Acţiune în răspundere delictuală

document finalizat

Cod ECLI

DOSAR NR.  ….

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREŞTI SECŢIA A IV A CIVILĂ

ÎNCHEIERE

Şedinţa publică de la ……

Tribunalul compus din:

PREŞEDINTE: ……..

GREFIER: ……..

Pe rol se află soluţionarea cererii de chemare în judecată formulată de  reclamanta …….. în contradictoriu cu pârâtul ……….., având ca obiect – acţiune în răspundere delictuală.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică a răspuns reclamanta, prin avocat  ………. cu împuternicire avocaţială la dosar - fila …….., lipsind pârâtul.

Procedura de citare a fost legal  îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:

Tribunalul pune în discuţie chestiunea prealabilă a competenţei şi estimarea duratei litigiului.

Reclamanta, prin avocat, apreciază că tribunalul este competent cu soluţionarea cauzei şi apreciază durata litigiului la 1 termen de judecată.

Tribunalul, verificând competenţa, în temeiul art. 95 pct. 1 Cod procedură civilă constată că este competent să soluţioneze cauza sub toate aspectele. Potrivit art. 238 alin. 1 Cod procedură civilă estimează durata litigiului la 6 luni.

Tribunalul pune în discuţia necesitatea introducerii în cauză a asiguratorului francez având în vedere apărările din întâmpinare.

Reclamanta, prin avocat, arată că nu doreşte lărgirea cadrului procesual, apreciind că nu se impune citarea acestui asigurator.

Tribunalul pune în discuţie unirea cu fondul a excepţiilor invocate prin întâmpinare.

Reclamanta, prin avocat, arată că este de acord cu unirea excepţiilor cu fondul cauzei.

Tribunalul în temeiul art. 248 Cod procedură civilă uneşte cu fondul cauzei excepţiile invocate prin întâmpinare.

Reclamanta, prin avocat, solicită încuviinţarea probei cu înscrisuri.

Deliberând, în temeiul art. 258 alin. 2, art. 255, 254, 292, 265 Cod procedură civilă încuviinţează  ambelor părţi proba cu înscrisuri şi o constată administrată.

Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepţii de invocat sau probe de administrat, tribunalul constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fondul cauzei.

Reclamanta, prin avocat, solicită respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, legislaţia fiind modificată ulterior, iar pe fond, solicită admiterea acţiunii şi obligarea pârâtului la plata sumei solicitate; cheltuieli de judecată pe cale separată.

 Tribunalul reţine cauza în pronunţare.

După reţinerea cauzei în pronunţare s-a prezentat apărătorul pârâtului care a solicitat amânarea pronunţării pentru a depune concluzii scrise.

TRIBUNALUL,

Având nevoie de timp pentru a delibera,

DISPUNE:

Amână pronunţarea la …...

Pronunţată în  şedinţă publică, azi …….

PREŞEDINTE,  GREFIER,

DOSAR NR.  ……

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREŞTI SECŢIA A IV A CIVILĂ

ÎNCHEIERE

Şedinţa publică de la ……

Tribunalul compus din:

PREŞEDINTE: ……

GREFIER: …….

Pe rol se află soluţionarea cererii de chemare în judecată formulată de  ……. în contradictoriu cu pârâtul …….., având ca obiect – acţiune în răspundere delictuală.

TRIBUNALUL,

În aceeaşi compunere şi pentru aceleaşi considerente,

DISPUNE:

Amână pronunţarea la …..

Pronunţată în  şedinţă publică, azi ………..

PREŞEDINTE,  GREFIER,

DOSAR NR.  ……

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREŞTI SECŢIA A IV A CIVILĂ

ÎNCHEIERE

Şedinţa publică de la …..

Tribunalul compus din:

PREŞEDINTE: ……

GREFIER: ……….

Pe rol se află soluţionarea cererii de chemare în judecată formulată de  reclamanta ……… în contradictoriu cu pârâtul …….., având ca obiect – acţiune în răspundere delictuală.

TRIBUNALUL,

În aceeaşi compunere şi pentru aceleaşi considerente,

DISPUNE:

Amână pronunţarea la ……..

Pronunţată în  şedinţă publică, azi ……….

PREŞEDINTE,  GREFIER,

DOSAR NR.  ….

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREŞTI SECŢIA A IV A CIVILĂ

Sentința civilă nr. …..

Şedinţa publică de la ……..

Tribunalul compus din:

PREŞEDINTE: ………..

GREFIER: ………

Pe rol se află soluţionarea cererii de chemare în judecată formulată de  reclamanta …….. în contradictoriu cu pârâtul ………, având ca obiect – acţiune în răspundere delictuală.

Dezbaterile în fond şi susţinerile orale ale părţilor au avut loc în şedinţa din data de …….., fiind consemnate în încheierea de şedinţă din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când tribunalul,  având nevoie de timp pentru a delibera şi pentru a da posibilitate părţilor să depună concluzii scrise, a amânat pronunţarea la data de ……., când a hotărât următoarele:

TRIBUNALUL

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti – Secţia a IV-a Civilă la data de ……, sub nr. ………, reclamanta  ....... în contradictoriu cu pârâtul Biroului Asigurătorilor de Autovehicule din România, ....... a solicitat în considerarea: afirmaţiilor susţinute de logică şi raţionament juridic, a probatoriului propus înspre susţinerea adevărului afirmaţiilor şi a legitimităţii cererii, precum şi a incidenţei normelor legale evocate, să se admită cererea şi să se pronunţe o hotărâre judecătorească prin care să se constate că acţiunile, dar cu precădere, omisiunile pârâtului reprezintă o încălcare a obligaţiilor legale instituite în sarcina sa de către prevederile alin. (1) al art. 24, Secţiunea 1, Capitolului IV din Anexa la Ordinul nr. 113127/2006 al C.S.A., obligarea pârâtului la plata valorii prejudiciului resimţit în calitate de terţ păgubit în cuantum de 1.171.900 EUR, în echivalent în lei la cursul BNR de la data plăţii, compus din: daune morale în valoare de 1.000.000 EUR  şi, respectiv, daune materiale în valoare de 201.900 EUR, plata penalităţilor de întârziere, calculate începând cu data de ……, de când, refuzând să acţioneze conform obligaţiilor legale în calitate de organism de compensare, li s-a amânat în mod ilegitim dreptul de reparare a prejudiciului şi până la data efectuării plăţii, precum şi a cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a trecut în revistă în cele ce succed actele normative şi prevederile la care va face referire şi care nu sunt altceva decât ceea ce planul arhitectural este pentru procesul operativ, mai precis, un set fix de instrucţiuni care, cu condiţia de a fi respectate întocmai, garantează un anumit rezultat.

Reclamanta a enumerat în continuare aceste acte, alăturat fiecăruia indicând şi prevederile incidente, reluate în esenţa lor, sublinierile aparţinându-i: Ordinul CSA nr. 1/2008 pentru modificarea normelor privind Fondul de protecţie a victimelor străzii, Art. 20. - (1) Fondul intervine, în calitate de organism de compensare, pentru soluţionarea unui caz de daună în următoarele situaţii: a) dacă vehiculul vinovat de producerea accidentului era asigurat R.C.A., dar societatea de asigurare sau reprezentantul de despăgubiri al acesteia nu a despăgubit persoanele păgubite sau nu a transmis acestora un răspuns motivat în termen de 3 luni de la avizarea daunei; Ordinul CSA nr. 13/2008 pentru punerea în aplicare a Normelor privind Fondul de protecţie a victimelor străzii, Art. 21. - (1) în situaţia prevăzută la art. 20 alin. ţi) lit. a) au dreptul să depună cerere de despăgubire la Fond persoanele fizice, juridice şi rezidenţii din România, care au suferit prejudicii prin accidente de vehicule produse pe teritoriul unui stat din Spaţiul Economic European, altul decât România, de un vehicul care deţine o asigurare R.C.A. eliberată de un asigurător, care funcţionează legal pe teritoriul unuia dintre aceste state; Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor, Art. 5.1 - (1) Fondul de protecţie a victimelor străzii, denumit în continuare Fond, se constituie ca asociaţie, persoană juridică de drept privat fără scop patrimonial, în conformitate cu prevederile legale ale prezentei legi şi ale normelor emise în aplicarea acesteia, având ca membri toţi asigurătorii autorizaţi să practice asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule.

(9) Fondul se constituie în scopul: a) de a furniza informaţii persoanelor vătămate prin accidente de autovehicule, în calitate de centru de informare (CEDAM); b)  de a despăgubi persoanele păgubite prin accidente de autovehicule, dacă, (ii) în termen de 3 luni de la data la care a adresat o cerere de despăgubire, persoana rezidentă în România care a suferit un prejudiciu ca urmare o unui accident de circulaţie produs pe teritoriul unui stat situat în limitele teritoriale de acoperire de un autovehicul care ore locul obişnuit de staţionare într-un stat membru al Spaţiului Economic European nu a primit un răspuns motivat de la societatea de asigurare a autovehiculului vinovat de producerea accidentului sau de la reprezentantul de despăgubiri al acesteia. Fondul îndeplineşte aceste atribuţii In calitate de organism de compensare.; (14) în vederea recuperării sumelor cheltuite, Fondul are drept de regres împotriva entităţii care a determinat prejudiciul.; Art. 38.1 (1)  încălcarea prevederilor prezentei legi, a normelor adoptate în aplicarea acesteia, precum şi a avizelor, deciziilor sau solicitărilor de informaţii, documente şi rapoarte se constată de A.S.F, prin exercitarea unui control permanent, periodic sau inopinat al activităţii Fondului; art. 39 (2) Constituie contravenţii următoarele fapte: a) nerespectarea, în orice mod, a normelor adoptate conform art. 8 alin. (1); Art. 8 - (1) A.S.F adoptă norme în aplicarea prevederilor prezentei legi, precum şi norme prudenţiale specifice, conform practicilor în asigurări; (2) A.S.F emite decizii prin care: g) constată şi aplică sancţiuni, ca urmare a controlului permanent, periodic sau inopinat Consiliului director al Fondului pentru încălcarea prevederilor prezentei legi, a reglementărilor, deciziilor şi avizelor emise de A.S.F.

Directiva 6-103/2009 pentru Organismul de plată a despăgubirilor; Acordul dintre Organismele de Compensare şi Fondurile de Garantare AU 2070/MU 2090 (04/02) din 29 aprilie 2002 – Multi – tratat; Legea nr. 132 din 31 mai 2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terţilor prin accidente de vehicule şi tramvaie;  Directiva 2000/26/CE, art. 6.

Reclamanta a prezentat pe scurt, contextul relevant al cererii, respectiv faptele generatoare de prejudiciu, acţiunile şi etapele procedurale parcurse până când a solicitat pârâtului plata despăgubirilor, respectiv avizarea reprezentantului în România al societăţii de asigurare franceze la care era asigurat şoferul vehiculului vinovat de producerea accidentului, împlinirea termenelor legale.

În data de …., la orele …… a.m., tatăl reclamantei, ……., a decedat, victimă a unui accident rutier ce se petrece în Franţa, pe ….., aşa cum s-a consemnat în Certificatul de deces nr. ……..

Astfel cum rezultă din Procesul-verbal de transport şi constatare întocmit de către Jandarmeria Naţională Franceză, ansamblul rutier vinovat de producerea accidentului era asigurat cu poliţa nr. ……. de către societatea de asigurare ……… - în continuare ……, ce nu desfăşura activitate economică pe teritoriul ţării noastre.

Conform dispoziţiilor legale, persoanele care au suferit pagube de ordin material şi afectiv în calitate de terţi prejudiciaţi, ceea ce este şi cazul reclamantei, au dreptul de a se adresa societăţii de asigurări ce are obligaţia corelativă de reparare a acestor pierderi, avizând-o cu privire la valoarea prejudiciului resimţit, cu particularitatea că, atunci când respectivul asigurător nu desfăşoară activitate comercială pe teritoriul statului a cărei cetăţenie o are terţul prejudiciat, atunci avizarea daunelor se îndreaptă către o persoană anume desemnată de către societatea de asigurări răspunzătoare.

Identitatea persoanei desemnate să reprezinte societatea de asigurări ce nu activează în România se putea afla adresând o cerere către ......., care are acces la datele de identificare şi contact ale tuturor reprezentanţilor în România ai acestei categorii de societăţi de asigurare.

În acest caz, dat fiind că ….., societatea de asigurări a vehiculului vinovat de comiterea accidentului nu desfăşoară activitate economică în România, reclamanta a adresat o cerere pârâtului, care, în calitate de organism de informare, nu a pregetat a-şi onora obligaţiile instituite conform art. 15 alin. (1) din Normele Anexă 1a Ordinul CAS nr. 113127/2006, comunicându-i că persoana desemnată în România drept reprezentant al …. era ……….., societate însărcinată a primi avizările celor îndreptăţiţi, printre care, de bună-seamă, se numără şi aceasta.

Aşadar, urmând procedura de avizare a reprezentantului în România a asigurătorului francez ……, la data de …… reclamanta a procedat la comunicarea către …….a cererii motivate de despăgubire. ….. nici nu a soluţionat prin acceptarea pretenţiilor cererea, nici nu a comunicat o eventuală poziţie de refuz motivat.

Practic, prin pasivitatea sa, …….nu i-a recunoscut reclamantei existenţa şi, bineînţeles, calitatea de terţ prejudiciat rezultată ca efect al evenimentului rutier provocat de autovehiculul asigurat de către …...

S-a mai arătat că ……… a comunicat răspunsul său cu o întârziere de aproximativ 7 luni, raportat la termenul legal, la …… şi, spre totala surprindere, acesta nu reprezenta nici o acceptare a avizării, nici un refuz motivat.

Detaliind, …. a comunicat un formular, după toate probabilităţile, o formalitate internă a societăţii de asigurare franceză ….., aşadar, o condiţie fără temei legal, formular pe care, i-a solicitat reclamantei să îl completeze şi să îl comunice înapoi direct către …., şi nu către ………, altfel spus, ……. i-a cerut reclamantei să treacă peste faptul că termenul în care trebuiau să răspundă s-a împlinit.

De altfel, la data la care i-a parvenit acest răspuns, reclamanta avizase deja …., ca organism de compensare, cu privire la prejudiciul suferit şi lipsa răspunsului …….. în termenul legal.

Astfel, la ….. la 42 de zile de la data la care se împlinea termenul la care ….. avea obligaţia de a comunica un răspuns, reclamanta a procedat la avizarea ….. în calitate de organism de compensare, în temeiul art. 20 alin. (1) Ut. a) din Anexa la Ordinul nr. 1/2008 al C.S.A.

Cum nici …, nici …….., nici …., ori omologul său francez nu au oferit un răspuns în termenul de două luni, prevăzut de către art. 22 din Ordinul 1/2008 al C.S.A., reclamanta a îndeplinit alte formalităţi, cu toate că niciunul dintre acestea nu erau prevăzute de legislaţie, printre acestea: e-mailuri prin care a solicitat să i se comunice care e stadiul soluţionării cererii, cereri de audientă, audiente, convorbiri telefonice, puncte de vedere, solicitări de a i se comunica convenţiile ce tratează procedura care interesa în mod legitim, respectiv aceea care trata relaţiile dintre organismele de compensare, birourile naţionale, societăţile de asigurări, reprezentanţi pe teritoriul ţărilor unde nu desfăşoară activitate economică, actul constitutiv al ….., etc., cereri pe care le-a transmis spre informare şi Autorităţii de Supraveghere a Asigurărilor, în calitatea sa de instituţie de control a activităţii ……..

Reclamanta a învederat că în mod regretabil, acestea nu au generat în persoana pârâtului efectul pe care îl avea în vedere, astfel că acesta nu a răspuns oficial nici până în momentul introducerii cererii, după cum prevăd normele legale în vigoare.

Mai mult decât atât, pârâtul nu s-a dat în lături de la a o îndemna pe reclamantă să se adreseze instanţei de judecată, însă printr-o cerere de chemare în judecată formulată împotriva ….., nu împotriva sa, ceea ce, desigur, l-ar fi pus în situaţia convenabilă de a nu mai putea vreodată fi, în mod eficient, obligat a răspunde legal şi a o despăgubi, operând, în acel caz, art. 21 alin. (3) din Anexa la Ordinul nr. 1/2008 al C.S.A., care lipseşte …. de calitate procesuală pasivă.

De altfel, legislaţia nouă, în vigoare la momentul redactării prezentei, extinde sfera lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului la practic, orice caz, fără necesitatea îndeplinirii niciunei alte condiţii, ci, prin simplul act al voinţei.

Reclamanta a subliniat faptul că actele au fost comunicate în limba franceză, deci, fără a ţine cont de faptul că întreaga legislaţie în materie are drept scop întocmai evitarea obligării persoanelor prejudiciate de a efectua formalităţi în altă limbă decât cea pe care o cunosc, demersul suportă nefericit de numeroase critici de fond, printre care aceea a nesocotirii prevederilor art. 24 alin. (1) din Anexa la Ordinul nr. 1/2008 al C.S.A., care, de altfel, trebuie să fi fost cunoscute de către pârâtă, devreme ce acestea sunt în totală armonie cu acelea ale art. 3.2. par. al 2-lea din Acordul dintre Organismele de Compensare şi Fondurile de Garantare AU 2070/MU 2090 (04/02) din 29 aprilie 200211.

Reclamanta a menţionat de asemenea că, o chestiune de natură să atragă atenţia asupra unei abateri de la obligaţiile asumate de către România prin tratatele şi convenţiile din care face parte, este reprezentată de aceea că în cuprinsul Legii nr. 132 din 31 mai 2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terţilor prin accidente de vehicule şi tramvaie, act normativ în vigoare în prezent, în cuprinsul art. 35 alin. (2) se arată că: “….., ca organism de compensare, nu are calitate procesuală pasivă sau de parte responsabilă civilmente în raport cu persoanele prejudiciate în urma producerii accidentelor de vehicule."; împrejurare care, efectiv, lipseşte de orice eficienţă tot ansamblul de prevederi ce ţin de obligaţiile în sarcina pârâtului, ca organism de compensare.

Detaliind pe scurt, această prevedere, introdusă sau nu în lege la sugestia pârâtului, îi dă dreptul să acţioneze complet discreţionar cu privire la solicitările de compensare ce îi sunt adresate.

Astfel, nimic nu stă în calea pârâtului ca, primind două solicitări identice şi perfect legitime din punct de vedere legal, cereri venind din partea unor fraţi gemeni, terţi prejudiciaţi în urma unui unic eveniment rutier în urma căruia şi-au pierdut părinţii cu care aveau aceeaşi relaţie familială, unei cereri să îi răspundă şi să o soluţioneze fără obiecţiuni, în vreme ce celeilalte să nu îi răspundă, ori să o respingă.

Cel evident nedreptăţit nu are, conform actualei reglementări, nici o cale procedurală de a obţine îndreptarea situaţiei, din moment ce legea prevede cât se poate de clar că, în situaţia în care instanţa ar fi sesizată cu o acţiune prin care s-ar cere obligarea pârâtului la îndeplinirea obligaţiilor ca organism de compensare, s-ar putea invoca, nu fără şanse de succes, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, potrivit articolului de lege evocat.

La acestea, reclamanta a adăugat şi faptul că în cursul uneia dintre audienţele pe care le-a avut la sediul ......., pârâtul i-a comunicat abil că, în cazul în care l-ar chema în judecată, ar reacţiona folosindu-se de excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, trecând şiret cu vederea că legea în cauză nu i se aplică, dacă nu se trece şi peste principiul constituţional al neretroactivităţii.

Astfel, reclamanta a învederat că, poate înţelege viclenia prin prisma profesiei de avocat, însă nu îi vine la fel de uşor să facă asta şi dacă are în vedere că în chiar titulatura de la acea vreme a pârâtului se regăseşte noţiunea de “protecţie a victimelor“, aşadar, lăsând la o parte toate aceste împrejurări subiective, referitoare la cazul, pe care l-a prezentat deja, reclamanta a arătat că rămâne în sarcina doctrinei de tratat, pe de o parte, măsura în care această prevedere nu deschide larg uşa unor abuzuri din partea pârâtului, care poate, fără jenă să condiţioneze răspunsurile sale favorabile în calitate de organism de compensare de orice îşi poate imagina.

Pe de altă parte, s-a subliniat chestiunea posibilităţii declanşării procedurii de infringement de către Comisia Europeană împotriva ţării, pornind de la această prevedere care, la o cercetare iniţială, nu este de găsit în legislaţia niciunei alte ţări.

Mai mult, reclamanta a arătat că pârâtul a nesocotit în mod categoric, în ceea ce o priveşte, respectivele obligaţii, după cum urmează: în primul rând, conform art. 22 din Norme, pârâtul era obligat să informeze ......., precum şi organismul de compensare francez omolog cu privire la cererea acesteia din ……, obligaţie pe care nu a găsit vreo piedică în a o îndeplini.

Subsecvent, neprimind niciun răspuns din partea niciuneia dintre persoanele arătate, reclamanta s-a adresat din nou pârâtului cu solicitarea de a trece la soluţionarea cererii, remarcând faptul că termenul de două luni prevăzut de art. 22 se împlinise la data de ….; însă, pârâtul a răspuns arătându-i că ....... şi organismul de compensare omolog îi comunicaseră un răspuns în afara termenului arătat.

Aşadar, reclamanta a subliniat că i se cerea în cuprinsul acelui răspuns, fără a-şi întemeia cererea pe vreo dispoziţie legală, să se adreseze direct către ......., care, erau asiguraţi (!) că avea de gând să se ocupe de cerere. Reclamanta a refuzat şi această cerere neîntemeiată, motivând-o, de asemenea.

Reclamanta a considerat că, din acest moment, este de competenţa instanţei de judecată să constate neîndeplinirea culpabilă a obligaţiilor pârâtului în calitate de organism de compensare şi să oblige pârâtul la plata sumelor arătate mai sus, având în vedere, totodată că, potrivit dispoziţiilor Acordului dintre organismele de compensare, pe care l-a anexat, aşa cum le-a fost comunicat de către pârât, respectiv în limba engleză, Clauza 4, 4.2, pârâtul are dreptul de a i se rambursa în totalitate sumele plătite în calitate de organism de compensare, dacă organismul francez a omis să răspundă cererii din partea ......., în calitate de organism de compensare.

Cu privire la dobânda penalizatoare pentru întârziere, reclamanta a arătat că, potrivit legislaţiei franceze, art. L211 - 13 din Codul francez al asigurărilor 15, modalitatea de calcul a acestora este: dublul dobânzii legale x nr. zile întârziere x cuantum despăgubiri.

În dovedire, reclamanta a învederat că, dacă din dezbateri va reieşi necesitatea administrării de probe suplimentare raportat la cele ce urmează, le va solicita la momentul apariţiei nevoii, pentru moment a depus in susţinerea acţiunii înscrisuri.

În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile Ordinul CSA nr. 1/2008 pentru modificarea normelor privind Fondul de protecţie a victimelor străzii, Ordinul CSA nr. 13/2008 pentru punereo în aplicare a Normelor privind Fondul de protecţie a victimelor străzii, Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor,  Directiva 6-103/2009 pentru Organismul de plată a despăgubirilor, Acordul dintre Organismele de Compensare şi Fondurile de Garantare AU 2070/MU 2090 (04/02) din 29 aprilie 2002 - Multi-tratat, Legea nr. 132 din 31 mai 2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terţilor prin accidente de vehicule şi tramvaie,  Directiva 2000/26/CE, ort. 6, Codul francez al asigurărilor, art. L211 -13.

Prin întâmpinarea din data de ..l, pârâţii ……. si Societatea de asigurare ....... au solicitat respingerea acţiunii exercitata de reclamanta .......; admiterea în parte a acţiunii in contradictoriu cu societatea de asigurare ....... aşi să se acorde reclamantei despăgubiri pentru daune morale in cuantum de 90.000 Lei şi să se respingă restul pretenţiilor formulate, inclusiv acordarea penalităţilor de întârziere.

În fapt, s-a arătat că, prin cererea de chemare in judecata formulată in contradictoriu cu ......., reclamanta a solicitat Instanţei obligarea acestuia la plata sumelor de 201.900 Euro reprezentând despăgubiri pentru daune materiale si 1.000.000 Euro cu titlu de daune morale ca urmare a decesului victimei ….. in accidentul de circulaţie din ….., a penalităţilor de întârziere calculate începând cu data de …… si pana la data plaţii, precum si a cheltuielilor de judecata ocazionate de demersul judiciar.

Accidentul de circulaţie soldat cu decesul numitului ....... a fost produs pe teritoriul Franţei din culpa numitului ....... conducând ansamblul auto de mare tonaj asigurat RCA la societatea ....... in baza poliţei numărul ........

Întrucât pârâtul ....... a fost chemat in proces in calitate de organism de compensare, acesta a invocat excepţia de fond, lipsa calităţii procesuale pasive a biroului asigurătorilor de autovehicule din Romania.

Astfel, având in vedere elementele de extraneitate ale raportului juridic dedus judecaţii, astfel cum au fost arătate succint mai sus, in ceea ce priveşte calitatea procesuala pasiva a pârâtului sunt incidente prevederile legilor romane in materia asigurărilor, date in aplicarea directivelor europene privind asigurările de răspundere civila auto conform cărora se prevede in sarcina statelor membre ale Spaţiului Economic European înfiinţarea unui organism de indemnizare care va garanta ca victimele accidentelor rutiere - in beneficiul cărora se legiferează - nu roman nedespăgubite.

In consecinţa statul roman a edictat, prin dispoziţiile Ordinului nr. 1/2008 al CSA, in vigoarea la data producerii accidentului, constituirea Fondului de Protecţie a Victimelor Străzii având următoarele atribuţii : de organism de plata a despăgubirilor, in înțelesul Art. 1 alin 4 din Directiva 84/5/CEE ; de centru de informare, in înțelesul Art. 5 din Directiva 2000/26/CE ; de organism de compensare, in înțelesul Art. 6 din Directiva 2000/26/CE.

Astfel Fondul a fost abilitat sa intervină in calitate de organism de compensare, pentru soluţionarea unui caz de dauna, « daca vehiculul vinovat de producerea accidentului era asigurat RCA dar societatea de asigurare sau reprezentantul de despăgubiri al acesteia nu a despăgubit persoanele păgubite sau nu a transmis acestora un răspuns motivat in termen de 3 luni de la avizarea daunei ori daca societatea de asigurare nu si-a desemnat un reprezentant de despăgubiri ».

In speţa demersurile de soluţionare a daunei de către reclamanta au avut următoarea cronologie : la data de ....... a fost avizata societatea Avus International, in calitate de mandatar al asigurătorului, cu privire la producerea accidentului soldat cu decesul victimei .......; la data de 20.05.2016 si 11.07.2016 reclamanta prin avocat a solicitat sa fie informata asupra stadiului dosarului, primind imediat răspuns cu privire la faptul ca poliţa nu a fost confirmata de asigurător (Anexa nr. 2); la data de 08.09.2016 societatea ....... a confirmat valabilitatea poliţei la data accidentului, urmând sa comunice oferta de despăgubire in raport de culpa asiguratului sau, conform legii franceze (a locului producerii daunei), reclamanta fiind informata prin corespondenta din 15.09.2016 (Anexa nr. 2); la data de 30.09.2016, după ce i-a fost comunicat răspunsul asigurătorului francez, reclamanta s-a adresat Fondului de Protecţie a Victimelor Străzii cu o cerere de despăgubire având menţiunea ca, deși s-a adresat societăţii Avus International la data de ....... « ...pana la acest moment nu am primit niciun răspuns din partea societăţii de asigurare ... » (Anexa nr. 3);

În conformitate cu dispoziţiile Art. 22 din Ordinul CSA nr. 1/2008 ....... a informat organismul de compensare din Franţa, care a reafirmat disponibilitatea societăţii de asigurare ....... de a soluţiona dauna pe cale amiabila, având in vedere ca părinţii si fratele defunctului au fost deja despăgubiţi, in acest caz, sens in care, la 09.01.2017, au fost comunicate reclamantei si coordonatele necesare, respectiv număr dosar de dauna, persoana de contact, adresa de e-mail (Anexa nr. 4) ;

În continuare la data de 02.03.2017 SC Avus International a transmis reclamantei prin avocat care sunt documentele necesare completării dosarului de dauna, inclusiv formularul Fisa de informaţii (in limba franceza si tradus in limba romana) transmis de asigurător, necesar cuantificării despăgubirii (Anexa nr. 5) ;

Pârâtul a precizat ca Fisa de informaţii era necesara întrucât pretenţiile formulate nu au fost susţinute de niciun document justificativ (dovezi de venit ale defunctului, sume primite de reclamanta de la angajator ori de fiica victimei de la asigurătorul social, etc.), atât cererii de despăgubire adresata mandatarului asigurătorului cat si celei înregistrata la ......., fiindu-i anexate exclusiv acte emise de organele abilitate din Franţa cu ocazia decesului victimei ......., si acte de stare civila ale defunctului, ale soţiei Ionescu Mihaela Mariana si ale reclamantei ........

Prin urmare s-a învederat instaţei ca soluţionarea dosarului de dauna de către asigurător a fost împiedicata, pe de o parte de lipsa răspunsului reclamantei cu privire la documentele necesare cuantificării daunei, si pe de alta parte de conduita victimei de a stărui sa fie despăgubită de Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii in calitate de organism de compensare.

In acest sens s-a reiterat ca raţiunea constituirii Fondului in calitate de organism de compensare a fost izvorâta din dispoziţiile Directivei 2000/26/CE privind legislaţia referitoare la asigurarea de răspundere civila auto, in vigoare la data instituirii ......., modificata prin Directiva 2009/103/CE privind asigurarea de răspundere civila auto si controlul obligaţiei de asigurare, in preambulul cărora se prevede : „(47) Pentru a garanta că persoana vătămată nu rămâne fără despăgubirea la care are dreptul, este necesar să se stabilească un organism de despăgubire căruia să i se poată adresa in cazul în care/întreprinderea de asigurare nu a desemnat un reprezentant. întârzie în mod vădit despăgubirea sau nu poate fi identificată. Intervenţia organismului de despăgubire ar trebui să fie ¡imitată la cazuri particulare rare in care întreprinderea de asigurare nu a putut să îşi îndeplinească obligaţiile în ciuda efectului descurajator al eventualelor sancţiuni.

(48) Organismul de despăgubire are rolul de a soluţiona cererile de despăgubire în ceea ce priveşte orice prejudiciu suferit de persoana vătămată, numai în cazuri care pot fi determinate în mod obiectiv şi, prin urmare, acest organism ar trebui să se limiteze la a verifica dacă o ofertă de despăgubire a fost prezentată în termenul prevăzut şi în conformitate cu procedurile stabilite, fără a se pronunţa asupra fondului.”

Astfel, potrivit Art. 22-23 din Ordinul CSA nr. 1/2008, după primirea cererii de despăgubire Fondul are obligaţia sa informeze imediat asigurătorul vehiculului vinovat de producerea accidentului si organismul de compensare al statului unde îşi are sediul asigurătorul RCA, iar in cazul in care asigurătorul ori reprezentantul sau de despăgubiri a despăgubit persoanele păgubite sau a dat un răspuns motivat acestora, in termen de doua luni de la depunerea cererii de despăgubire la Fond, acesta îşi încetează intervenţia.

Totodată, conform Art. 24 alin 1 din acelaşi act normativ, doar după expirarea termenului de doua luni Fondul, in calitate de organism de compensare, va proceda la soluţionarea cererii de despăgubire.

Deci prin procedura instituita de lege descrisa mai sus, ....... - după primirea cererii de despăgubire - informează persoanele responsabile, iar daca acestea in doua luni nu pot fi identificate ori nu procedează la asumarea răspunderii prin răspunsul dat persoanei păgubite, atunci Fondul intervine ca organism de compensare.

Ori in cauza asigurătorul, prin mandatar, a purtat corespondenta cu reclamanta si a confirmat valabilitatea poliţei chiar anterior înregistrării cererii de despăgubire la ......., iar ulterior a solicitat completarea dosarului de dauna pentru soluţionarea pe cale amiabila.

Pârâta a subliniat ca rolul organismului de compensare de a interveni in cazuri particulare rare este definit limitativ in legislaţia europeana prin stipularea situaţiilor in care persoana păgubită poate fi despăgubită prin compensare, niciuna din aceste situații nefiind incidenţa in speţa, respectiv : când întreprinderea de asigurare nu a desemnat un reprezentant (in cauza reprezentantul este SC Avus International SRL), întârzie in mod flagrant indemnizarea (soluţionarea nu a fost posibila din culpa reclamantei care nu a înțeles sa completeze dosarul de dauna), sau nu poate fi identificata (societatea AXA si numărul poliţei a fost nominalizat chiar de către jandarmeria franceza care a instrumentat cazul).

Întrucât intervenţia organismului de compensare este invocata exclusiv in cazul existentei unei contract de asigurare valid, toate aceste dispoziţii releva faptul ca organismul de compensare a fost constituit pentru cazurile in care asigurătorul RCA nu poate obiectiv sa îşi îndeplinească obligaţia de dezdaunare, iar nu pentru a da persoanei prejudiciate o opţiune alternativa ad libitum de despăgubire.

In acest sens sunt si dispoziţiile Art. 35 alin. 2 din Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civila auto, potrivit cărora «BAAR, ca organism de compensare, nu are calitate procesuala pasiva sau de parte responsabila civilmente in raport cu persoanele prejudiciate in urma producerii accidentelor de vehicule», deoarece parte in raportul juridic obligațional născut ca urmare a producerii accidentului de către un autovehicul valabil asigurat la data evenimentului rutier este exclusiv societatea de asigurare.

Aşadar având in vedere ca autovehiculul «agresor» era asigurat RCA la societatea ......., ca societatea de asigurare nu a respins niciun moment pretenţiile de despăgubire ale reclamantei după cum nu a contestat dreptul acesteia de a fi dezdaunata, iar despăgubirea pe cale amiabila nu a fost posibila întrucât reclamanta nu a completat dosarul de dauna, in mod cert persoana chemata sa acopere prejudiciul si sa stea in proces este asigurătorul de răspundere civila, in speţa ....... prin mandatarul sau pe teritoriul României.

În consecinţă, faţă de toate dispoziţiile legale menţionate, şi în conformitate cu atribuţiile date prin lege in sarcina sa, este indubitabil ca Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din Romana in calitate de organism de compensare nu are legitimare procesuală in prezenta cauza şi, ca atare, pârâta a învederat instanţei: Sa admită excepţia si sa se ia act că ....... nu are calitate procesuală pasivă; Sa respingă acţiunea fata de acesta ca fiind exercitata împotriva unei persoane fără calitate procesuala pasiva, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecata şi să  se dispună introducerea in cauza, in calitate de parata a Societăţii de asigurare ....... si citarea acesteia la mandatarul sau din Romania - S.C. AVUS INTERNATIONAL SRL, cu sediul in Bucureşti, Bdul. Unirii nr. 2, Bl. 8A, Sc. 1, Et. 4, Ap. 19-20, Sector 4, adresa unde urmează sa-i fie comunicate toate actele de procedura din cauza.

Pârâta a subliniat instanţei faptul că, în situația in care reclamanta va proceda la modificarea cadrului procesual, in sensul chemării in proces a subscrisei ......., va înţelege sa formuleze următoarele apărări : Cu privire la pretenţiile de despăgubire formulate de reclamanta, temeinicia acestora si cuantumul solicitat, pârâta a arătat că, în cauza reclamanta ....... a solicitat despăgubiri pentru daune materiale in suma de 201.900 Euro, pe care nu le-a justificat cu documente fiscale (bonuri, chitanțe, ordine de plata, extrase de cont), considerând ca i se cuvin acordate întrucât plata este in sarcina organismului de compensare francez, care a omis sa răspundă cererii ........ In realitate reclamanta a fost înștiințata atât la 09.01.2017 de răspunsul organismului de compensare din Franţa, cat si la data de 02.03.2017 de răspunsul societăţii de asigurare, aceasta respingând soluţionarea cazului pe cale amiabila prin refuzul de a completa dosarul de dauna, astfel cum am arătat in precedent.

Pe de alta parte, cu titlu preliminar pârâta a subliniat ca aceeaşi suma de 201.900 Euro a fost solicitata cu titlu de daune materiale si in cererea de despăgubire înregistrate de reclamanta in nume propriu in procedura administrativa, însa din cuprinsul cererii precizatoare in care sunt detaliate daunele materiale solicitate rezulta suma de 171.900 Euro. Diferenţa rezida in suma de 30.000 Euro solicitata in precedent pentru cheltuieli neprevăzute, din care s-a exemplificat: mobilier, îmbrăcăminte pentru diverse ocazii, cadouri pentru evenimente sociale, organizarea zilelor de naştere, calculator, telefon, televizor, ochelari, etc.

Astfel, s-a solicitat:  31.680 Euro reprezentând renta lunara in valoare de 880 Euro, suma capitalizata pentru perioada Mai 2013 - Mai 2016; 109.440 Euro reprezentând renta lunarain valoare de 1.520 Euro, suma capitalizata pe o perioada de 6 ani de studii superioare (de la vârsta de 19 ani pana la 25 de ani); 780 Euro costul unei lucrări stomatologice ; 30.000 Euro suma necesara pentru finalizarea casei aflata in construcţie ;

In dovedirea veniturilor din care tatăl reclamantei ar fi asigurat toate aceste cheltuieli au fost anexate dosarului depus la ....... adeverinţa emisa de angajatorul SC Eliton Trans SRL (ultimul loc de munca al defunctului), din care rezulta ca acesta era angajat cu contractul de munca 555/2013 cu un salariu de baza, inclusiv sporurile, in suma de 750 Lei pe luna (Anexa nr. 6), iar in perioada Iunie 2011 - Iulie 2012 a fost angajat la societatea International Lazar Company SRL cu salariul net de 604 Lei pe luna (Anexa nr. 7).

In legătură cu adeverinţa de la acest ultim loc de munca, in care este evidenţiata si « diurna transport extern rutier mărfuri - echivalent lei » pârâta a menţionat ca suma nu este avuta in vedere la calculul întreţinerii minorului întrucât diurna nu are natura salariala si nu are scopul de a majora veniturile lunare ale salariatului, ci are rol compensator pentru cheltuielile făcute in executarea obligaţiilor de serviciu, in conformitate cu prevederile Art. 5 din HG nr. 518/1995 privind unele drepturi si obligaţii ale personalului roman trimis in străinătate.

De altfel si la calculul pensiei de urmaş de care a beneficiat pana la majorat reclamanta, Casa Județeana de Pensii a avut in vedere salariul minim pe economie, mana minorei încasând, iniţial, suma de 350 Lei, majorata ulterior la 400 Lei si respectiv 520 Lei in februarie 2017, astfel cum rezulta din extrasele de cont anexate (Anexele nr. 8-10).

In consecinţa pârâta a învederat ca, in raport de dispoziţiile Art. 529 alin. Cod Civil privind cuantumul întreținerii datorata de părinte pentru un copil, si de veniturile realizate de tatăl sau, fiica defunctului nu este îndreptățita la alta prestaţie periodica din partea asigurătorului RCA, după cum nici costul lucrării stomatologice si contravaloarea lucrărilor de construcţii solicitate nu sunt in sarcina societăţii de asigurare, si sa le respingă ca atare cererea de acordare a daunelor materiale.

De asemenea, în referire la cuantumul daunelor morale in suma de 1.000.000 Euro pretinse de reclamanta in calitate de fiica a defunctului, s-a reiterat că, in conformitate cu regulile esenţiale ale răspunderii civile delictuale, reparaţiunea consecinţelor dăunătoare ale faptului delictual (accidentul de circulaţie) trebuie să vizeze prejudiciul real şi cert încercat de persoanele păgubite, finalitatea acestui tip de despăgubire fiind aceea de acordare a unei compensaţii băneşti pentru suferinţa înregistrata.

Or, în ceea ce priveşte repararea prejudiciului nepatrimonial, așa cum se retine in practica judiciara, dar si in doctrina, daunele morale nu sunt destinate atât sa repună persoana vătămata in situația anterioara cat reprezintă o compensare patrimoniala a prejudiciului de ordin moral suferit de aceasta, neputând fi vorba de o reparaţie propriu-zisa, ci de a-i procura celui păgubit unele satisfacţii de ordin moral - cu excluderea, însă, în mod obligatoriu, a oricărei tendinţe de îmbogăţire fără justă cauză. Aceasta înseamnă că repararea daunei (inclusiv a celei morale), trebuie asigurată independent de starea şi/sau posibilităţile financiare ale autorului pagubei şi/sau a altor persoane chemate, potrivit legii civile, să garanteze şi/sau să acopere prejudiciul cert produs.

Însa deși cuantificarea prejudiciului moral nu are criterii legale de determinare, totuşi este necesar ca acesta sa fie apreciat rezonabil, pe o baza echitabila, raportat la consecinţele negative suferite de cei in cauza, astfel încât sa nu se transforme in venituri nejustificate.

Tocmai pentru realizarea acestui echilibru, la stabilirea cuantumului daunelor morale trebuie avut in vedere principiul proporţionalităţii între echitate si nevoia sociala, repere la care doctrina Curţii Europene a Drepturilor Omului mai adăuga încă un principiu, cel al raportării nivelului daunelor morale la nivelul veniturilor din tara de origine.

Pârâta a reamintit că repararea prejudiciului in cauza se întemeiază pe dispozițiunile Legii speciale ca temei juridic, prin care despăgubirea pentru daunele morale in cazul decesului unor persoane este reglementata a fi acordata «în conformitate cu legislaţia şi jurisprudenţa din România. »

Este adevărat că legea speciala a asigurărilor prevede numai aceste principii pentru cuantificarea daunelor morale, lăsând magistratului judecător dificila sarcină de stabilire a sumelor pe care persoana vătămată este îndreptăţită să le primească; însa, prin jurisprudența creata de instanţele romane s-au cristalizat si criterii pentru o practica relativ unitara in cazul deceselor, raportat la venitul mediu pe economie in Romania, acordându-se, in medie, rudelor cele mai apropiate ale victimelor (părinţi, copii) echivalentul acestui venit pentru o perioada de circa 2-3 ani.

În dovedire, s-a solicitat proba cu înscrisuri, precum orice alta proba a cărei necesitate de administrare ar rezulta din dezbateri.

Examinând actele şi lucrările dosarului, prin prisma susţinerilor părţilor şi a temeiurilor de drept incidente, Tribunalul reţine următoarele:

În acord cu dispoziţiile Art. 248 alin. 1 şi 4 NCPC „instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.  Excepţiile vor putea fi unite cu administrarea probelor, respectiv cu fondul cauzei numai dacă pentru judecarea lor este necesar să se administreze aceleaşi dovezi ca şi pentru finalizarea etapei cercetării procesului sau, după caz, pentru soluţionarea fondului”.

Soluţia dată de Tribunal excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei, invocată prin întâmpinare şi unită cu fondul, în temeiul dispoziţiilor Art. 248 alin. 4 NCPC, va fi motivată odată cu fondul pretenţiilor reclamantei, argumentele fiind comune.

Astfel, potrivit Art. 20 alin. 1 din Ordinul nr. 1 /2008 privind punerea în aplicare a Normelor privind Fondul de protecţie a victimelor străzii, în vigoare la data producerii incidentului auto, „Fondul intervine, în calitate de organism de compensare, pentru soluţionarea unui caz de daună în următoarele situaţii:  dacă vehiculul vinovat de producerea accidentului era asigurat R.C.A., dar societatea de asigurare sau reprezentantul de despăgubiri al acesteia nu a despăgubit persoanele păgubite sau nu a transmis acestora un răspuns motivat în termen de 3 luni de la avizarea daunei ori dacă societatea de asigurare nu şi-a desemnat un reprezentant de despăgubiri”; În continuare, potrivit dispoziţiilor Art. 21 din acelaşi act normativ „în situaţia prevăzută la art. 20 alin. (1) lit. a) au dreptul să depună cerere de despăgubire la Fond persoanele fizice, juridice şi rezidenţii din România care au suferit prejudicii prin accidente de vehicule produse pe teritoriul unui stat din Spaţiul Economic European, altul decât România, de un vehicul care deţine o asigurare R.C.A. eliberată de un asigurător (inclusiv sucursală, agenţie sau punct de lucru al unui asigurător) care funcţionează legal pe teritoriul unuia dintre aceste state, Cererile de despăgubire nu se pot depune înainte de împlinirea termenului de 3 luni de la avizarea daunei la asigurător sau la reprezentantul de despăgubiri al acestuia ori, după caz, înainte ca centrul de informare să comunice persoanelor păgubite că asigurătorul în cauză nu a numit un reprezentant de despăgubiri pe teritoriul României. Persoanele păgubite care au pornit o acţiune în instanţă împotriva asigurătorului nu pot solicita plata despăgubirilor de la Fond.

În ceea ce priveşte procedura de urmat ulterior momentului înregistrării cererii de despăgubire în acord cu dispoziţiile Art. 21, legiuitorul a prevăzut în cuprinsul dispoziţiilor Art. 22 faptul că „După primirea cererii de despăgubire, Fondul informează imediat: asigurătorul vehiculului vinovat de producerea accidentului sau reprezentantul de despăgubiri al acestuia pe teritoriul României, dacă a fost numit; organismul de compensare al statului pe al cărui teritoriu îşi are sediul asigurătorul care a eliberat asigurarea R.C.A.; persoana care a provocat accidentul, dacă este cunoscută; În continuare, potrivit dispoziţiilor Art. 23 „fondul îşi încetează intervenţia dacă asigurătorul ori reprezentantul său de despăgubiri a despăgubit persoanele păgubite sau a dat un răspuns motivat acestora în termenul de două luni menţionat la art. 22., urmând ca în temeiul dispoziţiilor Art. 24 „după expirarea termenului de două luni, Fondul, în calitate de organism de compensare, să procedeze la soluţionarea cererii de despăgubire, indiferent dacă ulterior asigurătorul sau reprezentantul său de despăgubiri va formula un răspuns persoanelor prejudiciate.

Prin prisma acestor texte de lege şi a situaţiei de fapt expuse, se constată următoarele:

Accidentul de circulaţie produs la data de 13.05.2013 şi soldat cu decesul numitului ....... a fost generat pe teritoriul Franţei din culpa numitului ......., conducătorul ansamblului auto de mare tonaj asigurat RCA la societatea ......., in baza poliţei numărul ........

In speţa demersurile de soluţionare a daunei de către reclamanta au avut următoarea cronologie : la data de ....... a fost avizata societatea ….., in calitate de mandatar al asigurătorului, cu privire la producerea accidentului soldat cu decesul victimei ....... ; la data de ……, reclamanta s-a adresat cu o cerere de despăgubire pentru accidente produse în străinătate, înregistrată la ....... sub nr. …. . la data de ….. si …… reclamanta prin avocat a solicitat sa fie informata asupra stadiului dosarului, primind imediat răspuns cu privire la faptul ca poliţa nu a fost confirmata de asigurător; la data de …. societatea ....... a confirmat valabilitatea poliţei la data accidentului, urmând sa comunice oferta de despăgubire in raport de culpa asiguratului sau, conform legii franceze (a locului producerii daunei), reclamanta fiind informata prin corespondenta din -------

În conformitate cu dispoziţiile Art. 22 din Ordinul CSA nr. 1/2008 ....... a informat organismul de compensare din Franţa, care a reafirmat disponibilitatea societăţii de asigurare ....... de a soluţiona dauna pe cale amiabila, având in vedere ca părinţii si fratele defunctului au fost deja despăgubiţi, in acest caz, sens in care, la 09.01.2017, au fost comunicate reclamantei si coordonatele necesare, respectiv număr dosar de dauna, persoana de contact, adresa de e-mail (fila 203) ;

În continuare la data de …. SC …... a transmis reclamantei prin avocat care sunt documentele necesare completării dosarului de dauna, inclusiv formularul Fisa de informaţii (in limba franceza si tradus in limba romana) transmis de asigurător, necesar cuantificării despăgubirii;

Pârâtul a precizat ca Fisa de informaţii era necesara întrucât pretenţiile formulate nu au fost susţinute de niciun document justificativ (dovezi de venit ale defunctului, sume primite de reclamanta de la angajator ori de fiica victimei de la asigurătorul social, etc.), atât cererii de despăgubire adresata mandatarului asigurătorului cat si celei înregistrata la ......., fiindu-i anexate exclusiv acte emise de organele abilitate din Franţa cu ocazia decesului victimei ......., si acte de stare civila ale defunctului, ale soţiei ……. si ale reclamantei ........

Tribunalul constată că reclamanta şi-a exercitat dreptul prevăzut de dispoziţiile Art. 21 din Ordinul nr. 1/2008, la data de ….., în sensul că a solicitat despăgubiri pentru acoperirea prejudiciului creat în urma accidentului rutier produs pe teritoriul Franţei şi soldat cu decesul tatălui său, culpa în producerea evenimentului rutier aparţinând conducătorului auto ......., ansamblul auto de mare tonaj fiind asigurat RCA la societatea ......., in baza poliţei numărul ........ Valabilitatea poliţei a fost confirmată de asigurătorul RCA francez la data de ……..

Potrivit legii, Fondul dobândeşte calitatea de organism de compensare ca urmare a depunerii cererii de despăgubire de către persoana îndreptăţită, astfel cum a fost definită în cuprinsul dispoziţiilor Art. 21, la expirarea termenului de 3 luni prevăzut de dispoziţiile Art. 20 alin. 1 coroborat cu dispoziţiile Art. 21 teza ultimă. Acest termen se calculează de la momentul avizării daunei de către persoana păgubită ori dacă societatea de asigurare nu şi-a desemnat un reprezentant de despăgubiri. Societatea de asigurare ....... are ca reprezentant de despăgubiri în România pe subscrisa …... Cum cererea de avizare a fost depusă de către reclamantă la data de ......., termenul de 3 luni calculat conform dispoziţiilor Art. 181 alin. 1 pct. 3 şi alin. 2 NCPC, în lipsă de dispoziţii contrare, se socoteşte împlinit la data de 15.08.2016.

În calitatea sa de organism de compensare, Fondul are obligaţia de a soluţiona cererea de despăgubire, procedând iniţial conform dispoziţiilor Art. 22, această calitate încetând doar în situaţia în care, în cursul acestui termen de 2 luni, asigurătorul RCA străin a despăgubit persoanele păgubite sau a dat un răspuns motivat acestora. După expirarea acestui termen de 2 luni şi în lipsa acordării despăgubirii de către asigurătorul RCA sau a unui răspuns motivat, calitatea de organism de compensare se consolidează definitiv, pârâta având obligaţia soluţionării cererii de despăgubire.

Din datele speţei, Tribunalul reţine că asigurătorul RCA francez  - ....... prin reprezentantul său în România ………, a comunicat un răspuns cu privire la deschiderea dosarului de daună nr. …….., la data de ….., pentru ca la data de …….. să solicite completarea acestuia de către reclamantă cu mai multe înscrisuri. În mod evident, informaţia cu privire la deschiderea dosarului de daună nu poate fi interpretată ca fiind un răspuns motivat la cererea de avizare a reclamantei, în condiţiile în care asigurătorul francez nu a confirmat şi nici nu a infirmat în termenul legal de 3 luni, acordarea despăgubirilor solicitate. Chiar şi în situaţia în care corespondenţa purtată între ....... şi ....... ar fi interpretată de această manieră, Tribunalul constată că răspunsul privind confirmarea validităţii poliţei RCA a survenit ulterior datei de  ……., când s-a constatat împlinirea termenului de 3 luni.

Calitatea de organism de compensare a ....... s-a consolidat definitiv la data expirării termenului de 2 luni calculat de la data de …….., când ulterior confirmării valabilităţii poliţei RCA, ....... a solicitat asiguratorului francez să comunice intenţiile sale de despăgubire conform legislaţiei franceze. Răspunsul asiguratorului francez a fost transmis abia la data de ...... ulterior ultimei zile a termenului de 2 luni – respectiv ……...

În aceste condiţii, calitatea de organism de compensare a ....... s-a consolidat definitiv, acestuia revenindu-i obligaţia de a proceda conform dispoziţiilor Art. 24 şi următoarele din Ordinul nr. 1/2008, în vigoare la data producerii accidentului. Cum potrivit dispoziţiilor 35 alin. 1 din Legea nr. 132/2017 BAAR are aceleaşi obligaţii în calitatea sa de organism de compensare, legea urmând a se aplica în varianta sa în vigoare la data producerii evenimentului rutier şi în sensul în care ea produce efecte, Tribunalul constată că pârâta are calitate procesuală pasivă, urmând a respinge excepţia invocată prin întâmpinare, ca neîntemeiată.

Pe fondul pretenţiilor reclamantei, Tribunalul constată următoarele:

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei, invocată prin întâmpinare ca neîntemeiată.

Admite în parte cererea.

 În temeiul dispoziţiilor Art. 24 alin. 1 din Ordinul nr. 1/2008 obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 25.000 euro cu titlu de daune morale şi suma de 1493 euro cu titlu de daune materiale, echivalentul în lei la data plăţii. În temeiul dispoziţiilor Art. 25 alin. 2 din Ordinul nr. 1/2008 cu referire la L211-13/Codul asigurărilor francez obligă pârâta să plătească reclamantei o dobândă penalizatoare echivalentă dublului dobânzii legale aplicabile pe teritoriul statului francez, calculată la valoarea prejudiciului moral şi material (distinct pentru fiecare tip de prejudiciu), de la data expirării termenului de 3 luni prevăzut de Art. 21 alin. 2 din Ordinul nr. 1/2008 ( calculat de la data de 13.08.2016) şi până la data plăţii efective a debitului.

În baza dispoziţiilor Art. 18 alin. 1 din OUG 51/2008 obligă pârâta să plătească în favoarea statului suma de 3887,86 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru datorată la valoarea pretenţiilor admise.

În baza dispoziţiilor Art. 19 alin. 1 din OUG 51/2008 restul cheltuielilor rămân în sarcina statului.

 Respinge în rest cererea ca neîntemeiată.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Apelul se depune la Tribunalul Bucureşti. 

Pronunţată astăzi, ………., prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

PREŞEDINTE,  GREFIER,

Domenii speta

Spete similare