitat nulitatea absolută parţiale a titlurilor de proprietate nr. X/46/20.05.2003 şi nr. X/156/15.04.2010 pe numele cetăţenilor B D, B C, B V de pe urma autorului B Z; obligarea cele doua Comisii de Fond Funciar să emită noi titluri de proprietate pentru suprafeţele de teren de 0,25 ha în loc de 1600 mp şi 8 ha pe numele titularilor B D, B C, B V şi B A, nulitatea absolută parţială a titlului nr. /2018 emis pentru  suprafaţa  de  0,9900  mp  sub  aspectul modificării suprafeţei de teren şi emiterea unui alt titlu pentru suprafaţa de 2 ha teren agricol şi 0,2500 mp fâneţe.

Instanţa reţine că prin legile fondului funciar nu s-a născut automat un drept de proprietate asupra terenurilor, ci s-a creat persoanelor îndreptăţite doar un drept la reconstituire/constituire, drept ce trebuie exercitat prin formularea unei cereri într-un anumit termen.

În urma procedurii administrative ce trebuie parcursă în faţa unor organe special înfiinţate se stabileşte dreptul de proprietate asupra terenurilor, iar procedura administrativă se declanşează prin depunerea uni cereri în acest sens, nefiind permisă formularea unei acţiuni direct la instanţa de judecată ci doar ulterior, dacă există nemulţumiri legale de activitatea organelor respective.

Pentru formularea cererii au fost prelungite succesiv termenele în care aceasta putea fi depusă, prin Legea 18/1991, Legea 169/1997 şi Legea 247/2005, iar nerespectarea acestor termene decade pe cel îndreptăţit din acest drept.

Potrivit art. IV  din Legea nr.169/1997: (1) Persoanele care nu au depus cereri în termenul prevăzut de Legea fondului funciar nr. 18/1991, pentru reconstituirea dreptului de proprietate, ori aceste cereri s-au pierdut sau cu privire la care nu au primit nici un răspuns, se pot adresa cu o nouă cerere comisiilor comunale, orăşeneşti sau municipale, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei;(2) Prevederile alin. (1) nu sunt aplicabile persoanelor care, potrivit Legii fondului funciar nr. 18/1991, nu aveau vocaţie să solicite şi, respectiv, să li se reconstituite restul de proprietate.

În prezenta cauză, instanţa reţine din înscrisurile (f.45-50), că în temeiul Legii nr.18/1991, cereri de reconstituire de pe urma autorului B Z, au formulat B C, B V şi B D.

În urma cererilor formulate de către persoanele menţionate mai sus, au fost eliberate titlurile de proprietate nr. X/46/20.05.2003 (f.8-9), nr.X/156/15.04.2010 (f.6-7) şi nr. X/55/2000 pe numele cetăţenilor B C, B V şi B D.

Acest ultim titlu, a fost modificat prin sentinţa civilă nr.X/22.05.2019 pronunţată de către Judecătoria Slatina, în dosarul nr.X/311/2018, în sensul că persoanele menţionate pe titlu aveau greşit înscris prenumele, respectiv B. Z în loc de B. D, B. C în loc de B. A şi B. A în loc B. V.

Instanţa observă că în dosarul nr. X/311/2018, pârâta Comisia Locală S nu a solicitat înlăturarea de pe titlu a numitului B A, astfel că instanţa s-a pronunţat în limita investirii, respectiv a dispus modificarea prenumelui cetăţenilor conform înscrisurilor de la dosar.

În prezenta cauză, instanţa observă că reclamantul la data de 05.01.1998 a formulat cerere de reconstituire, în temeiul Legii nr.169/1997, împrejurare pentru care solicită să fie înscris pe aceste titluri, alături de ceilalţi moştenitori.

Instanţa nu poate da curs acestei cererii, întrucât reclamantul care a stat în pasivitate şi nu a făcut acte de acceptare a succesiunii, conform art.13 alin.2 din Legea nr.18/1991 până la data de promulgării Legii nr.169/1997, poate cere reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la terenuri, în baza art. IV din lege, numai dacă terenurile respective nu au făcut deja obiectul reconstituirii în baza Legii nr.18/1991 pentru ceilalţi moştenitori, cărora li s-a emis deja titlurile de proprietate, pentru că într-o atare situaţie, potrivit art. II din Legea nr.169/1997, s-ar aduce atingere drepturilor câştigate de ceilalţi comoştenitori cărora li s-a eliberat titlurile de proprietate.

Este adevărat că Legea nr.169/1997 a realizat o repunere în termenul de reconstituire a dreptului de proprietate, dându-se posibilitatea persoanelor care nu au formulat cererea în condiţiile Legii nr.18/1991, nemodificată,  să o formuleze potrivit noii legi.

În acelaşi timp, însă, dispoziţiile modificatoare sau completatoare a Legii nr.169/1997 nu aduc atingere în nici un fel titlurilor şi altor acte de proprietate eliberate cu respectarea prevederilor Legii nr.18/1991, la data întocmirii lor.

Pe cale de consecinţă instanţa a respins acest capăt de cerere formulat de către reclamant.

De asemenea, instanţa va respinge şi restul cererilor formulate de către reclamant, întrucât în cadrul acţiunii pentru constatarea nulităţii absolute a titlului nu se poate solicita de către reclamant ca instanţa să oblige comisia judeţeană de fond funciar la eliberarea titlului de proprietate decât în situaţia în care a urma procedura de reconstituire a dreptului de proprietate şi a fost validat.

Instanţa mai reţine că în cazul în care persoanele îndreptăţite la reconstituire  ar fi fost nemulţumite de măsurile dispuse de către Comisia Locală, potrivit dispoziţiilor art. 51-53 din Legea nr. 18/1991 cu modificărilor aduse prin Legea nr. 247/2005, puteau formula contestaţie la Comisia Judeţeană pentru aplicarea Legii nr.18/1991, împrejurare care nu se regăseşte în prezenta cauză.

Instanţa observă din cuprinsul întâmpinării formulată de către pârâta Comisia Locală că, pentru reconstituirea dreptului de proprietate a fost avut în vedere, de către instituţiile competente, registrul agricol din anii 1959-1963 (deşi în registrul din anii ulteriori pentru autorul de rol suprafaţa de teren este mult mai mică-0,99 ha).

Reclamantul susţine însă că pentru reconstituirea dreptului de proprietate trebuia să se ţină cont de registrul agricol din anii 1948-1953, în care se menţionează o suprafaţă de 11,75 ha.

Însă, instanţa respinge această susţinere a reclamantului, întrucât pentru reconstituirea dreptului de proprietate, autorităţile competente, au avut în vedere  pentru toţi cetăţenii acelaşi registru agricol, pentru aceeaşi perioadă.

În cazul în care autorităţile nu ar fi luat o astfel de hotărâre, s-ar fi ajuns ca pentru fiecare cetăţean reconstituirea să se fi dispus în funcţie de registrul agricol pe care acesta l-ar fi ales fiecare.

Mai mult, conform art.9 din Legea nr.18/1991 (în vigoare la momentul reconstituirii), pentru fiecare familie se reconstituia 10 ha de teren, iar entităţile aplicau la momentul reconstituirii o cotă de reducere.

Pe cale de consecinţă, instanţa a respins cererea de chemare în judecată formulată de către reclamant, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, la data de 25.11.2019, B A.

În motivarea apelului, apelantul arată că prin cererea de chemare in judecata a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, sa dispună: constatarea nulităţii absolute parţiale a titlurilor de proprietate nr. X/46/20.05.2003 pentru suprafaţa de 8 ha si nr.X/156/15.04.2010 pentru suprafaţa de 1600 mp, pe numele titularilor B D, B C, B V de pe urma autorului B Z, obligarea celor doua Comisii de Fond Funciar sa emită noi titluri de proprietate pentru suprafeţele de teren de 0,25 ha in loc de 1600 mp si 8 ha pe numele titularilor B D, B C, B V si B A moştenitori ai autorului B Z şi constatarea nulităţii absolute parţiale a titlului nr. /2018 emis pentru suprafaţa de 0,9900 mp sub aspectul modificării suprafeţei de teren si emiterea unui alt titlu pentru suprafaţa de 2 ha teren agricol si 0,2500 mp fanete.

A învederat instanţei ca la apariţia Legii 18/1991 s-a formulat de către fraţii sai B C, B V si B D, cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenurile aflate in patrimoniul tatălui său, respectiv pentru suprafaţa de 11,15 ha conform menţiunilor de pe cerere.

In anul 1997 a apărut Legea 169 care a modificat legea 18/1991 si a prelungit termenele de solicitare a reconstituirii/constituirii dreptului de proprietate.

Precizează că în baza acestei legi  a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate după autorul B Z, pentru suprafaţa de 10 ha teren agricol, 0,25 ha pădure si 0,25 ha fâneţe, cerere înregistrata sub nr. 52/20.01.1998 la Primăria Comunei S, cerere întemeiata pe disp. art. IV- (1) care prevăd ca „ Persoanele care nu au depus cereri în termenul prevăzut de Legea fondului funciar nr. 18/1991, pentru reconstituirea dreptului de proprietate ori aceste cereri s-au pierdut sau cu privire la care nu au primit nici un răspuns, se pot adresa cu o noua cerere comisiilor comunale, orăşeneşti sau municipale, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi".

 Precizează apelantul că, deşi a formulat cerere de reconstituire pentru terenurile aflate, in proprietatea autorului si dovedite cu copie din registru agricol, cele doua comisii de fond funciar au emis cele trei titluri de proprietate in 2000, 2003 si 2010 pentru suprafeţe de teren mai mici decât s-au solicitat si fără să-l menţioneze la rubrica moştenitori si pe acesta.

Titlul de proprietate nr. X/55/2000 a fost emis eronat pe numele cetăţenilor B Z, B C, B C si B A in calitate de moştenitori ai autorului B D, titlul nr. X/2000 pentru 1600 mp si nr. X/2003 pentru 8 ha emis pe numele moştenitorilor B D, B V si B C cu autor B Z.

Cu toate ca a făcut nenumărate demersuri la Comisia Locala S, aceasta nu i-a înaintat niciun răspuns cu privire la cererea sa si la faptul ca au fost emise titluri de proprietate in care acesta sa nu fiu trecut in calitate de moştenitor. Abia in cursul anului 2019 a luat la cunoştinţa de existenta acestor titluri si a constatat ca cei de la comisia locala nu au dat nicio eficienta cererii sale de reconstituire, ci au eliberat trei titluri de proprietate pentru terenuri mai puţine decât a avut autorul si fără sa fie trecuţi toţi moştenitorii.

Relatează apelantul că, la data de 12.02.2018, nepotul sau B P a solicitat instanţei de judecata anularea parţiala a titlului de proprietate nr. X/35/2000 sub aspectul modificării numelor moştenitorilor trecute eronat pe titlu, dar nu a contestat amplasamentul. Prin sentinţa nr. X/2018 a Judecătoriei Slatina a fost admisa acţiunea si s-a dispus nulitatea absoluta parţiala a titlului de proprietate nr. X/55/2000 pentru suprafaţa de 0,9900 mp situate in com. S si s-a dispus emiterea unui alt titlu de proprietate pe numele cetăţenilor B D, B C, B V si B A, moștenitori ai defunctului B Z. În urma acestei sentinţe a fost emis un alt titlu de proprietate pentru suprafaţa de 0,9900 mp cu moştenitori cei patru fii ai autorului B Z.

Precizează că, întrucât nu a avut cunoştinţa de existenta acestor titluri, le contestă pe toate trei si sub aspectul amplasamentului. Întrucât consideră ca au fost emise pe o suprafaţa mai mica de teren decât cea din registrul agricol. Pe vechiul amplasament autorul avea 10 ha teren arabil, 0,25 ha vii, 0,25 ha pădure, 0,25 ha curţi si 1 ha pășune. Prin aceste titluri s-a reconstituit suprafaţa de 0,9900 mp teren arabil, 8 ha teren arabil extravilan si 1600 mp păduri, suprafaţa ce a fost diminuata cu aproximativ 2 ha.

Din cuprinsul art. 9 din Legea 18/1991 si art. 11 din Hotărârea nr. X/2005, reconstituirea dreptului de proprietate se face persoanelor îndreptăţite (persoane cărora li s-a luat terenurile) sau moştenitorilor acestora, care au formulat cerere. Astfel, cum din cuprinsul Legii nr. 18 /l991 rezulta ca punerea in posesie si eliberarea titlurilor de proprietate se face celor îndreptăţiţi, respectiv care au formulat cerere de reconstituire, rezulta ca, în mod eronat, s-au emis titlurile de proprietate pe numele cetăţenilor B C, B D si B V, in calitate de moştenitori ai autorului B Z fără a fi menţionat si numele sau.

Art. III lit. a pct. i din Legea 169/1997 stabileşte ca sunt lovite de nulitate absoluta, potrivit dispoziţiilor legislaţiei civile aplicabile la data încheierii actului juridic, acele acte emise cu încălcarea prevederilor legilor fondului funciar, respectiv actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate in favoarea persoanelor care nu erau îndreptăţite in baza legii la asemenea reconstituiri sau constituiri.

De asemenea, potrivit art. 13 al. 1, 2 si 3 din Legea 18 /1991: „ (1) Calitatea de moştenitor se stabileşte pe baza certificatului de moştenitor sau a hotărârii judecătoreşti definitive ori in lipsa acestora prin orice mijloc de proba din care rezulta acceptarea moştenirii. (2) Moştenitorii care nu-si pot dovedi aceasta calitate, întrucât terenurile nu s-au găsit in circuitul civil sunt socotiţi repuși de drept in termeni de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparţinut autorului lui, ei sunt consideraţi ca au acceptat moştenirea prin cererea pe care o fac comisiei. (3) Titlurile de proprietate se emit cu privire la suprafaţa de teren determinata pe numele tuturor moştenitorilor, urmând ca ei sa procedeze potrivit dreptului comun”.

Având în vedere ca a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate după autorul B Z conform dovezilor ce le ataşează si pentru suprafaţa de 10 ha teren agricol, 0,2500 ha teren pădure si 0,2500 mp teren fânețe, solicită modificarea titlurilor de proprietate sub aspectul trecerii in mod corect a celor patru moştenitori si obligarea comisiilor de fond funciar la a emite noi titluri de proprietate pentru suprafaţa corecta deţinuta de autor si dovedita cu registrul agricol.

În dovedire, solicită proba cu înscrisuri.

În drept, invocă dispoziţiile art. III al. 2 din Legea 169/1997.

Solicită judecarea cauzei in lipsa.

La data de 13.12.2019 a depus întâmpinare Comisia Locala S pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor agricole si forestiere solicitând respingerea ca neîntemeiat a apelului formulat pentru următoarele motive :

Motivarea in drept invocată de apelant (art. III, al. 2 din Legea 169/1997) nu este incidentă in exercitarea acestei cai ordinare de atac, deoarece acest text de lege respectiv art. III alin. 2 din Legea 169/1997 cu modificările ulterioare, prevede : "(2) Nulitatea poate fi invocata de primar, prefect, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietarilor si de alte persoane care justifica un interes legitim, iar soluţionarea cererilor este de competenţa instanţelor judecătoreşti de drept comun." Deci, acest text de lege poate fi invocat in motivarea de drept, coroborat cu art. 194 N.C.P.C., la formularea cererii de chemare in judecata adresata instanţei de fond.

Motivarea in drept pentru apel o reprezintă art. 466 si următoarele din Noul Cod de Procedura Civila, coroborate, eventual, cu alte texte de lege incidente in respectiva cauză.

In ceea ce priveşte motivarea in fapt a prezentului apel, considera ca este neîntemeiata şi ca trebuie respinsa ca atare.

Precizează că, de fapt, apelantul reiterează aceleaşi motive pe care le-a expus si in faţa instanţei de fond, motive absolut neîntemeiate, fără a aduce nicio critica sentinţei civile apelate si fără a indica niciun aspect pe care l-ar considera nelegal si care ar putea constitui un motiv pentru declararea apelului, apreciind ca însuși apelantul recunoaşte, în mod indirect, ca sentinţa nr. X pronunţata de Judecătoria Slatina la data de 15.10.2019 in dosarul civil nr. X/311/2019 este temeinica si legala.

Fata de solicitarea apelantului, precizează că îşi menţine aceleaşi motive de respingere pe care le-a expus si în întâmpinarea depusa la instanţa de fond.

Pentru aceste motive solicită respingerea apelului ca neîntemeiat.

In temeiul art. 223 coroborat cu art. 411 alin. (l) pct. 2 NCPC, solicita judecarea cauzei in lipsă.

Tribunalul a administrat proba cu înscrisuri.

Analizând sentinţa prin prisma motivelor de apel, în considerarea dispoziţiilor legale incidente în cauză şi prin raportare la înscrisurile de la dosar, tribunalul constată că apelul este nefondat, având în vedere următoarele  considerente:

În fapt, la apariţia Legii 18/1991 s-au formulat de către fraţii apelantului - reclamant B C, B V si B D, cereri de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenurile aflate în patrimoniul tatălui lor, respectiv pentru suprafaţa de 11,15 ha conform menţiunilor de pe cereri (filele nr. 45-50 din dosarul primei instanţe).

În urma cererilor formulate de către persoanele menţionate mai sus, au fost eliberate titlurile de proprietate nr. X/46/20.05.2003 (f.8-9), nr.X/156/15.04.2010 (f.6-7) şi nr. X/55/2000 pe numele cetăţenilor B C, B V şi B D. Acest ultim titlu, a fost modificat prin sentinţa civilă nr.X/22.05.2019 pronunţată de către Judecătoria Slatina, în dosarul nr.X/311/2018, în sensul că persoanele menţionate pe titlu aveau greşit înscris prenumele, respectiv B. Z în loc de B. D, B. C în loc de B. A şi B. A în loc B. V.

Apelantul - reclamant B A a formulat la data de 5 ianuarie 1998 cerere de reconstituire a dreptului de proprietate după autorul B Z, pentru suprafaţa de 10 ha teren agricol, 0,25 ha pădure si 0,25 ha fâneţe, cerere înregistrata sub nr. 52/20.01.1998 la Primăria Comunei S, cerere întemeiata pe disp. art. IV- (1) Legea 169/1997 (fila 16 ds. prima instanţă ).

În drept, sunt incidente mai multe dispoziţii legale.

Conform prevederilor art. III alin. 1 lit.a din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispoziţiilor legislaţiei civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare şi ale prezentei legi, actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptăţite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri.

Stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor care se găsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producţie se face prin reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestui drept (art. 8 alin. 1 din legea fondului funciar nr. 18/1991).

De prevederile legii nr. 18/1991 beneficiază membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativa agricolă de producţie sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta, precum şi, în condiţiile legii civile, moştenitorii acestora, membrii cooperatori care nu au adus pământ în cooperativă şi alte persoane anume stabilite (art. 8 alin. 2 din legea fondului funciar nr. 18/1991).

Reconstituirea dreptului de proprietate se face, la cerere, prin eliberarea unui titlu de proprietate pentru fiecare persoană îndreptăţită (art. 8 alin. 3 din legea fondului funciar nr. 18/1991).

Din întreaga economie a legii nr. 18/1991, cât şi din reglementările ulterioare, rezultă că, în materia fondului funciar, pentru constituirea sau reconstituirea dreptului de proprietate, a fost instituită o procedură administrativ-jurisdicţională şi o procedură specială de control judecătoresc a actelor administrativ-jurisdicţionale emise de comisiile judeţene pentru aplicarea legii nr. 18/1991. De asemenea, dispoziţiile legii nr. 18/1991 trebuie înţelese nu numai în sensul că, în cadrul procedurii, se înfăptuieşte activitatea de emitere a titlului de proprietate, ci şi procedura de modificare, de înlocuire sau de desfiinţare, după caz, a titlului de proprietate, emis în cadrul acestei proceduri atunci când titlul nu este în concordanţă deplină cu cele hotărâte de comisie sau de instanţa de judecată.

Nemulţumirile persoanei legate de procedura de reconstituire, inclusiv aceea privitoare la întinderea suprafeţelor de teren pentru care se face reconstituirea, trebuiau să fie valorificate pe calea procedurii plângerii de fond funciar, reglementată de art. 12 din legea nr. 18/1991 în forma iniţială în cazul hotărârilor de validare emise până la intrarea în vigoare a legii nr. 169/1997 sau pe calea plângerii prevăzută de art. 53 din legea nr. 18/1991 republicată în cazul hotărârilor de validare ulterioare momentului intrării în vigoare a legii nr. 169/1997.

O asemenea soluţie este justificată şi de faptul că legile adoptate în materia fondului funciar (legea nr. 18/1991, legea nr. 169/1997 şi legea nr. 1/2000) au instituit o procedură specială de reconstituire a proprietăţii asupra terenurilor agricole şi forestiere, finalizată cu emiterea titlului de proprietate.

Fiind o procedură cu caracter special, derogator de la dreptul comun, persoanele îndreptăţite la reconstituirea dreptului de proprietate trebuiau să respecte întocmai succesiunea etapelor ei şi să le conteste în condiţiile precis determinate de lege.

Etapele premergătoare emiterii titlului de proprietate au ca obiect stabilirea întinderii dreptului de proprietate şi a amplasamentului terenului atribuit. Sub acest aspect orice nemulţumire a solicitanţilor legată de reconstituire sau de punerea în posesie trebuie adusă la cunoştinţa comisiilor de aplicare a legii fondului funciar care rezolvă acest gen de contestaţii anterior emiterii titlului de proprietate. După eliberarea titlului de proprietate, asemenea contestaţii nu mai sunt posibile întrucât acceptarea lor ar presupune o eludare şi o nesocotire a dispoziţiilor legale ce reglementează expres procedurile cu caracter prealabil în reconstituirea proprietăţii.

Pentru formularea cererii au fost prelungite succesiv termenele în care aceasta putea fi depusă, prin Legea 18/1991, Legea 169/1997 şi Legea 247/2005, iar nerespectarea acestor termene decade pe cel îndreptăţit din acest drept.

Potrivit art. IV  din Legea nr.169/1997: (1) Persoanele care nu au depus cereri în termenul prevăzut de Legea fondului funciar nr. 18/1991, pentru reconstituirea dreptului de proprietate, ori aceste cereri s-au pierdut sau cu privire la care nu au primit nici un răspuns, se pot adresa cu o nouă cerere comisiilor comunale, orăşeneşti sau municipale, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei;(2) Prevederile alin. (1) nu sunt aplicabile persoanelor care, potrivit Legii fondului funciar nr. 18/1991, nu aveau vocaţie să solicite şi, respectiv, să li se reconstituite restul de proprietate.

Trebuie avute în vedere şi dispoziţiile art. II din Legea nr.169/1997:

 „Dispoziţiile modificatoare sau de completare ori de abrogare ale prezentei legi nu aduc atingere în nici un fel titlurilor şi altor acte de proprietate eliberate, cu respectarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, la data întocmirii lor”

Reclamantul a solicitat nulitatea absolută parţiale a titlurilor de proprietate nr. X/46/20.05.2003 şi nr. X/156/15.04.2010 emise pe numele cetăţenilor B D, B C, B V de pe urma autorului B Z; obligarea celor doua Comisii de Fond Funciar să emită noi titluri de proprietate pentru suprafeţele de teren de 0,25 ha în loc de 1600 mp şi 8 ha pe numele titularilor B D, B C, B V şi B A, nulitatea absolută parţială a titlului nr. /2018 emis pentru  suprafaţa  de  0,9900  mp  sub  aspectul modificării suprafeţei de teren şi emiterea unui alt titlu pentru suprafaţa de 2 ha teren agricol şi 0,2500 mp fâneţe.

Având în vedere aceste aspecte, tribunalul reţine, în acord cu prima instanţă, că nu este întemeiată cererea reclamantului care a stat în pasivitate şi nu a formulat cerere în baza prevederilor din Legea nr.18/1991 până la data de promulgării Legii nr.169/1997. Potrivit art. IV din această lege reclamantul poate cere reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la terenuri, numai dacă terenurile respective nu au făcut deja obiectul reconstituirii în baza Legii nr.18/1991 pentru ceilalţi moştenitori, cărora li s-a emis deja titlurile de proprietate, pentru că într-o atare situaţie, potrivit art. II din Legea nr.169/1997, s-ar aduce atingere drepturilor câştigate de ceilalţi comoştenitori cărora li s-au eliberat titlurile de proprietate.

Într-adevăr, Legea nr.169/1997 a realizat o repunere în termenul de reconstituire a dreptului de proprietate, dându-se posibilitatea persoanelor care nu au formulat cererea în condiţiile Legii nr.18/1991, nemodificată,  să o formuleze potrivit noii legi. Însă, dispoziţiile modificatoare sau completatoare ale Legii nr.169/1997 nu aduc atingere în niciun fel titlurilor şi altor acte de proprietate eliberate cu respectarea prevederilor Legii nr.18/1991, la data întocmirii lor.

Astfel, având în vedere interpretarea sistematică a prevederilor art. II şi IV din Legea nr.169/1997, rezultă că modul de soluţionare a cererilor formulate în baza art. IV depinde, între altele, dacă asupra aceleiaşi suprafeţe de teren  au fost formulate alte cereri de reconstituire şi dacă au fost sau nu admise. Dacă alte persoane îndreptăţite au solicitat şi au obţinut reconstituirea dreptului de proprietate, sunt incidente prevederile art. II, iar suprafeţele de teren ce au făcut obiectul restituirii au fost exceptate de la reconstituirea în baza art. IV din Legea nr.169/1997.

Prin urmare, criticile apelantului prin care reia susţinerile sale din cererea iniţială privind anularea titlurilor de proprietate pentru motivele de mai sus, sunt nefondate.

De asemenea, sunt nefondate şi celelalte critici formulate de apelant, pentru motivele arătate de prima instanţă. Mai mult, aceste critici sunt subsidiare celor referitoare la nesoluţionarea cererii de reconstituire formulată de reclamant în baza Legii nr.169/1997, cerere neîntemeiată, conform celor arătate. Totodată, pentru formularea altor critici privind menţiunile din titlurile de proprietate a căror nulitate absolută se invocă, reclamantul trebuiau să urmeze calea procedurii plângerii de fond funciar, reglementată de art. 12 din legea nr. 18/1991 în forma iniţială în cazul hotărârilor de validare emise până la intrarea în vigoare a legii nr. 169/1997 sau pe calea plângerii prevăzută de art. 53 din legea nr. 18/1991 republicată în cazul hotărârilor de validare ulterioare momentului intrării în vigoare a legii nr. 169/1997.

Pentru toate aceste considerente, tribunalul constată că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, fiind judicios motivată, motiv pentru care va respinge apelul formulat de apelantul-reclamant B A împotriva sentinţei civile nr. X/15.10.2019 pronunţată de Judecătoria Slatina în dosar nr. X/311/2019, ca nefondat. 

Data  publicarii pe portal: 01.07.2020

Domenii speta

Spete similare